Universitatea Crestina "DIMITRIE CANTEMIR"

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

MASTER GESTIUNE SI AUDIT FINANCIAR

Analiza comparative privind TVA in statele member UE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Prof. Univ. Dr. Niculae Mirela

MASTERAND
MILOAGA MARIUS IRINEL

- BUCUREŞTI -
- 2021 -

1
 CUPRINS

Capitolul I – Noţiuni introductive privind taxa pe valoarea adăugată............................3

1.1. Definiţia taxei pe valoarea adăugată .................................................................................................3
1.2. Caracteristicile taxei pe valoarea adăugată.......................................................................................3
1.3. Acţiunile Uniunii Europene în sfera TVA..........................................................................................4

Capitolul II - Studiu comparativ privind TVA în statele membre UE..............................8

2.1. Evoluţia cotelor de TVA în statele membre UE.................................................................................8
2.2. Cote ale TVA utilizate în prezent şi sfera de aplicare a acestora...................................................12

Concluzii.............................................................................................................................. 20

Anexe.................................................................................................................................... 21
Anexa 1.......................................................................................................................................................21

Bibliografie..........................................................................................................................22

Capitolul I: Noţiuni introductive privind Taxa pe valoarea adăugată

1.1. Definiţia taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un impozit indirect care se adresează tuturor
activităţilor comerciale care implică producţia şi distribuţia de bunuri şi servicii. Obiectivul taxei pe
valoarea adăugată îl reprezintă livrările de mărfuri către terţi şi pentru consumul propriu, achiziţiile
de bunuri, prestaţiile de servicii si bunurile importate. Totodată, sunt impozabile şi unele operatiuni

2
care pot fi asimilate vânzării sau cumpărării, ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de
mărfuri şi, pe un plan mai general, orice tranzacţie privind transferul proprietăţii unui bun material.
Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute din vânzarea bunurilor sau
prestarea serviciilor şi plăţile efectuate pentru bunuri şi servicii aferente aceluiaşi stadiu al
circuitului economic.

1.2. Caracteristicile taxei pe valoarea adăugată

 Este un impozit neutru, pentru că afectează preţul final al unui bun sau al unui serviciu în
momentul în care acesta ajunge la consumatorul final, indiferent de numărul operaţiunilor care
preced livrarea la consumatorul final. Neutralitatea impozitului este asigurată de aplicarea acestuia
asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic al unui bun sau serviciu.
 Are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din
economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de
fructificare a capitalurilor disponibile.
 Este un impozit unic deoarece indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până
la realizarea produsului finit, este acelaşi ca nivel al cotei, taxa nefiind dependentă de întinderea
circuitului economic.
 Este un impozit cu plata fracţionată, adică ea se calculează pe fiecare stadiu care intervine
în realizarea şi valorificarea produsului.
 Se caracterizează prin transparenţă, pentru că asigură fiecărui subiect impozabil
posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i
revine.
Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit:
 Fie asupra valorii adăugate în fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa de la producător la
cumpărător;
 Fie asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, obţinându-se astfel taxa asupra preţului
de vânzare, din care se deduce taxa (calculată în acelaşi fel) aferentă preţului de vânzare din stadiul
anterior. Diferenţa rezultată este taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului respectiv.
În practică se utilizează cu precădere a doua variantă de calcul.

3
 În consecinţă, impozitarea în cascadă este evitată, iar impozitul este aplicat doar asupra
valorii adăugate corespunzătoare fiecarui stadiu de producţie şi distribuţie. În acest fel, preţul final al
produsului reprezintă suma valorilor adăugate în fiecare stadiu precedent, iar valoarea finală a TVA-
ului ce trebuie plătit reprezintă suma taxelor aferente fiecărui stadiu.

1.3. Acţiunile Uniunii Europene în sfera TVA

Acţiunile Uniunii Europene în domeniul impozitelor indirecte au ca bază legală articolele 90

şi 93 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene. Regula ce guvernează acest tratat este cea de
unanimitate, bazându-se totodată pe principiul armonizării impozitelor indirecte, nu standardizării
acestora.
Armonizarea TVA în cadrul Uniunii Europene s-a realizat în mai multe etape:
I. Introducerea TVA în toate statele membre (până în anul 1970);
II. Uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA şi a cotelor de TVA (1977 –
1993);
III. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu formarea pieţei unice, şi
desfiinţarea frontierelor vamale (1 ianuarie 1993);
IV. Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea
fraudei fiscale.

1.3.1. Introducerea TVA în toate statele membre

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Comunitatea Economică Europeană prin
primele două „Directive TVA” adoptate la 11 Aprilie 1967. Aceste directive aveau drept scop
înlocuirea diferitelor taxe de producţie şi consum aplicate de către statele membre, care constituiau
obstacole la libera circulaţie a mărfurilor, avându-se în vedere două argumente principale:
 avantajele TVA faţă de alte modalităţi de impozitare indirectă şi, în special, faţă de impozitul
pe circulaţia mărfurilor aplicat în cascadă;
 transparenţa operaţiunilor de impozitare a importurilor şi de exceptare de la impozitare a
exporturilor realizate între statele membre.

4
 Însă primele două directive au pus baza doar structurii generale a sistemului, ţările membre
având capacitatea de a-şi alege sfera de aplicare a impozitului şi structura acestuia.

