Nursing în gastroenterologie

Curs 2
Medicină Internă II și nursing
specific
 Explorarea esofagului
Examenul radiologic pe gol –pentru
identificarea corpilor străini sau cu
subst.de contrast- pentru evidențierea
leziunilor morfologice sau studiul
peristaltismului.
Examenul endoscopic- principala
metodă de diagnostic în patologia
esofagiană, oferă date despre
stadializare dar și metodă de terapie a
varicelor esofagiene.
 Endoscopia pune în evidență
leziunile esofagului, inflamațiile,
structurile cicatriciale, afecțiunile
neoplazice, varicele esofagiene,
traumatismele, ulcerațiile, corpii
străini și abcesele.
Se efectuează cu fibroendoscopul
flexibil sau rigid, ambele având ca
anexe: pensă pentru prelevat
biopsii, porttampoane, pensă pentru
corpi străini, pense pentru ligaturi
de vase.
Pentru esofagoscopie asistentul medical
va mai pregăti:
-depărtător de gură,
-oglindă frontală cu sursă de lumină,
-tampoane,
-tăviță renală,
-aspirator de salivă cu sonde sterile,
-șorț de cauciuc, comprese, lidocaină
-spray 1-2%, cocaină 2-4%,
-măști pentru medic și asistent,
-sedative: dormicum, hidroxizin,
analgetice majore(mialgin, fortral).
 depărtător de gură
depărtător de gură

oglindă frontală aspirator de salivă

Pregătirea bolnavului:
-Pregătire psihică,
-administrarea unei medicații de
preanestezie la recomandarea
medicului- 50mg mialgin
parenteral
-ridicarea protezelor dentare
-administrarea anestezicului local-
lidocaină sau cocaină.
Medicul execută esofagoscopia,
capul pacientului va fi în
hiperextensie, restul corpului în
decubit dorsal.
MANOMETRIA ESOFAGIANĂ – este o
procedură folosită pentru a determina
funcționalitatea mușchilor esofagieni. Se
pot depista tulburările motorii de la
nivelul corpului esofagian și de la nivelul
sfincterului esofagian inferior.

Se apelează la această investigație în

trei situații:
-pentru a determina cauzele dificultăților
la înghițirea alimentelor, a durerilor de
piept care pot proveni de la esofag,
-pentru diagnosticarea achalasiei,
-pentru diagnosticarea disfagiei.
 Se anesteziază una dintre
nări cu un gel lubrifiant,
se introduce un cateter în
nară, până în esofag.
Pentru examinarea
corpului esofagian se administrează 10
înghitituri a cate 5 ml apa, la interval de
20-30 de secunde. Datele presonale si de
durată ale fiecărei deglutiții sunt
prelucrate computerizat, iar rezultatele
sunt redate ca o medie a tuturor
deglutițiilor.
Fiecare deglutitie
înregistrată trebuie
analizată vizual de
medicul examinator
 Explorarea stomacului și duodenului

Explorarea radiologică (tranzitul

esogastroduodenal), presupune
administrarea substanței de contrast
(tranzit gastric baritat)- pregătirea
pacientului presupune post alimentar de
cel puțin 6-8 ore și deoarece fumatul
poate stimula motilitatea gastrică, se
interzice pacientului să fumeze în
dimineața examinării. Examenul permite
evidențierea modificărilor morfologice
ale stomacului ( hernie hiatală, neoplasm
gastric, ulcer gastric).
Ulcerul gastric necesită evaluare
endoscopică obligatorie!
Rx. baritat nu face diferențierea
ulcer , cancer exulcerat și nu
depistează cancerul gastric în
stadiul precoce!
EXAMENUL RADIOLOGIC GASTRIC

