Sunteți pe pagina 1din 30

REFERAT DEFINITIVARE

DREPT EXECUTIONAL CIVIL

-CONTESTATIA LA EXECUTARE-

CONSILIER JURIDIC STAGIAR :

Bucuresti
–2009-
CONTESTATIA LA EXECUTARE

CAPITOLUL I. GENERALITATI

1. Sediul materiei

Cartea a V –a a Codului de procedura civila este consacrata celei de-a doua faze a
procesului civil, respectiv executarea silita, strucuturata in sase capitole si anume: dispozitii
generale, urmarirea silita asupra bunurilor mobile, urmarirea silita a fructelor neculese si
recoltelor prinse de radacini, urmarirea silita asupra bunurilor imobile, eliberarea si
distribuirea sumelor realizate prin executare silita, predarea silita a bunurilor si executarea
silita a altor obligatii de a face sau de a nu face.
In ipoteza in care partea care a cazut in pretentii nu intelege sa suporte, de bunavoie,
repercusiunile infrangerii sale si sa respecte si sa execute hotararea judecatoreasca, partea ale
carei pretentii au fost admise va putea proceda la urmarirea silita a datornicului sau.

2. Definitie si caracteristici ale executarii silite

Drept urmare, executarea silita, ca cea de-a doua faza procesului civil, reprezinta
procedura prin intermediul careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotarare
judecatoreasca ori printr-un act executoriu, constrange, cu concursul organelor de stat
competente, pe debitorul sau care nu-si executa de bunavoie obligatiile decurgand dintr-un
asmenea titlu, de a le aduce la indeplinire, in mod silit.

Referitor la caracteristicile executarii silite, mentionez:

a) Principiul

Principiul este reprezentat de executarea de bunavoie a obligatiei stabilita prin titlul


executoriu de catre debitor si numai in masura in care acesta nu-si indeplineste obligatia, se
va putea proceda la executarea silita.

b) Titlul executoriu

De regula, titlul in temeiul caruia se efectueaza o executare silita este o hotarare


judecatoreasca, care a ramas definitiva sau a devenit irevocabila (art. 376 alin. 1 Cod
procedura civila) ori a fost data cu executie vremelnica. Totodata, insa, executarea silita
poate incepe si in temeiul unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (art. 372
Cod procedura civila).

Totodata, insa, executarea silita poate incepe si in temeiul unui inscris care, potrivit legii,
constituie titlu executoriu (art.372 C.Proc.Civ).

2
c) Aspectul de constrangere

Trebuie precizat, in acest context, ca actiunile in justitie urmaresc realizarea dreptului


incalcat si reprezinta sanctiunea acestuia, cu exceptia actiunilor in constatare, prin care se
urmareste numai stabilirea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv si a altor catorva
actiuni, in care hotararea ce se obtine nu este susceptibila de executare silita.1
Fara aceasta activitate de realizare a dreptului recunoscut in faza judecatii, in ipoteza in
care debitorul nu intelege sa respecte dreptul creditorului, dreptul subiectiv civil ar fi iluzoriu si
activitatea instantei de judecata inutila. De aceea, legiuitorul a pus la dispozitia persoanelor fizice
si juridice mijlocul legal pentru realizarea drepturilor subiective si interesele lor legitime
recunoscute si garantate.2 Tocmai de aceea, se poate conchide ca o particularitate a executarii
silite o reprezinta aspectul de constrangere, in vreme ce in faza judecatii primeaza aspectul de
protectie.

d) Corelatia dintre interesele particulare si interesul general

O alta caracteristica a executarii silite vizeaza corelatia dintre interesele particulare si


interesul general ocrotite deopotriva prin aceasta activitate. Astfel, proscesul civil se declanseaza
la cererea persoanei interesate sau a procurorului, in cazurile anume prevazute de lege (art.45
alin.1 C.proc.civ), in vederea acordarii protectiei juridice titularului dreptului subiectiv. Cu toate
acestea, desi procesul civil, in ambele sale faze, se infatiseaza ca o chestiune de drept privat, el
intereseaza in egala masura atat partile litigante, cat si societatea. Si aceasta intrucat, atingerea
adusa drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane constituie, in acelasi timp, o atingere
adusa si intereselor societatii prin infranarea ordinii de drept si legalitatii care guverneaza statul
de drept.

e) Legalitatea

Iata cum legalitatea apare ca un principiu fundamental, care guverneaza nu numai


activitatea instantelor judecatoresti, ci si a organelor de executare, investite de lege in vederea
indeplinirii unui serviciu de interes public, respectiv asigurarea executarii hotararilor
judecatoresti si a altor titluri executorii, in stricta conformitate cu legea.
Un rol deosebit de important in asigurarea legalitatii revine in faza executarii silite
instantei de executare care, potrivit art.373 alin.2 C.proc.civ. este judecatoria in circumscriptia
careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea ar dispune altfel.

f) Obiectul executarii silite si caracterul umanitar al acesteia

Executarea silita nu poate avea ca obiect decat veniturile si bunurile debitorului, daca
acestea sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor,
bunurile supuse unui regim special de circulatie neputand fi urmarite decat cu respectarea
conditiilor prevazute de lege. In plus, art 406-410 C. proc. civ. prevad categoriile de bunuri

1
Evelina Oprina, „Executarea silita in procesul civil, Ed. „Universul Juridic” 2007 pag.11
2
I. Stoenescu, S.Zilberstein – „Drept procesual civil. Teoria generala”, E. D. P. Bucuresti, 1983, pag 228

3
mobile care nu se pot urmari, iar art.452 alin.2 C. proc.civ. enumera categoriile de bunuri care
nu sunt supuse executarii silite prin poprire, fiind nula orice urmarire sau cesiune facuta cu
incalcarea acestora. In nici un caz, insa, executarea silita nu poate purta asupra persoanei
debitorului ca o expresie a caracterului umanitar al executarii silite. Hotararile judecatoresti nu
pot sa implice o executare asupra persoanei. Astfel, insa, daca debitorul refuza obligatia de a
face, cuprinsa intr-un titlu executoriu, creditorul poate fi autorizat de instanta de executare sa o
indeplineasca el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. Iar, daca obligatia de a
face implica faptul personal al debitorului, acesta poate fi constrans, in aplicarea art.580 3 C.proc.
civ., la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile cominatorii, dar si la plata unor daune-
interese in favoarea si la cererea creditorului.
Prin exceptie, exista, insa, situatii in care executarea se face si asupra persoanei
debitorului, spre exemplu, atunci cand se dispune evacuarea locatarului, desfacerea contractului
de munca al salariatului cand conducerea unitatii interzice fostului salariat intrarea la locul de
munca.
g) Protectia sociala a debitorului

Executarea silita se mai caracterizeaza si prin protectia sociala a debitorului, prin apararea
de la urmarire a unei parti din salariu si alte venituri periodice realizate din munca, din pensiile
acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si prin alte sume ce se platesc periodic debitorului
si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia 3. Evident, insa, ca, in aplicarea
caracterului umanitar si de protectie sociala a debitorui, organele de executare, instanta de
executare si procurorul trebuie sa asigure, sa urmareasca si sa nu impiedice realizarea drepturilor
creditorului constatate prin titlu executoriu.

h) Procedura de ordine publica

Din punct de vedere al caracterului normelor care reglementeaza executarea silita, aceasta
procedura este una de ordine publica, intrucat urmareste asigurarea si garantarea securitatii
raporturilor juridice obligationale. Apare evident, astfel, ca din perspectiva acestui caracter al
procedurii executionale, partile nu vor putea, conventional, sa renunte la formele prescrise de
lege pentru executarea silita.
Este posibil, insa, ca, ulterior inceperii urmaririi silite, sa intervina un acord intre creditor
si debitor, pentru a substitui executia voluntara celei fortate. Nimic, insa, nu se poate opune, nici
macar considerentul de ordine publica mentionat ca, in aplicarea principiului disponibilitatii care
se regaseste si in faza executarii silite, creditorul sa renunte la executarea inceputa (art.371 5 Cod.
Proc .civ.).

3
Evelina Oprina – op.cit- pag 13

4
3. Natura juridica a executarii silite

a) Doctrina

Opinia potrivit careia activitatea de executare silita ar prezenta un caracter administrativ


intrucat, odata pronuntata hotararea de catre instanta de judecata, aceasta s-a dezinvestit, poate fi
considerata desueta4. Si aceasta pentru ca, desi rolul central in faza executarii silite revine
executorului judecatoresc, intreaga executare silita este supusa controlului instantei judecatoresti.
Astfel, instanta este cea care are atributii de investire cu formula executorie a hotararilor
judecatoresti sau a altor titluri, rezolva contestatiile impotriva orcarui act de executare, hotararea
astfel pronuntata putand fi atacata cu apel sau cu recurs. Tot astfel, instanta dispune intoarcerea
executarii silite si restabilirea situatiei anterioare.
In plus, ori de cate ori executorul judecatoresc intalneste o piedica in activitatea
executionala, neputand decide singur, refera presedintelui instantei de executare, care va decide
pe calea ordonantei presedintiale (art. 581 C. Proc. Civ.).
De aceea, in literatura juridica de specialitate se vorbeste de un adevarat „proces de
executie”, care tine de dreptul de jurisdictie al instantei, nefiind o activitate exclusiv
administrativa, desi aceasta latura exista si este de necontestat. Prof. Gratian Porumb arata ca
executarea silita nu constitutie o institutie diferita de actiunea civila ci apare ca o faza succesiva a
procesului civil pentru obtinerea realizarii hotararii definitive. A considera executarea silita ca o
institutie distincta de actiunea civila inseamna a goli continutul actiunii civile de mijlocul concret
de realizare efectiva al drepturilor recunoscute5.

b) Dispozitii speciale

In acest context, trebuie precizat ca executarea silita reglementata de unele dispozitii


speciale, cum este cazul procedurii executionale pentru realizarea creantelor fiscale, prevazuta
prin O.G. nr. 92/2003, republicata cunoaste un mai pronuntat caracter administrativ, organul de
executare, avand o independenta operativa. Intr-o asemenea procedura instanta judecatoreasca nu
are decat rolul de a judeca eventualele contestatii la executare introduse de cei interesati, avand,
asadar, numai un rol sanctionator pentru a anula actele de executare nelegale si prejudiciabile 6.
Astfel, desi si in cadrul acestei proceduri executionale speciale, latura jurisdictionala se poate
manifesta prin introducerea contestatiei la executare, ceea ce antreneaza o dezbatere cu caracter
contradictoriu in fata instantei de judecata, aceasta nu imprima caracterul ei intregii proceduri.