1.3.2. Uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA şi a cotelor de TVA

Pe linia armonizării TVA un loc important un loc important îl ocupă cea de-a VI-a directivă
a consiliului UE nr. 77 / 388 / CEE din 17 mai 1977.
Printre obiectivele Directivei a VI-a Consiliului UE figurează: sfera de aplicare a TVA,
operaţiunile supuse impozitării, conţinutul bazei de impunere, regimul cotelor de impunere,
persoanele impozabile, locul impozitării, regimul deducerilor, operaţiunile scutite de taxă etc.
Fiind impozitul indirect cu cea mai mare pondere în Produsul Intern Brut, Uniunea
Europeană a instituit obligaţia ca statele membre să contribuie cu o cotă din TVA încasată la bugetul
Uniunii Europene.
Cea mai mare parte a obiectivelor menţionate mai înainte au fost realizate, dar se mai menţin
înca diferenţe importante în ceea ce priveşte nivelul şi numărul cotelor de impozitare. Armonizarea
nu a constat în standardizarea cotelor, ci în apropierea acestora, în consecinţă nivelul cotelor de
impozitare diferă astăzi de la un stat membru la altul. Comisia Europeană a impus o cotă standard
care sa se situeze între 15% şi 25% şi una sau două cote reduse care nu pot fi mai mici de 5%. În
ceea ce priveşte numărul cotelor de TVA, utilizarea mai multor taxe cu niveluri diferite permite
realizarea unor obiective de ordin social prin impozitarea în baza cotelor reduse sau foarte reduse a
produselor şi serviciilor de strictă necesitate ca, de exemplu: medicamente, alimente, apă potabilă,
transportul în comun, salubritatea, cărţi, ziare, radio, televiziune etc. Drept urmare, numărul cotelor
şi sfera de aplicare a acestora diferă de la un stat membru la altul.

1.3.3. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu formarea pieţei unice, şi
desfiinţarea frontierelor vamale
Trecerea la un sistem tranzitoriu de TVA a avut loc odată cu formarea pieţei unice (de la 1
Ianuarie 1993) când s-a desfiinţat controlul la circulaţia mărfurilor şi serviciilor între statele membre
ale UE. Prin sistemul tranzitoriu, noţiunea de import a fost înlocuită cu cea de cumpărare
intercomunitară, iar cea de export cu cea de livrare intercomunitară.
Formarea pieţei unice înseamnă că pentru un produs sau serviciu care circulă între două state
membre (ceea ce reprezenta înainte de 01.01.1993 export sau import după caz) ar trebui să se aplice

5
un regim fiscal identic cu cel aplicat produselor autohtone. Acest lucru presupune, în primul rând, ca
statele membre să renunţe la principiul destinaţiei în favoarea principiului originii.
Conform principiului originii, se impozitează valoarea care este adăugată tuturor bunurilor
autohtone, inclusiv valoarea celor care vor fi ulterior exportate, fără însă să fie impozitată valoarea
adăugată în străinătate şi care se află încorporată în bunurile supuse impozitării. Înseamnă, aşadar,
că este impozitată numai valoarea adăugată în interiorul ţării, exporturile fiind impozitate, iar
importurile fiind scutite.
În cazul aplicării principiului destinaţiei, se impozitează întreaga valoare adăugată realizată
atât în ţară, cât şi în străinătate, pentru toate bunurile destinate consumului ţării respective. Prin
urmare, exporturile sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată, iar importurile vor fi impozitate.
Ţările care au introdus taxa pe valoarea adăugată au optat pentru principiul destinaţiei, dând
prioritate ideii de a impulsiona activitatea economică, în primul rând, prin consum. Aceasta
înseamnă că se procedează la taxarea importurilor, cum de altfel se întâmplă şi cu bunurile de
provenienţă internă destinate consumului autohton. Cu alte cuvinte, taxa pe valoarea adăugată
aferentă exporturilor nu intră în bugetul ţării exportatoare, ci în cel al ţării importatoare, care este şi
consumatoare.
Datorită faptului că principiul ţării de origine ar fi permis apariţia unor fluxuri de schimb
bazate pe ecartul cotelor şi nu pe cel al costurilor comparative, s-a decis alegerea principiului ţării de
destinaţie care a eliminat dezavantajul apărut din faptul că producţia ar fi urmat să se concentreze în
statele cu cote de impunere mai scăzută.
În al doilea rând, este necesară adoptarea unui mecanism de corectare care să împiedice
apariţia unor modificări importante în ceea ce priveşte volumul sumelor încasate din TVA la bugetul
statelor membre, comparativ cu încasările realizate în condiţiile aplicării principiului destinaţiei şi a
unor cote cu niveluri diferite.
Având în vedere implicaţiile majore pe care măsurile menţionate le comportă, statele
membre au păreri divergente cu privire la trecerea la principiul originii însă au subscris la un sistem
tranzitoriu definit prin:
 Menţinerea principiului destinaţiei (trecerea la principiul originii nu este abandonată şi
rămâne un obiectiv pe termen lung al armonizării fiscale);
 Renunţarea la controlul fiscal efectuat la frontiere între statele membre, ceea ce face ca statul
de destinaţie al produselor să nu mai încaseze TVA în urma controlului fiscal ce se face la frontieră

6
pentru produsele importate, ci firmele importatoare, în localităţile in care îşi au sediul, trebuie să
declare şi să verse la buget TVA datorată. Se apreciază că în acest fel se amplifică nivelul de fraudă
fiscală pentru a cărei estompare se impune intensificarea schimbului de informaţii între organele
fiscale din ţările membre ale UE;
 Continuarea efortului privind armonizarea cotelor de TVA. Pe această linie, deşi Comisia
Europeană a făcut mai multe propuneri privind utilizarea numai a două categorii de cote, respectiv
una standard, care să se încadreze în intervalul 15% (minim) şi 25% (maxim), şi una sau două
reduse cu un nivel minim de 5%, şapte ţări utilizează trei categorii de cote. Cotele foarte reduse pot
fi utilizate până în momentul aplicării unui regim definitiv pentru TVA. De asemenea, pentru unele
bunuri cinci state mai folosesc şi o cotă parking.

