Sunteți pe pagina 1din 9

Cap1: BIOSEMNALE

DEFINIŢIE

• Biosemnalele sunt semnalele generate de sistemele biologice vii (întregul


organism, un organ, un ţesut sau o singură celulă) ca rezultat al activităţii lor
biologice şi reflectă o manifestare fizico - chimică ce însoţeşte şi caracterizează
sistemul, fiind indicatori fideli ai activităţii acestora. Informaţiile transmise sunt
foarte utile şi pot fi folosite pentru a înţelege mecanismele fiziologice
fundamentale ale unui proces sau sistem biologic precum şi pentru stabilirea
diagnosticului.

CLASIFICARE

• Clasificarea biosemnalelor poate fi făcută după mai multe criterii:

– în funcţie de natura biosemnalului,

– în funcţia de aplicaţia biomedicală,

– în funcţie de caracteristicile biosemnalului.

a. După natura biosemnalului semnalele generate de sistemele biologice pot fi


împărţite în: continui şi discontinui (discrete), periodice şi aperiodice.

• Semnalele continue sunt definite de şir continuu în timp sau spaţiu şi sunt o
expresie temporală a modului în care evoluează procesul în desfăşurarea sa
naturală. Relaţia care defineşte această dependenţă este conoscută sub numele
de funcţie semnal: f = x (t). Notatia x(t) este folosita pentru a reprezenta un
semnal continuu x care variaza ca o functie de timp.
1.00

• Semnalele produse de fenomenele biologice sunt aproape întodeauna continue.


0.50
V olts
ECG

1.000000 0.00

0.500000

-0.50
Vol ts
ECG

0.000000

-1.00
2.00 4.00 6.00 8.00
seconds

-0.500000

-1.000000
16.00000 18.00000 20.00000 22.00000
seconds

a- ECG normal 60 bpm; b- ECG - fibrilaţie ventriculară

1
Presiunea arteriala înregistrată cu traductor de presiune invaziv

BIOSEMNAL Mod de captare Banda de Domeniul Observaţii


frecv. dinamic

Potential de actiune Microelectrozi 100Hz- 10µ V- Masurarea invazivă a pot.


2kHz 100mV membranar

Electroneurograma Electrozi aciculari 100Hz- 5µ V-10mV Potentialul trunchiurilor


(ENG) 1kHz nervoase

Electroretinorgama Microelectrozi 0.2-200Hz 0.5µ V-1mV Potential evocat de


(ERG) scintilatie

Electrooculograma Electrozi de 100Hz 10µ V-5mV Potential stationar retino-


(EOG) suprafata cornean

Electroencefalogram Electrozi de 0.5-100Hz 2-100µ V Multicanal (6-32)


a (EEG) suprafata

Potentiale evocate Electrozi de 1-300Hz 0.1-20µ V Raspunsul sistemului


(EP) suprafata nervos central la stimuli
2Hz-3kHz 1-20µ V
Vizuale (VEP)
100Hz- 0.5-10µ V
Somatosenzoriale 3kHz
(SEP)

Auditive (AEP)

Electromiografie Electrozi aciculari 500Hz- 1-10mV Potentiale de actiune ale


(EMG) 10kHz unei singure fibre
Electrozi aciculari 100µ V-2mV musculare
Fibra musculara 5Hz-10kHz
(SEFMG) Electrozi de 50µ V-5mV
suprafata 0.01-
Unitate motorie 500Hz
(MUAP)

2
EMG de suprafata

Electrocardiograma Electrozi de 0.05- 1-10mV


(ECG) suprafata 150Hz

Electrogastrogrma Electrozi de 0.05-1Hz 10µ V-1mV Activitatea electrica a


(EGG) suprafata stomacului

Raspuns Electrozi cutanati 0.1-1Hz 1-500kΩ


electrochimic
cutanat (GSR)

• Semnalele discrete reprezintă o altă clasă de semnale des întâlnite. Spre deosebire
de semnalele continue care sunt definite de-a lungul unui şir continuu de puncte
din spaţiu sau timp. Semnalele discrete sunt reprezentate de siruri sau secvente
de numere, folosindu-se notatia x(n) pentru a reprezenta o secvenţă discreta x ce
există numai pentru o anumită categorie de puncte n, unde n=0,1,2,3… este un
întreg ce reprezintă elementul secvenţei discrete.

• Semnalele biologice mai pot fi împărţite în semnale deterministe sau semnale


aleatoare.

• Semnalele deterministe pot fi descrise de funcţii sau reguli matematice şi au două


subcategorii: semnale periodice şi aperiodice.

