Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Între ele nicidecum De sub tufe de urzici
Se stropesc cu alt parfum, A ieşit un ghem de scai
Hainele nu sunt la fel, Ca să caute furnici.
Au la deget alt inel. Ce să fie oare, ghici ?
Una-şi pune haină verde, (ariciul)
Alta haina-ncet şi-o pierde;
Una - haină colorată Pleacă moşu-ncet la vie
Alta - alb imaculată Cu scai mulţi pe pălărie !
Una-i caldă; alta-i rece (ariciul)
Nimeni nu le întrece
Una păsările aduce Sunt rotundă sau pătrată
Alta - păsările alungă Ascut creionul îndată.
Una ni se pare dulce (ascuţitoarea)
Alta ni se pare lungă.
(anotimpurile) Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung şi gură mare,
Am un pom. Deşi e mare, A-nghiţit, aşa, deodată,
Numai patru ramuri are: Tot ce-i pulbere-n covoare ?
Una florile-nf loreşte, (aspiratorul)
Alta fructele rodeşte,
Alta frunza-ngălbeneşte, Cameră pe groase roate
Alta prinde strai de-argint să ţeasă. Duce călători în spate !
(anul cu cele 4 anotimpuri) În oraş şi în afară
Chiar şi în întreaga ţară !
Oglinda cerului (autobuzul)
În adăpostul pămîntului.
(apa în fântână) Nici pe apă,nici pe şine
Îl ghiceşte orişicine
Într-un pomişor El te-nalţă sus spre soare
Arde-un focuşor ! Şi te duce-n depărtare
(ardeiul iute) Ca gândul,ca vântul
Ocolind pământul.
Animal cu capu-n jos (avionul)
Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos. Un vultur voinic, de fier,
(ariciul) Poartă oameni pe sub cer !
(avionul)
Are zeci de ace groase
Dar nu ţese nici nu coase. Ce-ncăpere are cadă,
(ariciul) Apă rece, apă caldă,
În care, când ai intrat,
Cui îi place să se-mbrace Ieşi mai alb şi mai curat ?
În cojoc cu mii de ace ? (baia)
(ariciul)
Nu e peşte, nici vapor
Din grădina lui Mihai, Uriaşul mărilor !
2
(balena) (becul)
3
(boul) Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)
Când suge,
Când ară, Ciorbe, supe, sărmăluţe
Când face din el ciubote. Sosuri calde, chifteluţe
(boul) Pregăteşte iscusit
Că e meşter la gătit.
Până-i mic, (bucătarul)
Ţări cuprinde;
Dacă creşte, E o babă supărată
Pământul risipeşte; Şade-n scorbură uscată,
Dacă moare, Are ochii de motan
În joc sare. Şi seamănă c-un vultan !
(boul) (bufniţa)
4
Pe nisipuri, călătoare ! Roade oase,
(cămila) Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
Într-o cuşcă mulţi căţei, (câinele)
Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei ! Un prieten credincios,
(căpăţâna de usturoi) Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Sprintenă şi delicată Când îi iese în cărare.
Se adapă-nfiorată ! Poţi să spui cum se numeşte
(căprioara) Cel ce curtea ţi-o păzeşte ?
(câinele)
Care gâză stricătoare
Apare în luna mai Animalele din casă
Şi face pagubă mare, Umblă pe sub masă
De ţipă copacii: “Vai” ! Când se întâlnesc
(cărăbuşul) Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)
Din pământ mă nasc,
În apă mor, De ziua ta tu îl primeşti.
În aer mă veştejesc, Oare ce o fi el ?
Şi la foc mă întăresc. (cadoul)
(cărămida)
Nu sunt carte, dar am foi
Cutii roşii din pământ, Pregătite pentru voi
Le-aşezăm în zid la rând ! Cu linii sau pătrăţele
(cărămizile) Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)
Cu ce plimbăm mai uşor,
Copiii pe placul lor ? Seamănă c-o zărzărea
(căruciorul sau trăsurica) Da-i mai mare decât ea !
(caisa)
Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ. Avem în camera noastră,
(câinele) Aşezat cam sub fereastră,
O armonică de fier,
Când e frig, Cu numele... c___r !
Stă covrig, (caloriferul)
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan ! Are coamă şi nu-i leu,
(câinele) Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samar
E lânos şi stă la stână Şi-l înham şi la docar.