se efectuează după administrarea 
unei substanțe de contrast
(suspensie de sulfat de bariu) pe
cale orală sau rectală. Este
contraindicat bolnavilor
cașectici, în stare
gravă, adinamici, în caz de
tromboze,ileus, perforație gastrică
cu hemoragie, peritonită acută,
gravide în prima jumătate a
sarcinii.
Materiale necesare: sulfat de bariu 150 g,
cană, sau pahar cu apă, lingură de lemn
sau plastic, purgativ(ulei de parafină). Se
amestecă sulfatul de bariu cu 150 ml apă
călduță , apoi se completează cu încă
150 ml apă .
Pregătirea bolnavului- va fi anunțat cu 2
zile înainte , i se explică tehnica, în
dimineața examinării nu mănâncă și nu
fumează. Cu două zile înaintea examinării
va urma un regim alimentar ușor de
digerat, format din supe, ouă, pâine
prăjită, paste făinoase, produse lactate.
Seara, în ajunul examinării i se efectuează
o clismă evacuatoare.
 În ziua examinării va fi condus la
radiologie și așezat sub ecranul radiologic
unde, i se va oferi cana cu substanță din
care va înghiți la comanda medicului .
După examinare va fi condus la
salon, apoi , după 2 ore-8 ore -24 ore va fi
readus la radiologie pentru a se urmări
sub ecran evacuarea stomacului,
umplerea intestinului subțire și a
colonului.
După tehnică, i se va administra o
lingură de ulei de parafină.
Bolnavul va fi informat ca scaunul va
avea culoarea albă.
ESOFAGO-GASTRO-DUODENOSCOPIA

Se poate efectua doar când stomacul este

gol, 12 ore înainte de examinare-repaus
Se evită fumatul și nu se consumă lichide
timp de 2 ore înainte de endoscopie. Timp
de o oră după examinare este recomandabil
ca persoana investigată să evite hrana
și orice băutură deoarece faringele este sub
efectul anesteziei locale și există riscul
aspirației hranei și lichidelor în căile
aeriene.
Uneori este posibil ca după investigație să
existe dureri la înghițire pe o perioadă de la
câteva ore, la 1-2 zile.
Prin examenul gastroscopic se
explorează starea mucoasei stomacale
sub vizibilitate directă cu ajutorul unui
instrument optic cu sursă de lumină
proprie care se introduce prin esofag în
stomac.
Gastroscopul proiectează imaginea
mucoasei stomacale în ochiul
examinatorului cu ajutorul unui sistem de
lentile.
Gastroscopul este prevăzut cu o serie de
anexe pentru recoltarea de biopsii, și
totodată se pot adapta
aparate corespunzătoare pentru
fotograferea sau filmarea câmpului vizual
endogastric sau duodenal.
Scop: Descoperirea în fazele incipiente a
modificărilor anatomo-patotogice ale
pereților stomacali și diferențierea
proceselor funcționale de cele organice,
precum și clasifcarea naturii modificărilor
(ulcer,cancer).
Materiale necesare:

Gastroscopul cu toate anexele sterile.
Sondă esofagiană, cu deschizături
laterale pentru anestezia traiectului
gastroscopului.
Soluție anestezică - cocaină 1% și
adrenalină 1%.
Sursă de lumină, oglindă frontală, oglindă
laringiană, spatulă linguală, porttampoane
și tampoane de vată, sondă gastrică
pentru evacuarea conținutului stomacal,
tăviță renală, atropină, adrenalină, alte
preparate injectabile, seringi de 2ml cu
ace corespunzătoare.
Pregătirea bolnavului: Examinarea se face
în cameră obscură. Dacă evacuarea
stomacului se face în mod defcitar
(stenoză pilorică), în seara zilei dinaintea
examinării i se face bolnavului o spălătură
gastrică cu apă caldă , până se evacuează
complet conținutul gastric.
Gastroscopia se face pe nemâncate, în ziua
examinării până la terminarea intervenției
se interzice fumatul. Cu 40-50 minute
înainte de probă i se face bolnavului o
injecție cu Dilauden-atropină. Bolnavul se
așează în decubit lateral stâng, cu capul
mai jos, i se introduce sonda stomacală
evacuând complet conținutul stomacal.
După 15 min. medicul badijonează sau
pulverizează baza limbii și faringele cu
amestecul de cocaină-adrenalină, apoi
introduce în esofag sonda prin care se
vor anestezia pereții esofagului.
Examinarea durează în medie 3-5 minute.
Se pot exciza fragmente de mucoasă în
vederea examinării histologice. Medicul
va extrage tubul cu mișcări blânde, iar
după 30 min. pacientul va fi dus înapoi la
salon. Două ore nu are voie să mănânce și
să bea.
EXPLORAREA INTESTINULUI SUBȚIRE ȘI A
INTESTINULUI GROS

