10N DRAGOSLAV

000

ICOANE
VECHI $1 NOI

EDITURA CASEI SCOALELOR

 .
r 'N
r
P
4
v4
.___,
,1,717s1-3t'S'F7C 1,7.f

t;

1. DRAGOSLAV
DATE VII ASUPRA
SCR_IITORULUI
ittitizitittititttt
Date vii asupra scriitorului
Ion Dragoslav s'a nascut In Moldova de sus,
la un sat Buciumenii, langa Falticenl fosta capi-
tala a judetului Suceava.
Anul nasterei nu vrea sa si -1 spuie, macar sA-I
pici cu ceara. De ce ? Nu stie nimenea. Si apoi
are un principiu: Scriitorii si femeile n'au vrasta".
Poate dupa moartea lui, biografil si criticii, cau-
land pe id, pe colo, sA dea de ceva urme, dar
.dupa cum o spune si scriitorul In Adaos la In-
semnArile despre mine insumi", slabg nadejde.
Totusi, poate sa fie mai Ingaduitor fala de bio-
grafi si de mostenitori cel putin, cand si-o face
testamentul. Numai sA nu-1 apuce sfarsitul si MA
asta, ca raman cei interesati sa-si bats capul
singuri, and s'a nascut scriitorul Dragoslay.
Familia lui a fost °data numeroasa, dar acum
e redusa la el insusl. Dupa tats li zice Ion Ivaciuc
Sumanariu dupa mama familia Ciuca (Dobos)
Ilisesti, Bucovina.
Cum, de ce-1 chiama Dragoslav, si nu lonescu,
Vasilescu, Cristescu ; si de unde i se trage spita
de neam, e o pricina foarte delicata si Incurcata.
DacA dupa prinde-ea lui Horia si a tovarasilor
lui, nu fugea din Ardeal in Moldova, un preot
revolutionar, popa Luca Marcu, nu avea sA -I
clime pe scriitor nici Dragoslav, nici lonescu, si
4 1. Dragoslav

poate nu venea pe lume in locul unde s'a nascut

si due stie poate, nici cu dispozifiile de acum.
Popa, cum s'a brodit, ca a tras cu bejenia la
Dragoslavele din jud. Putna, unde ci-ca a dainuit
acolo pans aproape de razmirita greceasca, si
unde, ci-ca, 1-a harazit Cerul si cu o fats Safta;
pe mama parintelui scriitorului.
Apoi, popa, prin ce imprejurare, a suit, tot a
suit pans a ajuns la Sasca langa Falticeni. Si a
trait parintele mult si bine pans a venit Zavera
lui Ipsilanti, cand bietul preot, neam de Moti, si
clip de roman, si-a pus mintea cu niste Turd,
si unii spun ca 1-au puscat ; altii a 1-au hacuit
ca de sarmale. Da, sfarsit bun ci-ca n'a avut.
Familia care luase parte la bataie, a fugit in
Bucovina. Dupa un timp, o parte s'a inapolat la
Sasca, si unde §i azi mai e o ramasita. lar Safta a
ramas la Liteni in Bucovina si s'a maritat dupa
un razes, un urmas de ceaus, armas, ce a fost
pe vremuri, D-zeu stie si al carui bunic
rasbunic, se numise intaiu Ivascu. Apoi, dupa
trecerea provinciei sub Nemti, aistuia, cu sau fart
voia lui, i-au pocit numele in lvasciuc.
Caci iata ce a fost:
Dupa rasluirea leaganului vitejilor si Domnilor
Moldovei, si care s'a numit de nepricopsitii de
Nemti intaiu Arboroasa", apoi Bucovina", a
mai avut si alts nenorocire si mai mare : aceea
a a fost incorporata in doug randuri la Galicia.
Alipirea asta a avut de scop stangerea ori-
carei culturi Moldovenesti ce se mai insghebase
pans atunci in tara. Preoti Sarbi de la Carlovitz,
sl dascali si slujbasii ruteni si lehi au fost cy
molima de slavizare si de schimbarea numelui.
Tocmai ce urmareau si Austriecii : sa fats din
Bucovina o provincie de nerevendicat.
 Din viata WAX a scriitorului 5

Panslavismul, se vede, cA de atunci era o ins-

titutie puternica, ca toti streinii paricA erau bite-
lesi a destrama si Instreina elementul romanesc
de la firea lui bastinasA si a'l ineca in lumea
slavilor.
Mai cu seams stalcirea numelui, pans In pragul
vremurilor noi, ajunsese nu numai ceva firesc,
dar si un scop si chiar o manie. Ceva firesc
pentru cei ce voiau sa ajungl la dregatorii si a
fi priviti bine de cei de sus, un scop din partea
organelor culturale si conducAtoare, si o manie
care s'a ivit ca o naluca in publicul romanesc,
de oare ce asta era privity ca o inobilare.
Ce era, insa, ciudat, ca par'cA si inaltii ocar-
muitorii ai Austriei, cu toate plangerile boieritni
bastinase care mai rAmasese curatA si a intelec-
tualilor romani, stateau cu bratele incrucisate
privind si invederand doar descompunerea ele-
mentului romanesc.. Si nu-si arAtau arama decat
atunci, cand era vorba sA inAspreascA urile intre
nationalitati si partide.
SA colinzi Sara romaneasca in lung si'n curmezis
n-ai sA gAsesti atatea pociri de nume si atata
zarvA si azi, ca In Bucovina.
Astfel : GrAmadA s'a facut Gramadovici, Popa-
Popovici, Eminian, sau Emilian in Eminovici,
Cosm a Cosmaciuc, Paul Pauliuc, Ivascu !vas-
ciu c, Anton Antonovici, Catarama Cataranciuc,
PrecopPrecopovici, GrecuGreciuc, Slujaru In
SlujAnschi, Vasile In Vasilco, si asa inainte. Asa
a patit-o si acel lvascu : cum ne cum intai ti
scrise Ivasciuc, pe urma, cu vremea se sterse n
si ramase in obicinuinta lvaciuc. *i asa cred, cA o
fi patit-o si strAbunicii lui Eminescu, cl le-o zis
Eminovici.
0, cat de bine nu era vault acela care se silga
6 I ,Dragoslav

sal exprime gandurile in alt graiu, sau cel putin

macar sa-si i§i anine, cum ziceau streini, la ti-
gAnescul nume at vechilor plaie§i §i capitani a lui
Drago§-Voda, Alexandru-cel-Bun si Stefan-cel-
Mare, cine §tie ce ciuc", ovici" on schy"
le§esc 1
Ori ce limbs sa fi vorbit afara de romanqte;
atunci toate uOle i se deschideau ca §i cu iarha
fiarelor". Sa fi vorbit §1 chineze§te, tiganeste, nu-
mai romaneVe nu Se vede ca ocarrnuitorii sim-
teau in graiul celgr supu§i, blestemul §i mustrarea
umbrelor eroilor morti imprejurul Putnei si a
Cetatei Sucevei, 9i ca o cultura romaneasca ar
insetnna ca, inteo zi, Bucovina sa fie pierduta
pentru ei, Cum socoteau ei ca au sa domneasca
peste o impestritare de noroade §i Inca slave nu
mai inteleg.
Si qa si scriitorul de azi, se trez1 si el cu nu-
mele de lvaciuc,nume care i-a facut mai mutt
neplaceri §i boroboate.
Si multi din Bucovina, multe familii boiere§ti,
91 de nze§1 §i-au pierdut nu numai numele, dar
§i graiul §i inima, §i doar vre-un hrisov gas t pe
fundul lazei, pornene§te ca inainta§ii for au fost
raze0 Moldoveni, sau Volohi i unii comandiri
§i capitani ai o§tilor voievozilor.
Cati din ei nu poa-ta nume rornanesc §i nrr
qtiu a vorbi o iota macar din graiul stramo§esc,
Si call din ei. instreivati cu totul nu au hrisoave
de boierie §i nu au decat doua opinci 9i doua
talpi de sanie I Rupti dela Patria-Mama, pi erdura
on ce legamant cu ea ; lipsiti de on ce apararef
injurati de streini, inconjurati de omida strein&.
Inabu§iti de ea, i necrezuti de guvernele impa-
rate§ti, s'ai descurajat §i si-au plecat capul sub
porunca vremurilor. Si omida se tot cobora, iar in
 Din viala traits a scrlitorului 7

timpul din urma nu mai Mame curata din tä-

risoara decat partea de sud despre Moldova,
si daca nu facea D-zeu minunea care a facut-o,
toata putea sa cads In rutenizare. *i rutenizarea
care s'a facut, a fost cu mult schepsis sau chiteala
si cu mult ajutor din partea ocarmuitorilor.
Te minunezi cum unit, deli isi pastreaza Inca
intreg numele romanesc, ca : Mocanu, Moraru,
Catargiu, Mortun, Arbore, Paunel, etc., desi numai
stiu o boaba romaneasca si spun in graiul strein
ca-s Volohi, §i alti cu vici, schy si ciuc la coada,
vorbesc totusi romaneste. Lamurirea e usor sa
v-o dau : acolo unde rutenizarea s'a facut mai
usor, n'a fost nevoie de prigoana numelui, caci
lumea era incadrata is statisca populatiei rutene-
romane dupa grai ; iar acolo unde nu avusesera
putinta s-o faca prin grai, o faceau prin pocirea
numelui, fara sa st1e omul la ce statistics a na-
lionalitatei va fi trecut, si chiar de stia, and era
strans de stapanitot i cu usa la o nevoie, se lass pocit
si instreinat. M-am minunat de statistica din 1910.
In satul Liteni din Bucovina, toll locuitorii vor-
besc romaneste ; in o familie doar de se vorbeste
numai ruteneste si asta in casa. Totusi sunt ro-
mani care nu stiu a legs un subiect cu predica-
tul ruseste, dar fiindca au nume terminat cu codita
streina, pe temeiul asta, nemtii au trecut ca in
Liteni sunt 17 ruteni ; ceea ce inseamna ca cei
ce erau intrebati de ce natie sunt, si aveau
un nume pocit deli, raspundeau romaneste, erau
trecuti de stapanitori dupa terminatia numelui la
nationalitatea corespunzatoare.
Cu un singur mijioc venea un roman rutenizat
la bastina : daca 1si parasea localitatea contami-
nate §1 trecea spre sud in vre-un sat romanesc.
A poi, aice daca 10 mai revenea sau nu bine graiu,
 I. Dragoslav

dar copiii lui, apoi, deveneau ni§te romani, cum

nu erau altii..
Bunicul, tatul tatei, ci a le-a facut pe piele
slujba§ilor cu recensamantul ; 1-au intrebat ru-
se§te, ca sa -1 treaca la ruteni, dar de§i avea
nume pocit, a declarat ca e roman Moldovean, Va-
lah. Unde I-o fi trecut pe batran nu. §tiu, dar
tatul meu, §tiu a avea liberat de comuna din
Liteni, un- certilicat §i era scris : de nationalitate
roman", asemenea cand s-a mutat in Moldova,
in actele de emigrare spunea a e roman.
Necazul stapanirei §i a streinilor d n sat, a fost
mare pe bAtKanul Ivaciuc ; de comedia asta §1 din
gospogar cu 12 falci de loc ceea ce pe vre-
mea aceea era mare treaba,pans nu 1-au lasat
la nimic nu s'au Mat.
Din pricina §i asta, tatul meu Vasile Ivaciuc, tre-
zindu-se ih prigoana, §i sfathit de parintele sau,
intr'o zi, cu multi ani inainte de a se na§te Ion,
i§i is calabalacul §i gloata, §i trece in Moldova
§i se coltose§te in 0 casa din Ulita Boian -- par-
tea cea mai minunata a oraplui Falticeni.
0 imprejurare face ca parintii scriitorului, sa
se mute pentru un scurt timp la o grading &fail
din ora§ -- la Buciumeni, §i acolo sä-1 aiba pe
lonica, voinicul voinicilor, fauritorul de visuri §1
scriitorul de azi".
Dar lumina zilei §i bucuria vietei, lonica n'a
simtit-o decat tot in cuibu§orul lui din targ, din
ulita Boian.
Aice, in mijioc de gradini, in cantec de pasari,
in huietul copacilor asemenea talazurilor marei
§i in jocuri de copii, s'a ridicat copilul Ionics,
cu un suflet vrajit §i nevinovat, iar parintii lui,
par'ca n'au avut de lucru, §i ca §i cum ar fi avut
o naluca, a are sa mazgaleasca baieatul lor hartie,
 Din viala trAita a scrifforului 9

s'au §i pus pe capui, lui cu pove§tile §i cu baza-

coniile. Ionia tot le strangea. Nici carnAtarii uu
strang banii cum strAngea el pove§tile, povetile
si pAtaniile In sufletul lui. MA la dat la §coala ;
de acolo, Inca din class 1 -ia, cum prinse a ceti
Si el mai binipr, se gaud' sa se faca §i el unul
din cei ce scriu poiezii : ca Anton Pan, Vasile
Alexandri, Gh Asachi, Alex. Donici, Heliade
Radulescu, care erau scri§i in partea doua in car-
tea lui de cetire.
Inca de atunci ; -- potrivit culture' bogate, ce
se da in vremea ceea In colile primare, ctia
pe de rost: Santinela romans ", Sergentul",
Pohod na Sibir", Fabulele lui Donici, a lui OF-.
Alexandrescu, poiezii din Gh. Sion qi Boliac, etc.
Ba, pAna la sfar§itul anului MA laud';, dupA
indemnul tatalui sat', cetea acuma : Alexandria,
Conocaria, Genoveva de Brabant, Visul-Maicei
Domnului, Epistolia. Mai cu seams pentru astea :
Epistolia qi Visul Maicei Domnului, avea dela
pArintele sAu pe fie care sears ate cinci parale
de litanie. Nu mai pun a pentru celelalte era
dAruit §i cu ate un franc o avere pe atunci ;
Apoi, Povestea lui Mg Albu", Creanga, Ispirescu
erau desfatarea lui cea mare.
Insgi parintele Save!, dascalul sau de buche
spunea cA, nu e elev, in toata §coala sa citeasca
mai bine ca lonica a lui Sumanariu.
lar la igzamenul de lama, anume a chemat sA
ieie parte delegatul primAriei §i pe revizorul colar
sail faca cinste cu elevdl.
Apoi, de la cl. II-a in sus, eleven' §i gramaticul
mahalalei: toti oamenii care nu §tiau carte, toate
fetele, care nu §tiau a scrie §i aveau cate tin
junghiu de dragoste la inemA, veneau la Ionia
a lui mos, Vasile" sa le scrie cate un rAvq tainic
10 I. Dragoslav