c) Procedura de drept comun

4
E. Herovanu – „Teoria executiunei silite- cercetari in domeniul problemelor ei fundamentale”, Ed. Librariei „R.
Cioflec”, Bucuresti, 1942, p.7
5
Gr. Porumb – „Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale” Ed. Stiintifica, 1964, p.22
6
Evelina Oprina- op.cit- p.18

5
Privitor la executarea silita de drept comun, aceasta se prezinta ca o activitate complexa
cu caracter mixt, in care se ditinge o latura jurisdictionala, reprezentata prin activitatea instantei
de executare si o latura administrativa constand in activitatea executionala a executorului
judecatoresc.
Literatura de specialitate cuprinde si alte opinii, conform carora in toate cazurile
executarea silita are un caracter jurisdictional, natura ei juridica nefiind influentata nici de faptul
ca ea n-a fost precedata de o faza de judecata si nici de faptul ce ea implica si participarea unor
organe administrative.
Latura administrativa rezulta, in primul rand, din conditia prealabila instituita de art. 374
C.proc. civ., care prevede ca hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca sunt
investite cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, investire ce se face de prima
instanta, text ce se coreleaza si cu art. 372 C. proc. civ., dar si din textele care urmeaza art. 373
C. proc. civ. care introduc in aceasta procedura executorul judecatoresc. Se precizeaza, astfel, ca
hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de catre executorul judecatoresc
din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea, iar, in cazul urmaririi
bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care se afla bunurile
urmarite.
Executorul judecatoresc este un organ auxiliar al justitiei, care lucreaza din ordinul
acesteia si sub controlul ei.
Acest caracter rezulta si din activitatea instantei de executare de a solutiona contestatiile
impotriva diferitelor acte de executare efectuate de executorul judecatoresc, in conditiile art. 399
si urmatoarele din Codul de procedura civila.
Astfel, se poate concluziona ca executarea silita are, in prezent, un caracter administrativ-
jurisdictional, latura administrativa fiind, insa, preponderenta.

CAPITOLUL II.
CONSIDERATII GENERALE, SUBIECTELE SI OBIECTUL CONTESTATIEI
LA EXECUTARE

1. Consideratii generale ale contestatiei la executare

Problemele litigioase aparute cu prilejul executarii silite sunt solutionate de instanta de


executare, prin intermediul contestatiei la executare, care apare ca fiind mijlocul procedural prin
care partile sau tertele persoane vatamate prin executare se pot plange instantei competente in
scopul de a obtine desfiintarea actelor ilegale de executare.
Asadar, procedura executionala trebuie sa se realizeze numai cu respectarea conditiilor
prescrise de legiuitor. In masura in care acestea sunt nesocotite, cei vatamati prin executare silita
pot recurge la mijlocul procedural pus la dispozitie de lege in acest sens7.
Astfel, art. 399 C. proc. civ. dispune ca impotriva executarii silite, precum si impotriva
oricarui act de executare se poate face contestatie de catre ce interesati sau vatamati prin
executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 281 C. proc. civ., se
poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea,
sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de excutare refuza sa inceapa
executarea silita sau sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.
7
Evelina Oprina – op.cit.- p.244

6
In plus, art. 399 alin. 21 C. proc. civ. prevede ca, dupa ce s-a inceput executarea silita, cei
interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care
s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara indeplinirea conditiilor legale.
Totodata, textul mentionat precizeaza in alin. 2 ca nerespectarea dispozitiilor privitoare la
executarea silita insasi sau la efectuarea oricvarui act de executare atrage sanctiunea anularii
actului nelegal.
Concluzionand, fata de cele arate, rezulta ca instrumentul contestatiei la executare
reprezinta mijlocul procedural special creat pentru procedura de executare silita, o plangere
specifica acestei proceduri, prin care se poate obtine anularea sau indreptarea unor acte de
executare sau, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu. Ea nu
trebuie confundata cu contestatia in anulare, cale de atac extraordinara prin care se poate obtine,
in conditiile legii, anularea unei hotarari irevocabile8.

2. Subiectele contestatiei la executare

Privitor la subiectele contestatiei la executare, art. 399 C. proc. civ. foloseste expresia
generica de „cei interesati sau vatamati prin executare”. Dispozitii similare se regasesc si in art.
58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti.
Din textul citat, rezulta ca au calitatea de subiecte ale contestatiei la executare creditorul
urmaritor si debitorul urmarit, iar in materia popririi si tertul poprit.
De regula, calea contestatiei la executare este folosita de debitor, interesul acestuia fiind
de a amana executarea silita indreptata impotriva sa, invocand diferite motive privitoare la
regularitatea procedurii de urmarire silita, precum: executarea unor bunuri neurmaribile,
incalcarea formelor de procedura etc.
Si creditorul, insa, poate recurge la calea contestatiei la executare fie atunci cand
executorul judecatoresc refuza sa incepa sau sa indeplineasca un act de executare, fie cand se
nesocotesc dispozitii procedurale de natura a-l prejudicia, fie alte neregulariati procedurale.
Contestatia la executare poate fi folosita si de persoane straine celor intre care s-a legat
raportul executional. Astfel, tertele persoane pot recurge la acest mijloc procedural atunci cand
au fost vatamati printr-o masura gresita sau ilegala de executare- ca de pilda, sotul caruia i se
urmaresc bunurile proprii pentru o datorie a celuilalt sot sau persoana careia, locuind in acelasi
apartament cu debitorul, i se urmareste mobila, crezandu-se ca apartine debitorului9.
Asadar, conditia obligatorie pentru exercitarea contestatiei la executare de catre terti este
interesul, alaturi, evident, si de celelalte conditii: calitatea si capacitatea.
Spre deosebire de partile raportului juridic executional, legiuitorul a pus la dispozitia
tertilor vatamati si posibilitatea de a-si apara drepturile lor pe calea unei cereri separate, in
conditiile legii (art. 401 alin. 3 C. proc. civ. ), respectiv actiunea in revendicare sau actiunea
posesorie.
Avand in vedere pozitia procesuala a tertilor contestatori, unii autori au realizat o
distinctie intre contestatii incidente si contestatii principale, dupa cum sunt formulate de
persoane care au luat parte la proces sau, dimpotriva, care nu au luat parte la proces. Opinam,
insa, ca nu se justifica o asemenea distinctie, intrucat o astfel de clasificare presupune verificarea

8
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu, „Drept procesual civil-Executarea silita, editia a II-a”, Ed. Lumina
LEX, Bucuresti 1998 pag.225
9
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu – op.cit. p. 226

7
caii procedurale aleasa de parte pentru valorificarea dreptului sau, or, in cazul contestatiei la
executare, atat creditorul sau debitorul, cat si tertul sesizeaza direct instanta de judecata.
In literatura de specialitate se mai opineaza ca este contestatie principala orice plangere
prin care parte interesta sau tertul vatamat sesizeaza instanta si declanseaza, ca obiect nemijlocit,
controlul ei, pe cand contestatia incidenta se face indirect, pe cale de aparare, ca in cazul validarii
popririi, cand, pe aceasta cale, cei interesati pot contesta urmarirea efectuata prin poprire.
In fine, printre subiectele contestatiei la executare se numara si procurorul, in conditiile
art. 45 C. proc. civ. Reprezentantul Ministerului Public nu poate fi considerat nici „persoana
interesata” si nici „persoana vatamata” prin executare, ci acesta actioneaza in temeiul atributiilor
ce-i sunt conferite de lege in procesul executarii silite10.
Instanta sesizata cu contestatia procurorului este obligata sa introduca in proces toate
partile direct interesate, care au participat sau trebuiau sa participe la procedura de executare.

3. Obiectul contestatiei la executare

Pornind de la prevederile art. 399 alin.1 C. proc. civ., se poate realiza o distinctie intre
contestatia la executare propriu-zisa si contestatia la titlu.

a) Contestatia la executare propriu-zisa.


Primul act de executare.

Contestatia la executare propriu-zisa, cea mai frecvent intalnita in practica, reprezinta


mijlocul procedural prin care se poate contesta executarea silita insasi, precum si orice act de
executare savarsit cu prilejul urmaririi silite, solicitandu-se instantei anularea intregii executari
sau a actului nelegal. Aceasta consecinta decurge din art. 399 alin. 2 C. proc. civ.
Pe calea contestatiei la executare se pot invoca neregularitati privind: nerespectarea
formelor prevazute de lege pentru incunostiintarea debitorului, alegerea formei de executare,
prescriptia dreptului de a cere excutarea silita, perimarea executarii, ordinea de urmarire a
bunurilor, urmaririea unor bunuri ce apartin altor persoane decat debitorului, invocarea
compensatiei legale, precum si alte motive de nulitate a executarii silite.
In acest context, Lect. univ. dr. Evelina Oprina, in lucrarea intitulata „Executarea silita
in procesul civil” opineaza ca primul act de executare este reprezentat de somatie, care este
obligatorie pentru fiecare procedura de executare in parte, astfel ca lipsa acesteia sau a vreunui
element prevazut de art. 387 C. proc. civ. poate fi invocata pe calea contestatiei la executare.
De asemenea, in conditiile art. 399 alin. 21 C. proc. civ., prin contestatia la executare se
poate solicita si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula excutorie, data fara
indeplinirea conditiilor legale. In principiu insa, pe calea contestatiei la executare nu se poate
cere anularea insasi a titlului executoriu 11. Precizez in acest context ca, pe calea contestatiei la
executare nu pot fi invocate aparari de fond, de natura a repune in discutie fondul pricinii,
intrucat acestea trebuiau formulate cu prilejul solutionarii cauzei. Si aceasta, intrucat contestatia
la executare este o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale, astfel ca cel care
recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decat vicii si neregularitati ale actelor de
executare.In acest sens, Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a IV-a civila a decis ca este