• Semnalele periodice sunt de obicei formate dintr-o suma de semnale sinusale sau
componente sinusoidale şi pot fi exprimate prin relaţia x(t)=x(t + kT), unde x(t)
este semnalul, k este un întreg şi T este perioada semnalului.

• Semnalele periodice au un traseu neshimbat cu o durata de T unitati ce se repeta


la infinit.

• Semnalele aperiodice variază într-un interval finit de timp şi se descompun pe


parcurs într-o valoare constantă. Traseul sinusal din fig. 1.1a este un exemplu de
semnal periodic ce se repeta infinit cu o perioada de 1 secunda iar fig. 1.1b
reprezintă un semnal aperiodic a cărui amplitudine se apropie de zero în timp.

3
• Semnalele biologice reale sunt însoţite în general de zgomot sau de o schimbare
de parametri, deci nu sunt în întregime deterministe. Electrocardiograma unei
inimi normale în repaus este un exemplu de semnal periodic. Forma traseului de
baza este alcatuită din unda P, complexul QRS şi unda T

• Semnalele aleatoare denumite şi semnale stochastice conţin o incertitudine în


parametrii ce le descriu. Din cauza acestor incertitudini, nu pot fi folosite funcţii
matematice pentru a descrie semnalele aleatoare. În schimb, semnalele aleatoare
sunt adesea analizate folosind tehnici statistice care tratează parametrii
semnalului probabilistic.

• Un exemplu tipic de semnal stochastic este electromiograma (EMG), o înregistrare


a activităţii electrice din musculatura scheletica, care este folosita in diagnosticul
bolilor musculare, este un semnal aleatoriu.

• Semnalele stationar aleatoare sunt semnale al caror spectru de frecventa ramane


constant in timp. Invers, semnalele nestationare aleatoare au spectrul de frecventa
variabil in timp. In diferite cazuri, identificarea segmentelor stationare a
semnalelor aleatoare este importanta pentru procesarea lor adecvata si
diagnosticul clinic.

• În funcţie de aplicaţia biomedicală biosemnalele pot fi folosite pentru obţine


informaţiile utile asupra sistemelor biologice cu următoarele scopuri:
4
• Diagnostic: extragerea informaţiilor relevante pe baza cărora medicul să
poată pune diagnosticul unei stări patologice;

• Monitorizare: condiţiile critice ce trebuie depistate şi urmărite în timp real;

• Predicţie: evoluţia sistemelor trebuie estimată astfel încât să se poată lua


măsurile corective necesare;

• Cercetarea efectelor unor medicamente sau tratamente.

CARACTERISTICILE BIOSEMNALELOR

• Semnale Bioelectrice

• Celulele musculare şi nervii generează semnale bioelectrice care reprezintă


rezultatul modificarilor electrochimice întra şi inter-celulare.

• Dacă un nerv sau celulă musculară este stimulată de către un stimul destul de
puternic să depăşească o valoare de prag, celula va genera un potenţial numit
potenţial de acţiune.

• Membrana stimulată devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu,


declanşându-se un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior,
curentul de intrare al Na+ atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.

• Potenţialele de acţiune generate de către o celulă excitată pot fi transmite către


celulele adiacente iar când mai multe celule se activează este generat un câmp
electric ce se propaga prin tesutul biologic.

• Aceste modificari ale potenţialului extracelular pot fi măsurate la suprafaţa


ţesutului sau a organismului folosind electrozi de suprafaţă.

• Exemple clasice

• Electrocardiograma (ECG),

• electroencefalograma (EEG)

• electromiograma (EMG)

• electrogastrograma (EGG)

• Semnale Biomagnetice

• Biomagnetismul reprezintă măsurarea semnalelor magnetice care sunt asociate cu


activităţi fiziologice specifice şi sunt în general asociate câmpului electric al unui
anumit organ sau ţesut.

• Diferite organe, cum ar fi inima, creierul şi plamânii generează câmpuri magnetice


slabe care pot fi măsurate cu senzori magnetici.