$i simtitor. Si. Ionia le Incocnora si le facea, ca

le credea si el pe jumatate ; ba le facea i cate
un cantec de inimci albastrci asa din mintea
lui. Scrisoai1ea de ticluit era zece bani ysi cu
cantec doua zeci.
Si asa tot citind, tot auzind dud una, cand
alta, dadit D-zeu i cAnd ajunse la liceu avea si
un caiet de poiezii si un volum de povesti in
manuscris si purta parul lung, in bucle pe spate
ca cei visati de ei din cartile de citire.
0, dar it chema Ivaciuc Ion. La un poiet II
trebuie alt nume mai frumos. Unii ziceau sa-si
schimbe numele ca are s-o duca rau, ca it crede
lumea ca e de alta natie, si de la o vreme unii
ii ziceau qi Ivanciuc fiind ca le venea mai bine
la pronuntie si ziceau ca-i mai frumos. Pricopse-
ala mare ! Ca pi asta it neimpaca strasnig. Nu
qtia nice el cum sa si zica : lvascu Dragoslav,
Ivaciuc Ivascu, Ion Luca Marcu, si asa a trecut
vreme si vrand nevrand, cu numele de Ivanciuc
a venit in Bucuresti, sa-Si termine scoala, unde
din una din alta a ajuns contipistul unui portarel
batran lar mosu auzind cine i-au fost parintii,
ca sa-1 mai desmierde a taiet silabele de dinain-
tea lui chic si i-a zis Ciuca" si Ciuculita" adeca
o prescurtare a numelui Ivanciuc sau Ivaciuc.
Asta par'ca ii mai impaca si nu prea.
Si, Ciuca In sus, si Ciuca in jos, ajunsese sa-1
she tot Bucurestiul : din Tirchilesti in dealul Spi-
rei si din Grozavesti in Vitan. Dar lira nu si-a
parasit-o nici mort : scriea $i strangea. Si iaca
vent si ziva blagoslovita a recrutarei, Si aloe dupa
cate-va amanari, it trece ca scutit, dar sub nu-
mele de Ivanciu V. loan.
Na, si-a zis el ; toate It-am trecut : de la tata
am luat un nume pocit, dascali mi 1-au rusit,
 Din viata trlita a scrillorului 11

portarelul mi 1-a schilodit, iar militaril mi 1 -au

bulgarizat. Halal, sa-mi fie! Unde ma duc §i de
unde viu ?
Noroc, cali aduse aminte ca strabunicul sail,
popa Luca Marcu a Wenit i prin Dragoslavele
din Putna §i acolo e nascuta 0 mo0ca Safta"
cum ii zicea el mamei parintelui sau. Apoi,
nu ctiu cum a dat D-zeu, ca afland §i dintr'o
carte a numirea localitatei i§tia vine dela unu
Dragoslav, un erou cneaz, un cef a romano-slavilor,
de pe timpul Inctiscrirei Slavilor cu Romanii, 1-a
luat drept nac pe aista.
Si mai publicand el pe ici 0 colo, poiezii sem-
nate tot Ivaciuc, in toamna anului 1903 a trimis
Ia Samanatorul" poiezia De trei nopti" 0 pe.
care acum o da In autograf clar semnata I.
Dragoslav, care precum spline 0 In Adaos la
lnsemnari despre mine insuci" i-a i tiparit-o
revista ceea.
Apoi, de aice s'a deschis o lume noun : A co-
laborat la revista Fat Frumos" din Barlad, la
Ramuri", la Junimea literara" din Cernauti ; lar
In toamna anului 1906, a luat parte la fondarea
revistei Convorbiri critice" de sub Directia D-lui
Mih. Dragomirescu, cu : Em. Garleanu, A. Man-
dru, Corneliu Moldovanu, Dumitrie Nanu, Cin-
cinat Pavelescu. De aici apoi, lant de ani, numele
de Ion Dragoslav se Intalne0e in toate revistele
0 ziareie vremei : Albin" de sub pre§edentia
lui I. Kalinderu §i ingrijirea d-lui Gh. Adamescu
la Viata Literara" a lui llarie Chendi, Junimea"
din Cernauti, Luceafarul" din Sibiu, Cosinzeana
Si Foaia lnteresanta" de Ia Ia Ora0ie, Ramuri
din Craiova" etc., etc, i la foiletoanele urma-
toarelor ziare : Universul politic" 0 Universul
literar", Minerva", Adevarul politic", Ade-
 12 1. Dragoslav

varul Literar" Viltorul" Romanu" din Arad,

Gazeta Transilvanier Romanu din America",
Neamul Romauesc" si alte foi din lard §i din
provinciile alipite, si streinAtate care pe atunci
par'cd era o molimA, ca toate se ocupau de lite-
raturd. lar astazi, vazand si el ca lumea a uitat,
ca mai e si creer pe land stomac, a lasat-o mai
moale cu literatura. VAzand si cum unii din fratii lui,
de aice si din provinciile desrobite, uitand on ce
simtimant de adevar si frumos, s'au aruncat
ca lupii unii asupra altora pentru ciolan, nu-si
mai bate capul se -i facA pe oameni se inteleagA
mai multe si desi eerie, dar scrie pentru el, si
pentru chemarea de a scrie, si nu mai tipareste
cleat rar : far colo, la Lumea Copiilor", Cele
trei Crisuri", Cosinzeana" etc ; se stie lumea ca
Incd n'a murit.
Nu are nici o slujba, a vrea sd fie a lui, si,
In lo,c de orice titlu official, isi zice: I. Dra-
goslav scriitor si publicist". Face parte din S.
S. R. al Orin fondator este. Si astazi are strans
o avere de peste doudzeci de ani de activitate
literary §i peste doudzeci si cinci de carp marl,
mici ; brosuri, iar ca incurajare Academia Romans,
sA nu'i fie de deochi, la patru ani de la raportul
plin de laude a regretatului profesor Universitar,
I. Caragiani asupra lucrdrei Facerea Lumei",
ia premiat, si lui, dupd recomandarea dispdru-
tului &du prieten Duiliu Zamfirescu, cloud volu-
mase : Pove§ti de Craciun" si Povestea TrAz-
netului".
Toate scrierile sale poarta pecetia graiului auzit
pe vatra parinttlor sdi, care, pentru danaul, e
muzica care I-a vrAjit din copilarie si 1-a fAcut
sa creadd si azi, ca nu e pe lume grai mai frumos,
 Din viata trAitA a scrlitorului 13

armonios si mai dulce de cat limba romaneasca.

Si asta i-a dat mai mutt suflet sA scrie.
E socotit de unii din cei mai autorizati critici
si cititori ca e urmasul lui Creanga.
Acum e incredintat si el, dupa cum au fost
cinstiti si omeniti Eminescu si Creanga, de con-
vetuitorii for ca, in adevar, dansul le este cel mai
vrednic urmas de soarta.
Si in aceasta tamale in care Dragoslav plutea,
se credea a e inatacabil si in nume ; ca de la
nasu lui, cneazul Dragoslav, numai e alt Dragoslav
pe lume si traia intro desfatare de erou legendar
lipsindu-se de numele de Ivaciuc, pe care unii 11
pocise acum MiCillC fi Ivanciuc.
Dar val, toate visele nu sunt de cat vise.
Ce ? ce ?" graieste el, intr'o zi, arun-
candu-si ochii pe o gazeta: Eu la Sindicatul Co-
fetarilor ?" Eu la I-iu Mai la Bordei ?" -- Sfinte !..
Da, da, in gazeta, de doua on s'a vazut, acum
dupa razbolu, ca unu Dragoslav fara sa-i
spuie numele a vorbit la sindicatul cofetarilor
si la serbarea muncei de la Bordei".
Si ce pati bietul de el dupa asta : nu mai
voiau o seama de oameni sa-i mai daie buns
ziva, altii ii aruncau vorbe in ironie dandu-i a
intelege a e comunist.
Da, da", ii zise un prieten, intr'o zi, i pu-
ck d razna pe alt trotuar am citit, am citit ca
ai vorbit la nsindicatul cofetarilor si la Bordei".
Altii it ocoloeau pe strada ca pe un ciumat.
El, insa, se uita la ei ca omu nevinovat : credea
ca e o farsd, o reclama. Ciudos ! Tana i§i dada
seama intr'o zi: Numai ca e o farsd, o reclama.
Sindicalisti, comunistii si-au facut reclama ca-s
14 1. Dragoslav

de-ai lor, sau cineva de la o gazeta mi-a facet -o ".-

Si intra in ganduri gi de acolo la stenahorie.
Si abea scapa de nepastuire publicand prin
Neamul Romanesc" o scrisoare, a ciumatul Dra-
goslav e altul, nu Ion Dragoslav scriitorul.
Uf ! §i-a zis : Ce ar fi fost de mine scriitorul,
sa fi fost chiar, eu cel ce a vorbit Ia cofetari ; poate
nu scapam nici de Jilava cine §tie...
Caci 10 zicea mereu: acest Dragoslav sa nu faca
un bucluc §i sa ma umfie din gre§ala lumea pe
mine. Vra sa zica s-a dus dracului §i glorie §i tot.
Am muncit pentru un nume care nu era at meu.
Sa ma Intorc Ia matca ; sa mi zic Iva§cu, dupa nu-
mele rasbunicului ? Si fiindca am i scrieri cu numele
de Dragoslav, sa-I am §i pe aista in coada, sa-i
zic I. I aF.0 Dragoslav, sau Ivaciuc Dragoslay.
Asta ar ii mai nemerit, par'ca ; sa-mi zic Ion
Cauca ", dupa numele familiei mamei. Dar dupA
douAzeci de ani i mai bine, de cand ii trag clo-
pote lui Dragoslav, sa-1 schimb din nou, e greu,
gi apoi, se apropie franghia de par. Poate, mo§-
tenitorii, cine tie Si aceea cand or mai fi, sa
revie la matca.
De o camdata, autorul acestei carti are o sin-
gura up de scapare : ca nu se nume0e numai
Dragoslav, ca sindicalistul, comunistul, socialistul,
ce branza o mai fi Si as a aflat ca acel Drago-
slav se nune0e aqa a e din Dragoslavele, Mus-
sel, iar numele lui adevarat e altul, cand pe
autor it mai chiama §i Ion". Ada dar e o deosebire,
§i aa, vrand nevrand, ne avand incotro, o da
0 el inainte cu numele ista.
0 viata are omul §i alt ceva nimic 0 la urma,
nu numele face opera ci opera pe nume : Unul e
I. Dragoslav §i basta!
Si acum daca mai vreti ceva pentru intregirea
 Din viata &Alta a scriliorulu1 15

eatul de putin, a biografiei autorului, cititi pe

langa Adaos la insemnarile despre mine insumi".
cure urmeaza §i Insemnarl despre mine insumi",
de la Povestea Copilariei, §i In loc de prefata"
de la Volumapl Fata Popei" §i In loc de bio-
grafie" prefata volumapl La han la trei ulcele4.
Dar, Inca putin, domnilor biografi : Scriiotul
vrea sa va dale i alts perla care crede care nu
rebue sa lipseasca de la lantul preocuparei d-vs.:
Inca pans la punerea sub press a acestei bra-
rave nu s-a Insurat. Si asta din pricina lumei :
cand era de 20-25 de ani, cei dornici de .glnere
II intrebau ce ca§tiga, astazi, de cati ani e.
Doua lucruri care au fost in vecinica ciocnire
cu el Insu0; §i care cand a scapat de una a ramas
cea de-a doua.
Doua ghiniokne, care succesiv s'au luminat ca
nite candele in creierul lui, i sau stins inteun
regret adanc.
A avut In schimb succese literare cate vrei ;
laudele l Injuraturile i-au curs deopotriva, §i are
prieteni cap iepuri la biserica.
Cu generositatea lumei ce o mai duce : incat
§i proprietarul intro zi, nestiind ce-i aceea scriitor,
11 Intreba la ce cantelarie scrie, sa-i puie sec-
festru pe leaf a.
Cu toate astea Inca nu are Bene-Merenti",
dar e foarte fericit ca e daruit macar cu Crucea
de razboiu" fara barete, qi o adresa de mul-
tamire at Soc. Crucea Rqie" din Falticeni, de
felul cum §i-a facut datoria ca cetacean at tarei
In timpul razboiului.
Are Insa o frica mare, ca dupa moarte sa nu
fie facut fripturd in Nirvana doctorului Costinescu,
§i cu asta roaga pe toll prietenii §i neprietenii
lui, ca la o adeca, and marele destin -- D-zeu,
16 I. Dragoslav

inainte de all face testamentul, 1-o lua la el sA

tie socoteala, ca destul a fost ars i fript in pojarul
acestei lumi, spre a mai fi §i de frigAruie liberilor
negustori de pastrami noun de la Nirvana". Si
tine precum toatA viata a fost cre§tin, a§isderea
sA moara i sA se hodineasca, Tanga oasele pArin-
tilor lui la biserica de la Oprlpni din FAlticeni.
1923 Octombrie, 23 (st. v.)
Bucurestl, Calea CAlArasi, 182
ADAOS LA INSEMNARILE
DESPRE MINE 1NSUMI
Adaos la insernnadrile despre
mine insurni"
Eu is un cm nenorocit, caci nu still,
bine nici pana azi de cAti- ani aunt si In
ce hind m-am Wascut. Eu ar trebul sä fiu
socotit ca fAra fiinta; si asta, dirt pricing,
ca la nasterea mea, s-au intAmplat atatea
boroboate, ca par'ca si ursitOrife tc-ar ft
imbAtat : mai intai, nu m-am na'scut de
toate lunile, ci numai de s2apte ; al doi-
lea erain asa de slab, a de teama sä nu
mornecrestinat, m-lau botezat intr'un ceauri
de fiert rufe, si cu o lumanaricsa de cele
mai umile mijloace; iar al treilea, si cea mai
boacaa, a fost ca satul In care am -veriit
pe lume, nu aved pe vrernea ceea
nici primArie nici popa ; noroc ,de o
fata bisericeasca drumeata) care trecand,
tocmai atunci pe accia, s-a milostivitde
si era omul cam cu cora] din 'targ, t-7
si mi-a .facut de trel orvhustiuliuc in apl
20 I. Dragoslav