1.3.4. Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea

fraudei fiscale
Cu toate eforturile depuse pentru armonizarea TVA, totuşi regimul TVA rămâne excesiv de
complex pentru agenţii economici şi menţine o anumită rigiditate a pieţei interne. Menţinerea unor
reguli diferite de impunere, aplicarea neuniformă a legislaţiei comunitare şi convergenţa insuficientă
a cotelor TVA a condus la o anumită disfuncţionalitate a sistemului.
În acest sens, în iulie 1996, Comisia a prezentat un Program de lucru pentru a accelera
trecerea de la regimul tranzitoriu TVA către un regim comun definitiv. Acest program şi-a propus,
într-un mod ambiţios, să abordeze principii generale cu privire la TVA (cota de impozitare, noţiunea
de persoană impozabilă, scutirile, locul perceperii TVA-ului – principiul taxării la origine)
Deşi trecerea la un sistem definitiv al TVA era prevăzută pentru sfârşitul anului 1996, totuşi
Uniunea Europeană funcţionează şi astăzi ca un sistem al TVA considerat tranzitoriu, aplicarea
regimului „impozitării la origine” nefiind pe deplin realizată.
Uniunea Europeană a făcut progrese în armonizarea TVA, dar administrarea TVA continuă
să fie complicată, solicitând multe informaţii care necesită timp şi costuri pentru a fi îndeplinite, în
timp ce fraudele fiscale sunt în creştere.

7
 Capitolul II: Studiu comparativ privind TVA în statele membre UE

2.1. Evoluţia cotelor de TVA în statele membre UE 1

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit relativ recent în peisajul sistemelor fiscale din
statele lumii. Apărută în Franţa în 1954, în sfera sa de acţiune erau incluse serviciile şi comeţul cu
ridicata, pentru ca ulterior sfera sa de aplicare să fie extinsă şi asupra altor activităţi, în special
comerţul cu amănuntul.
Dat fiind faptul că statele care au introdus TVA-ul la sfârşitul anilor 1960, începutul anilor
1970 au o experienţă mai vastă în ceea ce priveşte aplicarea şi fluctuaţiile impozitului, acestea se
consideră a face parte din prima generaţie a TVA-ului.
În Franţa, în intervalul 1968 – 1972, nivelul cotei standard 20% în Franţa. Cota nu a variat
mult până în prezent, din anul 2000 stagnând la nivelul de 19,6%. În ceea ce priveşte cotele reduse şi
foarte reduse, Franţa se remarcă prin faptul ca a practicat simultan un număr de cinci cote, variind
între 2,1% şi 13%. În prezent doar două mai sunt folosite, cea de 2,1% introdusă în 1986 şi o cotă de
5,5% introdusă în 1982.
Urmând modelul Franţei, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Comunitatea
Economică Europeană (pe atunci formată din şase membri fondatori) prin primele două „Directive
TVA” adoptate la 11 Aprilie 1967 şi în Danemarca.
Danemarca se remarcă prin faptul că a adoptat o singură cotă de TVA, care la 1 Ianuarie
1968 era de 10%. Pe parcursul evoluţiei nu a înregistrat diminuări, ci doar creşteri progresive,
ajungând în anul 2000 la valoarea de 25% valabilă şi astăzi. Singurii ani în care Danemarca a utilizat
o cotă redusă au fost în 1975 - 1976, cu valoarea de 9,25%.
În Germania cota standard (19%) şi cea redusă (7%) .
Belgia a introdus taxa pe valoarea adăugată în anul 1971, când cota standard înregistra
valoarea de 18%. Aceasta ulterior a înregistrat o scădere cu două puncte procentuale, apoi o creştere
progresivă până la nivelul valabil şi astăzi de 21%. Cota redusă de 6% adoptată în anul 1971 se
menţine şi astăzi, pe lângă ea fiind introdusă şi o a doua cotă de 12%.