• În general, puterea câmpului magnetic este mult mai slabă decât semnalele
bioelectrice corespunzatoare.
5
• Cu ajutorul unui sensor magnetic foarte precis sau a magnetometrelor SQUID
(superconducting quantum interference device) sunt posibile urmatoarele
monitorizari directe a activităţii magnetice

• Magnetocardiografie (MCG) - activitatea magnetica a cordului

• Magnetoencefalografie (MEG) -activitatea magnetica a creierului,

• Magnetoneurografie (MNG) -activitatea magnetica a nervilor periferici,

• Magnetogastrografie (MGG) - activitatea magnetica a tractului


gastrointestinal

Camera ecranată şi sistemul SQUID

MCG înregistrată cu un cardiomagnetometru cu 67 canale

• Semnale Biochimice

• Semnalele biochimice conţin informaţii cu privire la modificările de concentraţie a


diferitţilor agenţi chimici din organism.
6
• Semnale biochimice sunt şi cele ce dau informaţii privind nivelul de glucoză şi
metaboliţi din sânge

• Poate fi masurată concentraţia celulară a unor ioni cum ar fi calciu şi potasiu, cu rol
foarte important în procesele fiziologice.

• Se monitorizează modificările presiunii parţiale a oxigenului (SpO2) şi a dioxidului


de carbon (SpCO2) din sânge sau din sistemul respirator pentru a evalua nivelul
normal al concentratiei acestor gaze.

• Semnale Biomecanice

• Funcţiile mecanice ale sistemelor biologice, adică mişcarea, deplasarea, torsiunea,


forţa, presiunea şi debitul, produc semnale biologie măsurabile.

• Presiunea sanguină de exemplu reprezintă forţa exercitata de sânge asupra


pereţilor vasculari.

• Porţiunea de traseu care creşte reprezintă contracţia ventriculară când sângele


este expulzat din inimă către corp şi presiunea creşte până la nivelul presiunii
sistolice, nivelul maxim de presiune, după cre scade până la voloarea minimă
corespunzătoare diastolei

• Semnale Bioacustice

• Semnalele bioacustice (bio-vibroacustice) sunt o categorie specială de semnale


biomecanice ce implică vibraţii (din domeniul audio sau nu).

• Multe procese biologice produc sunete. De exemplu, curgerea sângelui prin valvele
cardiace are un sunet (zgomot) distinctiv.

• Măsurătorile semnalului bioacustic al unei valve cardiace sunt folosite pentru


determinarea funcţionării corespunzatoare ale acesteia.

• Sistemul respirator, articulaţiile şi muşchii generează semnale bioacustice care se


propagă prin mediul biologic şi care pot fi măsurate la suprafaţa pielii cu ajutorul
unui traductor acustic ( microfon sau accelerometru).

• Semnale Biooptice

• Semnalele biooptice sunt generate datorită proprietaţilor optice ale sistemelor


biologice. Semnalele biooptice pot apare în mod natural sau pot fi induse pentru a
măsura un parametru biologic. De exemplu, informaţii privitoare la sănătatea

7
fatului pot fi obţinute prin măsurarea caracteristicilor fluorescente ale lichidului
amniotic.

• Se pot face estimări cu privire la debitul cardiac prin metoda diluţiei ce implică
monitorizarea concentraţiei unei soluţii colorate care circulă prin sânge.
Deasemeni, lumina roşie şi infraroşie este folosită pentru determinări precise ale
nivelului de oxigen din sânge prin măsurarea absorbţiei luminii prin piele sau ţesut.

Curba de diluţie a unei substanţe indicatoare; n1, n2 - puncte de extrem ale


concentraţiei substanţei indicatoare

SEMNALE PERTURBATOARE

• Principalele clase de semnale perturbatoare sunt:

– a) Artefacte biologice. Sînt determinate de coexistenţa cu semnalul util a


unor activităţi biologice de natură diversă:

– mecanice (contractii musculare, deplasari de segmente etc.);

– secretorii (transpiratie);

– bioelectrice (cerebrale, cardiace, oculare, musculare, gastrice etc.).

– Pentru eliminarea lor se iau măsuri de utilizare corectă a mijloacelor de


captare şi a circuitelor de amplificare.

– b) Artefacte de stimulare. Sînt generate de stimuli electrici, mecanici sau


chimici care prin interferenţa cu semnalul util determină perturbarea
măsurării.

– c) Perturbaţii electrice. În orice încăpere dotată cu instalaţie electrică


există un cîmp electric şi unul magnetic cu frecvenţa de 50 Hz (frecvenţa
reţelei de c.a.). În plus pot exista câmpuri de audio- sau radiofrecvenţă,
câmpuri generate de echipamente de comandă şi automatizare etc.
Cuplarea între sursa de perturbaţie şi sistemul perturbat poate fi condusă
prin cuplaj capacitiv , inductiv sau galvanic.

– Ecranarea electromagnetică, electrostatică şi magnetostatică, este o măsură


obligatorie de protecţie, la măsurările în curent alternativ în care intervin
tensiuni mici sau impedanţe mari, care permite diminuarea acestor
perturbaţii.

8
9