punandu-mi numele care se da tuturor

mortaciunilor fara vreme de Ion.
Asa, ca, vezi d-ta, cum s'a intamplat,
a numai stieau parintii \mei ce sa faca
cu mine : de milduit la o primarie, ceva
despre nasterea mea, n-aveau unde ; apoi ca
din ceas in ceas oi sbura spre portile stra-
lucite ale raiului, le era $i mai mare grija.
Tay, totusi ear fi dus pans la targ,
la Primarie, ca din targ era venit si avea
$i o leaca de bordei omul ; dar mama ce
si-o zis O muri, 1-om lua $i not Intr'o
cutieceva, $i om chema pe popa Gheor-
ghe de la Buciumeni, si om da de vale,
om trece paraul, $i, in tintirimul de la huciu,
dela biserica de lemn, I-om Ingropa."
Acum vedeti iubiti cetitori ce soarta
vitrega ma astepta : uitarea de veci ca
pe toti moroi botezati sau ba.
Singur bietul tata, ce inima avea el,
ca se framanta:
Mai femeie, ma duc sa milduiesc ba-
ietul la condica, unde-va, a oi intra intr'un
cremenar pacatele mele.
Ira! ii (la mama Intr'o vreme ;ce
atata framantare si vorb a.... is nu-ti mai
 Adaos la lnsemnarile despre mine Insumr 21

bate capul cu el, mai omule, ca nu vezi

ca moare, na, moare. Nu tii to pe cela
care I-am botezat la targ, ca tot de feipte
luni era, i era mai voinic *i tot o murit,
dar mi-te mortaciunea asta ? Nu-1 vezi ?
uita-te la el: ca nici nu suflA; doar ine-
ma-i bate. Eu ii dau lapte §i el cid ochii
peste cap.
In adevar, ca eram doar o Were nu om.
fratii mei cei mai mari§ori §i surorile
spuneau i se bucurau, ca mania for le-a
facut o papu§Aca vie, i se sfatuiau, cAnd
dansa s-o face bine i s-a duce pela
ireburi, sa ma ieie i sA se joace de-a
botezul cu mine, devale la iezer.
Dar nu mai putin §i femeile : nana§a Flau-
leasa, moap Ralita Butnarului, \Ceunoaia
.-i Anica lui Petrea Miron din vecini, se
minunau ca Inca nu mai vazuse a§a mi-
nune de baiet mic cdt un ciucalau, §i
cu capul ca un mar domnesc.
lar mama povestea, ca sA nu le fie de
mirare, ca a mai avut ea un baiet tot de
§apte luni, incA pe and §edea la targ,
§i ,tot cu numele de Ion, §i cid, de§i era
mai sdravan, tot a murit; ca rari din
22 1. Dragoslav

qeptililici traiesc; dar $i care traiesc, ha-

lal sä le fie de noroc $i bogatie ce-im
asteapta, nici ca se pomenesti la alti oa-
meni; insa ca nu crede s'o duc mult nici
eu, ca-s prea de basme cu slabiciunea mea.
Dar vezi, cand vrea D-zeu face oameni
si din suflete : ca n'au trecut numai o zi,
doua, ci noun $i tot llu m-am calatorit
in lumen ingerilor, si au trecut nu stiu
cate saptamani ; iar tata, luandu-se cu tre-
burile $i mama tot pazindu-ma cu luma-
narea, au uitat si de milduit $i de tot.
Eu insa,spre bucuria fratilor $i surori-
lor mele care facusera din mine chiar o,
jucarie,ma insdrexeneam zi pe zi ; viata
se trezea in mine ca inteun ou sub closca,
si de la o vreme prinsei a chiul i a foame.
Cat despre fratli mei ce faceau cu mine
cand mama era dusa ,de acasa, nu am-
vreme sa spun, iar eu, ci-ca, nici nu
maraiam macar.
Odata,--aa spun eica luandu-ma in
locurile for drept o 1)4110, a fost sa-
ma inece $i in iezer. Intre allele, s-a pa-
rut lor, a eu nu-s pe de-a intregul bo-
tezat ; ca zicea o sora a mea a dansa a
 Adaos la ,InsemnArile pentru mine insumi" 23

-vazut la botez, cand m-a scufundat In

ceaun, ca mi-a ramas un picior afara.
Noroc de pomenitul meu, un frate mai
marisor, Tanase, care tocmai sosi pe and
4etele ma desbracau sä ma bage in ray-
nic $i m-a smuts din mainele tor; almin-
trelea cine stie poate nu va mai
scrieam atatea jetii si polojenii.
51 vreme a trecut. Parintii mei iar s'au
mutat la targ in casele for din ulita Boian,
dar n'au -stat mutt nici aice ci ,s-au dus
iarasi cu not la alts Cara unde mai stand
Inca vre-o doi ani, cum s'a intamplat, ca
s-au inturnat iarasi acasa.
Crescusem amir marisor, si vecinii, care
stieau de Ion cel Mort, ma luara drept
.acela.
Cand iata ca iese legea cea nedorita
de copiii lenesi, ca toti parintii sa-§i dale
odoarele la invatatura.
Eu nu stiu de cati ani eram dar nici
varsta de carte nu aveam. Ba eram asa de
pipernicit, a nu credea nimeni sa am mai
mult ca trei ani : ma rog, drac de sapte
luni. $i apoi asta, cica, venea si din pri-
cina ca eram ginga§ la manure, cum nu
24 I. Dragoslav

era altul carne nu-mi placea de cat de

&lima ;si alts mancare a mea, nu era de
cat covrigi si acadele si lapte, si branza
cu smantana si alivinci : Mai cu seams,
dupa alivinci plamadite cu chisleag si
coapte in frunza de bostani si unse cu
smantana, ma omoram.
Cand iacata, inteo dimineata senina de
vara, pe cand stam ca de obiceiu, pe
pragul cerdacului si maincalzeam la soare.
care din ce in ce se incropea si pre
gatea graul de secere, numai ce vad ca
ne intra in ograda un boier cu o condica
si cu unu Gheorghe Gusa, un cunoscut
at tatei, care era sergent de ulita si care
Linea In mans un sipusor cu cerneala.
Mie, cand eram mic, grozav imi era
frica de comisari si de sergenti ,de ora§,
a nu stiu cum ca mi se tot ,area ca vor
sa ma tot ieie la Politie, sa ma inchiia.
Eu, la ivirea lui Gusa, cu chipiul lui cel
negru si cu gaitan rosu la el si cu man-
setele late si rosii ca la jandarmi si
cu lampasul ros la pantaloni ca la
generali, cum liurtau epistatii, simtii o
infiorare in tot trupul, si am si tulit-o in
 Adaos la insemnarile despre mine insumii 25

-fundul gradinei §1 m'am suit Intr'un cirq

malt de pe locul matuei Ruxanda vecina
moastra.
Buna ziva jupaneasa, if da boierul.
Buna ziva.
Aveti un baiet mi se pare.
Avem.
II chiarna Ion.
Da ; lonica.
Aista e septiliciu, nascut la targ I in-
Carl Gu§a.
Da, la targ; raspunse mama tresarind.
Da' unde-i? Intreba el.
He-hei, ii da mama razand,in var-
ful cirepilui; de 'Ida sa nu-I luati la
Politie.
Da' ; ce-o facut? Intreba boierul.
Dracii pe langa casa §i ate come-
(Hi pe lume.
Mie insa imi batea inima ca la §oareci
and vede pisica, i da Si svacnea inima
-mea ca un ciocan de groaza, i ma uitam
cu ochii sgaiti : n-or fi ie0t?
Dar nu tinii mutt, §i, spre uwarea mea,
li vad pe poarta petrecuti de mama §i de
liamaiturile canelui Hector singurul prie-
26 I. Dragoslav

ten pe care-I credeam eu pe atunci at

am in mahala.
Cand si mama :
Mai Ionics ? Mai Ionial.
Mama, ii dau eu venind gafaind, s'col
dus politarii?
S'o dus.
Si la ce-o venit!
- 0 venit sä te inscrie la scoala.
7--- La szoald, lacui eu cu bucurie, $t-
cand o zis ?.
Apoi, la toamna. Dar nu stiu ce-
socoteala si-or fi facut dansii, ca o zis.
a to esti intarziet cu doi ani, si 41 aghia°
esti de gig ani la Santilie.
Si mata ce ai zis, mama?
Eu ce sa zic, ca sa scap de tine
am zis a am sa te dau.
Apoi bine ai facut mama, da' sä ma
dai la scoala $i mane, sa nu mai sed acasa..
In adevar, Inca- de cand eram de tret
ani, vazand pe fratii mei mai mari citind
$i scriind, facand harti si desemne cu bo-
iele, mi se incAlzi $i rnie inima dupa carte
$i mereu Intrebam cand pe un patinte
 Adaos la :insemnarile despre mine insume 27

'and pe altul : Mama ? Tata, cand

ma da'i la §coala?"
lar ei tot ma amageau :
Mane".
Mane ista" pentru mine era o zi tare
_apropiata i tot trageam madejde ca spa-
-nu de barbs.
De data asta, Insa, §tieam ca toamna
vine cand se coc perele i perjele din
gradina noastra, i ca pans atunci au sa
se coaca r cire§ele §i vi§inele ; apoi me-
rele dulci §i apoi corcodu§ele 'i !Ana
atunci, mai am timp de joaca, de harjoana
cu baietii din mahala, i cu fratii mei, i
are sä vie i iarmarocul Sf. Die cu panarami
§i comedii, la care aveam sä ma holbez
destul
Totu0 in vr-mea asta nu imam visat
de cat §zolar, iar a doua zi de Sf. Maria
Mare, cand auzii glasul chemator al clo-
po ului de la §coala de baieti din ulita
Rad4eni, ce ma pall, ca m-am §i stre-
curat dupa ni§te baieti pana la §coala.
Cum s'a facut trebu§oara asta, par'ca
a fost o vraja. Insa, acum, bucluc ! Trebuih
actul de na§tere, sa ma inscrie.
28 1. Dragoslav

Repede mama la mine : Hai mai Ionic&

la moasa-ta Ralita Butnarului la Opriseni si
sa mergem $i la nanasa-ta Zoita ; ca poate-
ele ni-or spune, si of lua de martor si pe-
nanasa-tau Gheorghe si pe ginere-sau, cu-
nntru Petrea, si ti-oi face actu.
Casa moasei Ralita venea tocmai a-
prape de soseaua ce duce la Radaseni
aproape de crasma La Bordei" ; si ea
tocmai Intindea niste panza ghilita pe iarbar
In ograda. Cand hop 1si nanasa Hauleasa.
,Ira, cumatra, ii da mama, par'ca
D-zeu te-o adus. la sezi ice pe iarba
si om tainui ceva".
Matusa Butnareasa si nanasa
erau femei cu datine si credinti vechi
Ca si ele erau putin cam ruginite ; Inca
nu ma nascusem si ele de mult numai
erau tinere. Ele socoteau anii cu leatu ,
atata dela facerea lumei; iar lunile, cu
Prier", Florar", Ciresar",.
porecle de :
Cuptor", Gustar", Brumar", s. a. 1.
Uite ce e cumatra Zoita si moasa
'Mncvoastrii nu stiti in ce an si
Ralita :
luny am nascut pe dracu ista ? Ca uiter
o fugit la scoala si decat a umbla creanga
 Adaos la ,Insemiarile despre mine insumi" 29

mai bine duca-se acolo; srmi trebue actul

de nastere din pamant, ca vezi, daca eu
1-am nascut numai de scipte luni, apoi dupd
pruba celui pe care I-am avut la targ,
am crezut ca are sä moara si aista, §i asa
luandu-ma cu treburile, ba eu am fost
necajita, ba omut meu nu prea pe-acasa,
am prapadit termenul de milduit si iaca asa
a ramas pana azi. Ara, om pune $i noi pe
cumatru Gheorghe, pe cumatru Petrea ca
martori, si, ice la Primarie, i-om face actul.
Ira, cumatra Domnica", Ii lua vorba
cea dmtaiu nanasa; dupa cat stiu eu
Methl pare a fi nascut chiar pe timpul
stanjaneilor, in zodiea Gemenilor. Eu stiu
dupa cum imi spunea $i Gheorghe at
mneu din Gramovnic, a doar anume i-o
cautat in zodie sa vadd ce-a fi de capu
lui cinu sau; si dupa cum imi spunea el
atunci, noi eram in leat 7300 dela facerea
lu mei.
Da, de unde, nepoata, se iutl moasa
Ralita ; asculta-ma pe mine : Meth!, ne-
potu-meu Ion, e in zodia Leuluj, si e Mut
Inainte de bataia cu Turcu, dupa San-
chetru" .
30 I. Dragoslav