1
Evoluţia cotelor de TVA în statele membre UE este prezentată în ANEXA IV

8
 Dintre membrii fondatori ai Comunităţii Economice Europene, Italia introduce taxa pe
valoarea adăugată cel mai târziu, în anul 1973, când cota standard înrergistra valoarea de 12%.
Nivelul acesteia s-a menţinut constant o perioadă scurtă de timp, după care a început să crească până
la nivelul înregistrat astăzi de 22%. Italia se mai remarcă prin faptul că, asemănător cu Franţa, a
folosit de-alungul timpului un număr maxim de cinci cote reduse, variind între 1% şi 12%. În
prezent doar două cote de 5% şi 10% sunt folosite.
Urmând exemplul Comunităţii Economice Europene, alte trei state, şi anume Suedia, Irlanda
si Austria au introdus impozitul făcând parte din prima generaţie a taxei pe valoarea adăugată.
În Suedia a fost introdusă în anul 1969, când cota standard înregistra valoarea de 11,11%.
Nivelul cotei a înregistrat o creştere foarte mare de-alungul timpului, cu 14 puncte procentuale,
ajungând astăzi la 25%, maximul admis de legea Uniunii Europene. Cotele reduse au variat foarte
mult între 2,04 şi 21%, cea mai mare variaţie întâlnită, ajungând astâzi la nivelul de 6% şi 12%.
Câteva caracteristici deosebesc Irlanda de restul statelor europene. În primul rând, este
statul care a înregistrat cele mai mari variaţii ale cotelor reduse, între 1% şi 23%. Astăzi sunt folosite
două, de 9% şi 13,5%. În al doilea rând, este singurul stat european care a practicat de-alungul
timpului două cote standard, de 23% şi 35%, în perioada 1983 – 1985. Cota de 35% este de
asemenea cea mai mare întâlnită în statele europene. Astăzi cota standard înregistrează valoarea de
23%, valoare care s-a menţinut relativ constantă încă din 1991.
În Austria taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în anul 1973, şi până în prezent a
suferit mici modificări, în sensul creşterii atât a cotei standard cât şi a cotei reduse. Cota standard a
crescut de la 16% la 20%, iar cota redusă de la 10% la 13%, iar cota parking este in prezent de 13%.
În statele care aparţin de prima generaţie a introducerii taxei pe valoarea adăugată, se
remarcă o tendinţă generală de creştere a nivelului cotelor acestui impozit, imediat după ce a fost
introdus. Excepţie face Belgia, unde s-a manifestat o tendinţă de scădere imediată, apoi de creşteri
progresive. Drept urmare, nivelul cotelor practicat astăzi în toate aceste state este mult mai ridicat
faţă de cel practicat iniţial.
În ceea ce priveşte cotele reduse, nu se poate vorbi de o tendinţă generală de creştere sau de
reducere, fiecare stat practicând într-o anumită perioadă un număr diferit de cote (cinci în cazul
Franţei şi Italiei), la o valoare de asemenea diferită. Dintre aceste state se remarcă totuşi Danemarca,
stat care nu a practicat cota redusă decât pe o perioadă de 6 luni.

9
 În Spania în anul introducerii, cota standard înregistra o valoare de 12%, şi a cunoscut o
creştere de-alungul timpului până la nivelul de astăzi de 21%. Optând iniţial pentru o singură cotă
redusă de 10%.
Situaţia din Portugalia a fost similară celei din Spania. De la nivelul iniţial de 16% s-a
înregistrat o creştere de patru puncte procentuale până în prezent la cota de 23%. Utilizând iniţial
doar o cotă redusă de 8%, în prezent se folosesc două, de 6% şi 13%.
În Grecia se remarcă în anul imediat introducerii o scădere a cotei standard cu două puncte
procentuale, apoi o creştere până în anul 2005 când a atins nivelul de 19%. Grecia de asemenea a
folosit două cote reduse a căror tendinţă a fost de creştere până la 6% şi 13%. In prezent cota
standard este de 24%.
Ungaria a optat iniţial pentru o cotă standard de 25% pe care a practicat-o până în anul 2006,
când a fost diminuată cu 5 puncte procentuale. La 01.07.2009 cota standard a revenit la 25%.In
prezent cota standard este de 27 %. Cota redusă a înregistrat fluctuaţii,pronind de la nivelul iniţial de
15%. In prezent sunt utilizate doua cote reduse de 5% si 18%.
După anul 1990, tot mai multe state au inclus taxa pe valoarea adăugată în cadrul sistemelor
fiscale naţionale proprii. Intervalul de timp de la introducere până în prezent nefiind foarte mare,
nivelul cotelor nu a variat foarte mult. Cel mai bun exemplu în acest caz îl constituie Polonia, unde
cotele reduse de 5% şi 8% şi cota standard de 23. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Cipru,
Letonia, Lituania şi Finlanda, ţări în care cota standard nu a suferit modificări de la introducere,
variaţii înregistrându-se doar în cazul cotelor reduse.
În Cehia şi Slovacia se observă o relaxare fiscală din punct de vedere al TVA-ului, cota
standard reducându-se de la 23% la 21% Cehia, respectiv 22% in Slovacia. In ambele tari cota
redusa se situeaza la nivelul de 10%
Pe de altă parte, în Slovenia (ţară care a introdus taxa pe valoarea adăugată cel mai târziu –
în 1999), Estonia şi Malta nivelul cotei standard a înregistrat o creştere, cea mai semnificativă în
cazul Estoniei, de la 10% la 20% în prezent. Cota redusă a stagnat la nivelul de 5% Malta, in Estonia
a inregistrat o crestere de la 5%la 9%, iar în Slovenia o creştere de la 8% la 9,5%.
În cele din urmă, în Bulgaria şi România s-a manifestat fenomenul de creştere a cotei
standard şi apoi de reducere, per total înregistrând o mică creştere. România foloseşte cota redusă
încă din 1995, care a înregistrat o variaţie de două puncte procentuale având astăzi valoarea de 9%.
Cota redusă este un impozit nou pentru Bulgaria, introducerea acesteia având loc la 1 Ianuarie 2007