Şi pe oi el le adună. (calul)
(câinele)
Este un prieten bun,
5
El mă duce unde-i spun Şi cu cât o îndrăgeşti
Cu căpăstru şi cu şa Tot mai mult o foloseşti.
Iarna-mi plimbă sania. (cartea)
(calul)
Are foi şi nu e pom,
Mândru, înalt şi frumos, Îţi vorbeşte şi nu-i om,
La ochi este luminos; Dă exemple, sfaturi multe
Urechi are, coarne n-are Celor ce vor să le-asculte !
Şi te poartă în spinare. (cartea)
(calul)
Are foi şi scoarţă
O căruţă mare, grea, Dar nu e copac,
Netrasă de boi şi cai, Cine-o înţelege
Cară tot ce pui în ea ! Minte are-n cap.
(camionul) (cartea)
6
Am o grasă jupâneasă, (ceasornicul)
Îmbrăcată-n rochii de mătasă.
De-ncep a o dezbrăca, N-are mâini şi totuşi bate,
Toţi încep a lăcrima. Bate-ntruna, zi şi noapte,
(ceapa) Stă oriunde îl vei pune
Şi oricând timpul ţi-l spune!
Boţ ca mărul, (ceasul)
Pături ca plăcinta.
(ceapa) Ticăie la capul tău
Şi te trezeşte mereu
Cu picioarele în vânt (ceasul)
Şi cu barba în pământ.
(ceapa) Zi şi noapte,
Stau de pază;
Fetişoară N-am picioare
Cu rochiţă roşioară, Şi tot umblu;
Când prind a te dezbrăca N-am nici mână
N-am de ce mă bucura Şi tot bat.
Că încep a lăcrima. (ceasul)
(ceapa)
Scurtă, groasă, un-te duci ?
Parcă e un măr frumos, Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi ?
Dar păcat că-i mustăcios ! Unde eu mă duc,
(ceapa) Tot ţie-ţi aduc.
(ceaunul şi cofa)
Sus plete,
Jos musteţe, În aer ramurile-şi are
La mijloc cămaşe creţe. Acest trofeu de vânătoare.
(ceapa) (cerbul)
7
Câte degete încap ? (clopoţelul)
(cinci)
Are mama o ulcea
Unde-s poze mişcătoare Cu ceşcuţe lângă ea;
Pe o pânză foarte mare ? Ceştile sunt toate vii,
(la cinematograf) Drăgălaşe, aurii !
(cloşca cu pui)
Vine “doctoru”-n pădure
Cu fes roş şi cu secure ! Luceşte, sclipeşte,
(ciocănitoarea) Pe câmpii goneşte,
Retează tot ce-nfloreşte.
Către soare se avântă (coasa)
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia) Slăbănoaga fânu-l frânge,
Iar colţata-n urmă-l strânge !
Bunicuţul de la ţară (coasa şi grebla)
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie, Cât e vara – cucurigu !
Face gardul de la drum. Cucurigu - când dă frigu !
(ciocanul) Cine-i frate dumnealui ?
Cum îl cheamă ?
În grădina lui Pandele Poţi să-mi spui ?
E un pom plin cu mărgele, (cocoşul)
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate. Cavaler împintenat,
(cireşele) Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Frunze n-are, Că e şef peste găini !
Nu-i nici floare. (cocoşul)
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie La cap pieptene
Stă mereu într-un picior. Şi la coadă secere
(ciuperca) La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)
După ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici... de soare ! La trup pepene,
(ciupercile) La cap pieptene,
La coadă secere,
De picioare-l strâng cu mâna La picioare răşchitoare,
Şi el încleştează gura. Împunge cu clonţu-n soare.
(cleştele) (cocoşul)
8
(codobatura) (creionul)
9
Împleteşti,
Cine ţine bine-n gură Palate construieşti.
Tava plină de friptură ? (degetele)
(cuptorul)
Peste tot găseşti în lume
Şade moşul sub uluc Cinci fraţi cu acelaşi nume.
Şi fumează din ciubuc; (degetele)
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat. Moşneguţ cu pielea goală
(cuptorul) Ţine vinul de năvală.
(dopul)
Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată Cartea ce-o păstrezi ca nouă
Şi te-aleargă în curtea toată. Câte scoarţe are ?