Si adogd ea: Eu nu stiu, a pe cand

fugeam sa-1mosesc, tocmai eram sd ma
inec, de grabita ce eram, cu o bucata de
mAr-dulce, $i doard merele dulci nu se
coc pe timpul stanjaneilor, ci dupd Sein-
chetru incolo pe la &Millie.
Apoi, zise mama, and din cap de-
samAgitd, dacA e asa, n'am facut nici o
treabd. Eu atat 'imi amintesc ca praseam
niste barabule ; incolo nu stiu n'nic Amis.'
trebuie sl plAtesc niste martori sA-mi
facd actu.
.-- De, curnatra ; ii tdie cel din urrna
curaj, nanasa Zoita ; vezi ca la treburi de
astea trebuie sagiuri,i tiu eu, Gheorghe
al mneu numai de giurat, nu giurd, macar
sA-1 chici cu ciara".
Si biata mama plecd si mai zapacita de
cum venise $i fail nadejde de a-mi ghici
cand anume m-am nascut.
Si pe cand dansa isi batea capul cu
nasterea mea, eu, tandalet pe langd ea ca
un manz, ma gandeam acum la Gramovnicul
nInasii Haulese, cu o dorinta nespiisa
de a stl ce scrie int'ransul despre zodiele
de care mi-a spus fern ile, $i -mi aminteam
 Adaos la elnsenmarile despre mine insum1 31

ca a fost odatd pe la not un zodier §i eu

eram mititel §i tata I -a pus sa-mi caute
de noroc. $i zodierul a spus ca sunt In
planeta lui Joie, ca's om norocos, Ca am
sa am averi marl, ca am sa stau la masd
cu regiii am sa am slujbe strwice, ca
steaua mea e cea mai lucitoare de pe
cer. Vorbe care m-au leganat toata copi-
'aria mea pans am dat cu ochii de ade-
var. Gramovnicul Insa scum imi starni §i
mai mult dorul de a MN/4a carte f de a
*ti ce bocoavna a fi i asta i cam ce
spune despre norocul meu.
CAndin calehop! ca ne intalnim cu
unu Costache Bosinceanu, o alta cuno§-
tint-a veche a tatei i care era la Starea-
CivilA In targ.
Buna ziva jupaneasa.!
Plecaciune coane Costache.
Da' de unde veniti?
Of! Of! Of ! Cucoane Costache, ii
da mima : I-a de la Opri§eni."
$i dansa ii spuse toata tard§enia, ui-
Vaud, de arnarata ce era, sa -i spuie ca eu
sunt alt ,septtliciu de cat Ion cel nascut §i
mort la targ.
32 1. Dragoslav

Ira, cumatra, o linistl Bosanceanu,

d'apoi ce cauti la Opriseni? 'Villa la mine
sa-ti dau actu. Nu-i aista cel de $pte luni?
Acela, manta -lar moartea la o mie
de ani. Acela nascut...
Lasa, ca stiu, o apuca dansul de
mans: Nu to framanta jupaneasa; vind
la mine mane dimineata cu o coals de un
franc si cu un timbru de doud-zeci-si-
cinci de bani si, gata actu baietului".
Mama aici crezii ca Bosanceanu poate
sa-i faca actu asa din puterea lui si a
doua zi s'a s' ivit la dansul la primarie,
iar pe aproape de amiazd a si fost cu
hartiile la scoala.
Cum, facu mirat d-nu Sima dascalul
meu de class; asa glic si de noun ani?
Aici mama a sfeclit-o : nici ea nu cer-
cetase ce hartie i-a dat Bosanceanu, dar
acum, ca sä nu'l bage intro belea ceva
pe orn, raspunse :
Apoi, de domnule, a fost de mi-
titel tot bolnavut. Dar nu predidl domnule,
ca-i rau si lute si priceput, si sa nu-I cru-
tati ; sa Invete, ca zdu mai bine sa vie
aice de cat a umbla handra pe drumuri".
 Adaos la insemnirile despre mine insumi6 33

In adevardupa cum Ara mai spusei

eram mai mult un popandoc slab i
Inchircit, cu ochii marl pe o fats numai
vine albastre; §i asta, ca pe Tanga ca eram
un migalitor la mancare, apoi mai era ca,
Inca din leagan, am fost gazia bolilor:
lingoare, cori marl, cori friguri,
mici,
spailne, ma rog cate belele toate; apoi,
numai pun: stalcituri la picioare de fuga
-§i suVri prin copaci; taieturi la mani
cioplind bete pentru juFariile mele, spar-
geri de cap cu baietii, sgarieturi, rale,
bube dulci, buboaie, trantituri. Ma rog
un spital intreg.
Si ap, cu actul lui Ion cel mort, am
intrat i eu in randul bucherilor.
Dar tot am invatat bine. Bine nu prea,
ca nu ma lasau Meth cu jucariele Tor.
Totui eram printre cei dintaiu. Si am
Invatat. Mic am fost, dar eu, cum a volt
D-zeu, ca tieam lectiile mai mull din
auzite. Si tare mi-a fost draga cartea :
Toata ziva scrieam pe ce apucam : cu
cerneala, cu creion, cu carbune, cu creta;
pe plica, pe latunoaiele gardurilor noi,
acasa pe pareti, pe dosul hornului ; iar
3
34 I. Dilagosfav

aceea care m-a mancat cu grija, a fost sa

pot citl scrie cat de indata, pi asta
sa pot cauta eu in zodii planete din
gramovnicul nanasei Zoitei, care bocoavna.
nu-mi da pace nici noaptea sa dorm. $i toata
ziva legam liters de liters, silabisam cu-
vant cu cuvant; le intruchipam in propozitii
apoi propozitii cu propozitii gt fraze cu
fraze pans la intelesul bucatli; iar la trei
luni, ca sä fac placere tatei, prinsei a rupe
si din Epistolie" i Visul Maicei-Dom-
nului". Venind Sf. Vasile,
umbland cu.
pi
uratu, mi-am cumparat din castig urn
gramovnic pe 250 de ani povestea lui
Alexandru Machedon, iar ceia ce ma
mandrea era, ca gangaveam chiar din gra-
movnic Si mult ma ispiteau zodiele nana-
sei Zoitei si a moasei Ralita.
Asa, de pilda, la aceea a gemenilor spu-
nea ca : Cine se naste in zodiea asta va
fi priceput mare in filozofie, polezie,"
Cate si mai cate; ca: unii ajung la mAriri
mari" ; insa ceeace nu se potrivea era ca
omul nascut in zodia asta are ochii negri
pe cand ai mei erau ca floarea broastei
iar despre zodia Leului, spunea ca va fi
 Abaos la insemnArile despre mine insumr 35

de oameni cautat $i iubit de boieri marl,"

dar ca omul in zodia asta ate ochii cd-
prii, iar ceea ce nu se potrivea cu ochii
mei.
Totusi imi zisei ca, dacd a zis nanasa
mea $i moaa a$a, asa trebuie sd le cred.
Dar, dela o vreme, crescand cu anii,
vazui ca imi merg treburile cand hells,
cand cea cand bine cand rau. Bre,
imi zisei, dar eu numai in zodiea Genie-
nilor on a Leului nu sunt". $i tot cu Gra-
movnicul in man gdsii o deslegare pen-
tru cei ce nu Via data nasterei, $i fAcui,
.cum zice acolo o socoteala, $i, cu niste
numere $i cu o bolmageald cu numele
mamei mete $i at meu, aflai, nu spre bu-
curia mea cea mare, ca eu sunt in zodia
Racului , intocmai cum imi mergPau $l
treburile: adecd un pas inainte $i trei in-
apoi. Caci iatd ce spune $i pricopsita asta
de zodie: . Ardieste multumit cu ceea ce
are $i va fi mai mutt sarac". ApJi ca...
,,tocmai spre bdtranete nu va putea sd
rAmaie de tot sarac `.
Foarte multumesc mi-am zis, sA trd-
esc o viata de cane, $i and of imbatrani
36 I. Dragoslav

abea atunci sA am $i eu o leaca de bafta" .

Un lucru insa ma mangAea, CA poate-
nu-s nici In zodiea Racului, de oarece
in ea mai spune CA omul nascut In atna-
rata asta de zodie, are intre alte asemA-
nari parul aspru" ; pe and pArul rneu
era moale ca mAtasa.
Atunci imi dadui socoteala Ca numat
a mi-au uitat, $i nana$a $i moa$a, rabojul,
$i ca eu trebuie sä fiu intr'o zodie care
nu mai in calendar nu e.
Si asa au trecut ani, $i mi-am dat in
bobi, in cArti ; mi-am cautat $i in alte
zodii, $i, pace sä mai $tiu and m-am
nascut; $i iaca traiesc $i azi, $i nici azi
nu-mi $tiu steaua dar, care totu$i este
undeva cu toate bunurile $i ghinioanele
ei. CA oi fi in zodiea Racului, a oi fi
in zodiea dracului, traiesc sA va scriu
prApastii, ba $i pus la intrebari de uniide
altii, a : de cati ani sent; a unde m-am
nascut ; a unde am invafat $i cat ; unde
am colaborat; Ole volume am scris ?-
Asta zic d-lor ca le trebuie pentru dArile
de seams ce vor sA le facd cartilor mete.
Pricopseala mare $i sacul cu bani. tar
 Mans la ,Insemnarile despre thine insumid 31

eu, care am prea multe treburi, ca sa is-

pravesc odata cu datu isvoadelor, iaca
m-am hotarat sa va scriu polojenlea asta,
si de-acum credeti despre mine ce veti vrol.
Vorba ceea: Uita-te la fata si ma intreaba
de vieata". Puteti sa-mi spuneti ca sunt si
de o suta de ani, nu ma pisca nici cat
un purice ; de cat atata pot sa va mai
spun, ca tot mergand la scoala din targul
meu, intr'o zi ma trezii ca sunt poiet, iar
din o compozitie ce mi-a dat-o un dascal
de la Gimnaziu, imi dadu curajul Ca pot
scrie $i povesti si chiar novele; iar ca tofi
increzutii neispraviti, canonit cand de
una cand de alta, ba ca mai pierdui la a
vrasta prea frageda $i singura mangaere :.
mama, intr'o vreme de sfarsit de toa-
mna,cum am mai spus si in alte pArti ;
pe un ger sec si cu un soare care de
ger par'ca musca din pielea mea ;cu un
caiet de poiezii sub suoara, si bogat in
un par lung, in bucle de amnia pe u-
mere ; o pornii in lume, urmarit de o ne-
pasare din cele mai crude, dar $i de un
vis care ma insotea ca o umbra starui-
toare de a deveni $i eu poietul Tarei, $i am.
-38 I. Dragoslav

nemerit pe un rasarit de soare, cu micul

meu avut, tocmai in Bucurestiin orasul
cu cantecul:
Dambovita apa dulce
Cine bea nu se mai duce".

Adevarat ca am si gasit-o si curata

si dulce, sä n-o beie nici tiganii, $i care
lotusi mi-e asa de -drags a nici azi nu
ma pot deslipi de pe malurile ei.
De atunci is ani, si cu toate a am tre-
cut prin multe desamagiri $i greutafi, sta-
fiea a am ceva in mine si sunt scriitor,
m-a urmarit pretutindeni; iar nostalgiea
,si dorul de casa paiinteasca, unde lAsai
cu inima arsa un parinte nins de ani, cum
si locurile unde imi petrecusem cei mai
frumosi ani ai copilariei, m-a facut,
tocmai prin straini sa scriu lucruri pe
care nu le banuisem pans atunci, dar care
in zidurile de piatra a marelui oral, imi
-rasarira in minte intr'o lumina orbitoare si
mareata de a fost odataa; sfinte $i dragi
icoane, pe care le-am prins, si pe care
cu o darnicie de risipitor, le-am imprastiet
 Adaos la .thsemnArile despre mine Insure' 396

ani de zile prin revistele si ziarele care Apa-

reau atunci, si din care unele apar si azi
* * *
i azi 1mi amintesc cu mare placere $i
duiosie de cele dintaiu isbanzi literare ale
mele, din care cele dintaiu, si care m-au-
pus in randul scriitorilor, au fost cele patru
poiezii tiparitein revista Samanatorul"
de sub directia d-lui Nicolaie lorga, cum
si doua bucati de proza tiparite in revista-
Fat-Frumos din Bar lad a disparutului
si mult regretatulai meu prieten Gar learnt,
N u pot uita nici azi cand mi-a exit In
Samanatorul" cea dintaiu poiezie De trei
nopti $i de trei zile" : Mergeam $i eu la
cursul de logics si filozofie dela Universi-
tate a marelui profesor Maiorescu. Cu o zi,
inainte aparuse Samanatorul" cu poieziea
mea. Cand am intrat in sala de cursuri, stu-
dentele 1si si dadura coate si isi soptira:
Aista e Dragoslav". Asta ma umplu de Ina-
ripare $i de o fericire necunoscuta si inima
1mi tresarl si crescii ca o pane si par'ca
saltai de o palms; iar cand tiparii tot in SA-
manatorul" si Vine Vantul", disparutul poiet
40 1. Dragoslav

P. Cerna, impreuna cu poietul Corneliu

Moldovanu autorul romanului Pargatorul",
§i cu alti parnasieni, ma luara la beraria
Basilescu" din str. Doamneiazi Paris,
§I facura cinste cu via §i cu cateva sticle
de §ampanie.
Toate astea ma facura sa vad inainte
un drum de diamant cu pomi §i pasari de
our §i cu fantani cu ghisdele de pietre
scumpe §i cu apa nemuritoare, §i care
Arum ducea la un palat de fagaduinti §i
inariri ca din poveste.
lar acolo, unde mi-am luat sborul §i cu
mai multa putere in lumea literilor, unde
ma simtii mai In plinatatea aripelor mele,
a fost revista : .Convorbiri Critice" de
sub directia cunoscutului critic literar §i
profesor Universitar d-1 Mihail Dragomi-
rescu care cu o Indrazneala nepomenita,
chiar dela cel dintaiu numar al publicatiei,
ma Infati§a cititorilor ca pe un scriitor de
seama, §i la care revista am scris timp
de patru ani, 'Ana and a incetat.
lar acum, dupa o munca de peste doua-
zeci de ani, in zadarniciea atator visuri
.de trubadur §i a§teptari, am gasit Ca
 Adaos la ,Insemnarile despre mine insumi" 4P

sunt mai sarac de cum am plecat,par'ca

§i cu sufletul marl imputinat, ci doar cu:
un adaos la calvarul meu; aceea de a ma
numi scriitorul-de azi, care semneaza toate
articolele §i volumele sale cu numele de
Ion Dragoslay.
1921, Oetombrie 8 st. v.
PAlticeni : Str. Boian No. 43.