10
in valoare de 9%. În cazul României pe 04.12.2008 a fost introdusă o a doua cotă redusă de 5%
pentru achiziţiile de locuinţe livrate ca parte a politicii sociale.
De-alungul timpului, numărul cotelor de impozitare a diferit de la un stat la altul, în general
practicându-se o cotă standard şi maxim două cote reduse. Însă opt state se diferenţiază prin faptul
că au practicat şi o cotă sporită de TVA, Nivelul minim de 12,5% a fost atins în Marea Britanie (în
condiţiile în care cota standard era de 8%), urmat apoi de 18% în Italia (în condiţiile în care cota
standard se situa tot la valoarea de 8%). Cotele cele mai ridicate s-au practicat în Irlanda (40%),
Italia (38%), Grecia (36%). Belgia, Spania şi Franţa au atins un maxim de 33%, în timp ce
Portugalia a menţinut constant nivelul la 30%. Această cotă nu se mai practică în prezent.
Cota parking, a cărei sferă de aplicare cuprinde în general combustibilii, serviciile turistice şi
anumite băuturi alcoolice a fost de asemenea utilizată în cadrul sistemelor fiscale ale anumitor ţări.
Ţări precum Franţa, Italia şi Anglia au renunţat pe parcurs la cotă, în timp ce Belgia, Irlanda,
Austria, Portugalia şi Luxemburg încă o practică, la un nivel de 12% (exceptând Irlanda – 13,5%).

2.2.Cote ale TVA utilizate în prezent şi sfera de aplicare a acestora 2

2
Cotele de TVA valabile de la 1 Ianuarie 2021 sunt prezentate în ANEXA I

11
 2.2.1. Cota standard
Reglementările Uniunii Europene în vigoare, actualizate prin Directiva 2006 / 112 / CE din
data de 28 Noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată impun o cotă
standard care să se situeze între 15% şi 25%. Politica fiscală europeană nu poate viza şi nu are
dreptul să impună o standardizare la nivelul sistemelor fiscale ale statelor membre, de aceea cotele
diferă de la o ţară la alta.

Fiecare țară din UE are o cotă standard care se aplică furnizării celor mai multe bunuri și
servicii. Aceasta nu poate fi mai mică de 15 %.

Cotele speciale
Unele țări din UE au permisiunea să aplice cote speciale de TVA pentru furnizarea
anumitor bunuri și servicii. Aceste cote speciale vizează țările din UE care le aplicau la 1
ianuarie 1991.

Inițial, aceste cote au fost concepute ca măsuri tranzitorii pentru o trecere mai ușoară la
normele UE în materie de TVA, în momentul intrării în vigoare a pieței unice, la 1 ianuarie
1993, urmând să fie eliminate treptat.

Există 3 tipuri de cote speciale:

 Cota foarte redusă

 Cota zero

 Cota de tip „parking"

2.2.2. Cotele reduse 3

12
Cota redusă
Una sau două cote reduse se pot aplica furnizării anumitor bunuri și servicii (pe
baza listei din Anexa III la Directiva TVA), dar, în majoritatea cazurilor, cotele reduse nu pot
viza serviciile furnizate pe cale electronică. Cotele reduse menționate aici nu pot fi mai mici
de 5%
Legea europeană dă dreptul statelor membre să practice una sau două cote reduse care însă
nu pot fi mai mici de 5%, acesta fiind principalul criteriu de diferenţiere. Doar zece state din cele 27
care fac parte din Uniunea Europeană practică două cote reduse, dintre acestea făcând parte Belgia,
Cipru, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Finlanda, România, Ungaria, Slovacia şi Suedia.

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

Cele mai mici cote se înregistrează în Cipru, 5% şi 8%, cauza fiind aceeaşi ca şi în cazul
cotei standard, urmat de Lituania (5% şi 9%), iar cele mai mari în Finlanda 8% şi 12%. Suedia,
Luxemburg şi Belgia utilizează aceleaşi cote de 6% şi 12%, în timp ce în Portugalia prima cotă
scade cu un punct procentual.
Statele care au optat pentru o singură cotă încadrează nivelul acestia între minimul de 5%
impus de Uniunea Europeană şi un maxim de 13,5%. Minimul se întâlneşte în Ungaria, Malta şi
Marea Britanie, iar valoarea maximă în Irlanda.
Valori apropiate de minim întâlnim în Franţa (5,5%) şi Olanda (6%), în timp ce în Bulgaria,
Germania, Spania şi Polonia cota este de 7%. În restul statelor cota este apropiată, variind între 8,5%
şi 10%.
Singurul stat care nu a optat pentru cota redusă este Danemarca.
Sfera de aplicare a acestor cote este inclusă în Anexa III a Directivei 2006 / 112 / CEE..
Statele membre pot aplica una sau două cote reduse de minim 5% livrărilor de bunuri sau prestărilor
de servicii din categoriile următoare:
1. Alimentele (inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice) destinate consumului uman şi
animal; animalele vii, seminţele, plantele şi ingredientele utilizate în mod normal în prepararea
alimentelor; produsele utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele;
2. Furnizarea apei;
3. Produsele farmaceutice de tipul celor utilizate pentru îngrijirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi
ca tratament în scopuri medicale şi veterinare;