Clisma baritată sau irigoscopia:

Examinarea radiologică a intestinului gros
se efectuează după administrarea unei
substanțe de contrast pe cale orală sau pe
cale rectală.
Tranzitul baritat este examenul radiologic
cu administrarea substanței de contrast -
pe cale orală.
Irigoscopia este examenul radiologic al
colonului cu administrarea  substanței de
contrast - pe cale rectală prin clismă.
Examenul se mai numește și clismă
baritată.
Scop:
studiul aspectelor funcționale de tonus, 
peristaltism, inflamațiilor, stenozelor,
tumorilor.

Tehnică: se anunță pacientul cu 2 zile

înainte, se explică tehnica, se anunță ca
în dimineața examinării să nu mănânce,
să nu fumeze. Cu 1-2 zile înainte bolnavul
va avea un regim alimentar neflatulent și
ușor de digerat format din supe, ouă,
pâine prăjită, unt, făinoase și lactate.
Seara dinaintea examinării se efectuează
clismă evacuatoare.
 În dimineața examinării pacientul este
condus la radiologie , așezat sub ecranul
radiologic , unde i se oferă cana cu
suspensie baritată din care va bea la
comanda medicului. După examinare
pacientul este dus la salon și readus la
radiologie după 24 ore pentru a se urmări
umplerea colonului. La 2 ore de la
începerea examenului, pacientul poate să
mănânce. Normal după 6-8 ore suspensia
de bariu se găsește în cec și colonul
ascendent, stomacul fiind complet golit.
După 16 ore suspensia baritată se găsește
la nivelul sigmoidului, în ampula rectală
sau este deja parțial sau total evacuată.
Pacientul va avea scaun alb la culoare.
Contraindicații – pacienți cașectici, în
stare gravă, adinamici, cu tromboze,
ileus, perforație a tubului digestiv,
peritonită acută, gravide în prima
jumătate a sarcinii.

ANUSCOPIA – este explorarea

endoscopică a canulului anal și a
porțiunii inferioare a ampulei rectale
făcută cu ajutorul anuscopului. Prin
această metodă se pot face mici
intervenții chirurgicale: incizii sau
extirpări de polipi, recoltări, biopsii, adm.
de medicamente.
Tipuri de anoscop
Rectoscopia
Rectoscopul -sistem de tuburi metalice de
diametre diferite: trei tuburi mai înguste
16-20 mm pentru explorări și unul mai
gros de 24 mm pentru tratamente. Are un
orificiu lateral ce poate fi închis etanș în
timpul introducerii în rect și prin care se
pot executa intervențiile intrarectale sub
controlul endoscopului.
Materiale necesare: -rectoscopul, irigator
cu apă călduță, ulei de vaselină,
tampoane, învelitoare pentru tubul
rectoscopului, mănuși sterile, soluție de
sulfat de magneziu, medii de cultură,
medicație de urgență(adrenalină,
atropină, HHC, soluții perfuzabile).
Tehnică: Cu 2 zile înaintea examinării,
pacientul va ingera o alimentație
lichidă(supe, ciorbă, lapte, ceai, suc, apă).
Cu o seară înaintea examenului, se fac 2
clisme evacuatoare simple/înalte a câte 2
litri de apă la 37 grade C, fiecare la
interval de o oră. În dimineața intervenției,
cu 2-3 ore înaintea examenului, se
efectuează din nou două clisme pentru a
îndepărta complet resturile de materii
fecale sau exsudatele patologice. Se
dezbracă regiunea inferioară a trunchiului,
se așază pacientul în poziție
genupectorală, cu ușoară lordoză a
regiunii lombare, se acoperă pacientul cu
câmp steril prevăzut cu un orificiu care să
lase descoperită regiunea anală.
Se montează corpul rectoscopului și
se racordează la sursa de lumină. Se
unge tubul rectoscopului cu vaselină
și se oferă medicului mănuși sterile.
După introducerea rectoscopului se
extrage mendrenul, se fixează
corpul aparatului la tubul
intrarectal, se insuflă aer cu ajutorul
pompei, se preia tubul extras de
medic, se curăță regiunea și se
transportă pacientul la salon.
Rectoscopul se curăță mecanic , se
spală și se dezinfectează cu CIDEX
și alcool de 90 grade.
 rectoscop

