1) Planuri importante:

 planul medio-sagital = este un plan vertical

median, antero-posterior, care la maxilar trece
prin mijlocul palatului dur, şi anume: primul punct
se situează la intersecţia celei de-a douăperechi de
rugi palatine cu rafeul median,
 planul transversal = este perpendicular pe primul ,
trece prin vârful cuspizilor vestibulari ai molarilor
primi şi premolarilor 2
 planul vertical = este perpendicular pe celelalte 2,
trece prin fetele distale ale tuberozităţilor
maxilare sau ale ultimilor molari..
 c4. planul de la Frankfurt: Po-Or se formează prin
unirea punctelor antropometrice Porion (Po) şi
Orbitale (Or). Această linie are o importanţă
deosebită în ortodonţie;
 planul lui Camper: uneşte spina nazală anterioară
cu orificiul meatului auditiv extern. Este utilizat
pentru stabilirea planului de orientare ocluzală în
terapia edentaţiei totale şi parţiale;
 c6. planul de ocluzie: este un plan imaginar, care
trece prin zonele de cotact ocluzal ale dinţilor
antagonişti când cele 2 arcade se afla în PIM; Acest
 plan este curb în ambele sensuri, corespunzător
celor 2 curbe de ocluzie: curba sagitală a lui Spee şi
curba transversală a lui Wilson;
 c7. planul bazal mandibular: conţine punctele
Gnation (Gn) şi Gonion (Go). Se utilizează frecvent
în ortodonţie.

2) Dentaţia/Dentiţia
Dentaţia = totalitatea dinţilor erupţi în cavitatea
bucală, la un moment dat. Ea este formula
dentară actuală, constatată în momentul examinării.
Dentaţia poate fi:
- temporară (primară sau de lapte): între 6 luni şi 6 ani.
Are 20 de dinţi;
- mixtă: între 6 ani şi 12 ani, caracterizată prin
coexistenţa în cavitatea bucală a dinţilor temporari
alături de cei permanenţi;
- definitivă (permanentă): după 12 ani. Are 32 de dinţi.
Dentiţia = procesul evolutiv de formare şi erupţie a
dinţilor. Se mai numeşte şi vârsta dentară.
Dentiţia poate fi:
- concordantă cu vârsta biologică,
- precoce,
- întârziată.

3) Elemente de relief pozitiv/Elemente de relief

negative
Pozitiv:
Lobul
Cingulumul
Cuspidul
Tuberculul
Creasta

Negativ:
Santul
Fosele
Fosetele

4)Incisivul central maxilar

Faţa vestibulară (F.V.) : are o înălţime de 10 mm, o
lăţime maximă la marginea incizală
de 9 mm şi la nivelul coletului de 6,4 mm.
Margini:
- colet – semicerc cu concavitatea spre incizal.
- incizală – rectilinie uşor oblic ascendentă spre distal.
- proximale – uşor curbe şi convergente spre colet, cea
distală mai scurtă şi mai
convergentă, determinând ca unghiul mezio-incizal să
fie drept (adica de 90 grade), iar cel distoincizal obtuz,
mai rotunjit şi mai apropiat de colet.
 F.vestibulara
Relief: Plan-convex de la incizal spre colet, cu
convexitatea maximă în 1/3 cervicală în sens cervico-
incizal şi în treimea medie în sens M-D. Prezintă
două şanţuri în ½ incizală ce delimitează 3 lobuli, din
care distalul este cel mai mare şi centralul cel mai
mic
 F.palantinala
Relieful este concav-convex, astfel: concav în cele
2/3 incizale şi convex în 1/3 coletală, unde este
prezent cingulum-ul. FP este delimitată de 2 creste
marginale de smalţ (M şi D) ce se unesc în 1/3
coletală cu cingulum-ul, la baza căruia există în mod
frecvent o fosetă numită „foramen caecum”
 F.proximale
Relieful este convex în sens V-O şi cervico-incizal,
convexitatea maximă fiind în 1/3 incizală,
  Rădăcina : Formă cilindro-conică cu lungimea de
12-13 mm. În secţiune la nivelul coletului are o
formă triunghiulară cu baza spre V. Vârful este
uşor curbat spre distal.

5)Caninul maxilar
 Faţa vestibulară (F.V.) : asemănătoare cu un
pentagon.
Margini:
- colet – semicerc cu concavitatea spre incizal.
- incizală – formă de „V” cu laturile inegale, cea M mai
scurtă ca cea D,
determinând ca unghiul disto-incizal să fie mai mare ca
cel mezio-incizal şi situat mai spre
colet.
- proximale – convergente spre colet, cea distală mai
scurtă, mai convexă şi mai
convergentă.
Relief: Dublu convex de la incizal spre colet şi M-D, cu
convexitatea maximă în 1/3 cervicală în sens cervico-
incizal şi în treimea mezială în sens M-D. Prezintă două
şanţuri curbe în ½ incizală ce delimitează 3 lobuli, din
care centralul este cel mai mare şi mezialul cel mai
mic.
 F.palantinala
Relieful se aseamănă cu cel al FP la IC dar are
elementele morfologice mai pronunţate (cingulum şi
creste marginale de smalţ). Prezintă însă o creastă
de smalţ medie ce porneşte din cingulum şi se
termină la nivelul vârfului V-ului incizal.
 F.proximale
Relieful este convex în sens VO şi cervico-incizal şi
prezintă o uşoară depresiune în 1/3 cervicală.

Rădăcina : Cea mai voluminoasă, de formă cilindro-

conică cu lungimea de 17 mm. În secţiune la nivelul
coletului are o formă triunghiulară cu baza spre V.
Vârful este uşor curbat spre distal.