10
Evelina Oprina – op.cit.- p.247
11
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu – op.cit.- p.230

8
inadmisibila formularea unei contestatii la executare prin care sa se constate existenta sau
inexistenta unui drept, in conditiile art.111 Cod.proc civ, intrucat obiectul contestatiei la
executare il pot constitui doar neregularitatile legate de modul de executare silita12.
Daca s-ar admite o solutie contrara, ar insemna sa se aduca atingere autoritatii de lucru
judecat prevazuta de art 1201 Cod. Civ, a hotararii pusa in executare. Or, cele mai puternice
efecte ale lucrului judecat constau in exclusivitatea hotararii, care face ca un nou litigiu intre
aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza sa nu mai fie cu putinta, executorialitatea,
care face ca hotararea sa poata fi pusa in executare silita la cererea partii care a castigat sau a
procurorului si obligativitatea, care face ca partile sa se supuna hotararii judecatoresti.
Motivele care au stat la baza pronuntarii hotararii puse in executare nu puteau fi cenzurate
decat in caile de atac de catre instantele ierarhic superioare. Singurele aparari de fond care pot fi
invocate sunt cele care vizeaza cauze de stingere a obligatiei intervenite dupa ramanerea
definitiva a hotararii.
Cu toate acestea, insa, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu
executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la
executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta
cale de atac. In acest sens Judecatoria sectorului 6 Bucuresti printr-o sentinta civila a considerat,
in temeiul art.66 din Legea nr.36/1995, contractele de imprumut autentificate de notarul public,
cu indeplinirea conditiilor prevazute, ca fiind titluri executorii13, astfel ca, potrivit art 100 alin.1
din acelasi act normativ, actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata
prin actiune in anulare la instanta judecatoreasca, in conformitate cu prevederile Codului de proc
civ.
Rezulta, asadar, ca partea avea la indemana o alta cale la care ar fi trebuit sa recurga
pentru a obtine anularea titlului executoriu.
Consecinta nerespectarii caracterului subsidiar al contestatiei la executare in ipoteza
descrisa si exemplificata mai sus este respingerea acesteia ca inadmisibila, in urma invocarii si
admiterii exceptiei inadmisibilitatii, exceptie de fond, peremptorie si absoluta14.
In sfarsit, s-a admis si atacarea pe calea contestatiei la executare a unor acte frauduloase
sau intocmite in dispretul drepturilor legitime ale persoanelor interesate. Astfel, a putut fi anulat
pe calea contestatiei la executare un act de vanzare care, desi transcris mai intai, s-a dovedit a fi
fost intocmit fraudulos, pentru a vatama drepturile dobanditorului, care si-a transcis actul mai
tarziu. Tot astfel, s-a hotarat ca mostenitorul care nu a fost chemat la partajul succesoral are
posibilitatea sa ceara contestarea partajului, pe calea contestatiei la executare, pentru
inopozabilitatea titlului, cand ceilalti mostenitori vor sa il urmareasca pentru predarea unor
bunuri ce le-au fost atribuite prin hotararea de partaj15.

b )Contestatia la titlu

12
Tribunalul Municpiului Bucuresti, sec. a IV-a civ., dec. nr. 802/R/22.10.2004 in S.G. Pietreanu, M.D. Gavris-
Exexcutarea silita.Culegere de practica judiciara, Ed. Rosetti, 2005, p. 160-163
13
Judectoria Sectorului 6 Bucuresti, sent. civ. nr. 7989/06. 12. 2005, nepublicata
14
Evelina Oprina – op.cit.- p. 250
15
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu – op.cit. –p.231

9
Referitor la contestatia la titlu, aceasta se exercita atunci cand se contesta insusi titlul
executoriu, dar nu in ce priveste validitatea sa in fond, ci numai intelesul, intinderea si aplicarea
sa. (art.399 alin.1 teza a- II-a Cod.proc.civ.).
Acest mijloc procedural este mai putin intalnit in practica, intrucat, din punct de vedere al
tehnicii de redactare a hotararii, dispozitivul trebuie sa fie clar si fara echivoc, sa rezolve toate
cererile partilor, sa arate in mod concret care sunt limitele „ condamnarii’ pentru a putea fi pusa
in executare.
In cazul in care, insa, tilul executoriu este susceptibil de interpretari, fiind ambiguu,
partea interesata poate obtine clarificarea si interpretarea necesare, in scopul de a putea proceda
ulterior la punerea sa in executare. Astfel, in practica judiciara, apar aceste situatii in care titlul
nu este suficient de clar iar partile-de obicei debitorul- nu sunt de acord cu modul in care s-ar
putea face executarea in temeiul acelui titlu. De pilda, terenul ce trebuie predat nu este suficient
de bine identificat, bunurile ce trebuie predate nu sunt specificate, suma de bani care constituie
creanta nu este determinata, ori s-a omis specificarea, desi era necesar, a anumitor modalitati de
executare16.
In acest sens, partea are la indemana doua mijloace procedurale, fie procedura prevazuta
de art.2811 Cod.proc.civ, fie contestatia la titlu. Din formularea legiuitorului, rezulta ca se poate
recurge la contestatia la titlu numai in masura in care partea nu a uzat de procedura reglementata
de art 2811 Cod.proc.civ., tocmai pentru a nu se incalca autoritatea de lucru judecat a hotararii. In
sensul textului legal anterior mentionat, in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la
intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii ori acesta cuprinde dispozitii
potrivnice, partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitivul sau sa
inlature dispozitiile potrivnice. Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin incheiere data in
camera de consiliu, cu citarea partilor. Incheierea se va atasa la hotarare, atat in dosarul cauzei,
cat si in dosarul de hotarari al instantei. In practica judecatoreasca, Curtea de Apel Bucuresti,
sec. a IV-a civ. a decis ca pe calea contestatiei la titlu nu se poate invoca faptul ca dispozitivul
hotararii cuprinde dispozitii potrivnice, care nu pot fi aduse la indeplinire, mijlocul procedural
pus la dispozitia partii fiind revizuirea17.
Trebuie mentionat ca nici pe calea contestatiei la titlu nu pot fi invocate aparari de fond.
De asemena, pe aceasta cale, nu se poate obtine nici completarea dispozitivului prin solutionarea
unui capat de cerere pe care instanta l-a lasat nerezolvat si nici nu se poate invoca faptul ca
dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice care nu pot fi aduse la indeplinire, aceasta
deficienta a titlului putand fi remediata numai prin promovarea unei cereri de revizuire.
Precizam ca, desi legiuitorul prin redactarea art. 399 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ. a
inclus in categoria contestatiei la titlu si contestatia impotriva refuzului organului de executare de
a incepe sau de a indeplini un act de executare, se apreciaza, ca, in acest ultim caz, nu este vorba
despre o veritabila interpretare a unui titlu executoriu, ci de o contestatie impotriva unor acte de
executare.
Astfel, in temeiul dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 188/2000, impotriva refuzului
executorului judecatoresc de a indeplini un act se poate face plangere la judecatoria in a carei
raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.
Astfel, se poate constata existenta unui paralelism intre cele doua cai procedurale puse la
dispozitie partii interesate, in a se plange de refuzul organului de excutarede a indeplini un act de

16
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu –op.cit. – p.229
17
Curtea de Apel Bucuresti, sec. a IV-a civ., dec. nr. 1063/18. 09. 1996 in „Culegere de practica judiciara
civila” 1993-1998, p. 228-229

10
excutare, avand posibilitatea de a opta intre cele doua mijloace procedurale. De lege ferenda ,
opinia exprimata de Lect. univ. dr. Evelina Oprina este ca ar trebui inlaturata reglementarea
paralela existenta in legea speciala, punct de vedere pe care mi-l insusesc.
In conditiile art 404 alin 11 Cod.proc.civ, in cazul in care constata nejustificat refuzul
executorului de a incepe executarea silita sau de a indeplini un act de executare silita, instanta de
executare, sesizata potrivit art 399 alin1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la
500 la 2500 lei, precum si, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru paguba
astfel cauzata.
In fine in temeiul dispozitiilor art 4001 Cod.proc.civ, contestatia la executare poate avea
ca obiect si impartirea bunurilor proprietate comuna.

CAPITOLUL III.
NATURA JURIDICA SI COMPETENTA DE SOLUTIONARE A
CONTESTATIEI LA EXECUTARE

1. Natura juridica a contestatiei la executare

In descifrarea naturii juridice a contestatiei la executare trebuie pornit de la dispozitiile


legale care consacra posibilitatea de a recurge la acest mijloc procedural, respectiv art. 399 alin.
1 C. proc. civ. si art. 58 din Legea nr. 188/2000.
In doctrina au fost exprimate mai multe opinii in legatura cu acest aspect.
Unii autori califica contestatia la executare ca fiind o cale de atac speciala atunci cand
este exrcitata de una din partile intre care s-a legat raporul juridic executional si o actiune
particulara, in cazul promovarii ei de catre o terta persoana vatamata prin executare18.
Alti autori au considerat ca suntem in prezenta unei actiuni civile obisnuite, in vreme ce
alti autori au considerat ca este vorba despre un mijloc procedural mixt de cale de atac si de
actiune in anulare19.
Spre deosebire de contestatia in anulare prevazuta de art. 371-372 C. proc. civ., care este
o cale de atac pentru inlaturarea, in anumite conditii stabilte de lege, a unor acte procesuale,
indeplinite in mod ilegal, contestatia la executare este o cale de atac generala in ce priveste
executarea silita, putand fi folosita pentru valorificarea oricarei nemultumiri si de catre orice
parte interesta in cursul executarii silite.
Caracterizarea contestatiei ca o cale de atac este intemeiata, daca este vorba despre
contestatia uneia dintre parti. Debitorul se poate plange de luarea unor masuri asiguratorii, de
nerespectarea unor anumite termene prohibitive, de urmarirea unor bunuri exceptate de la
urmarire, iar creditorul se poate plange ca organul de executare nu a extins urmarirea asupra unor
bunuri ale debitorului mai usor valorificabile decat cele urmarite20.
In ipoteza exercitarii contestatiei la executare de catre parti- creditor sau debitor- scopul
urmarit consta in anularea unor acte de executare sau a executarii insesi, motiv pentru care capata
fizionomia unei cai de atac, prin care se exercita un control de catre instanta de judecata.