ENDOSCOPIA CU
VIDEOCAPSULĂ- este o
investigație facilă,
nedureroasă, cu pregătiri
minime și fără riscuri care
ajută la vizualizarea
aparatului digestiv și care
înlocuiește cu succes
procedura neplăcută și
dureroasă a endoscopiei
digestive clasice. Este
destinată explorării
intestinului subțire sau a
colonului.
Acest tip de endoscopie se bazează pe
înghițirea unui dispozitiv de mărimea unei
capsule de antibiotic. Dispozitivul conține
una sau două camere video color, un
transmițător radio, o sursă de lumină și o
mini-baterie. Are un sistem de captare a
imaginilor înregistrând leziuni de o
zecime de milimetru. În zona abdominală
a pacientului se atașează un „receiver”
ce captează imaginile în mod continuu.
Pentru efectuarea endoscopiei cu
videocapsula aceasta se înghite cu
apă în condiții de repaus alimentar.
Se elimină odată cu materiile fecale
din tubul digestiv.
Indicații: rectocolită ulcero-
hemoragică, boala Crohn, anemie
severă cauzată de deficitul de fier,
sângerări rectale, polipi recto-
colonici, constipație sau diaree
recent instalată, tumori digestive,
ciroză hepatică complicată cu
varice esofagiene cu risc mare de
ruptură.
Avantaje: ingerare facilă datorită
dimensiunilor mici, nu necesită anestezie,
este ușor de acceptat, permite
investigarea unei porțiuni din tubul
digestiv care este inaccesibilă metodelor
clasice, nu prezintă riscuri.