(curcanul) (două)
10
Murgul rage Cine-i munteanul fălos
În pârloage, Care-aruncă jir pe jos ?
Lelea-ngână (fagul)
În grădină.
(ecoul) Cine stă pe ţărm la mare
Şi privirea nu-şi abate,
Nu-l întrebi Călăuză de vapoare
Şi îţi răspunde Şi pe ceaţă şi în noapte ?
Cauţi în jur (farul)
Şi nu ştii unde.
(ecoul) Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
Dimineaţa îţi zâmbeşte N-are aripioare,
Când la grădiniţă vii N-are nici picioare.
Pentru şcoală pregăteşte (fasolea)
Grupa-ntreagă de copii...
(educatoarea) Şade baba pe arac
Şi-şi ţine boabele-n sac,
Uriaş cu nasul mare Şi-i atâta de bătrână,
Poartă oameni pe spinare ! Că-i cad dinţii în ţărână.
(elefantul) (fasolea)
12
Pare un dulap vopsit, Ori îi iarnă, ori îi vară,
Înăuntru-i ger cumplit. Suie-n pod fără de scară.
(frigiderul) (fumul)
13
Înconjoară pămîntul ?
(gândul) Clopoţel mititel
Cine sună lin din el ?
Ce trece prin perete, Nimeni ! Nimeni !
Şi nu-l sparge ? Numai vântul,
(gândul) Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Cine zboară fără umbră Că soseşte primăvara.
Şi se-ntoarce fără zgomot ? (ghiocelul)
(gândul)
Clopoţel
Jupâneasa durdulie Mititel,
Cu rochiţa cenuşie Scoate capul din zăpadă,
Lucrată din pene lucii, Primăvara să o vadă.
Caută pe lac papucii. (ghiocelul)
(gâsca)
Voinicel cu haină albă
Atunci când sunt în ogradă Iese primul din zăpadă.
Ga, ga, ga se iau la sfadă (ghiocelul)
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac. Animal cu trup tărcat
(gâştele) Şi cu gât nemăsurat !
(girafa)
O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă. Are gâtul foarte-nalt
Ea vorbeşte limbi vreo nouă Şi picioarele cam lungi
Şi-umblă veşnic după ouă ! Dacă vrei să-i dai o floare
(gaiţa) E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)
În pădure născui,
În pădure crescui, Care minge colorată
Acasă când m-au adus Toată lumea ne-o arată ?
Slujitor casei m-au pus. (globul pământesc)
(gardul)
Printre mulţi stejari e unul
Lumina prin ce trece Gros şi multisecular,
Şi nu se opreşte ? Îl iubim precum străbunii
(geamul) Şi-l numim cu drag...
(gorunul)
Nu-i vulcan, să ţineţi minte,
Dar azvârle apă fierbinte ! Ce-i mândru la sat
(gheizerul) Şi bun la mâncat ?
(grâul)
Îl ţii de coadă,
Dar el tot fuge de-a dura. După deal, dintr-un tezaur
(ghemul) Au ţâşnit săgeţi de aur.
14
(grâul) Toată ziua râşneşte
Şi noaptea se odihneşte.
Nu-i canar şi nici scatiu, (gura)
Cu veşmântul auriu !
(grangurul) Unul numai cuvântează,
Doi se uită şi veghează,
Arici mare şi zbârlit, Iar alţi doi, care-au rămas,
Pe ogoare tăvălit ! Stau şi-ascultă fără glas.
(grapa) (gura, ochii şi urechile)
15
(hidrocentrala) Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)
Parcă-i câine uricios,
Umblă mult cu capu-n jos, Bate fără încetare,
Cu cadavre se hrăneşte, Începând de la născare;
Orişiunde le găseşte ! Iar când ceasul a sosit,
(hiena) Atunci şi ea s-a oprit.
(inima)
Elefant scurt în picioare
Intră-n apă la răcoare ! Ţevi,conducte instalează
(hipopotamul) În perete le fixează
Iar în urmă el ne lasă
De aici şi pân’ la munte Apa şi căldura-n casă.
Numai pături aşternute. (instalatorul)
(holdele)
Sentimentul cel mai sfânt
Pare că-i un pătrunjel, Din cer şi de pe pământ.