18
Gr. Porumb- op. cit. –p. 192
19
Evelina Oprina- op. cit.- p. 253
20
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu – op.cit- p. 237

11
Pe de alta parte, insa, se poate remarca cu usurinta diferenta dintre contestatia la titlu si o
cale de atac prin care sunt antamate aspecte legate fie de modul de solutionare a pricinii in fond,
fie de vicii de ordin procedural. Si, in plus, urmeaza a fi avute in vedere si dispozitiile art. 402
C. proc. civ. care fac trimitere la procedura judecatii in prima instanta, realizandu-se, astfel, o
asimilare cu actiunea.
Referitor la contestatiile promovate de tertele persoane, care urmaresc scoaterea de sub
urmarire a unor bunuri ce la apartin, se poate trage concluzia ca acestea imbraca forma unor
actiuni de sine-statatoare, tertul solicitand sa se constate ca bunul este al sau ori, daca bunul nu se
afla in posesia sa, declansand o adevarata actiune in revendicare in cadrul careia se va pune in
discutie si va trebui sa se dovedeasca dreptul de proprietate21.
Tertul proprietar al bunului urmarit angajeaza astfel un adevarat litigiu petitoriu cu privire
la proprietatea bunului, in cadrul caruia se pune in discutie si trebuie sa faca dovada a dreptului
de proprietate.
In unele sisteme procedurale, insesi textele de lege si normele lor de aplicare consacra in
mod expres distinctia intre plangerea partilor, contra unor simple greseli ale organelor de
executare, si contestatiile tertilor urmariti pe nedrept in bunurile lor, stabilind ca acestia din urma
nu se pot folosi de contestatia la executare ci trebuie sa faca o actiune principala in constatare
sau revendicare, dupa caz, pentru apararea proprietatii lor22.
In acelasi sens, se poate sustine ca si in cazul exercitarii contestatiei la executare in
conditiile art. 4001 C. proc. civ., acesta are caracterul unei cereri de impartire a bunurilor
proprietate comuna.
In consecinta, impartasesc opinia exprimata in doctrina de Lect. univ. dr. Evelina Oprina,
conform careia mijlocul procedural al contestatiei la executare are valoarea unei actiuni civile de
tip special, intrucat nu urmareste recunoasterea unui drept propriu in contradictoriu cu o alta
persoana, ci inlaturarea masurilor nelegale si prejudiciabile intervenite in faza executarii silite.
Nu poate fi considerata o cale de atac, intrucat un asemenea mijloc de control judiciar
presupune remedierea unor neregularitati de fond sau de procedura ale hotararii puse in
executare, in vreme ce contestatia la executare vizeaza exclusiv aspecte legate de neregularitati
procedurale aparute in ce-a de-a doua faza a procesului civil. Sub nicio forma prin intermediul
contestatiei la executare nu vor putea fi invocate neregularitati privind fondul pricinii. In plus, in
ipoteza exercitarii unei cai de atac, legitimare procesuala activa au numai partile fata de care s-a
pronuntat hotararea atacata, in timp ce, in cazul contestatiei la executare, art. 399 C. proc. civ.
dispune ca orice persoana interesta o poate formula.
Problema naturii juridice a contestatiei s-a pus indeosebi in legatura cu admisibilitatea
actiunii in constatare.
In cazul in care contestatia la executare este socotita cale de atac, atunci poate fi admisa
actiunea in constatare, in lipsa unei actiuni in realizare. Daca insa contestatia este privita ca o
actiune in revendicare, adica in realizarea dreptului insusi, partea indreptatita a folosi contestatia
nu mai are acces la actiunea in constatare. La inceput, instanta suprema a admis coexistenta
actiunii in constatare si a contestatiei la executare, subliniind astfel caracterul acesteia din urma
de simpla cale de atac. Ulterior, insa, intr-o cauza asemanatoare, aceeasi instanta da o
caracterizare mai exacta a contestatiei la excutare, socotind-o ca o adevarata actiune in realizare,
care inchide calea actiunii in constatare introdusa, in speta, de o sotie pentru a constata ca un bun
sechestrat ca fiind al sotului ei, este in realitate bunul ei propriu. In cazul solutionat, contestatia

21
Evelina Oprina- op. cit. – p. 254
22
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu- op. cit.- p. 238

12
avea intr-adevar functia unei actiuni in revendicare, caci bunul urmarit nu se afla in posesiunea
contestatoarei si scopul actiunii in revendicare este tocmai acela de a permite proprietarului
neposesor sa se indrepte impotriva posesorului neproprietar.
Dar chiar daca contestatorul ar avea posesiunea bunului ni se pare insa ca si intr-un
asemenea caz contestatia poate face, intr-un inteles specific, functie de actiune in realizare, in
sensul ca, triumfandu-se printr-o asemena actiune, nu mai e nevoie sa se introduca separat,
pentru apararea dreptului de proprietate, o alta actiune. Asadar, indiferent daca se urmareste
simpla constatare a dreptului de proprietate sau realizarea sa pe cale de revendicare, socotim real
faptul potrivit caruia contestatia tertului proprietar are caracterul unei actiuni si nu al unei cai de
atac.

2. Competenta de solutionare a contestatiei la executare

Sub aspectul competentei de solutionare a contestatiei la executare si fata de dispozitiile


art. 400 Cod proc. civ., urmeaza sa facem o distinctie in functie de organul emitent al titlului
executoriu:

a) Hotararile pronuntate de instantele judecatoresti

Potrivit art. 400 alin. C. proc. civ. contestatia se introduce la instanta de executare. Iar
alin. 2 teza I art. 400 C. proc. civ. prevede ca, in cazul contestatiei privin lamurirea intelesului,
intinderii sau aplicarii titlului executoriu, competenta revine instantei care a pronuntat hotararea
ce se executa.
Se impune, asadar, a fi facuta o a doua distinctie in functie de obiectul contestatiei la
executare, respectiv daca suntem in prezenta unei contestatii la executare sau a unei contestatii la
titlu.23
Din interpretarea dispozitiilor mentionate rezulta ca instanta de executare va fi investita
cu solutionarea contestatiilor la executare, iar, in cazul contesatiilor la titlu, instanta care a
pronuntat hotararea.
Ratiunea acestei reglementari este logica, intrucat instanta de executare este cea in
circumscriptia careia se face executarea (art. 373 alin. C. proc. civ.), astfel ca este cea mai in
masura sa rezolve asemena cereri, in timp ce, in cazul contestatiilor la titlu, numai instanta de la
care provine hotararea este in masura sa rezolve astfel de cereri, potrivit regulii accesorium
sequitur principale.
Din punct de vedere material competenta de solutionare revine, asadar, judecatoriei, in
cazul contestatiei la executare si in cazul contestatiei la titlu, atunci cand hotararea a fost
pronuntata de judecatorie.
In situatia in care hotararea pusa in executare provine de la o alta instanta decat
judecatoria, competenta de solutionare a contestatiei la titlu revine acelei instante.
Potrivit cu actuala reglementare a judecatii in apel, instanta de apel, cand admite apelul,
in cele mai multe cazuri (daca, in aplicarea art. 297 alin. 1, nu va desfiinta hotararea atacata si va
trimite cauza spre rejudecare primei instante), da ea insasi si solutia definitiva asupra fondului,
putand schimba, in tot sau in parte, sentinta primei instante (art. 296 C. proc. civ.). Tot astfel,
tinand seama de actuala structura a recursului, curtile de apel si tribunalele, potrivit art. 312 alin.
23
Evelina Oprina -op. cit.-p. 255

13
1 C. proc. civ., in caz de casare (daca nu s-a procedat conforma art. 312 alin. la o casare cu
trimitere) vor judeca pricina in fond. In aceste situatii, instanta de apel si instanta de recurs sunt
instantele „care au incuviintat titlul”, respectiv, au pronuntat, dupa caz, hotarari definitive sau
irevocabile si, ca atare, contestatia la titlu trebuie sa fie adresata acestor instante24.
Daca, din motive de operativitate, investirea cu formula executorie a fost data pentru
toate hotararile- atat cele ramase definitive in prima instanta cat si cele ramase definitive in
instanta de apel ori irevocabile in instanta de recurs – in competenta primei instante,
reglementarea nu poate schimba cu nimic imprejurarea ca atunci cand hotararea definitiva a fost
data de instanta de apel si hotararea irevocabila de instanta de recurs, acestea din urma „au
incuviintat titlul”, in sensul legii si nu ar fi cu putinta ca instanta inferioara sa fie chemata sa
lamureasca hotararea de fond definitiva sau irevocabila a instantei superioare.
Din punct de vedere teritorial, competenta de solutionare a contestatiei la executare
revine instantei in circumscriptia careia se face executarea.
In plus, art. 373 alin. C. proc. civ. prevede ca hotararile judecatoresti si celelalte titluri
executorii se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza
sa se efectueze executarea ori, in cazul urmaririi bunurilor de catre executorul judecatoresc din
circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea.
Exista si cazuri in care aceeasi judecatorie are competenta sa solutioneze ambele
contestatii.
Mai trebuie precizat ca, in cazul popririi reglementate de art. 453 alin. 2 C. proc. civ.,
orice contestatie va fi de competenta instantei de fond care a dispus, din oficiu, infiintarea
popririi.
In acest context, este de mentionat ca, in cazul in care hotararea pusa in executare este
pronuntata de o instanta straina, contestatia la executare propriu-zisa apartine tot judecatoriei, iar
contestatia la titlu apartine instantei straine care a pronuntat-o, instanta romana de execvatur fiind
competenta sa lamureasca numai hotararea prin care a solutionat cererea de incuviintare a
executarii hotararii straine.
Judecatoriile si tribunalele pot fi competente pentru contestatiile la titlu cand hotararea
executorie a fost pronuntata de ele si sunt intotdeauna competente pentru contestatia la executare
propriu-zisa.
De multe ori aceeasi judecatorie sau tribunal are competenta pentru ambele contestatii.
De obicei, debitorul parat in procesul de fond are bunurile sale la domiciliul sau, primeste venitul
din munca in localitatea unde domiciliaza, ori are anumite bunuri in circumscriptia teritoriala a
judecatoriei ori tribunalului de la domiciliu.
Sunt insa si cazuri cand executarea trebuie sa se fac prin comisie rogatorie, in
circumscriptia unei alte instante. De pilda, hotararea pronuntata la instanta domiciliului
debitorului trebuie sa se execute la locul unde se afla imobilul acestuia; sau, hotararea a fost
pronuntata de instanta domiciliului creditorului, cum se intampla in materie de pensie de
intretinere, si urmeaza a fi executata la domiciliul debitorului.
In aceste cazuri, executarea efectuandu-se prin organele unei alte instante decat cea de la
care emana titlul executoriu, contestatia la executare propriu-zisa trebuie adresata instantei in
circumscriptia careia se savarseste executarea, iar contestatia la titlu instantei de la care emana
hotararea.