13
 4. Echipamentele medicale, materialele auxiliare şi alte aparate destinate atenuării sau tratării
handicapurilor, pentru utilizarea personală exclusivă a persoanelor cu handicap, inclusiv repararea
respectivelor bunuri, şi livrarea de scaune de copii pentru automobil;
5. Transportul de persoane şi al bagajelor acestora;
6. Livrarea, inclusiv împrumutul de către librării, a cărţilor (inclusiv broşuri, pliante şi
imprimate similare, albume, cărţi de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau în
manuscris, hărţi şi hărţi hidrografice sau similare), ziare şi periodice, altele decât materialele
destinate în totalitate sau în mod predominant publicităţii;
7. Dreptul de intrare la spectacole, teatre, circuri, târguri, parcuri de distracţii, concerte, muzee,
grădini zoologice, cinematografe, expoziţii şi manifestări şi instituţii culturale similare;
8. Receptarea serviciilor de radiodifuziune şi televiziune;
9. Furnizarea de servicii de către scriitori, compozitori şi artişti-interpreţi sau executanţi sau
drepturile de autor de care beneficiază;
10. Livrarea, construirea, renovarea şi transformarea locuinţelor, ca parte a politicii sociale;
11. Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii de tipul celor utilizate în producţia agricolă, cu
excepţia bunurilor de capital, precum utilajele sau clădirile;
12. Cazarea în hoteluri şi unităţi similare, inclusiv cazarea pentru vacanţă şi închirierea unor
locuri în campinguri sau pe terenuri destinate parcării rulotelor;
13. Drepturile de intrare la evenimente sportive;
14. Drepturile de utilizare a instalaţiilor sportive;
15. Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii de către organizaţii recunoscute ca având un
caracter social de către statele membre şi angajate în activităţi de asistenţă şi securitate socială, în
măsura în care respectivele operațiuni nu sunt scutite de plata TVA;
16. Prestarea de servicii de către pompele funebre şi crematorii, precum şi furnizarea de bunuri
conexe;
17. Serviciile de îngrijire medicală şi dentară şi de tratament termal, în măsura în care serviciile
respective nu sunt scutite de plata TVA;
18. Prestarea de servicii furnizate pentru curăţarea străzilor, colectarea şi tratarea deşeurilor
menajere.
Statele membre sunt îndreptăţite să aplice cotele reduse doar asupra bunurilor şi serviciilor
enumerate mai sus. Ele au doar dreptul, dar nu şi obligaţia de a aplica aceste cote, de aceea unele au

14
recurs şi la aplicarea cotei foarte reduse, cotei standard sau a scutirilor cu sau fără drept de deducere
a TVA achitate în etapa anterioară. În consecinţă, sfera de aplicare a cotei reduse diferă foarte mult
de la o ţară la alta.
Spre exemplu, în Bulgaria, Danemarca, Luxemburg, Ungaria, Malta, Slovacia şi Marea
Britanie, cotele reduse sunt aplicate la un nivel foarte restrâns.
Bulgaria aplică cota redusă de 7% doar serviciilor de cazare în hoteluri, cu condiţia să facă
parte dintr-un pachet turistic, în rest utilizând doar cota standard.
Danemarca este singurul stat care nu practică o cotă redusă, în consecinţă aplică scutiri cu
sau fără drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară în cazul transportului de pasageri,
ziarelor, drepturior de autor, intrării la evenimentele sportive şi serviciilor medicale şi dentare, iar în
toate celelalte aplică o cotă standard.
Asemănător este cazul Ungariei şi Slovaciei, care preferă cota redusă doar pentru produsele
farmaceutice, echipamentele pentru persoane cu dezabilităţi şi cărţi. În rest se aplică cota standard şi
scutiri cu sau fără drept de deducere.
Malta a optat pentru cota redusă doar asupra cărţilor, ziarelor şi cazărilor în regim hotelier, în
timp ce Marea Britanie doar asupra echipamentelor medicale (scaune de copii pentru automobil) şi
renovarea şi întreţinerea locuinţelor.
Luxemburg pentru toate bunurile şi serviciile prevăzute în Anexa III a Directivei 2006 / 112 /
CEE practică o cotă foarte redusă de 3%.
Pe de altă parte Belgia, Cehia, Grecia, Polonia, Slovenia au o sferă de acţiune foarte mare a
cotei reduse. În Belgia cota dominantă este cea de 6%, şi numai produselor alimentare, serviciilor de
televiziune, serviciilor sociale privind locuinţele şi bunurilor utilizate în producţia agricolă li se
aplică cota de 12%. Cehia doar în cazul serviciilor de radiodifuziune şi televiziune aplică scutiri şi
cota standard, în rest utilizând-o pe cea redusă de 10%. Grecia nu aplică cota redusă pentru livrarea
de cărţi, ziare şi periodice, iar Polonia pentru serviciile de asistenţă şi securitate socială.
În celelalte state sfera de aplicare a cotei reduse depinde de politica fiscală a fiecăruia. Se
remarcă totuşi o aplicare foarte mare în rândul livrărilor de cărţi, ziare şi periodice, cazărilor în
regim hotelier, alimentelor, drepturilor de intrare la spectacole şi echipamentelor medicale.
Livrările de bunuri şi prestările de servicii cu privire la asistenţa socială precum şi serviciile
de îngrijire medicală şi dentară sunt de regulă operaţiuni scutite de plată a TVA, din această cauză
doar 7-8 state aplică asupra lor cota redusă. De asemenea statele preferă aplicarea de cote standard şi

15
scutiri asupra serviciilor de radiodifuziune, televiziune şi funerare şi asupra drepturilor de utilizare a
instalaţiilor sportive, în defavoarea celei reduse.

2.2.3. Cotele foarte reduse 4

Potrivit legislaţiei europene în vigoare, statele care, la 1 ianuarie 1991, acordau scutiri cu
drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară (cota zero) sau aplicau cote reduse inferioare
valorii minime stabilite la 5% pot continua să acorde scutirile sau să aplice cotele reduse respective,
cu condiţia să fie în conformitate cu legislaţia comunitară şi să fi fost adoptate din motive sociale
clar definite şi în favoarea consumatorului final.