Contraindicații: pacient cu tulburări de

deglutiție(există pentru această categorie,
dispozitive de inserare direct în intestinul
subțire), bolnavi cu stenoze și fistule
digestive, pacienți cu dispozitive cardiace
de tip pacemaker sau defibrilatoare
implantabile, pacienți cu vârste mai mici
de 10 ani, gravide.
Tehnică: cu o zi înainte pacientul consumă
doar lichide, în cazul investigației
colonului pacientul va ingera cu o zi
înainte 2-3 plicuri de Fortrans dizolvate în
apă. În ziua investigației pacientul va fi
poziționat în decubit dorsal, i se vor atașa
cu adeziv 8 senzori la nivelul abdomenului,
senzorii având rol de a capta imaginile
transmise de video-capsula din tubul
digestiv. Servește pacientul cu capsula și
un pahar cu apă. După ingerare, pacientul
poate pleca dar, se întoarce la cabinet
după 8-12 ore. Pe măsură ce video capsula
traversează tubul digestiv, transmite
imagini dispozitivului de înregistrare și
stocare , pe care pacientul îl poartă la
nivelul taliei.
Reguli: în timpul investigației pacientul nu
va sta în vecinătatea aparatelor care
produc câmpuri magnetice(telefoane, în
aeroporturi, computertomografe, aparate
cu rezonanță magnetică nucleară), nu
stau lângă radiatoare, sobe sau la lumină
ultravioletă(solar). Nu este permis
pacientului, să facă duș sau baie, pe
perioada investigației. Se recomandă
evitarea clinostatismului. După
terminarea investigației, se vor scoate
centura cu recorder-ul și se vor dezlipi
senzorii de pe abdomen. Imaginile
înregistrate vor fi descărcate într-un
calculator și examinate de medic.
 ÎNGRIJIRI GENERALE ALE
BOLNAVILOR CU AFECȚIUNI
HEPATO-BILIARE
Bolnavii cu ciroză hepatică vor fi
izolați de alți bolnavi care pot
prezenta infecții cutanate,
pulmonare, renale.
-vor respecta repausul fizic și
psihic.
-se interzic activitățile fizice mari
-poziția în pat este decubit dorsal,
pentru buna irigare a ficatului.
- Bolnavii cu ascită își aleg singuri
poziția antalgică
Bolnavul cu pancreatită acută
însoțită de șoc va sta în decubit
dorsal și va evita mișcările active
sau pasive.
Bolnavii cu prurit vor avea unghiile
scurt tăiate pentru a evita leziunile
de grataj.
Igiena cavității bucale
Igiena corporală se va asigura prin
baie parțială la pat la pacienții cu
insuficiență hepatică.
Prevenirea escarelor.
ALIMENTAȚIE
În perioada acută a hepatitelor,
bolnavii primesc regim fără grăsimi
și alimente meteorizante, se
asigură un aport bogat de hidrați de
carbon și vitamine. Proteinele vor fi
administrate sub formă de
brânzeturi de vaci, carne fiartă de
pasăre, carne de vită. Pe măsură ce
boala evoluează favorabil se pot
introduce și untul, grăsimile
vegetale. Regim hipo/desodat
Interzis: băuturile alcoolice,
alimente prăjite și condimentate
SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR CU
AFECȚIUNI HEPATO-BILIARE
Se vor monitoriza : TA, P, R,
circulație, starea de conștiență,
diureza, culoarea tegumentelor și
mucoaselor, pruritul, culoarea
scaunelor, foetorul hepatic (mirosul
caracteristic al respirației
bolnavului cu afectare hepatică
gravă), bilanțul hidric, greutatea
corporală, edemele, modificările de
comportament, poziția în pat,
circumferința abdominală.
 EXPLORĂRILE FUNCȚIONALE LA
BOLNAVII CU AFECȚIUNI HEPATO-
BILIARE

Recoltarea probelor biologice

Recoltarea probelor de urină
Recoltare de materii fecale
Recoltarea sucurilor digestive
Sondaje exploratorii și terapeutice
recoltarea probelor funcționale ale
ficatului.
MEDICAȚIA BOLNAVULUI CU AFECȚIUNI
HEPATO-BILIARE

La bolnavul cu insuficiență hepatica

se asigură aportul de vitamin în special
vit. B, administrate pe cale enterală, pe
sondă sau prin injecții i.m sau i.v.
Tulburările de coagulare se corectează
cu vit.K, venostat, preparate de calciu și
transfuzii de sânge proaspăt. În cazul
varicelor esofagiene se va monta o sondă
cu balon compresiv Sengstaken-
Blackmore pentru hemostază de către
medic.
În coma hepatică, pe lângă hidrații de
carbon se va administra și plasmă
sanguină, albumină umană.
Cazurile grave de insuficiență hepatică
pot beneficia de exangvinotransfuzie,
dializă extrarenală, circulație încrucișată
sau oxigenoterapie hiperbară. La nevoie
se vor administra antibiotice cu spectru
larg după efectuarea antibiogramei.
Se mai indică administrarea
medicamentelor imunosupresive,
diuretice și electroliți conform
ionogramei sanguine.
 PRINCIPALELE AFECȚIUNI ALE
APARATULUI DIGESTIV

Afecțiuni ale esofagului :

1. Esofagita caustică
2. Esofagita de reflux
3. Hernia hiatală

Afecțiuni ale stomacului, intestinului :

1. Gastrita acută și cronică
2. Ulcerul gastro-duodenal
3. Boala inflamatorie a intestinului
4. Colonul iritabil
5. Rectocolita ulcero-hemoragică
6. Parazitozele intestinale.
Afecțiuni ale glandelor anexe :