°'04)610
CUM 51-A PIERDUT
CREDINTA IVAN VASILICL
itlitgUititiA4 *
Cum $i-a pierdut credinja
Ivan Vasilici
Ivan Vasilici Trihanov era un soldat rus
41in al 25-lea regiment de artilerie de camp ;
tin om care, de§i era de 45 de ani, totqi
nu avea un fir de par alb in barbs sau
pe cap. Cad trebue sa va spun Ca era el
soldat, dar avea o barbs zbarlita i ro-
cata ca i coada unui vulpoi. Nasul lui
Ivan Vasilici era ca ratul unui porc ;
par'ca fusese de aluat *i cineva ii trantise
un branci §i cazuse in el. Odata nasul lui
fusese roti, dar acum, fiindca nu mai a-
yea votca, devenise vanat ; umerii obra-
zului putin qiti, iar ochii lui albastrui-verzui,
pareau de gaits.
Asta Insa nu-1 impiedica sa -fie omul
cel mai' pravoslavnic dintre toti soldatii
aflati in cfartirele din ulitele Pietrari §i
Bolan.
Venise cu regimentul pe la 10 Octom-
46 I. Dragoslav

brie 1916, fara gloanfe in cartusiere $f

fara obuze In chesoane. Cartusierele le-atv
lepadat goale prin surele oameniior, iar
chesoanele $i caii prin grAdini. Au zis ca
vin sa steie numai trei zile, dar ei au stat
douazeci. Pe cand soldatii nostri luptau
in Ardeal impotriva armatelor Kaizerului
ei se puseserd pe ceai $i guleai $i amor
prin cele case ale caror gospodari erau
departe la datorie Si la jertfa.
Toate erau pe plac lui Ivan Vasilici
bleba avea,niste paini ca niste ceaoane
casa" avea, unt avea, ceai destul, zahar
berechet, mahorca §i papiroz de dat si
la altii, macaroane si came cat vrei; un
lucru 11 nemultumea : Votca". Nu avea
votcarachiu. $i asta it omora.
Comandamentul rusesc din Romania, a
cerut sa se verse Coate bauturile spirtoas,
zicand ca, la facerea socotelilor, le-or plat];
nu de alta, dar a adaugat ca dansul nu
raspunde de ceea ce se pot intampla,
cu betivii lui soldati. Si inteun fel h avpt
dreptate, cad soldatul rus cand se da la
oala, e ca si porcu la troaca; poi sa -1
ucizi si nu se da. Inapok
 Cum si-a plerdut credinfa Ivan Vasilici 47

5i apoi, rusu ti abras ; se apuca de sotii:

se bate, taie. Asta la befie; la trezie e
.cel mai cum se cade om, cat are ce manca
ce bea i ce imbraca. Si rusii tocmai,
Doamne, fiecare soldat avea cate dota
mantale, haine de iarna vatuite, cate doua
perechi de cizme pans la genun chi, apoi fla-
nele, ciorapi, manusi si albi la camesi
$i imbaiati vesnic. 0, $i pentru asta ei
Tidicau pe tar si pe farina in slava. Ce e
drept, copii oamenilor saraci, atata vreme
cat le-a trimis soldatilor, guvernul din Pe-
trograd- de mancare $i de imbracaminte, nu
au avut Krija nici de haine, nici de ale gurei.
Nu dadeau ei asa pe degeaba toate, dar
'uncle gaseau cate o leaca de mild dAdeau-din
toatt inima. 0, dar lipsa de votcaa ti
necajea tare si amarnic se sborseau pe
comandantii for $i pe carmuitorii nostri,
-ca nu le dadeau rachiu. Totusi, ca sa-si
faca damblaua, unii cumparau chiar spirt
denaturat, apa de Colonie, Diana" si alte
medicamente Mute cu spirt $i chiar tinc-
tura de iod $i tot se chefuiau. Apoi, da
Doamne bine, sa fugi din casa. Chiar pi
Ivan Vasilici s'a chef uit odata : Cfartirul
48 I. Dr*osIav

el 11 avea la mine cu vre-o cinci soldati

si grade de ale lui. Si inteo zi, tocmai a
ei mai gasira si niste spirt sadea, dosit
pe la niste hoti de negustori, dar scump foc ;
ins Ivan Vasilici nu se uita la asta, ci
dadii si el 30 ruble, si impreuna cu alti
vecini rusi 11 mai vopsira si cu niste
spirt denaturat, cu niste colonie ; II mai
Indoira cu apa si, cu canele de ceai, pu-
ne-te pe bautura (vane, si pe joc. De a-
colo, ce li s'a nazarit batae de lege
Ivan Vasilici s'a ales cu o rand vanata
la coada sprincenei stangi.
A doua zi s'au Impacat, cu parere de
au ca nu mai au ce bea. Of ! Of ! Ce
necaz le facea si Jipsa asta de bautura. Su-
fletul si l'ar fi dat; ar fi vandut si sara
si pe tar numai sa nu lipseasca draga
for votca.
Cate °data, eram necajit foc, ca stau
atata si nu se mai duc sa dea ajutor Ira-
tilor nostri in Ardeal, ca de o luna de
cand rusii tot cantau a au sa ieie Vatra-
Dornei" §i ei tot pe loc stateau.
Trecea pihota" destulapeiestrime,
dar artileria abea sosise, cum spun fArA
 Cum si-a pierdut credinta Ivan Vasilici 49

tunuri si Uhl obuze, Boar cu chesoanele.

Asa ca intr'a zi lntrebai pe Ivan Vasilici :
Ivan; da, nu mai merged °data la
razboi?
pNe treba -razboi, vota I Razboi
tri, tri". $i arata pe degete trei, voind a-mi,
da a intelege ca de trei an.i lupta. Apoi
addoga : Dal votca, is rdzboiu". Si art
cu mana spre Ducovina.
totusi, cu toate necazurile de toatd
lipsa votcei, se mangaia cu rugaciunile.
Ivan Vasilici fusese dascdl la o biserica,
si avea e carte groasa si soioasd de ru-
gaciuni, Si dimineata si seara numai ce
lua cartea si cazand in genundi incepea
sä citeasca si a se raga mai cu seama
pentru imparatul si imp'arAteasa lui :
Dal boje sdorove ;nas Nicolae, nac
Alexandra, na. Alexei, nas Tatiana, na.F
Anastasia, na$ 014a".
Si batea la matanii de li pocneau cio-
lanele si saruta parnantul ca pe un sfant.
0, pe asemenea oameni niciodata nu
i-ai fi crezut ca suat in stare sa-si tra-
deze tocmai pe imparatul for si sa se lepede
de legea lor.
4
50 I. Dragoslav

Si cu toate astea Ivan Vasilici yen] in-

tr'o zi, Dunare de suparat acasa.
Ei Isi aveau bucataria afara In camp.
Acolo se duceau cu scatioalcele" $i luau
tainul : supa, casa,ce le dadea.--Si toc-
mai vent Cu scatiolca lui plina nu stiu
cu ce, $i cum sosl, hat, se duse cu ea la
porc $i i-o varsa In troaca, strigand :
Cartoga ? A, cartoga? Rumanschi
cartoga, Ruschi macaroane. Cartoga,
dai, ni treba fmparat !"
Ce era ? Pana atunci le daduse supa
cu macaroane, si acum depozitul for se
gatise $i le daduse ciorba cu cartofi, des]
cu carne destula si grass.
Seara facie acelas lucru $i manca nu-
mai paine cu slanina, si bail ceai ; dar
nici lui D-zeu nu s'a mai rugat pentru
nc4 Nicolae $i toti ceilalti ai lui, ci s'a
culcat suparat si manios cum nu-1 mai
vazusem pans atunci.
*
**

Zile Intregi nu le-au mai venit maca-

roane, dar foamea e cel mai bun bucatar;
Ivan la urma a fost silit sä manance si
 Cum si-a pierdut credinta Ivan Vasi lict 51

ciorbd cu cartofi nu numai cu micaroane.

Ca asa e omul : se Invatd cu de toate.
Dar daca din ziva aceea, cum zic, nu s'a
mai rugat Ivan Vasilici pentru nas Nico-
lae $i nas Alexandra lui, In schimb
mereu ameninta spre Rusia ;
Ciorti ! Ni macarone ?... Ni met?
Nui razboiu ! Votca ni, `vin ni, guleai ni,
ni macarone ?... Ai Ciorti, Petrograg
prapal !..." Se vede ca deatunci se invoise
guvernul din Petrograd cu Nemtii sa ne
Impartd, caci ca sa le taie pofta soldati-
lor rusi de-a mai lupta, se hotarase se
vede, sa nu le prea trimita nici de ale
wadi §i nici munitiuni la vreme ; si din ziva
aceea chiar incepuse sä scads toate : za-
harul, mahorca, papiroza si chiar cu isto-
vul si orezul casa." De unde pand
atunci mancasera casa de orez ca zapada,
acum incetand $i portia asta, iatd-I pe
Ivan Vasilici venind iardsi cu scatiolca,
tunand $i fulgerand impotriva celor dela
Petrograd si varsa In troaca porcului,
bunatate de arpacas cu unt. Ciorba de
cartofi o mai manca el, cane caneste, dar
pe arpacas cu unt nu ram vazut niciodata
52 1. bragostav

ptittand gura. Noroc pe purdelul meu sa

traiasca bine o vreme, pang le-a Sat' ru-
silor crape de- papusoitt cu ant. Astea,
par'ca, II mai ogol o leaca pe Ivan, dar
nu prea.
InsfArsit, pe la finele Octombrie, ve-
ntra si a%eptatele \tunuri si munifii ; si pe
cand ai noslri,, saracii, apArau Odorbeful,
si valea Jiului, ei tocmai atunci plecard
ialaind dupa obiceiul for rusese
cand ca se -duc la lazbot is Vatra-Dor-
nei. $i -cu dansii se duse si Ivan, dar
tare nemultumit de felul cum a fosturne-
nit de guvernul din Petrograd. $i mai de
kraba s'ar fi dus la dracu deck is razboiii;
-RevOlufla a venit. Implratul Rusesc a
lost detronat, .c'a dovedit ca si-a dat coa-
fele cu nemfii.
In casA la mine au venit al fi Ivan Va,,
silici, carora tuturor revolutia le atarnase
in piept -cafe o funcla roie.
'vault o iubeati ca sufletul si-si vedeati
in ea Coate fericirile visate, care nu vei
nira nice pang azi; din potriva, lipsA
Zlin et In de a multor bunuri, pe care ttd
le-air r tar adus rliei bunica revolutiei, is!
 Cum gl-a pierdut nredinta Ivan Vasilici

rAnjea diritii ih Ware coltatile armatei

Tusesti.
in Schimb de Orez cu unt, Se Itraneau
cu idei bolsevice, earl incepura a fi aduse
pie soldati de pe -frOnt, si prin cari Ii se
fapduia taiul lui Mahorried, gfileai, bcutire
de oaste, de biruri, otaua lui IVart-cel-
-Groaznic, Si rnulte tie toate,
La lunie, pe and armatele noastre rAvi
beau pe la Sonejai la SticlArii facand mil
de prizonieri netnti, armatele nouei repw-
blici ruse se retrageau dela Stanislau
spre hotarele starei tomanesti: 50.000 pri-
=lied rusi lasara aumai in Rucovina in
mAna Austro-Maghiarilor, osebit jurnatate
din judetul Suceava, partea cea maipoie-
tica din toata tara Moldovei Cu:: fabric'
de cherestele, cu munti si pduri seculare.
Coloane intregi fugeau rancand ph-
rnantul ca de-o aratare Si naValeau tot
in Moldova asezandu-se prin brasele din
aprOpierea granites Batovinei si prin sate.
Soldatii bolsevizati nu mai vroiau 1511

lupte, si potrivit cu ideile for ndstriisnice,

ilungara preotii; nu Mai vroiau sA Ole de
DumneZeu, de nimic ; prinsera a fura, a
54 L Dragoslav

arde, a ucide si a imprastia cu sila bol-

sevismul $i groaza prin satele noastre.
$i, Trite° zi, ce sa vezi, ne pomenirank
cu artileristii care plecasera cu cateva
luni Inainte, ca navalira iarasi la not in
targ, de data asta cu munti de munitii
$i iata-1 pe Ivan Vasilici jails' la mine
Insa si dansul ca si toti soldatii rusi cu
funds rosie la tunics. Iar Ivan Vasilici nu
mai avea nici cartea de rugaciuni le el ;
par'c'ar fi mancat-o in loc de prescura.
Ei, ii zic eu, Ivane Vasilici, bine ai
venit, dar cum ai parasit razboiul ?
Ni treba razboiu. Mir, mill Destul
patru ani. Hlopit, hazaica, domo, dor la
mine"
Dar undeti-i cartea de rugaciuni ?"'
Ni treba.
Nu to mai Inchini to lui D-zeu ?
Ni harofel Boje, ni dobru : Pa cupf
nu-i, cap nu, mahorca nu, votca nu, Bojer
boje ni harose. Nu-i!
Cum Ivane Vasilici, to -ai facut un
nelegiuit, un iritic, un ticalos, numai crezi
In nimic ? Tu cretin pravoslavnic, care
 Cum si-a pierdut credit*. Ivan Vasilici 55

to inchinai dimineata Si seara pans -ti des-

nodal ciolanele...!
Dai votca, ia, Boje; ne dai votca,
Ili dobru.
Bravo tie Ivan Vasilici. Salam sA-ti
fie, dar e vorba ce e cu razboiul, ne-ati
p Arasit ?...
Bolcevic. lo bolcevic. Burjui pra-
pal ! Tai l
Si-au trecut nu trei tile, ci luni, si-a
venit anul decAnd cei dintai artileristi cu
Ivan Vasilici au sosit in targul nostru.
Cand iata-i inteo zi ca se pregAtesc de
ducA. Si Ivan Vasilici si-a luat rAmas bun
dela mine si-mi spuse ca se duce de acum
1, na domo"In Rusia, na hazaica", na
hlopiti".
Du-te sanatos Ivane, Ii spusei eu,
§i Dumnezeu sa-ti lumineze mintile si ca-
lea rAtacita.
Si i-am vazut cum au plecat cu muzica
In frunte, $i cu ofiteril calAri. Era o zi de
toamna, bura ca $i cu varfuri de ace ; frun-
zele copacilor erau umede, unele galbene ca
lamaia, altele ca sangele. Nouri negri zbu-
rand ca niste aratari ciudate; fugeau dela
56 I Dragoslav

fasartt spre miaza-noapte ca pi balaurul

dupa prada, si m'am uitat dupa dansii
pang s'au pierdut pe soseaua FAIticeni
Dolhasca, in ceata de pe valea Somuzului.
Ii credeam dusi scum...
Cand, asa prin lanuarie, pe cand da
dusem, farA voie, in dardora tratativelor
de pace, iata ca ne pomeni-rAm la portile
orasului, intr'o zi, cu 40.000 de bolsevici,
de nebuni rusi, cu 200 de tunuri. Maica
PreciSta, dar -asta I" J \eneau sA prade ora-
sul si sä dArarne totut.
Not nu avem decat vreo 250 de sol-
dati din reg. 2 graniceri in oral Ei bine,
acesti,bravt ostasi ai notri, cu q baterie de
artilerie' Tomanea,sca, i -au batut de i-au
snopit pe muscali ; i-au facut ciuciulete
pe dealul Spateirest lor. Apoi, au avut sol-
datii nostri ce aduna la fugari de prin
sate. Cate doi duceau cite o Rita de rus;
la garA.
Cand, la cateva zile, vacl pe un soldat
roman ducand pe un rus dinapot. MA uit,
la eh era Ivan, Vasilici in perSoanA, vit-
timA a bolsevisrnului rusesc.
',Matta Domnului 'ii zisei eu Bine
 Cum 0-a pierdut credinta Ivan Vasilici 57