Cotele foarte reduse de TVA in statele membre

5.5 5 4.8
5
4.5 4 4
4
3.5 3
Valoare

3
2.1 Cota foarte redusa
2.5
2
1.5
1
0.5
0
FR EL IE IT LU ES
Tara

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

Doar 7 state au optat pentru cote foarte reduse, valorile acestora fiind de 2,1% în Franţa, 3%
în Luxemburg şi Polonia, 4% în Spania şi Italia, Irlanda 4,8%, iar valoarea maxima o intalnim in
Grecia 5%.
Polonia aplică cota foarte redusă de 3% asupra unor produse alimentare şi a celor folosite în
activitatea agricolă, iar Irlanda doar asupra produselor alimentare, spre deosebire de Luxemburg
unde sfera de aplicare cuprinde toate bunurile şi serviciile prevăzute în Anexa III a Directivei 2006 /
112 / CE.

4
Sfera de aplicare a cotelor foarte reduse este prezentată în ANEXA III

16
 În general, celelalte state aplică cota foarte redusă pentru livrările de cărţi, ziare şi periodice,
produsele farmaceutice şi serviciile de întreţinere şi reparaţie a locuinţelor.

2.2.4. Cota zero

Ţările şi operaţiunile în care se aplică cota zero de TVA au fost descrise în articolul 28 din
Directiva a VI-a CEE din data de 17 Mai 1977. În majoritatea ţărilor sfera de aplicare este foarte
redusă, excepând Irlanda şi Malta.
Ţările şi operaţiunile supuse cotei zero de TVA sunt următoarele:
Belgia şi Danemarca - vânzarea de ziare cu apariţie de cel puţin o dată pe lună şi care
cuprind informaţii de interes general şi vânzarea unor produse reciclabile.
Polonia, Finlanda şi Suedia - vânzarea de cărţi şi periodice specializate; servicii de tipărire
pentru membrii organizaţiilor non-profit şi vânzarea medicamentelor către spitale sau importate cu
scopul de a fi vândute către spitale.
Italia – vânzările de aur neprelucrat, în lingouri; vânzările de teren ce nu pot fi utilizate drept
teren construibil şi vânzările de metale feroase şi neferoare.
Cipru – vânzările de alimente şi băuturi destinate consumului uman (exclusiv preparatele
din alimentaţia publică, băuturile alcoolice, îngheţata, ciocolata, fursecurile, biscuiţii) şi vânzările de
produse farmaceutice, medicamente şi vaccinuri.
În Irlanda şi Malta, următoarele operaţiuni sunt supuse aplicării cotei zero:
 vânzările de alimente şi băuturi destinate consumului uman şi animal (exclusiv preparatele
din alimentaţia publică, băuturile alcoolice, îngheţata, ciocolata şi hrana animalelor de casă)
 vânzările de seminţe, plante şi material săditor utilizate pentru producţia alimentelor
 vânzările de animale vii utilizate pentru producţie sau sacrificate pentru obţinerea de
alimente
 vânzările de produse medicale şi farmaceutice pentru uz uman şi veterinar
 vânzările de aparate medicale şi aparate pentru persoanele cu handicap, exclusiv protezele
dentare, aparatele auditive şi ochelarii
 vânzările de apă, exclusiv apa furnizată întreprinderilor, apa distilată şi apa minerală
 vânzările de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii

17
 Statele membre de asemenea aplică cota zero de TVA asupra exporturilor (datorită aplicării
principiului destinaţiei), livrărilor intracomunitare de bunuri şi transportului internaţional fie
maritim, aerian sau feroviar.
Cota zero de aplică anumitor vânzări efectuate de unele țări din UE. Când se aplică
o cotă zero, consumatorul nu trebuie să plătească TVA, dar firma dumneavoastră are
totuși dreptul de a deduce TVA-ul plătit la achizițiile legate direct de vânzarea respectivă

2.2.5. Cota parking

Cotele parking de TVA in statele membre

14
13.5
13.5

13
Valoare

12.5 Cota parking

12 12 12 12
12

11.5

11
AT BE IE LU PT
Tara

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

Cinci ţări membre, şi anume Belgia, Irlanda, Luxemburg, Austria şi Portugalia au recurs la
aplicarea unei cote parking asupra anumitor bunuri şi servicii în funcţie de politica fiscală proprie,
cotă care este egală cu cea redusă, exceptând Austria unde este mai mare cu două procentuale. În
Belgia, Luxemburg, Austria şi Polonia cota este de 12%, iar în Irlanda 13,5%.
Sferă de aplicare mică întâlnim în Austria (vinuri din producţia fermelor) şi Belgia (produse
energetice cum ar fi cărbunii şi combustibilul solid rezultat din aceştia şi cauciucuri).

18
 În Luxemburg, cota parking de 12% se foloseşte pentru: anumite vinuri; combustibili
minerali solizi; produse folosite pentru curăţare; publicaţiile turistice; articole de îmbrăcăminte
executate de către croitori; păstrarea şi administrarea garanţiilor etc.
În Portugalia se aplică pentru vinuri; utilaje exclusiv sau în pricipal destinate agriculturii şi
maşinării sau alte echipamente destinate colectării de energie solară, eoliană şi geotermală precum şi
a altor forme de energie alternativă.
Sferă mai largă de aplicare întâlnim în Irlanda, printre care: energia pentru încălzit şi
iluminat; bunurile mobile utilizate pentru construcţia sau întreţinerea bunurilor imobile; vânzarea de
bunuri imobile; servicii constând în curăţarea,repararea şi întreţinerea proprietăţilor imobiliare;
servicii turistice sau cele legate de fotografie; opere de artă şi antichităţi; şcoli de şoferi şi servicii
profesionale furnizate de chirurgi veterinari.