1. Hepatita cronică
2. Sindromul dispeptic biliar
3. Colecistita ac. și cronică
 ESOFAGITA DE REFLUX
Defniție: inflamatie a mucoasei esofagiene 
determinată de agresiunea conținutului
acid care refluează din stomac în esofag. 
Culegere de date - Circumstanțe de
apariție
Factorii de risc în esofagita de reflux sunt :
-factori exogeni (din exterior): alimentele,
alcoolul,  medicamentele
-factori endogeni (din interior): hernia
hiatală, obezitatea, stomacul operat,
diabetul zaharat, distrofia musculară,
bolile de colagen (sclerodermia,
dermatomiozita), sindromul intestinului
iritabil.
Manifestări de dependență:
-pirozis = apare de obicei după masă, în poziția
decubit. Este însoțit de regurgitarea conținutului din
stomac ce ajunge până în gât, bolnavul simțind gust
amar sau acru în gură.
-durerea toracică- presiune ce apasă pieptul, cu
intensitate variabilă, uneori imitând angina pectorală,
infarctul miocardic și anevrismul aortic.
-odinofagie = durere la înghițire
-disfagia, eructații, grețuri, vărsături, balonări
-flatulență
-gust metalic, hipersalivație
-manifestări extradigestive : tuse nocturnă,
manifestări respiratorii, disfonie, senzație de corp
străin în gât.
Investigații paraclinice : examene de
laborator, examen radiologic, examen
endoscopic, pH-metria.
Complicații : sindromul Barret, cancerul
esofagian, stenoza esofagiană,
hemoragia, ulcerul esofagian.
Problemele pacientului: disconfort
abdominal, deficit de volum lichidian,
alimentație inadecvată prin deficit,
intoleranță digestivă, fatigabilitate, deficit
de autoîngrijire, alterarea funcțiilor vitale,
circulație inadecvată, risc de complicații,
vulnerabilitate față de pericole.
Obiective:
- să prezinte stare de confort psihic și fizic
- să cunoască modul de alimentație, să se poată
autoîngriji
- să fie ferit de complicații.
Intervenții :
- repaus la pat în semișezând
- igiena tegumentelor, lenjeriei și mucoaselor
- recoltăm sânge și urină pentru ex.de laborator
- monitorizăm scaunul, urina, greutatea corporală,
- hidratăm și alimentăm pacientul, supraveghem
comportamentul și sesizăm semnele de agravare a
stării sale,
- administrăm medicația prescrisă, supraveghem
funcțiile vitale și vegetative,
- facem bilanțul între lichidele ingerate și cele
excretate
HERNIA HIATALĂ
Definiție: ascensiunea în cavitatea
toracică a unei porțiuni din stomac prin
hiatusul esofagian
Culegera de date
Factorul declanșator - creșterea presiunii
intraabdominale așa cum se întâmplă în :
-Obezitate, tumori abdominale, ascită în
cantitate mare, sarcină.
Factori de risc :
Hiatus esofagian larg, Sexul feminin
Esofag scurt congenital sau dobândit
Vârsta înaintată- este mai frecventă la
femeile cu vârsta peste 50 de ani
Ridicarea de greutăți
Tusea severă și persistentă
Clasificare : 1. Hernie hiatală prin alunecare,
2. Hernie hiatală prin rulare(paraesofagiană),
3. Hernie hiatală mixtă.
Manifestări de dependență :
-greață, vărsături, disfagie, durere toracică,scădere
ponderală, pirozis, regurgitații, palpitații,
Semne de anemie hipocromă : tegumente palide,
astenie, vertij, cefalee, tahipnee
Complicații : HDS 25%, esofagită, ulcer peptic
esofagian, perforația sau strangularea
Problemele pacientului :
-disconfort abdominal, deficit de volum lichidian,
-alimentație inadecvată prin deficit, intoleranță
digestivă, deficit de autoîngrijire, fatigabilitate,
-risc de complicații
Obiective :
-Să prezinte stare de confort fizic și psihic
-Să cunoscă modul de alimentație
-Să-și exprime acceptul de a urma dieta
-Să se poată autoîngriji
-Să fie ferit de riscuri și complicații.
Intervenții :
-asigurăm repausul la pat în semișezând
-igiena tegumentelor, lenjeriei și
mucoaselor
-recoltăm sânge și urină pentru ex.de
laborator
-supraveghem scaunul, urina, greutatea
corporală, le notăm în foaia de
temperatură,
-Educăm pacientul și antrenăm familia
pentru a respecta alimentația și normele
de viață impuse, renunțarea la obiceiurile
dăunătoare,
-Hidratăm și alimentăm pacientul,
-supraveghem comportamentul și
sesizăm semnele de agravare a stării
sale,
-Administrăm cu rigurozitate medicația
prescrisă, supraveghem funcțiile vitale și
vegetative,
-Facem bilanțul între lichidele ingerate și
cele excretate,
-La nevoie pregătim preoperator
pacientul
-Educăm pacientul să recunoască
GASTRITA ACUTĂ ȘI CRONICĂ