Ivane, era vorba sa to duci na domo,

na hazaica, .na hlopit. Cum de a-i ajuns
asa de nenorocit?"
He-hel, ofta adanc Ivan, is io bol-
cevic... Rau!..."
$i ar mai fi zis ceva, dar soldatul II
impinse inainte i se pierdit cu el pe uli-
tele ora§ului --- spre gars.
Ce facuse nu stiu, dar ceeace mi -a dat
de gandit $i astazi, este : cum de si-a
pierdut credinta Ivan Vasilici Trihanov ?!..
RASVRATITUL
 Li 0 0 R t t Lit it 0

Rasvr6titu1
Era to vacaLanului 1906, Inaintea rAssoa-
lelor taranesti, cand Trite° zi calduroasa
primii. o -scrisoare dela prietenul meu
Gheorghe Popescu, grin care ma poftea
sa petrec cateva zile la el la mosie,_ la
Pocolenii-Saraci. Si asa, pe aproape de Sf.
Ale, lute° zi cu un soare destul, de a-
prMs sa coaca roadele si granele 1-ntar-
ziate luai trenul $i plecai,
Doreain chiar putina hodina de Cara.
C stii, cum e vara la Bucuresti, ca poti,
coace Si castane pe asfaltul strazilor. Si
doar seara ce-ti mai da putina racoare ;
!nolo mai nu to faci rasol in dogoarea
pletrelor si-a acoperisului caselor.
Nu e nevoie sa spun cat e Pocolenii-
SAraci departe de Bucuresti, decat ca, rpa
oprii la gard Vadul-Mirei si de acolo am,
luat o camp' gi pornii la prietenul meu
62 1. Dragostav

ale carui case marl, invelite cu olane roil',

se vedeau pe deal, inconjurate de plopi,
gradini cu copaci de tot felul si vii.
Ma priml cu degtula buna-vointa. Seara
la masa, Tali Infatisa si pe fratele sau Gri-
gore, venit nu stiu de unde; un baiet cam de-
doua-zeci si trei de ani, subtirel, smead si
cu sprincenele arcuite ca doua aripi In
sbor. Terminase scoala de Comert dela
Gand $i acum, pans una alta, isi gasise si
el rost sä face agriculture cu frate-sau.
Dupe cat imi dadui cu mintea, MeV'
se vedeau a fi singuri stapani pe movie,
a nu vazui decat pe servitori si pe ei
pe langa case.
Deocamdata ma sfili sä intru in ama-
nunte, dar din cate prinsei, cat statui pe
la ei, aflai cl erau orfani de amandoi
parintii $i a nu's decat ei doi mari qi
tari pe acolo.
$i unde mai pui a erau MeV buni.
Mai ales, Gheorghe se bucura tare a
rn-a vazut, iar seara, la masa, Si destu-
param cateva sticle cu yin $i, inaintea
lor, ne puseram pe prapastii din vremea
cand el era student in drept, iar eu hon-
 RIsvrAtitul 63

drAluiam pe la facultatea de Mere. Toate

studentele drag* au fost trecute in re-
vizie $ n'a fost una sd nu vorbim de ea;
sd nu ne amintim de trAsAturile ei, §i ne
intrebardm pe unde se aflA, 0 ne aminti-
ram $i de toti baieti buni de petreceri §i
baluri din vremea ceea, si oftarAm adanc de
vremurile cele ingropate pentru totdeauna.
TArziu de tot ne-am ridicat. Eu trudit
0 de drum i, mai luand §i cateva pand-
rele, prinsei a clipoci. Ei care erau In gA-
lati §i cu grija oamenilor, la munca cam-
pului, 0 cum trebuiau sd se scoale mai
dimineata, se §i ridicard.
Acum sa -ti aratam odaia d-tale", zise
Gherghe, i land un sfecnic cu lumanare,
it urmai pe-o veranda §i ma porn in o
odaie ce da intr'un balcon de ostrete 0
cu ferestrele in gradind.
Era o odaie mare de culcare cu cloud
paturi lipite unul de altul, cu o canapea,
cu scaune vechi, dar Inca in bund stare,
cu un biurou frumos incrustat cu sidefuri
si flori. Canapeaua mare, largA $i pe ea
Meat astarnutul meu.
Pe pereti, deasupra celor cloud paturi --
64 I. Dragosiav

to capataile for spartzufau doud portrete

-mari in aleiu si Lu rame marl aurite,
legate de ,cuie cu nist-e snururi grease.
Until infatisa urt dornn cu uchif aspti, scan-
taitori, cu favorite negre si cu sprincene
arcuite tare aduceau mat malt cu ale irti
Grigore. Barbatill era in sachet negru ph,
cu utideget sprijinit'de incheotoarea jiletcei
la care Spanzura un lanf de aur, poza maret.
Femeiao d-eamna grasulie, tanara, pic-
-rata Cif c-apul gol vi 'Dana aproape de
gentmchi se vedea ca purta matacof ;
iinea in o mana un evantail infafisa
o fiinta blanda. dar cam avea ceva de
tristefe in fata ; aducea la nas, ochi
i gun' cu Uheorghe. Si el trni gra.'

Asta e oiaia cie culcare a parintiler

mei. Nici eu nu ma culc in paturile tor,
ca mi se pare a cliipurile for din por-
trete tn-ar spune ceva mustrator. $i ptii
eu n-am vAzut nici pe tata mort, nici pe
mama moarta. Cand a murit tata eram mici
pi guvernanta chiar, Inca pe cand era in
agonie, ne-a -luat si ne-a dais la o mosie
alaturea, si nu ne-a adus decat la o sap-
tarnana aici.
 RAsv1.5t4tul 65

Pe mama asisd&rea = eram la studii ii

Germania Si cand am Venit aCasa era si
Ingropata; biata a -murit de'anevristn: dra
o femt4e tinstita, bung i tare-cumseCade.
A-cum, daca nu i-am vazUt motti, parca, ti
.4t--ept din moment In moment sa Vie. $i",-a-
cum, rioapte bung a lata ai apa, lumanare,
chibrit, usa care da gin balcon to duce la 0
-carnaruta din dos pe gatigul balconului,
si maine, la plimbare pe meleaguri sa
vezi si oarneni la munca".
In adevar a doua zi dimineata, dupla
-ce ivaram cafeaua cu lapte in balcon, to
alerul sanatos de Cara $i in Soartele gra-
dinei si in taina floriloi- s al chiscuituldi
pasarilor, o si luaram la plimbare cu do-
caral tray de` doi cai Ca niste ducipali si
nu ne inturnaram decat la masa de pranz
pentru a manca bine, a bea dirt belsug,
a he hodiul, iar sere seara, pe ra'coare
SA pornim iar pe soselele pi drumurile
ca iar seara, Inturnati cu a pofta de
mancare ca de lup, ',sa destuparn alte
sticle si sa Incepern din riou taifasul Cu
amintirele noastre din trecut.
Mai mutt vorbeam eu cu Gheorghe. El
5
66 1. Dragoslav

era mai fnflacarat ; la un pahar cu yin..

Grigore, care era mai tanar decat noi, tacear
si dacd ne lipsea o femee dragalw la masa,
care sa soarba doar din cand in cand din
pahar §i sa asculte doar ce vorbesc bar-
batii si sä zambeasca tainic, apoi parea el:.
ap era de naiv de a le noastre, si de-
retras in felul lui de a fi.
Zilele s'au sours asa ; zile fail sa le
stiu numarul.
Cand, intr'o dupa amiaza unei zile de
sfarsit de Julie, Gheorghe imi spuse: Azi
mergem la garla sa scaldAm caii si trasura,
cea mare a avem sä plecam de Schim-
barea-la-fata" la Urlati, la targ".
Era o dupa amiaza de cele prafuite, cu
cerul alburiu i cu cioare si vrabii doar
prin copaci. Granele tarzii erau in gireada,
iar campurile pareau scoarte galbene, tunse.
Soarele dEsi incropit, dar par'ca parea $i
el obosit de atata trudd ce avusese cu
coptul granelor $i a popusoaielor acum in
tinte. Doar un vant mai adiea venit din
spre miaza-noapte ca o fluturare de evantait
de pene.
Sa ne luarn §i ceva mancare, raspunse
 RasvrAtitul 67

Grigore, ca o sl ne balacim si not nitelus,

-si stii dupA baie Iti vine sf foame.... Vin
luam dela crasma ".
Si, cu vizitiul pe capra trasurei, o ple-
caram. Trasura era mare, noun aproape,
ImbracatA cu postav civit.
Balta era la moark la opustul el la mar-
ginea de sfintit a satului. Peste drum de
inoara era o crasma.
TraserAm sub niste sAlcii pletoase.
In adevar, cAnd e0 din apa par'ca esti
'desirat de tot de puteri si par'ca iti vine
Si foame.
SA mergem la ceea crasma, nu
aid, zise Gheorghe : Avem crasma noa-
strA". Si Gheorge de data asta se sui
el pe capra si manA caii, si merseram
cu trasura mai inainte de moark si ajun-
serAm la alts crasma cu Sopron inainte
sprijinit pe stalpi pentru adapost la vreme
de ploaie.
Hai dati-vA jos, zise Gheorghe si
intrarAm. Apoi el se Inturna spre mine :
Aid e un yin minunat, macar ca e
la tare. Inlauntru nimene.
Carciumarul, un om lung, uscAtiv si
6s, I. Drgol.a.v

desirat, Incins cu o posteIcA ce fusee

candva albA, ne iesi Inairjte.
Un litru bade Gheorghe", porung
fratele mai mare, $i un sifon, i dä Si ve-
zetiului un sfert de vii si spuneri sa ne
dea pachetul cel cp. mAncare.
Ira asta Grigore bath usor cu palma In
masa, pi zise:
Ake sa ni'l pui pe masa goalA. la
botul calui; n'ai ideie ce plAcere am sa
beau in crasma in rAcoare, Lard nimene,
si in miros de, rachiu L pe scandura cum
o vezi".
Tustrei ne asezaram pe laite, la masa
lungA: eu cu Gheorghe alAturi Si Grigore
in fata noastra.
Vinul si pachetul cu mancare fu adus
IndatA. Grigore desfAcit legatura pi aseza
gustarea, pe cand prietenul meu turna
in pahare si hai noroc!" rosti el.
BAuram not litrul cel&. Bun yin! Gheor-
ghe Isi sorbi mustatile pi adaoga uitan-
du-se imprejur spionAtor ;
Asta e un yin pe care nu-1 dA oricui.
E din Va. mea. I-am spus de l'a strick
it dau afara din sat,, caci crasma e a [flea-
 lasirratittil 79-

si el are MO. Nu-1 vezi .cum umbra? Eu,

lam pricopsit, da' era, vai de el inainte,
...Ce-am facut not in satul asta Q minune;
sä mere mane sa -fi arat scoala, biserica,.
banca, si gospodarile oamenifor".
Dar in clipa aceea, laca."ta ca infra niste
oameni tarani: lsi luara palariile, apoi
cerura o litra de tuica si iesira" afata-si
se asezara la alta masa sub Sopron.
Cand nu mult, intra §i un om cam
de trei-zeci trei-zeci si cinci de ani
un om ciudat la cautatura: cu sprincenele-
negre imbinate si ridicate, cu mustetile
negre, tesite, dar putin cam sbarlite, ne-
ingrijite ; cu barba rasa, dar cu niste
favorite aproape niste floace spanzu-
rand dela ureche in jos ; semn ca nu
se rasese de mult, si cu ochii adanci, ne-
gri si sclipitori ca de bob, a ma Wit sa ma,
uit fara sa vreau la cei dai frati. Ei la ve-
derea omului se uitara mai intai zambind
unul la altul, si pe data si inturnara capul
in alta parte uitandu-se pe pared si, zam-
bind. Venitul dupa palarra veche, pleostita
pe ochi ca p sandrama aplecata intro
parte, dupa biciul de pe mana SI camesa-
10 1. Dragoslav

asudata trasa peste ismene; dupa bocanci

din picioare prafuiti, se vedea ca vine
dela o carau§ie, de undeva departe.
Cum intra, §i dadii cu ochii de boieri,
par'ca l'ar fi fript cineva; ci doar i§i arunca
o privire chiora§a spre noi, §i se §i inturna
repede spre cra§mar ; apoi scotandu-§1 o
punga neagra, soioasa de la brau, ii zise
itragand curelele pungei :
1Domnule Gheorghe, da-mi §i mie un
pachet de tutun de doua-zeci de bani.
$i scotand o moneda alba de nichel ne-
gauritacum erau bani de nichel intai,o
tranti pe tejghea, §i cum vazu pacul de
tutun, II §i puse In san §i I§i facu vant
pe u0. 0 clips, §i o arta sa auzi ho-
dorogind cu fun pans ce sgomotul se
pierdit pans departe §i nu se mai infelese
de cat ca o borboroseala ciudata.
0 posomorala se a§ternit pe fata celor
dot frati, care nici numai atinsera din
ma n care.
-- Da, ce aveti ? Il Intrebai. Aista cine e,
Ii dau eucare a venit ca un nor §i
.a fugit ca un necurat? Parca ar fi strein
Ole sat. Ce v'afi schimbat a§a la fata?
 RlsvrAtitul 7r