Fiindcă-i alb, la fel ca el; (iubirea)
Când îl guşti, te strâmbi, tuşeşti
Şi îndată-l şi ghiceşti ! La stat
(hreanul) Nu-i înalt,
Dar la nas
A venit baba din munţi N-o să-i ajungi
Peste râuri făcând punţi Nici cu scări
Şi a prins spunând poveşti Din cele lungi.
Flori de gheaţă la fereşti. (îngâmfatul)
(iarna)
Ea ne e a doua mamă
Cine vine cu steluţe Şi ne învaţă doar la şcoală.
Albe-n frunte (învăţătoarea)
Dinspre munte ?
(iarna) Durere rece
Prin inimă trece.
Am un puişor de drac (junghiul)
Cu doi dinţi de greblă-n cap.
(iedul) Rămurea cu clopoţei,
Hai, ghiciţi numele ei !
La deal repede şi fără ocol, (lăcrămioara)
Iar la vale rostogol.
(iepurele) Iedul cu şase picioare
Vrea ca lanul să doboare !
Lungi urechi, picioare lungi, (lăcusta)
Doar cu puşca îl ajungi !
(iepurele) Nu e ţap, dar coarne are
Şi prin lanuri iute sare !
Urecheat cu haine sure (lăcusta)
16
(legea)
Cerceluş cu toartă mare
Te opreşte la intrare ! Nu e cal, dar are coamă
(lacătul) Şi-i puternic fără seamă,
Îl ghiceşti uşor, când vrei,
Cerceluş cu toartă, Că e scris pe banii mei !
Nime nu mă poartă, (leul)
Da mă tot acaţă
La uşa din faţă. E un mic aeroplan
(lacătul) Cu aripi de celofan !
(libelula)
De pază la poartă
Cerceluş cu toartă Să-mi ghiciţi în graba mare,
Agăţat stingher Unde sunt cărţi de vânzare ?
De urechi de... fier. (la librărie)
(lacătul)
Mici pitici cu felinare
Nu latră, nu muşcă Umblă noaptea pe cărare !
Şi nici nu împuşcă. (licuricii)
În casă
Pe nimeni nu lasă ! Scânteioară
(lacătul) Albăstrioară,
Zboară pe-ntuneric, zboară;
Ce apă este în lume Luminează ici-colea.
Fără nisip ? Ce-i: felinăraş sau stea ?
(lacrima) Licăreşte... licăreşte...
Numele cine-i ghiceşte ?
Cupe albe sângerii, (licuriciul)
Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii ! Pare-a fi un şoricel
Hei, ghiceşte-le, de ştii ! Însă are aripioare
(lalelele) Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
Cine ziua dormitează (liliacul)
Şi noaptea ne luminează ?
(lampa) Primăvara când s-arată,
Prin grădini apar deodată
Zână albă ca o vrajă Ciorchini albi şi albăstrii
Lin pe apă ea pluteşte, Din steluţe, mii şi mii !
Între trestii stă de strajă (liliacul)
Şi în apă ea priveşte
Cine e ? Cine-o ghiceşte ? Şoricel cu aripioare
(lebăda) Poartă numele de floare.
(liliacul)
Ce e mare şi mai mare
Şi de nimeni teamă n-are ? Zburătoare
17
Cu patru picioare.
(liliacul) Ciocoi ţeapăn şi hapsân,
El se vrea-n turmă stăpân !
Melcul fără de găoace (lupul)
Multă pagubă ne face !
(limaxul) E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Ce şede în apă Urechi lungi,
Şi tot se adapă, Minte nu are,
Omul îmbătrâneşte, Are cruce pe spinare.
Ea nu putrezeşte. (măgarul)
(limba)
Am o mână fără oase,
Nu e laie, Când se rupe, o poţi coase !
Nici bălaie,
Nu e brici, (mănuşa)
Ca briciul taie.
(limba) Ce are forma unei mâini
Şi tot nu-i mână ?
Se întinde şi se strânge (mănuşa)
Şi lacomă suge sânge !
(lipitoarea) Cinci fraţi o haină îmbracă !
(mănuşa)
O dihanie ciudată
Poartă-n gură o lopată ! E moţat, nu-i ciocârlan,
(lopătarul) Are coiful năzdrăvan,
Chiar o glugă de cioban !