Definiție: Gastrita este un

proces inflamator al mucoasei
gastrice, secundar de obicei unor
boli ale tractului digestiv și
anexelor sau unor boli generale.
Circumstanțe de apariție:
Cauze exogene: alcoolul,
toxice: acetone, aniline, detergent,
terebentină;
medicamente: antibiotic, antiinflamatoare
nonsteroidiene și steroidiene, fier,
hemostatice;
alimentari: condiment, cafea, alimente prea
reci, alimente prea fierbinți;
radiații; stress.
Cauze endogene: ureea, bolile infecțioase,
stările alergice, reflux biliar din duoden în
stomac.
Alte cauze de gastrită acută includ : infecții
bacteriene cu -E.coli, streptococ, stafilococ,
proteus, clostridium, tuberculoză, treponema
pallidum; infecții virale- mai ales cea cu
cytomegalovirus; infecții fungice: candidoze,
histoplasmoze, intoxicații alimentare; boli de
collagen, vasculite; boala Crohn, cancer gastric;
limfoame
Manifestări de dependență:
Fenomene dispeptice: greață, vărsături, pirozis,
durere epigastrică, indigestie, scăderea apetitului,
balonare, dureri abdominale difuze, febră, frisoane,
sughiț, hematemeză, melenă.
GASTRITA CRONICĂ
Definiție – inflamație persistentă a
mucoasei gastrice
Circumstanțe de apariție- cele mai
frecvente cauze de apariție a gastritei
cronice sunt reprezentate de administrarea
prelungită a antiinflamatoarelor
nonsteroidiene, infecția cu Helicobacter
pylori, anemia pernicioasă, agresarea
chimică a mucoasei prin bila refluată în
stomac sau degenerarea epiteliului gastric
corelată cu înaintarea în vârstă.
Manifestări de dependență:
În gastrita cu helicobacter pylori pacienții prezintă
dureri epigastrice, senzație de plenitudine gastrică,
greață, vărsături, flatulență, stare generală alterată,
uneori febră, anorexie.
În gastrita autoimună pot apare astenie, vertij, tinitus,
palpitații, greață, vărsături, meteorism, anorexie cu
scădere ponderală, diaree, tegumente palide, puls
rapid, ulcerații ale limbii, parestezii, tulb.cognitive.

Problemele pacientului:
Disconfort abdominal,
Alimentație inadecvată prin deficit,
Intoleranță digestive,
Anxietate, deficit de volum lichidian,
Risc de complicații(HDS, ulcerație)
Obiective :
-Să prezinte stare de confort fizic și psihic
-Să cunoască alimentația potrivită afecțiunii, să fie
echilibrat hidroelectrolitic
-Să-și exprime acceptul de a urma dieta
-Să se poată autoîngriji
-Să fie ferit de riscuri și complicații.
Intervenții :
-repaus fizic în perioada dureroasă
-dietă de protecție gastrică(5-7 mese pe zi)
-pregătim fizic și psihic pacientul pentru explorări
-administrăm medicația prescrisă, monitorizăm FV
-pregătim pacientul preoperator
-educăm pacientul pentru a recunoaște semnele
complicațiilor.