24
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu- op. cit.-p. 241

14
b) Titlurile executorii altele decat hotararile judecatoresti

Art. 400 alin. 2 teza a II-a Cod proc. civ. dispune ca, daca contestatia vizeaza un titlu
executoriu care nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine
instantei de executare.25
Cand titlurile emana tot de la organe jurisdictionale, precum tribunalul arbitral, trebuie sa
se aplice, in general, aceleasi principii ca pentru toate hotarile judecaotresti. Interpretarea si
lamurirea dispozitivului trebuie lasata pe seama organului jurisdictional de la care emana
hotararea, in forma admisa de legea speciala, care ii reglementeaza activitatea sau in aplicarea
prin analogie a normei generale din art. 400 alin. 1 C. proc. civ. Contestatiile la executarea
propriu-zisa se vor adresa insa numai instantei de executare. In cazul tuturor celorlalte titluri care
nu emana de la organe jurisdictionale, contestatia la executare se va introduce intotdeauna la
instanta de executare, iar daca s-ar ivi dificultati cu privire la intelesul titlului, nimic nu se opune
ca, presupunand ca instanta nu le poate inlatura, sa fie intrebat organul de la care emana titlul.
Daca, de pilda, este vorba de executarea pentru impozite, si in cadrul judecarii contestatiei se
constata ca actul de impunere nu este suficient de clar, nestabilindu-se in mod precis debitul care
trebuie platit sau termenele, instanta poate cere lamuririle necesare de la organul financiar care a
pus in executare acel debit. Dar toate aceste lamuriri urmeaza a fi facute in cadrul judecarii
contestatiei la executare unice, adresata instantei in circumscriptia careia se face executarea.

c )Contestatia impotriva refuzului organului de executare de a incepe executarea silita


sau de a indeplini un act de executare

O situatie particulara se intalneste in cadrul contestatiei impotriva refuzului organului de


executare de a incepe executarea silita sau de a indeplini un act de executare, avand in vedere
paralelismul intre cele doua mijloace procesuale puse la dispozitie partii interesate si anume,
contestatia reglementata de art. 399 alin. teza a II-a C. proc. civ. si plangerea prevazuta de art. 53
din Legea nr. 188/2000.
In legatura cu aceasta situatie, arat ca ma raliez la opinia, exprimata si in sectiunea
„Obiectul contestatiei la executare”, precum ca ar trebui inlaturata reglementarea din legea
speciala26. Un argument in plus este adus si de neconcordanta creata de acest paralelism in
privinta competentei de solutionare a fiecarei cereri.
Astfel, potrivit Cod proc. civ., contestatia impotriva refuzului organului de executare de a
incepe executarea silita sau de a indeplini un act de executare este de competenta instantei de
executare, in timp ce Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti stabileste competenta in
favoarea judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.
In plus, potrivit art. 8 din lege, competenta teritoriala a birourilor de executori
judecatoresti cu sediul in mun. Bucuresti se intinde pe tot cuprinsul municipiului.

25
Lamurirea intinderii si intelesului dispozitivului hotararii arbitrale este de competenta instantei de
executare.
26
Evelina Oprina-op. cit. –p. 257

15
Fata de prevederile mentionate rezulta ca pot exista cazuri in care plangerea impotriva
refuzului nejustificat al organului de executare de a indeplini un act sa fie de competenta unei
alte instante, decat instanta de executare.
Cele doua instante vor coincide numai daca sediul biroului executorului judecatoresc se
afla in raza teritoriala a instantei de executare27.

CAPTIOLUL IV.
TERMENUL DE EXERCITARE SI PROCEDURA DE JUDECATA A
CONTESTATIEI LA EXECUTARE

1. Termenul de exercitare al contestatiei la executare

a) Reglementarea de drept comun

Reglementarea de drept comun a termenului de exercitare a contestatiei la executare se


regaseste in art. 401 C. proc. civ 28. Potrivit acestui text, contestatia se poate face in termen de 15
zile de la data cand:
- contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de
a indeplini un act de executare;
- cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi.
Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru
debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul
poprit.
- debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat la
cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau
executarea se face fara somatie.
Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se
poate face oricand inlauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt
drept real asupra bunului urmarit, poate fi introdusa in termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii
ori de la data predarii silite a bunului. Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut de alin. 2
nu-l impiedica pe cel de-al treilea sa-si realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, in
conditiile legii.
Asadar, textul mentionat instituie un termen unic de 15 zile, in cazul contestatiei la
executare formulata fie de creditorul urmaritor, fie de debitorul urmarit, fie de tertul care pretinde
ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit.
In cadrul expunerii asupra termenului pentru introducerea contestatiei la executare,
trebuie subliniat ca, desi este un termen de decadere, totusi, potrivit cu finalitatea lor, a
dispozitiilor art. 103 C. proc. civ., decaderea poate fi evitata, iar tertii pot folosi si actiunea in
revendicare. Intr-adevar, potrivit dispozitiilor citate, partea nu pierde termenul cand dovedeste ca
a fost impiedicata printr- o imprejurare mai presus de vointa sa faca actul de procedura in
27
Evelina Oprina-op. cit. – p. 258
28
In acest sens, este de mentionat faptul ca, in reglementarea anterioara, contestatia la executare se putea face in tot
timpul cat tinea executarea, pana la cel din urma act de executare, care era incheierea pe care instanta de executare
era obligata sa o dea fara citarea partilor, de indata ce primea procesul-verbal de executare constatand savarsirea
executarii.

16
termenul legal. In acest caz insa, ea trebuie sa indeplineasca acel act din propria sa initiativa, in
termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, aratand si motivele acelei impiedicari.
Textul legal mai sus mentionat, fiind de generala aplicatie in materie de termene, instanta
suprema a stabilit ca el se aplica si in cazul contestatiei la excutare, astfel ca atunci cand
executarea silita s-a efectuat fara respectarea prevedrilor legale, cei vatamati-debitorul urmarit
sai tertii- fiind in imposibilitate de a lua cunostinta de executare si de a face contestatie in
termenele prevazute de lege, ei vor avea dreptul sa se prevaleze de dispozitiile art. 103 C. proc.
civ. si sa introduca contestatia in termen de 15 zile de la data cand au fost in masura sa ia
cunostinta de executare29.
Contestatorul trebuie sa dovedeasca imposibilitatea de a introduce contestatia in termen
„din motive mai presus de vointa sa”, in sensul ca nu este suficient ca neregularitatea procedurala
sa afecteze numai unul dintre actele procedurale, in cazul in care contestatorul ar fi putut lua
cunostinta despre executare din alte acte, anterioare sau subsecvente (se citeaza ca exemplu cazul
omisiunii comandamentului, urmata totusi de publicatiile de vanzare). Viciul procedural trebuie
sa fie atat de grav, incat contestatorul sa fi fost intr-adevar impiedicat de a cunoaste executarea
care este in curs asupra bunurilor sale.
Importanta principala a unei atari solutii consta in imprejurarea ca lipsei de cunostinta
despre executarea silita, datorate unei proceduri viciate, i s-au recunoscut efectele date celorlalte
situatii in care partea ar fi fost impiedicata, din motive mai presus de vointa sa, sa introduca in
termen cererea, ca de pilda un accident cu consecinte grave, o boala grea etc., admise, in general,
ca motive de intrerupere a termenelor in exercitarea cailor legale de atac.
Bineinteles, tertul vatamat poate folosi actiunea in revendicare, daca pierde termenul de
contestatie, actiune care nu este legata de termenul scurt al contestatiei, ea fiind, in principiu,
imprescriptibila.
Tertul se bucura de o ocrotire mai mare, debitorul neputand folosi decat contestatia la
executare. Dar si pentru tert contestatia este mai avantajoasa decat actiunea in revendicare,
deoarece in materie mobiliara, datorita prevedrilor din art. 1909 C. civ., revendicarea din mana
tertului dobanditor este extrem de grea.
Chiar si in materie imobiliara, revendicarea este mai anevoioasa, in primul rand fiind
supusa taxei de timbru la intreaga valoare a imobilului, spre deosebire de contestatie unde taxa
are un plafon maxim, in al doilea rand, din cauza procedurii mai greoaie a actiunii in
revendicare, fata de contestatia la executare.
Distinctii apar, insa, in ce priveste momentul de la care incepe sa curga acest termen.
Principiul este determinat de data la care contestatorul a luat cunostinta de actul de executare
contestat sau de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare, astfel cum
prevede art.401 alin 1 litera a Cod proc civ. Acest principiu cunoaste si situatii particulare
respectiv cele reglementate la lit. b si c ale art.401 alin 1 Cod proc civ si alin.2 al aceluiasi
articol, si anume :
- in materie de poprire, termenul incepe sa curga de la comunicarea sau instiintarea
privind infiintarea popririi, cu precizarea ca daca poprirea este infiintata asupra unor venituri
periodice, termenul pentru debitor incepe sa curga cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri
din aceste venituri de catre tertul poprit;
- cand se contesta executarea insasi, termenul incepe sa curga de la data la care debitorul
a primit somatia ori de la data cand a luat cunostiinta de primul act de executare, in cazurile in
care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie;
29
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu- op. cit.-p.249