Cine ştie o crăiasă (mătăsarul)
Toată noaptea luminoasă
Între stele locuieşte Am o găină pestriţă
Oare cum se mai numeşte ? Şi la coadă ferfeniţă.
(luna) (mătura)
18
Mână lungă, mare, grea,
Ridicăm ce vrem cu ea ! Patru picioare are,
(macaraua) Dar să le mişte
Nu e în stare.
Şi pe deal şi pe şes (masa)
Poţi vedea fes de fes !
(macii) Gură mare, ca o roată,
O umplem cu carne toată
Sub o măciulie Şi ne-o dă-napoi tocată !
Locuiesc o mie. (maşina de tocat carne)
(macul)
Are coarne, dar nu-mpunge,
Animal cu chip de om Şi pe leneşi îi ajunge !
Ţopăie din pom în pom ! (melcul)
(maimuţa)
Casa mare-şi duce-n spate,
Cin’ se zbate zi şi noapte, Pe tălpici adevărate,
De stânci veşnic se izbeşte Iar pe unde trece lasă
Şi deloc nu oboseşte ? Fir de-argint şi de mătasă.
(marea) (melcul)
19
Şi se bagă-n buzunar ? Pepenaş de cauciuc
(metrul) Îl trântesc sau îl arunc,
Orişiunde dacă pică,
Ce e mai dulce şi mai dulce Nu se sparge, nu se strică !
Şi prin bâzâit se-aduce ? (mingea)
(mierea)
Zece-o bat să intre-n plasă
Pasăre galbenă-n cioc, Unu-o prinde şi n-o lasă.
Fluieră un cânt cu foc ! (mingea de fotbal)
(mierla)
Ce nu poţi cântări ?
Patru fraţi îngemănaţi (mintea)
Într-un cojoc îmbrăcaţi.
(miezul de nucă) Lopăţică cu mâner
Folosită-n şantier,
Patru fraţi Mai ales la zidărie
Îngemănaţi, Şi-are numele... m___e !
Prinşi la joc (mistria)
Într-un cojoc.
Ce umblă viaţa toată
(miezul de nucă) Şi drumul nu-l trece niciodată ?
(moara)
Patru fraţi stau într-o casă
Şi de ploaie nu le pasă ! Coadă roşie sub pământ,
(miezul de nucă) Păru’ verde joacă-n vânt.
(morcovul)
Astă-vară la Crăciun,
Mâncam mere dintr-un prun Şade moşul în cămară
Şi cireşe din alun. Cu mustăţile afară.
(minciuna) (morcovul)
20
Noi muncim vara întreagă,
Să o dăm din casă afară, Numără pe îndelete
Că-i urâtă şi murdară ! Roţile a trei triciclete.
(musca) (nouă)
21
(omizile)
Am doi fraţi,
Care nu se pot vedea. Ce vieţuitoare
(obrajii) Umblă dimineaţa în patru picioare,
La prînz în două,
Bicicletă cu proptele Şi seara în trei ?
Stă pe nas, nu pe şosele ! (omul)
(ochelarii)
Ce om nu se mişcă iarna ?
Sunt o şa, (omul de zăpadă)
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră Câte colţuri, în total,
Dar nu la casă. Are micul tău penar ?
(ochelarii) (opt)
22
(pământul) Cu cuţitul spintecată,
Dar deşi mă chinuieşte,
Norii lungi, pe sus se plimb, Lumea-ntreagă mă iubeşte,
Nu-l ghicesc printre urzici, Toată lumea mă doreşte.
Soare galben, cât un bumb, (pâinea)
Răsărit pentru furnici.
(păpădia) Din pământ în soare
Din sac în dogoare.
Zeci de umbreluţe mici, (pâinea)
S-au unit să fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici Roată rotită,
Şi le risipi în zare. De om muncită
(păpădia) Şi de lume înghiţită.
(pâinea)
Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mâncare. Băutoare însetată
E îndrăgită de copii Bea vin, lapte şi ulei,
Că le-aduce bucurii. Dar ce-nghite-n beregată,
Oare ce e ? Nu merge-n stomacul ei !
(păpuşa) (pâlnia)
23
Pe patul lui Titişor,
Am numărătorul 4. Şade-un sac cu pufuşor !