Cota de tip „parking" (sau cota intermediară)

Cotele de tip „parking" sunt aplicate de anumite țări din UE pentru unele furnizări de bunuri
și servicii care nu figurează în Anexa III la Directiva TVA. Aceste țări sunt autorizate să
continue aplicarea cotelor reduse în locul cotei standard, atâta timp cât cotele reduse nu
sunt mai mici de 12 %.

Concluzii

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit apărut relativ recent, dar care şi-a demonstrat
utilitatea fiind introdus treptat în cadrul sistemelor fiscale din statele membre ale Uniunii Europene
şi nu numai.

19
 Caracteristica principală a taxei pe valoarea adăugată o constituie existenţa mai multor cote
de impozitare. Diferenţierea nivelului cotelor se face cu luarea în considerare a unor aspecte cum
sunt: sfera de aplicare a taxei, natura mărfurilor şi a serviciilor supuse impozitării, asigurarea
veniturilor pentru buget în coroborare cu politica dusă în domeniul cheltuielilor publice, asigurarea
protecţiei sociale pentru persoanele cu venituri mici etc.
Uniunea Europeană a făcut de-alungul timpului eforturi considerabile pentru armonizarea
impozitului, ceea ce priveşte sfera de aplicare, operaţiunile supuse impozitării, conţinutul bazei de
impunere, regimul cotelor de impunere, persoanele impozabile, locul impozitării, regimul
deducerilor şi operaţiunile scutite de taxă.
O mare parte din aceste obiective au fost realizate, însă se menţin diferenţe esenţiale cu
privire la numărul şi nivelul cotelor de impozitare, deoarece Uniunea Europeană nu are dreptul să
impună o standardizare la nivelul acestora. În consecinţă, nivelul şi numărul cotelor de impozitare
diferă foarte mult de la un stat la altul, în funcţie de politica fiscală proprie şi de necesităţile fiecărui
stat în parte.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit care s-a dovedit foarte eficient, căpătând în timp
cea mai mare pondere în Produsul Intern Brut al unui stat.

ANEXA 1 : LISTA COTELOR DE TVA APLICATE ÎN STATELE MEMBRE

Țara UE Codul Cota Cota redusă Cota foarte Cota de tip

Austria țării
AT standard
20 10 / 13 redusă
- „parking"
13
Belgia BE 21 6 / 12 - 12
Bulgaria BG 20 9 - -
Cipru CY 19 5/9 - -

20
Cehia CZ 21 10 / 15 - -
Germania DE 19 7 - -
Danemarca DK 25 - - -
Estonia EE 20 9 - -
Grecia EL 24 6 / 13 - -
Spania ES 21 10 4 -
Finlanda FI 24 10 / 14 - -
Franța FR 20 5,5 / 10 2,1 -
Croația HR 25 5 / 13 - -
Ungaria HU 27 5 / 18 - -
Irlanda IE 23 9 / 13,5 4,8 13,5
Italia IT 22 5 / 10 4 -
Lituania LT 21 5/9 - -
Luxemburg LU 17 8 3 14
Letonia LV 21 12 / 5 - -
Malta MT 18 5/7 - -
Țările de Jos NL 21 9 - -
Polonia PL 23 5/8 - -
Portugalia PT 23 6 / 13 - 13
România RO 19 5/9 - -
Suedia SE 25 6 / 12 - -
Slovenia SI 22 9,5 - -

21
 Bibliografie

1. Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu Normele

Metodologice de Aplicare; Ultima actualizare: conform cu Legea 188 din 14 octombrie  2010

2. Directiva 2006 / 112 / CE din data de 28 Noiembrie 2006 privind sistemul comun al
taxei pe valoarea adăugată

3. European Commission: VAT rates applied in the Member States of the European
Community – Situation at 1 May 2010

4. European Commission – Taxation and customs union – Taxes in Europe database

5. European Commission – Taxation and customs union – Taxation trends in the

European Union – Data for the EU Member States and Norway – 2009 edition

6. Eurostat Yearbook 2007-2010

7. Felicia Alexandru - Aspecte privind reglementarea T.V.A. în țările dezvoltate –

Finanțe, bănci, asigurări : publicație pentru agenții economici v. 6, nr. 1, p. 16-18 Ianuarie
2003 

8. Felicia Alexandru - Fiscalitate și prețuri în economia de piață - Editura Economică,

București, 2002 

9. Georgeta Vintila, Magdalena Calin – “Fiscalitate” , Editura Economica, Bucuresti

2002

22
 10. Iulian Vacarel – “Finante publice” Editia a VI-a, Editura Didactica si pedagogica,
Bucuresti 2007

11. Legislatia Uniunii Europene – http://eur-lex.europa.eu/ro/

12. Raluca Dracea, Narcis Eduard Nitu – “Armonizarea reglementarilor romanesti cu

directivele europene in materie de TVA”, Euroconsultanta v. 3, nr. 3, p. 8-11, Bucuresti, 2007

13. Carmen Comaniciu – “Consideratii privind cotele de TVA aplicate de statele

membre U.E”, Tribuna economică v. 18, nr. 18, p. 89-92, Bucureşti, 2007

14. Sever Gabriel Bombos, Codul Fiscal Roman. Taxa pe Valoare Adaugata, Ed.
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, p. 19

15. Worldwide VAT and GST guide – Ernst & Youn

53
60