17
- in cazul tertului care pretinde ca are un drept de proprietate sau un alr drept real asupra
bunului urmarit, termenul incepe sa curga de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a
bunului.
Daca, insa, terta persoana exercita contestatia inainte de savarsirea acestor acte de
executare, apreciem ca nu va avea drept consecinta respingerea cererii ca prematur formulata.
Si aceasta intrucat, dispozitia legala privind momentul de la care incepe sa curga
termenul privind formularea contestatiei trebuie interpretata in sensul ca marcheaza cel mai
tarziu moment de la care incepe sa curga acest termen. Altfel, terta persoana care pretinde ca are
un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit se va vedea in situatia in care
nu ar putea sa actioneze decat dupa savarsirea actului de vanzare sau de predare silita a bunului,
cu consecinte juridice oneroase pentru aceasta.
In plus, alin.2 al art401 Cod proc civ, fiind o norma speciala fata de norma de drept
comun prevazuta de art 401 alin 1 litera a Cod proc civ, nu o inlatura pe aceasta din urma de la
aplicare, ci se completeaza cu aceasta.
Cu toate acestea, daca tertul nu respecta termenul mentionat, va avea la indemana
posibilitatea de a introduce o cerere separata pentru realizarea dreptului sau. Asadar, situatia
tertului este mai avantajoasa decat a debitorului, acesta din urma neputand sa recurga decat la
contestatia la executare.

b) Termene speciale pentru exercitarea contestatiei la executare

Codul de procedura civila instituie insa, si termene speciale in ce priveste exercitarea


contestatiei la executare. Astfel:
- potrivit art 492 alin. 3 Cod proc civ, contestatia prin care dobanditorul imobilului
ipotecat se opune scoaterii la vanzare se va putea face in termeni de zece zile de la comunicarea
incheierii biroului de carte funciara prin care s-a dispus notarea in cartea funciara a somatiei de
incepere a urmarii silite.
- art.570 alin.2 Cod proc civ dispune ca cel nemultumit de modul in care executorul
judecatoresc a procedat la eliberarea sau dstribuirea sumei rezultate din executare poate face
contestatie in termen de 3 zile de la intocmirea procesului-verbal privind eliberarea sau
distribuirea sumei.
- referitor la contestatia la titlu aceasta cunoaste o reglementare speciala in alin.1 1 art.401
Cod proc civ, in sensul ca se poate introduce oricand inauntrul termenului de prescriptie a
dreptului de a cere executarea silita.

c) Plangerea formulata in temeiul Legii nr.188/2000

In ce priveste plangerea formulata in temeiul Legii nr.188/2000 art.53 alin.2 dispune ca,
in cazul refuzului nejustificat de indeplinire a unui act, partea interesata poate introduce plangere
in termen de 5 zile de la data cand a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza
teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc30.
d) Concluzii

30
Evelina Oprina – op.cit- p.261

18
Analizand cele mai sus expuse, din ansamblul descrierilor rezulta caracterul imperativ al
normei legale care reglementeaza termenul de exercitare a contestatiei la executare, constatand
astfel ca ne aflam in prezenta unui termen de decadere. In aceasta ordine de idei, Judecatoria
sectorului 3 Bucuresti, printr-o sentinta civila, a sanctionat nerespectarea termenului de
introducere a contestatiei la executare prin decaderea contestatoarei din dreptul de a o mai
formula, contestatia urmand a fi respinsa ca tardiv introdusa31.
Insa, asa cum am aratat si anterior in aplicarea art 103 Cod proc civ aceasta sanctiune
poate fi evitata daca partea dovedeste ca a fost impiedicata sa respecte termenul printr-o
imprejurare mai presus de vointa ei cu conditia de a exercita contestatia in termen de 15 zile de la
data incetarii impiedicarii, cu aratarea motivelor acesteia in acelasi termen.
Asupra cererii de repunere in termen se va pronunta instanta de executare competenta sa
solutioneze contestatia la executare, o asemenea cerere avand caracterul unei cereri incidentale.

2. Procedura de judecata a contestatiei la executare

Pornind de la dispozitiile art. 402 alin. 1 C. proc. civ., potrivit cu care contestatia la
executare se judeca cu procedura prevazuta pentru judecata in prima instanta, care se aplica
corespunzator, rezulta ca in solutionarea contestatiei la executare urmeaza a se aplica dispozitiile
dreptului comun.

a) Compunerea completului de judecata

Inainte de a prezenta principalele aspecte privind procedura de judecata a contestatiei la


executare, se impun a fi facute unele precizari legate de compunerea completului de judecata
investit cu solutionarea acesteia.
Asadar, potrivit principiului continuitatii si stabilitatii completelor de judecata, aceiasi
judecatori vor face parte din complet la toate termenele de judecata, schimbarea compunerii
completului putand fi determinta numai de incidente procedurale precum incompatibilitatea,
abtinerea sau recuzarea judecatorilor ori concediile acestora.
In ceea ce priveste incompatibilitatea reglementata de art. 24 C. proc. civ., judecatorul
care a solutionat litigiul in care s-a pronuntat hotararea ce se executa silit nu este incompatibil de
a solutiona si contestatia la executare indreptata impotriva executarii silite a titlului pe care l-a
pronuntat, cazurile de incompatibilitate fiind strict si limitativ prevazute de lege, neputand fi
extinse prin analogie si la alte situatii.
S-ar putea imagina, insa, incidenta unui caz de incompatibilitate prevazut de art. 105 din
Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si sanctionarea coruptiei32.
Referitor la incidentele procedurale ale abtinerii si recuzarii, este de subliniat faptul ca
situatia prevazuta de art. 27 pct. 7 C. proc. civ. se deosebeste de cazurile de
incompatibilitatereglementate de art. 24 C. proc. civ., orin aceea ca, in aceste din urma ipoteze,

31
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sent. civ. nr. 9974/ 11. 08. 2004 in M. Tabaras- „Contestatia la
executare. Culegere de practica judiciara.” 2005, Ed. „C.H. Beck”, p. 14-16
32
Evelina Oprina-op. cit. –p. 263

19
judecatorul si-a exprimat deja parerea printr-o hotarare judecatoreasca, pe cand in cazul de
recuzare vizat de pct. 7 al art. 27 C. proc. civ. este vorba despre exprimarea unui punct de vedere
al judecatorului in timp ce procesul era pendinte.

b) Cererea

Cererea avand ca obiect contestatia la executare va trebui sa respect dispozitiile art. 82-84
C. proc. civ. dar si ale art. 112 C. proc. civ. Prin urmare, contestatia la executare va cuprinde
mentiuni privind numele, prenumele, domiciliul partilor, identificarea titlului pe baza caruia se
face executarea, motivele in fapt si in drept, dovezile de care intelege sa se serveasca si
semnatura.
In conditiile in care cererea nu cuprinde numele contestatorului sau intimatului, obiectul
sau semnatura, cererea va fi declarata nula potrivit art. 133 alin. 1 C. proc. civ., cu mentiunea ca
lipsa semnaturii se va putea complini in tot cursul judecatii (art. 133 alin. 2 C. proc.civ).
In cazul in care se constata lipsa celorlalte elemente ale cererii cu consecinta impiedicarii
desfasurarii normale a procesului instanta va putea dispune suspendarea judecatii potrivit art.
1551 C. proc. civ., aratand in incheiere ce anume obligatii nu au fost respectate.

c) Taxa judiciara de timbru

Cererea este supusa taxei judiciare de timbru care se calculeaza potrivit Legii nr.
146/1997, la valoare bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit,
cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarit33.
Aceasta taxa, insa nu va putea depasi suma prevazuta de lege indiferent de valoarea
contestata. In caz de admitere a contestatiei la executare taxa judiciara de timbru aferenta
acesteia se restituie la cererea partii interesate, integral sau proportional in functie de situatia de
admitere in tot sau in parte a cererii in temeiul hotararii de admitere ramasa irevocabila (art. 23
lit. E din Legea nr. 146/1997).
In acest caz taxa ce urmeaza a fi restituita nu poate fi inclusa in cuantumul cheltuielilor de
judecata la plata carora urmeaza a fi obligat intimatul.
Cererea urmeaza a fi supusa si timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 32/1995
care insa spre deosebire de taxa judiciara de timbru va intra in cuantumul cheltuielilor de
judecata ce vor fi acordate contestatorului34.

d) Partile contestatiei la executare

Partile contestatiei la executare vor purta denumirea specifica de contestator si intimat.

e) Citarea partilor
33
Din acest punct de vedere se apreciaza ca sunt gresite solutiile acelor instante care obliga contestatorul. la plata
unei taxe judiciare de timbru in cunatum fix.
34
G. C. Frentiu – Un aspect specific al cheltuielilor de judecta in cazul admiterii contestatiei la executare in
revista ‚Dreptul” nr. 10/2003, p. 155 si O. Bajenaru – Aspecte privind recuperarea cheltuielilor de judecata in
cazul admiterii contestatiei la executare in revista „Dreptul” nr. 1/2003, p. 104-105.