Din întreg sunt o pătrime. (perna)
Cum îmi ziceţi, măi puştime ?
(patru supra şaisprezece) O surcică argintie,
Numa-n apă şade vie !
Ce-i gata (peştele)
Şi tot trebuie gătit ?
(patul) Cine are dinţi mulţi
Şi nu poate muşca ?
Un hultan voinic, năuc, (pieptenele)
Cu ciocul cât un uluc !
(pelicanul) Nu-i caisă, că-i roşcată
Şi-are pieliţa pluşată !
Cine şade în ghiozdane, (piersica)
Purtând gume şi creioane ?
(penarul) Şade “domnul” pe un banc
Numa-n cizme şi în frac !
Ascuns în cămaşă verde, (pinguinul)
Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuţă, Ce-i din lumea mare-adus
Parcă sufli-n muzicuţă. Şi la mare masă pus ?
(pepenele) (piperul)
24
Creşte cucul, nu se lasă ! Două scânduri cu inele
(pitulicea) Păstrăm cărţile pe ele !
(poliţa cu cărţi)
Stă la noi necontenit
Şi cântă: “tivit ! tivit !” ! Primăvara te veseleşte,
(piţigoiul) Vara te umbreşte,
Toamna te nutreşte,
Nu e pled şi nici perdea, Iarna te-ncălzeşte,
Noaptea stai ascuns sub ea ! Poftim de ghiceşte.
(plapuma) (pomul)
25
Tinerel De se sperie şi Vodă de el ?
Cu mustăţi albe, (puricele)
Bătrânel
Cu mustăţi negre. Mic şi negru, cafeniu
(porumbul) Unde a sărit, nu ştiu !
(puricele)
Trei sute de fraţi
Galben-roşcaţi, Ce n-are suflet
Pe-un băţ adunaţi. Şi suflet fură ?
Din ei peste noapte (puşca)
Ţi-o da vaca lapte,
Şi ouă găina, O săgeată de cărbune
Iar porcul slănina. Zboară iute peste lume !
(porumbul) (rândunica)
26
Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare Dacă-l uzi, el face spumă
După atâta mac-mac-mac Şi-ţi alunecă din mână !
Pleacă să înoate-n lac. (săpunul)
(raţa)
Ce lucru poate să ţină:
Toată ziua stă pe lac Zahăr, grâu, mălai, făină ?
Şi ne cere mereu... mac ! (sacul)
(raţa)
Un flăcău bogat în spini
Nu e cerb, dar ţi se pare, Cu flori albe în ciorchini !
Când îl vezi din depărtare ! (salcâmul)
(renul)
O bătrână supărată
Mai mare ca o alună, Peste ape aplecată !
Roşie, albă, bună, (salcia)
După ce-a-mplinit o lună !
(ridichea de lună) Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Burduhos, voinic şi gras, Dar când ninge-afară
Are-un corn înfipt în nas ! Cu copiii zboară.
(rinocerul) (sania)
27
Cin' se află-n orice casă Îndrumă pe trecători.
Stă cu oaspeţii la masă ? (semaforul)
(scaunul)
În colţ de stradă
E puternic cât se poate, Trei ochi iscoadă.
Pe oricine ţine-n spate ! (semaforul)
(scaunul)
Ce-i roşu, măr nu-i;
Sus copaie, Creşte-n pământ, ceapă nu-i ?
Jos copaie, (sfecla)
La mijloc carne de oaie !
(scoica) O ridiche albă, dulce,
La fabrică dac-o duce,
Tipsie peste tipsie, O dezbracă de cojoace
La mijloc e carne vie. Şi în zahăr o preface !
(scoica) (sfecla-de-zahăr)
28
Vara nu vor să mă vadă, Pe un soclu aşezat ?
Iarna toţi mă-nbrăţişează. (statuia sau monumentul)
(soba)
Cin’ se urcă pe catarg
Iar na toţi grămadă Ca să fluture în larg ?
La tine venim, (steagul sau drapelul)
Vara dacă vine,
De tine fugim. Cine-i gros
(soba) Şi scorţos
Şi aruncă ceşti pe jos ?
Mănâncă toată ziua (stejarul)
Şi tot flămândă rămâne.