La asta Gheorghe zise, frecandu-si

fruntea :
Ham ? Cand ai sti ?
LasA, bre, grAl Grigore, apucandu,si
fratele de brat, ce sa mai spui ce zice
lumea pe ici, pe colo.
Ba, lasA sA -i spun, ca te-i pomenl
ca-i spune altul $i si-o face omul cine-
stie ce ideie. Si apoi ce e strein de noi?
Si Gheorghe facand o sfortare, de vointar
urmA cu greutate: Asta bre, el zice a
ne e frate"...
Frate, el ; dupa ce?
Nici noi nu stim asa zice el si
gura lumei: MaicA-sa inainte de a se
insura tata, ci-ca a slujit la curte la noi
si a stat cati-va ani la el; ea era maritata.
Cu barbatul ei pana a venit la noi, nu a
avut nici un copil si din pricina asta, asa
se zice, Ca o cam batea, de ce nu-i
face copii. Dar ea nu stiu ce a dres a
ci-ca i-a trantit unul pre omul asta. Dar
de, stim noi ; e adevArat on ba? Si chiar de
e asa, -cum sA spunem ca asa e. Da'
el la toti spune a ne ie frate si ne
e frate, si ca noi suntem aceia care lit
92 L bragoslev

detinem partea tut 40, tnostenie, si Ed a

fost testament $i not l'am dosit lei ate
si mai cater
Am vtfit sA-11 apropiem, sa-1 ijuttin,
c4 chiar de si arfi lost asa, fiat' dad- el
a avut tata, mama-sa tired un- barbai,
warn sa to grafi ea eVi fratele lui? $i
anal, tata, data am foSt Si MA doi, kse
testament putea Sa faca?
Am *rut, cum spun, sgi-1 alutath, dar
61 nu daca nu-i dam partea-dreapta, Flti-i
trebue nimic. E un fncapatanaf, Asa to
nu mai poti sa triai vorbesti cu tlansul.
i apoi e tin ignorant, un pacatos. Almin-
ttelea e- om detreab -, mancitor nu t.t-para
pe nimeni.
In Sufletul nostrurnazicem -ca tata nit
ar fi avat uri pacat. De cum sa-1 Ten-
nosti ?"...
La 'vorba asta o liniste se facit in ti-
41 tul meu, o liniste adana, incretnenitA.
tei doi frati $i el facura brivitiduli mai -
nile impreunate Tpe mash. Nimeni nu in,-
4drAsnt sa mai scoata o vorba.
Cand deodata Oheorghe o sbucni ridi-
candu-se i oftand! Dt acum, sa mer-
 Rasvra titut 73"

gem., Apoi, dupa o clipa de gandire

u,rma: Asta are sä ne faca inteo zi un
bitcluc. Am Q presimtire in miner._
Lasa, bre, li da Grigore; merett, 21
dai cu superstitiile. Eu nu cred in flea-
curile astea.
Ai sä vezi, tu, ii raspunse Gheorghey,
eu, is cam proiet... Avem sa avem bu-
cluc 1"
Cand ne and suit in trasura, $: Caij 1$t.-
luara vant, paeca gandurile ml se risipirk
$i imi vent sa rad, caci omul cela imi paril
nu $tiu cum, caraghios...
Totu$1, cand a Post la culcare, $i am dat
iar cu ochil de portretul bberului cu sprin--
Cenele imbinate, ma $1,,jsbi jcoana omuluj
cu caruta. $i gandirile iar mi napadira,
ca $ivoiul; imi coplesira flinta $i In pri,
virea portretului paCca vedem aceia$i hota-
rare, a celasi incapatanare a odraslei parasitai
care i$i cere partea lui de mostenire, pe care
$i-o inchipuia el, ea i-a lAsat-o tata-sau,.
prin testament.
$i mutt tail), in seara ceea, m'am gan-=
dit la intarnplarea asta $j chipul omului
cu sprincenele imbinate ea ,$i portretul,
14 1. Dr agoslav

boierului si azi imi stau in minte ca doua

marturii a unui pacat, si odata cu asta si
luruitul prelung si din ce in ce mai pierdut
alcarutei fratelui urgisit, par'ca imi rasuna
in urechi ca un glas de rasvratire, ca un
glas de vecinica truda pentru a tral, pen-
tru a nadajdul si a urt ; pe cand alaturi,
par'ca vad alt tablou: o casa mare alba,
inconjurata de plopi si verdeatl, casa
plina de avere si bunatati si de unde
omul cu car* a fost svarlit de prunc;
poate in vederea incherei unei alte le-
gaturi care asters atatea pacate ale tre-
cutului, dand astfel puterniciei stapanilor
de azi, care deli recunosc pacatul Orin-
lelui lor,deli, cum spun, ei voisera sa-1
atraga si sa-1 ajute, sa nu-1 mai auda zi-
cand a le e hate si a au dosit testa-
mentul, ei totusi ii detin si partea lui de
nor° c.
Am stat vre-o doua saptamani la baietii
istia, in care vreme am vazut si eu a nu
erau asa de raj la inima, de haini precum
se aratase tlranul cu caruta fats de dansii,
la crasma: Au cununat pe un Oran si am
jucat in horn si eu si ei cu toti satenii:
 RdsvrAtitul 75

au botezat vre-o doi copii a unor mai ne-

voiasi ; vazui cum a ajutat unor tarani
sa-si cumpere vite; la altui i-a dat o vac/.
In fiecar,e zi veneau sAtenii ca la niste
prieteni: ba, unul ca are o judecata si
nu stia ce sA faca; altul a are de scos
niste pAmant; altul a nu poate tral cu
soacra-sa; altul ca femeia a dat in darul
betiei. *i chiar femei venira sA se planga
de nevoile, on de barbati lor, $i niminea
nu iesea ne Indulcit, neajutat.
Apoi, intr'o zi, m-au dus chiar ei la sooalA
si am vazut $i o biblioteca de toata frumu-
setea, $i aflai de la invItAtor ca e (IA-
ruita tot de Gheorghe. si ca banca
populara era InjghebatA tot de ei. Inteo
zi ma dusei singur la invAtator sa-1 mai
intreb de mersul scoalei $i de alte ama-
nunte : In scurt timp frati Popescu prinserA
sA ma ispiteasca din ce In ce mai multi
iar invAtatorul si Intre alte imi povesti :
PanA a nu deveni dansii stapani cu is-
tovu, se incercase preotul cel care a murit
sa faca o bancA, dar pe-
si in vatatorul
vremea aceea tarani nu erau pAtrunsi
de foloasele bIncilor populare si asa ra
76 I. Drago...v

muse sA se vada cum ar merge alte banct

tnai 'cu capital Si mai chiabare din alte
sate. Baretii astia, inSa, vazanl ca satertii
lancezueac. nuntai in datorii si in c4mAtarie,
ajutara dansii cu -capital, banca. $3, a0,
tdranii au prins curaj si au inceput a se
Inscrie Cu totii; cad si-au zis: datoria ne
thiarnA sA facem si npi ca dansi".
Tuate astea dansii le faceau rat ca a-
veau nevoie de blagoslo-venia sau de re-
cunostinta lor, ci CA se rt,Ascusera si co-
pilArisera intre dan$ii, si se 13Atranseserd
de nevoilesi de betesugurile lor, si ca toatA
puterea noastra stifleteasca ca Neam, ca
flare s-au convins ca -e tot in sufletul
-fAranului ; si, deci, trebuie ridicat.
Apoi printre alte griji a fost, ca au luat
masura sA rastranga bautura de rachiu in
sat, caci vedeau ca to-an agoniseala ta-
ranului de peste an, se duce mai mutt pe
bautura: Dumineca mai ales si alte sarba-
tori, isi duceau si 1ucrurile din casA pentru
bautura ca a doua zi nu aveau nici de 0
lulea de tutut; asa ca iar nu mai ce-I ve-
deam pe Roman cu caciula in mana la
scara
 RAsvratitut 77

Ce-i mai Stane ?"

Asa si asa cuconasule !
Bine mai ficalosule !" /Si -clod ce-i
Ala trintetea la treburile omului.
Pentru a 'mai Scapa pe sateni de pe
pacostes paliciuluf, dadii pe fostul car-
ciumar afara; cad era un ticalos, §i tin
carnatar si un -pungas : indoia rae'hiul to
ape si var si zama de tutut, sa fie iute,
si asa puse pe un om at lui, si care e
acela pe care l'ati vazut la crasma ; la asta
din sat nu la ceea de la moara,'-'cu obligatia
sä nu vanda de Cat byre Si yin si alfe
maruntiviri pentru nevoile taranului. Toate
iaptele enumerate au atraS dragoStea SA-
tenilor Ga toti nu le zic° decat Wild nostri".
Singur Ion a Mantului e hemulttimft ci
Striga pe toate carhrile d el e teCiortil
boierului Popescu, tatal baietilor si cd
luii se cuvine 0' parte din cave,moSie;
ca boierul- a lasat testament, 6.1-.6 da4ii
Pau dosit. Dar eu creel Ca tot& e a hta-
fare, ea vezi cu toate ca le-o Mut si le
face mereu bine taranilor, multi din 6
tot is riemulturniti. '13a chiar uisiii ii si dit-
inanesd.
78 I. Dragoslav

Vezi ce e mosiea : Lumea s'o inmultit

§i taranii au nevoie de pamant ; nu le a-
junge §i ar vrea sa le-o deie for ; iar dus-
manii 11 tot asmuta pe bastard".
Si cu asta m-am despartit de d-nu in-
vatator, iar a doua zi am si plecat ; mai,
mult ca baieti avea a se duce la targ la
Urlati, §i unde eu nu aveam ce cauta.

II

Trecuse acum §i anul 1907 si nu mai

primii nici o veste dela prietenii mei :
Gheorghe si Gligare Popescu.
Rascoalele din anul ista ma Ingrijira mult-
din soarta lor, mai cu seama ca citisem
prin ziare, ca spiridusul rascoalelor Ora
nesti se abatuse si prin judetul prietenilor
mei.
Totusi, zi cu zi, nu putui urmari firul
dihoniei, dar le scrisei cateva scrisori,
Intrebandu-i de nu-s amenintati, dar mai
ba, sa primesc vre-un raspuns ; par'caL
murisera.
Ca sa-mi inchipui, ca in vartejul rascoalei
ar fi suferit vre-un neajuns departe:
 RasvrItitul 79

cu gandul, cand Ii §tiam ni§te Indumne-

zeiti de tarani. Ei, care facusera atata
bine satenilor lor, 1mi Inchipuiam pre-
cum i zisesem, ca In alte sate taranii
s'au pus zid navalitorilor, §i la Poco-
lenii-Saraci, ar fi skit i copii sa-i apere.
Un singur om nu-mi pierea din minte :
ion Manzu cela, i vecinic 11 aveam In-
mainte : Intunecat i cu sprancenele imbi-
nate ca ele boierului lordache din portretul
din odaiea unde dormisem la prieteni mei,
acela par'ca Imi strecurti un fior nebanuit
de grip. In trupul meu.
Totu§i, judecand evlavia taranilor pentru
stapani lor, nici nu era vorba ca Manzu
o fi ajuns sa se razbune. Acum nu do-
ream de cat sa se ioncalzeasca afara, ca
sa ma reped macar, aka, de preumblare,
pe la dani.
$i In gandurile astea, trecii §i prima-
vara anului 1907, §i tot nu m-am dus. De
ce ? Nu §tiu. Ceva Imi spunea sa ma duc,
§i ceva §i mai puternic sa ma opresc.
Vara mai fusei prin Moldova. Trecil
§i iarna anului 1908 $i, cu multe i multe
valuri tie care fusei luat, par'ca mai uitai
f$0 1. 1)ragrqslav

de dansii, irichipuindu-mi c acurna poate,

Se, stingheresc de a-mi scrie, cand mi-au
spus prea multe din tail ele familiei lot,
sau poate ca si dansii, luandu-se cu multe
de Coate, m'au mai uitat.
Cand, intr'una din zilele de mijit de pri-
mavara, pe vremea cand prind se Inver-
zeasca salciile din Cismigiu, pe o vreme
calduta, si cu un cer sters de nouri, si
cu un soare ce parea o minunata floare
de aut ce se deschide incetul cu incetul,
trecui prin gradina sa ma duc la un prie-
ten ce sta dincolo de Magureanu, in Sf.
Constantin.
Cand, pe upa din bancile ce duce la
podul de Tanga pavitibnul de pe lac, vad
un om care, prin portul lui de slujbas la
tramvai, imi atrase cel dintai luarea aminte.
Ma uit la el : par'ca II cunosc, par'ca nu.
El la randu-i se uita is mine si tresari si
se ridica in sus si imi zise luandu-si sapca
Bung ziva, boerule! Ma mai cunoasteti ?".
Dar eu ii zic : De unde? Uncle -m'ai mai
vazut ?" Si cautam sa-mi amintesc unde am
mai vazut eu pe omul ista, dar totusi, ca nu-
cumva sä-1 Jas nemangaiat ca s'a Inselat,
 RAsvrAtitul 81

pe cand el se uita la mine zambind ca

si cum ar fi zis: Ghici ?", adaugai: Aha
ce mai faci ?".
la si eu pe aice, imi raspunse clan-
sul ; de cand au murit boierii nu mai
stau la Ora.
Cum ? Cand au murit? sarii eu,
intro doara, cautand sa prind sirul, de
unde it cunosc.
Ce nu stii ?
Nu ! Ei, cum ?
Apoi, n'au fost ucisi cand cu rAs-
coalele din anu trecut ?
Cine ?
Cuconu Gheorghe si cuconu Gri-
gore. N'ai citit prin gazete?
Aici ma luminai si strigai:
Cine? Cuconasii dela Pocolenii-Saraci?
Chiar ei, raspunse omul.
$i, atunci, ma uitai bine la el si recu-
roscui pe vizitiul prietenilor mei, pe Du-
mitru Ciocan, care ne ducea cu trasura
la scaldat si plimbari. Dar vremea facuse
mare schimbare si in infatisarea lui : parea
mai carunt; fata mai smerita si mai scri-
jelata de cutitul suferintelor ; se vedea ca
a
82 I. Dragoslav

pe fata lui Ciocan fusese un nor greoi §i

cand se luase, clan sa se vadA o noun
masa Jar odata cu asta, mi se nalucl *i
toata panorama satului Pocoleni, cu castelul
pe deal, hare vii i plopi Malt! §i acoperit
cu olane ro0i.
Nu se poate ! fAcui eu cu neincre-
dere : Ei, cari s'au purtat ca ni§te parinti
cu taranii ?"
De, boierule, raspunse Ciocan, §i nu-
mai Ion, fratele for vitreg, le-a f Acut-o.
Vra sa zica tot acela cu caruta... i
In adevar era fratele for ?
0 lume o §tie, raspunse Ciocan.
Inteadevar, imi i amintii de taranul poso-
morat, cu sprancenele arcuite i imbinate,
cu biciul pe mana, care, fall sa deie buna
ziva, cera rAgu§it un pacioc de tutun §i
pleca ca o furtuna, i a dupd asta, Pope0ii
imi spusera ca taranul e feciorul unei foste
slujnice, -care a fost la tatal lor, §i ca au o
presimtire ca, intr'o zi, el are sa le faca
o §otie.
Da', urma Ciocan, dupa putina gan-
dire, o lume §tie, aka e : el e feciorul
boierului batran.
 Rasvratitul 83