20
Privitor la procedura de citare a partilor art. 402 alin. 1 teza a doua C. proc. civ. dispune
ca partile vor fi citate in termen scurt iar judecare contestatiei se face de urgenta si cu precadere.
Asadar se instutie o norma derogatorie de la dreptul comun, urmand a deveni incidente
dispozitiile art. 1141 alin. 3 C. proc. civ. care prevad ca in procesele urgente primul termen de
judecta va fi stabilit astfel incat de la primirea citatiei paratul sa aiba cel putin 5 zile pentru a-si
pregati apararea, pentru termenele ulterioare legiutorul facand trimitere la art. 89 alin. 1 teza a
doua C. proc.civ. care dispune ca in pricinile urgente termenul poate fi si mai scurt de 5 zile dupa
aprecierea instantei.

f) Procedura de judecta

In cadrul judecarii contestatiei la executare, instanta de judecta trebuie sa manifeste un rol


activ.
Intiativa si participarea activa a instantei trebuie sa fie in general, aceeasi ca la judecarea
tuturor cererilor cu care este sesizata, pentru ca numai prin lamurirea raporturilor reale intre parti
si a situatiei de fapt exacte va fi in masura sa dea o hotarare temeinica si legala.
Contestatiile la executare se vor judeca cu precadere, inaintea altor pricini, la inceputul
sedintei de judecata.
In temeiul art. 403 alin. 1 C. proc. civ., instanta poate sa suspende executarea, pana la
solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, cu conditia
depunerii unei cautiuni in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune
altfel. Cuantumul acestei cautiuni va fi stabilit in conformitate cu art. 723 1 alin. 1 si 2 Cod proc.
civ.
Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda
numai distribuirea pretului (art. 403 alin. 2 Cod proc. civ.)
Asupra cererii de suspendare instanta se pronunta, in toate cazurile, prin incheiere, care
poate fi atacata cu recurs, in mod separat.
In cazurile urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin
incheiere si fara citarea partilor, suspendarea executarii pana la solutionarea cererii de
suspendare de catre instanta. Incheierea astfel pronuntata nu este suspusa nici unei cai de atac. Si
in acest caz va fi platatia o cautiune al carei cuantum este de 10 % di valoarea obiectului cererii
sau de 500 de lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din
cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul.
Relativ la admisibilitatea si administrarea probelor, urmeaza a se aplica regulile de drept
comun.
Asadar, sunt admisibile toate mijloacele de proba permise de lege si se vor administra
toate acele probe pertinente si concludente in solutionarea contestatiei. Se va tine cont, totodata,
si de caracterul urgent al procedurii, pentru a se evita tergiversarea urmaririi silite, mai cu seama
in cazurile in care s-a dispus si suspendarea executarii silite.
Instanta suprema a dicisa ca, daca pe calea contestatiei la executare nu se pot pune in
discutie si administra probe noi pentru a se combate situatia de fapt, totusi, cand probele sunt
necesarepentru lamurirea dispozitivului neclar, ele trebuie sa fie administrate de instanta.

21
Un aspect deosebit, relativ la probe il regasimin contestatiiel introduse de tertele persoane
care vor trebui sa-si dovedeasca dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra bunului
urmarit.
Aceasta dovada se va face ptrivit dreptului comun. Asfel, pentru bunurile imobile, proba
se va face numai prin inscrisuri, in vreme ce pentru bunurile mobile, in privinta carora opereaza
prezumtia prevazuta de art. 1909 C. civ., potrivit caruia posesiunea valoreaza titlu de proprietate,
dovada se poate face prin orice mijloc de proba, inclusiv prin proba testimoniala, indiferent de
valoarea bunului.
Astfel, daca se constata ca bunul urmarit se afla la data sechestrarii sale in possiunea
tertului contestator, acesta constitutie o prezumtie in favoarea sa ca este si propietarul bunului,
prezumtie care poate insa sa fie rasturnata prin proba contrara facuta de intimat. Acest princpiu,
admis, in general, in practica noastra judiciara, a fost consacrat de instanta noastra suprema
printr-o deizie referitoare la conditiile in care tertul contestator poate dovedi cu martori ca bunul
mobil suspus executarii silite este proprietatea sa35.
Pentru a lamuri principalele chestiuni legate de aceasta problema, instanta suprema a mai
precizat in aceeasi decizie ca tertul contestator poate dovedi cu martori posesiunea sa exlusiva
asupra bunului mobil, indiferent de valoarea lui, si poate sa dovedeasca, tot astfel, cu martori si
posesiunea sa in comun cu debitroul urmarit sau cu o alta persoana asupra bunului a carui
urmarire o contesta. Aceasta din urma precizare este deosebit de importanta, lamurind situatia
frecventaa posesiunii echivoce, cand tertul locuieste in acelasi apartament cu debitorul urmarit si
bunurile sale sunt suspuse urmaririi, socotindu-se ca sunt ale debitorului.
Daca, insa, bunul se afla in posesia exclusiva a debitorului, tertul contestatar va trebui sa
dovedeasca dreptul sau de proprietate potrivit regulilor generale aplicabile in materia probelor,
potrivit carora proba cu martori nu este, in principiu, admisibila pentru actele juridice a caror
valoare este mai mare de 250 lei (art.1191 Cod.civ). Totodata, contestatorul va trebui sa
dovedeasca si existenta obligatiei debitorului de restituire a bunului. Iar, daca contestatorul
pretinde ca nu mai are posesiunea bunului, ca urmare a pierderii sau pentru ca i-a fost furat, va
trebui sa dovedeasca ca a posedat acel bun, precum si faptul pierderii sau furtului, dovada ce se
poate face prin orice mijloc de proba. Astfel, creditorul fiind tert in raport cu debitorul si
contestatorul, acesta din urma va trebui sa dovedeasca cu inscris, avand data certa, ca este
proprietarul bunului aflat la debitor inca inainte de sechestrarea acelui bun. Dar simpla dovada a
acelei proprietati nu este suficienta, deoarece nu este posibil ca ulterior debitorul sa fi dobandit
bunul de la contestator. Pentru acest motiv se cere ca, pe langa dovada proprietatii sale asupra
bunului, contestatorul sa faca si proba ca debitorul, la care se afla bunul, are fata de el o obligatie
de restituire (imprumut, comodat etc.), dovedita cu inscris cu data certa anterioara sechestrarii
acelui bun.
In plus, intrucat art.4001 Cod.proc.civ permite ca in cazul contestatiei la executare sa se
procedeze si la impartirea bunurilor comune, este posibil sa intervina prezumtia de comunitate de
bunuri dobandite in timpul casatoriei, potrivit art.30 din Codul familiei. In conseciinta, ori de
cate ori opereaza aceasta prezumtie, rezulta ca, daca se pretinde ca bunurile supuse executiei
silite sunt proprii, iar nu comune, vor trebui administrate probe in acest sens.
Existand prezumtia de comunitate inseamna ca ori de cate ori se pretinde ca bunurile
urmarite sunt in realitate nu bunuri comune ci bunuri proprii, va fi necesar sa se rastoarne
prezumtia de comunitate edictata de lege.

35
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu- op. cit- p. 255

22
In orice caz, in anul 1969 a fost introdus in cod art.400 1 , care stabileste ca impartirea
bunurilor comune, potrivit art.33 alin.2 C.fam, poate fi ceruta si in cadrul contestatiei la
executarea silita.

g) Caile de atac

Art 402 alin.2 Cod proc civ stabileste regula in privinta cailor de atac, constand in aceea
ca hotararea pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel, fiind supusa numai
recursului.
Aceasta regula cunoaste, insa, 3 exceptii:
- hotararea pronuntata in temeiul art.400 1 si art 401 alin.2 Cod.proc civ. este supusa atat
apelului, cat si recursului.
- hotararea prin care s-a solutionat contestatia privind intelesul, intinderea sau aplicarea
titlului executoriu este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea ce se executa.
Primele doua exceptii se justifica prin faptul ca in cele doua situatii prevazute de art.4001
si art 401 alin.2 Cod proc civ are loc o adevarata judecata pe fond, astfel ca este firesc ca
hotararea pronuntata sa fie supusa regulilor de drept comun, pentru respectarea principiului
dublului grad de jurisdictie.
A treia exceptie se justifica prin caracterul accesoriu al hotararii pronuntate in contestatia
la titlu fata de hotararea prin care s-a solutionat fondul pricinii.
De altfel, intr-o decizie a instantei supreme se arata ca in art. 402 Cod proc.civ nu s-a
stabilit decat termenul pentru introducerea caii de atac si nu si admisibilitatea acestuia in general,
astfel incat in tacerea legii, prin analogie cu principiul consfintit in materia cailor de atac
extraordinare, hotararea prin care se solutioneaza contestatia la executare este supusa apelului,
respectiv recursului, numai daca hotararea e s-a atacat cu contestatie era ea insa supusa apelului
sau recursului, accesoriul urmand principalul.
Asa fiind, in cazul contestatiilor la titlu, s-a decis constant ca hotararile constante sunt
supuse acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata pe calea contestatiei. Cat priveste contestatia
la executare propriu-zisa, fiind solutionata de propria instanta-judeacatorie sau tribunal- ca
regula, hotararea poate fi atacata atat pe calea apelului, cat si a recursului. Trebuie sa facem
totusi o rezerva pentru ipoteza in care hotararea data asupra fondului nu este susceptibila de apel,
situatie in care aparae firesc sa nu se recunoasca aceasta cale de atac nici impotriva hotararii
pronuntate in contestatie, ea putand fi atacata numai pe calea recursului. Aceasta rezerva nu si-ar
gasi aplicarea insa in cazul contestatiei introdusa de tertul ce revendica bunul urmarit ca fiind al
sau, deoarece in acest caz, fata de natura juridica a contestatiei la executare- aceea de actiune in
revendicare- trebuie sa se asigure toate caile pe care le-ar fi avut la dispozitie daca ar fi urmat
calea de drept comun36.
Intrucat legea nu face nici un fel de distinctie, inseamna ca hotararea pronuntata in
contestatie la executare este susceptibila si de contestatie in anulare sau revizuire, in masura in
care cerintele legale de exercitare a acestora sunt intrunite.