(soba) Cuie mici cu măciulie
Strălucesc pe cer o mie,
La înfăţişare-i slut, Dar când iese soarele
Este orb şi surd şi mut, Fug de-şi rup picioarele.
Roade tot pe dedesubt ! (stelele)
(sobolul)
Este sprinten şi bălţat
Pe luncă şi prin zăvoaie Dă năvală iarna-n sat !
Scoate moşul muşuroaie ! (sticletele)
(sobolul)
Ţin cerneala-n rezervor
Mărgeluşe pe vergele Ca să poţi scrie uşor.
Socoteşti ce vrei cu ele. (stiloul)
(socotitoarea)
Am o cofă grasă, grasă
Zece sârme ordonate Strecoară apa prin plasă !
Cu câte zece bile colorate. (strecurătoarea)
Fiecare copil ştie
Că asta nu-i jucărie ! Ciucur verde sau roşcat
(socotitoarea) Pe arac stă agăţat,
Cine este ? L-aţi aflat ?
Ce e dulce şi mai dulce, (strugurele)
Îl alungi şi nu se duce ?
(somnul) Soarele o coace,
Mâna o rupe;
Am două surori gemene Piciorul o calcă,
Ce dorm în picioare. Gura o bea.
(sprâncenele) (strugurele)
29
Creşte numai unde-i baltă; Şi venin ai căpătat.
Iar în vârf are un spic (şarpele)
Ca o coadă de pisic !
(stuful) Câte, câte mici picioare
Harnica albină are ?
Seamănă cu un vapor (şase)
Şi merge tot cu motor
Dar când pleacă-n depărtare Ce-i mai înalt decât calul
El se lasă încet în mare. Şi mai mic decât porcul ?
Şi străbate calea toată (şaua)
Făcând drumul pe sub apă.
(submarinul) Veghează-n două picioare
Ca să vadă-n depărtare !
Nu-i fierbinte, (şoarecele de câmp)
Dar usucă.
(sugativa) Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
Mi se spune fracţie (şopârla)
Şi-n orice situaţie
Am numărătorul E un şarpe cu picioare,
Mai mare ca numitorul. Să-mi ghiceşti ce nume are !
Cum mă numesc, ştiţi voi oare ? (şopârla)
Nota 10 la-ntrebare.
Răspunsul ce notă are ? Mic, cu inima haină,
Roade sacul de făină !
(supraunitară) (şoricelul)
31
Am o trăsură mare, Ce are barbă
La vale fuge tare, Şi totuşi nu e bărbat ?
La şes înnebuneşte (ţapul)
La deal gâfâieşte.
(trenul) Merge ţanţoş, îngâmfat,
Încrezut că e bărbat.
Şir de camere pe roate La bufet, când lumea-l cere,
Fuge pe şine cât poate ! Ospătaru-l dă cu bere !
(trenul) (ţapul)
32
Scoate peştii de pe fund.
(undiţa) Gazdă bună şi aleasă
E la orişicine-n casă;
În cojoc întors pe dos Ea primeşte pe oricine
Mormăind morocănos, Şi când pleacă şi când vine !
Umblă pustnic prin pădure (uşa)
După miere, după mure.
(ursul) Şi afară şi în casă,
Ghici ce e ?
Umblă moşul prin pădure (uşa)
După zmeură şi mure !
(ursul) La margine de oraş
Am un stup care-i fruntaş,
Vara umblu după miere, Iar albinele din el
Iarna dorm să prind putere. Fac miere din oţel.
(ursul) (uzina)
34
(vulpea) Am un prieten priceput
De toată lumea ştiut;
Coada ei este stufoasă Îmi dă sfaturi şi îmi spune
Dar de găini nu se lasă. Tot ce se petrece-n lume.
(vulpea) (ziarul)
35
Ghicitori cu temă de iarnă Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le aşează.
Cine-i meșter iscusit
Și cu iarna a venit
Și-n fiecare dimineață Uite-un moş cu barbă albă
Îmi pictează flori de gheata? Cu obrajii ca o nalbă
Şi cu haina toată dalbă.
Flori de gheață la fereastră
Copii-s la sobă-n casă! Răspunsuri: gerul, iarna, bradul,
Derdelușul s-a albit, sania, zăpada, fulg, omul de zăpadă,
Ce anotimp a sosit? țurțure, fulgi, Moș Crăciun
Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
36