3. Efectele hotararilor pronuntate in contestatia la executare


36
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Ion Bacanu- op. cit- p. 258

23
Indiferent de felul contestatiei, pe aceasta cale nu se poate modifica sau anula hotararea
pusa in executare. Instanta investita cu solutionarea contestatiei nu va putea cerceta decat daca
actele de executare s-au indeplinit cu respectarea dispozitiilor legale privind procedura
executionala sau lamureste dispozitivul titlului executoriu, atunci cand este cazul, pentru a
asigura o executare fara dificultati.
Singurele aparari de fond ce pot fi invocate in cadrul contestatiei la executare vizeaza
numai imprejurari ulterioare pronuntarii hotarare ce constituie titlul executoriu. Spre exemplu se
pot invoca aspecte legate de stingerea atoriei prin plata, in conditiile in care platile au intervenit
dupa eliberarea titlului executoriu37. Asemenea aparari de fond sunt subordonate neinfrangerii
autoritatii de lucru judecat a hotararii atacate ce constituie titlu executoriu, astfel ca, ori de cate
ori motivele invocate pe calea contestatiei la executarea nu antameaza fondul procesului judecat
definitiv, aceasta devine admisibila.
In considerarea dispozitiilor art.399 alin.22 Cod.proc.civ, contestatorul poate pune in
discutie validitatea tiltului, insa, in asemenea cazuri, nu este vorba despre o repunere in discutie a
fondului dreptului. Si aceasta intrucat, textul mentionat vizeaza acele situatii in care s-a pus in
executare o hotarare care nu a fost invespita cu formule executorie sau prin care se contesta
investirea cu formule executorie.
Si in aceste imprejurari contestatorul invoca neregularitati legate nu de fondul pricinii, ci
a fost definitiv solutionat, ci de nesocotirea prescriptiilor executionale legale.
Dispozitia din art.399 alin.22 Cod.proc.civ se jusitfica si prin faptul ca, fata de prevederile
art.3731 alin.2 si art 3733 alin.1 Cod.proc civ, incheierile prin care au fost admise cererile de
investire cu formule executorie nu sunt supuse niciunei cai de atac. In aceste conditii, debitorul
nu avea la indemana nici un mijloc procedural prin care ar fi putut contesta indeplinirea celor
doua formalitati.

a) Admiterea contestatiei la executare

Pe cale de consecinta, efectul admiterii contestatiei la executare ca urmare a constatarii


nerespectarii dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de
executare consta in anularea actului nelegal (art.399 alin.2 Cod proc civ.), iar, in ipoteza
existentei unei dependente a actelor de executare anularea actului nelegal va atrage anularea
actelor de executare urmatoare care nu pot avea o existenta de sine statatoare (art.106 alin.1
Cod.proc.civ). Aceleasi solutii sunt prevazute si de dispozitiile art.404 alin1 Cod proc civ, care
prevad ca, daca se admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, anuleaza actul de executare
contestat sau dispune anularea sau incetarea executarii insasi, anularea ori lamurirea titlului
executoriu sau efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
Privitor la contestatia la titlu , efectul admiterii consta in continuarea executarii, insa, cu
respectarea interpretarii date de instanta.

b) Respingerea contestatiei la executare

In cazul respingerii contestatiei la executare, efectul consta in continuarea executarii sau


reluarea acesteia daca a fost suspendata. Constestatorul va putea fi obligat la cerere, la
despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar, daca se constata reaua-
37
Evelina Oprina – op. cit. p.269

24
credinta a contestatorului, el va fi obligat si la plata unei amenzi, in conformitate cu dispozitiile
art.404 Cod proc civ.
Este de subliniat ca hotararea de respingere a contestatiei se bucura de autoritate de lucru
judecat, in sensul ca o noua contestatie intemeiata pe aceleasi motive va fi inadmisibila. In
schimb, o noua contestatie la executare care vizeaza inlaturarea unei alte neregularitati
procedurale decat cea care a format obiectul primei contestatii poate fi primita, in tot cursul
executarii.
Ca si solutii de respingere a contestatiei la executare, mentionam:
- respingerea ca prematur formulata, atunci cand a fost exercitata inainte de emiterea
somatiei sau de primul act de executare, in cazurile in care nu s-a primit somatia sau executarea
se face fara somatie;
- respingerea ca tardiv formulata, atunci cand a fost exercitata cu depasirea termenului
instituit de art.401 Cod.proc.civ;
- respingerea ca inadmisibila, in ipoteza in care partea avea la indemana un alt mijloc
procedural pentru invocarea apararilor de fond;
- respingerea ca neintemeiata, in situatia in care sustinerile contestatorului referitoare la
neregularitatile procedurilor de executare sau caracterul neclar al titlului nu au fost probate in
conformitate cu art.1169 Cod civ.

CAPITOLUL V. CONTESTATIA LA EXECUTARE IN DIFERITE MATERII

1. Contestatia la executare in materia creantelor fiscale

a) Consideratii preliminarii

In conformitate cu dispozitiile art.169 alin.1 Cod procedura fiscala, persoanele interesate


pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor

25
prezentului cod de catre organele de executare precum si in cazul in care aceste organe refuza sa
indeplineasca un act de executare.
In materia creantelor fiscale, contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu, in
temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o
instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional38 si daca pentru contestarea lui nu exista o
alta procedura prevazuta de lege. Se mai statueaza ca, la cererea partii interesate instanta poate
decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine
in proprietate comuna cu alte persoane.

b) Instanta competenta

Contestatia se solutioneaza de instanta judecatoresca competenta, potrivit codului de


procedura civila si anume judecatoria in a carei raza teritoriala se efectueaza executarea silita
contestata si se judeca in procedura de urgenta.
In ipoteza solutionarii contestatiei la executarea silita prin poprire, daca banca la care
debitorul isi are conturile este situata in alta localitate decat cea unde-si are sediul banca centrala,
competenta de solutionare apartine instantei in a carei raza teritoriala isi are sediul central banca
iar nu cea in a carei raza teritoriala se afla sediul sucursalei.

c)Termenul de exercitare a contestatiei la executare in materia creantelor fiscale

Termenul in care se poate face contestatie este de 15 zile de la data cand:


- contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le
contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia
efectuarii executarii silite sau in alt mod;
- contestatorul a luat cunostinta, potrivit celor aratate mai sus, de refuzul organului de
executare de a indeplini un act de executare;
- cel interesat a luat conostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

d) Suspendarea provizorie a executarii silite in aceasta materie

Trebuie precizat ca, fata de dispozitiile art.169 alin.2 Cod procedura fiscala, instanta nu
poate dispune suspendarea provizorie a executarii silite, in conditiile art.403 alin.4 Cod.proc.civ.

e) Procedura de solutionare a contestatiei la executare in materie fiscala

Privitor la aceasta procedura, instanta va cita si organul de executare in a carui raza


teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau
domiciliul tertul poprit. Toate celelalte aprecieri facute in legatura cu contestatia la executare de
drept comun raman valabile.

f) Efectele hotararii date asupra contestatiei la executare in materie fiscala


38
Pentru a nu se aduce atingere puterii de lucru judecat a unor asemenea hotarari sau acte.

26
Din acest punct de vedere, in materia creantelor fiscale, art.171 alin.3-4 Cod procedura
fiscala are in vedere urmatoarele:
- daca admite contestatia la executre, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de
executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau
lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
In cazul anularii actului de excutare contestat sau al incetarii executarii insesi si al
anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui
indreptatit suma ce i se cuvine din valorificare bunurilor sau din retinerile prin poprie. Este
vorba, asadar, despre intoarcerea executarii silite.
- in cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de
executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia
a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi.

g) Contestatia la executare in conditiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al


contraventiilor

In fine, este de mentionat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. 3 din O.G. nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, executarea amenzilor contraventionale se face
in conditiile prevazute de dispozitile legale privind executarea silita a creantelor bugetare.
Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, in conditiile legii,
dispozitiile analizate urmand a se aplica prin analogie.

2. Contestatia la executare in materia valorificarii unor active ale statului

Prin O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata s-a creat
cadrul juridic pentru pregatirea inceperii procedurii de privatizare, in scopul cresterii gradului de
solvabilitate si a credibilitatii interne si externe sau reglementarii problemelor de natura
financiara ale bancilor pentru mentinerea viabilitatii sistemului bancar, precum si pentru
acclerarea procedurilor de recuperare a creantelor cesionate.
Art. 83 alin. 1 din ordonanta prevede ca debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse
de AVAS si se pot face contestatii la executare numai dupa depunerea unei cautiuni egale cu 20
% din valoarea activului bancar supus valorificarii.
O problema ce se impune a fi analizata este referitoare la instanta competenta. Astfel, art.
45 din ordonanta stabileste ca cererile de orice natura privind drepturile si obligatile in legatura
cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele formulate pentru angajarea raspunderii
civile a persoanelor fizice si juridice, altele decat debitorii prevazuti la art. 38, sunt de
competenta Curtii de Apel in a carei raza teritoriala se afla sediul sau, dupa caz, domciliul
paratului. Se ridica, astfel, intrebarea daca si contestatia la executare reglementata de art. 83 alin.
1 din ordonanta este tot de competenta Curtii de apel?
Opinia majoritara este in sensul ca cererile avand ca obiect contestatii la executare
formulate de debitor nu se incadreaza in categoria cererilor prevazute de art. 45 din ordonanta,

27
devreme ce acest act normativ reglementeaza in mod distinct regulile privind solutionarea
litigiilor si regulile privind executarea silita39.
Pe de alta parte, o solutie contrara ar fi de natura a conduce la concluzia ca si contestatiile
la titlu privind intelesul, intinderea si aplicarea titlurilor executorii sa se solutioneze intotdeauna
de Curtea de Apel, nefiind permis ca aceasta instanta sa dea si interpretarea unui titlu ce provine
de la un alt organ de jurisdictie.
Asadar, si in cazul contestatiiloe la executare, formulate de debitori, in conditiile art. 83
alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998, republicata, instanta competenta va fi instanta de executare, cu
distinctiile realizate de art. 400 C. proc. civ.

CUPRINS

Capitolul I. Generalitati
1. Sediul materiei……………...2
39
Evelina Oprina -op. cit.-p. 278

28
2. Definitie si caracteristici..….2
3. Natura juridica…………….5

Capitolul II. Consideratii generale, subiectele si obiectul contestatiei la executare


1. Consideratii generale……….6
2. Subiectele………………….7
3. Obiectul……………………8

Capitolul III. Natura juridica si competenta de solutionare a contestatiei la executare


1. Natura juridica………….…….11
2. Competenta de solutionare……13

Capitolul IV. Termenul de exercitare si procedura de judecata a contestatiei la


executare
1. Termenul de exercitare……….16
2. Procedura de judecata……….19
3. Efectele hotararilor pronuntate in contestatia la executare…………..24

Capitolul V. Contestatia la executare in diferite materii


1. Contestatia la executare in materia creantelor fiscale…………………26
2. Contestatia al executare in materia valorificarii unor active ale statului………27

BIBLIOGRAFIE

29
Evelina Oprina, „Executarea silita in procesul civil, Ed. „Universul Juridic” 2007

I. Stoenescu, S.Zilbearstein – „Drept procesual civil. Teoria generala”, E. D. P. Bucuresti,


1983

E. Herovanu – „Teoria executiunei silite- cercetari in domeniul problemelor ei


fundamentale”, Ed. Librariei „R. Cioflec”, Bucuresti, 1942

Gr. Porumb – „Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale” Ed. Stiintifica,
1964

30