$i cum, sbucnii eu, tocmai taranii

ceia, pe care i-au ajutat, tocmai ei au fost
ava de ticalovi, §i s-au potrivit lui ?
Apoi nu ; el a venit cu taranii altor
sate, apoi, au mai fost vi gAinarii din sat,
pe care i-a momit el ca -i pune pArtavi la
movie. Rdsculatii au fost aduvi Intr'un zori
de ziud, and satu era buimac de somn...
Mi-aduc aminte ca acum... Dar, dece nu
vedeti ? Luati loc pe band ! Barim, sA vd
spun acatarea cum a fost.
5i, dupd ce luai vi eu loc, urma :
Era inteun zori de ziud ; cerul
senin arata, ca are sd fie o zi frumoasd
de primAvarl. larna pe la noi, fusese cu
putintica zdpada, vi acum campul era
gola§ de tot. Cocovii cantau a vreme buna.
Cand numai ce auzirAm clopotele la bise-
rica; foc prin geamuri: ardea cravma boieri-
lor, glas de trambita, larml, iar cand ievii
afard, un caldret cu o basma rovie trecea
pe dinaintea portei falfaind-o vi strigand
ceva. $i nu mult gardurile curtei pardira,
vi o gloata de tarani beti : care cu topoare,
care cu tapoate, care cu coase, furci vi
puvti vi, cu Ion Manzu in frunte, incon-
84 r. Dragoslav

jurara casa : mai toti straini de satu

nostru.
Ce vreti ma ? ii Intreba cuconasu
Gheorghe, care era mai inimos si wise
in capul scarei numai In halat si In papuci.
Vrem cuconasule, strigara taranii,
sa Iasi mosia satului si 'mneta sa to duci
la targ".
Dar tu, ce vrei ma Inane ?" it
intreba pe Manzu, care tocmai sedea infipt
innainte cu mainile Incrucisate pe piept, si
privind trufas si tantos pe boier.
Ce nu stii, ce vreau ? Te faci ca
nu §tii? Uncle e testamentul tatei ?"
Care testament mai nebunule ?", a
intrebat cuconasu Gheorghe.
Care ?... Te faci ca nu stii? Crasni
din dinti Ion.
Ticalosule"! i-a strigat atunci cu-
conasul Grigore, care se si ivise dupa spa-
tele cuconasului Gheorghe si care avea un
livolver sub halat. Indraznesti sa ne hu-
!esti parintele ? ...Na, mosteneste-I daca
nu te-ai saturat !"
Si o puscatura se auzi si un fum, dupa
care Ion se invartl locului halucinat si,
 RAsvrAtitul 85

pica, cat ti-i de lung, pe spate. 0 prosca-

-tura de sange a ta§nit din fruntea lui i
creierii se prelinsera pe obraz... Sgracii
boieri!.., oftd adanc §i cu greutate Ciocan,
care dupa cateva clipe de reculegere urma:
Au sarit faranii noOrii, dar era tarziu...
A doua zi, le-au scos trupurile sol-
dafii de sub daramaturi,fAcUte scrum...
Nenorocire mare boierule ! De atuncia
am plecat §1 eu mahnit in lume... Acum is
vezeteu la tramvaiul cu cal...
Ce sä fac ? Mi-a ramas §i mie destule
parale la boieri. Acum, trebuie sä mun-
cesc din nou sd-mi adun o Inca de a-
goniseala".
La asta, Dumitru tdcii uitandu-se On-
(Nor la mdnile lui noduroase §i cu WA-
turi de haturile tailor. Apoi, sbucni iar,
oftand antic : Ce 0-1 faci, ap a fost
scris., Blestem boierule ! I-o blestemat
Veta, mama lui Ion, cand a e0 cu el in
brate, pe poarta. Ca vezi, d-ta, inainte de
a se insura boierul tel batran, ea a fost
jupaneasa la dansul §i era frumoasa §i a
avut balatuf dsta.
Dar parca ii Mei eu vorba
86 I. Dragoslav

mi-au spus boierii d-tale ca el avea tata.

Da! Tata-su, Toader Manzu, era
vezetiu §i ea fats In casa, dar el n-a trait
mult dupa na§terea baiatului, a 1-a lovit
un cal *1 a murit. $i-am rAmas eu vezetiu,
§i §tiu toate cum s'au petrecut, ca eu am
fost la grajdurile boierilor Inca de copil. Bo-
lerol pe urma s'a insurat §i e1. Da' cucoana,
ce a fost, ca de jaluzie nu a vrut s'o mai
alba In casa, i mai sa lese pe boier, iar
dansul ca sa aiba lini§te, i-a dat ce i-a
dat §i, i-a spus sa se ducA, a are el grije
de clansa. Se Inte lege, ca ea, care fusese
ca o stapana In casa lui, a e§it tare catra-
nita §i, ca ar fi blestemat, and a e§it pe
poarta : Praf §i cenqe sa se aleaga
de vol" !... §i a prins a da acatiste pe la bi-
serici §i a spune la toata lumea cum §i ce
fel e cu baiatul ei. Boierul insa, ca s'o faca
sa tacA, i s'o orbeascA §i mai bine, o chema
la preotul satului, §i care era mai cu un
picior in groapa, §i li citi fatA de el, o
hartie in chip de testament, ca chiar de
ar avea copii cu cucoana lui, totu§i va
lua §i ea parte la moOenire cu baiatul
ei. $1 i-o mai dat ce i-o mai dat, *i
 RAsvrAtitul 87

a scApat de gura ei pentru o vreme. Apoi,

boierul, cand erau cucona§ii de varsta
§coalei, a murit i el. Veta a a§teptat s'o
cheme la mWenire, dar testament nu a fost.
$i aka a trecut vreme, Ion a crescut
mare §i at vr4m4ie de moarte cAtre
mo§ieri, panA cand a venit rascoala...
5i iatA acum pe tustrei morti pentru
avere. Nu se mai saturA lumea de avere..."
Si cu asta 4i scoase ciasornicul §i zise :
Ii, da-i tarziu"... §i se ridica : MA duc,
a trebuie sä ma sui pe vagon... $i rA-
maneti sAnAt4..." 5i scotanduli pAlAria
cu o amArAciune negrAitg, plea printre
copacii Cimigiului, care, par'ca, §i ei se
legAnau cu tanguire de cele povestite de
Ciocan; iar mie mi se nAzArl iar in minte, cu
o iutealA nespusa, tot romanul acestei in-
tamplari: Chipul lui Ion cu brafele Meru-
cipte, stand darz in fruntea leaotei de
tArani, i cerandu-§1 partea lui de mo0e-
fire, §i nu mult, par'cA 11 vAzui chand cu
fruntea gAurita tot In ograda unde vAzuse
intaia§i datA lumina zilei. Apoi moartea
frafilor lui §i mistuirea conacului in var-
tejul flacArilor ; totul ca o scrisa a tainelor
88 1. Dragoslav

nepricepute dar hotgratoare ale vietei noa-

stre, in vartejul cumplit al luptei pentru a
trAi, i in care multi cad in genunchi invin§i,
iar altii, ca renascuti din fulger, se ridica
de staff uimit de vecinica prefacere a lu-
mei, care ca §i talazurile marei se lupta
de colo pans colo. $i e atata loc intre cer
*il pamant, atata firm ne udat, §i cu
toate acestea null gase0e loc nici mul-
fumire in sanul ei adanc, ci fiel-be, se
ridica, muge§te ca prinsa de grele suferinfi,
pentru a se schimba in spume, care i
ele se sfarma de stand, de zagazuri spre
a se retrage iar, §i a incepe din nou zä-
dArniciea nepreceputei ei trude.

e)104@vp
CERCAREA
tittit itit
Cercarea
Ploua si sta, se inora si iar insenina ;
deacolo, Plea ce Linea seninul, $i iar alti
nouri intunecosi veneau despre miaza-zi,
§i iar ploaia umplea campurile. De o luny
de zile ploua intr'una, putrezea graul in
clai. $i oamenii se dadeau in vant si nu
pridideau cu intorsul recoltei. Se faceau
rugaciuni pentru statul cercArei, oamenii
se inchinau zi si noapte cu sufletul ph
de obida, ca '10 vedeau truda §i avutul
cum piere sub ochii lot.
Dar tot mai suparat dintre toti era mo-
*ierul cel nou dela Livezeni, un sat care
-de unde veneai, unde to duceai nu-i ve-
deal cleat turla bisericei albs ca marmora.
Boierul dela Livezeni, Cuconu Vasile
Vicol" cum ii ziceau tarani, ginerele preo-
tului Grigore din Pricoapele, luase mosia
Livezeni in arena pe cinci ani. Atata avu-
92 I. Dragoslav

sese ca zestre : trei zeci de mii de lei dela

preot vi pe toate le bagase In movie. Ta-
ranii nu prea au voit sA vie ginerele preo-
tului, orandar, ca voiserA s-o ieie danO,
dar Vicol s'a lacomit, ca era aproape de
parohia preotului de care avea nevoie cute-
°data pentru unele sfaturi. A tinut s'o ieie
el, vi ap a dat mai mutt peste pretul dat
de tArani, vi a luat-o. Toti4i acum era la
Livezeni de doi ani vi ii mergea prost :
Ahul Intai, din pricina ca fusese secetA
mare, abea i-a scos cheltuiala casei vi
arenda. Anul al doilea, din potrivA, 'Area
mai bun ; intai cu ploi vi soare potrivit
pentru araturA §i ivirea recoltei. Toate au
mers bine: prA0a popupiului, cre§terea
grAnelor §i a rapitei, coptul graului [Ana
la seceriu dar and sA-1 pule In §ira, nu-
mai ce l'a pAlit vremea cea rea.
DaCA ar fi fost mai bogat, calea valea,
dar tot avutul lui, banii ceia erau, vi-i bA-
gase In movie. IscAlise prin tribunal pen-
tru treizeci de mii de lei arena anualL.
Dumnezeu a dat minte omului, simtire,
l'a fAcut Intreg Ca pe o maOna de tren,
bung de tras greutati, dar foarte slab. 0
 Cercanza 93

suparare neasteptata, o raceala, o molima,

11 face din om neom. Mai cu seams su-
pararile ruinatoare 11.amutesc, 1i rupe su-
fletul In el si, Doamne fereste, unii ,dau in
nebunie, altii in o boala grea pi cu ei se
nenorocesc $i familiile tor.
Se zise ca demonul, abea asteapta ca
omul slab de finger, sa dea peste uri ne-
caz, ca pe dat' sa-i sara de grumaz pi sa-i
sopteasca tot soiul de Indemnuri rele : sa
se ucida singur, sau sa ucida si pe altii,
on sa se apuce de alte alea.
Cuconu Vasile din Livezeni asa a patimit.
Se implinise tuna decand ptoua. Fie-
care zi de ploaie ii lua cate ceva din cura-
jul pi inima lui, din mintea lui, din gan-
durile $i judecata lui adevarata. Si cu atat
se descuraja, cu cat vedea ca, dupa cateva
clipe de soare, venea iar o ploaie ropai-
toare.
Taranul e Invatat cu astea. Satenii mai
batrani 1si amintesc de multe : unii de
vremuri cand a nins pe la San'-Petru ;
altii and n'a plouat o vara; altii and a
plouat dela Florii si pans la Santilie In-
tr'una. Primejdii marl, casele cu totul s-au
94 I. Dragoslav _

dus pe iezer, leagAne cu copii, si nu $i-a

mai e$it unul din minte. Vesnic Inv Atat
cu zicala lui lov_: Domnul a dat, Domnul
a luat, fie numele Domnului binecuvantat",
si cu vorba ; asa a vrut Dumnezeu", au
dus greul $i robia sute de ani.
Dar cei mai putin deprinsi cu viata as-
pra, $i obicinuiti a tral vesnic in sarbA-
toare, usor se zmintesc si la suflet si la
credintA.
Avea cuconu Vasile o sete nebunA de
a aduna bani, sA se imbogateasca, sA tra-
iasca bine, ba sA-si ajungA si unele tinte,
$i gasise a mosieria e cea bunA pentru
asa ceva.
Dar la breasla asta trebue rAbdare. InsA
boierul Vasile chiar la o saptatnana de
ploaie Incept' sA se frAmante. Intro dimi-
neatA vechilul Tudoran yen' gafaind, $i
framantandu-$i caciula in maini, ii spuse :
Boierule, graul e tot Inegrit ". La auzul
acestor vorbe, arendasul doar a facut ochii
marl, $i a rAmas asa nemiscat, pe scaun,
cu ochii in gol.
Un copil intrA atunci pe usA si se apro-
pie de tats -sau, cu desmierdari:
 Cercarea 95

Tata! tatA! ",

InsA moierul a §i writ cu mainile sa-I
gatuie.
Copilul a ptins a tipa.
La asta navalira In odaie nevasta, slu-
gile: Ce ti-f, mai barbate ?" Ce-i cu-
coane?" El insa se' uita naucktmprejur
dand din umeri si fArA sA spuie o vorbA.
Ceeace le-a dat de banuit cA omul s'a
zmintit la minte. 51 In adevAr ca de atunci
n'a mai scos un cuvant, nici nu a vrut
sA manance, sau sA bea.
La cat'va vreme, dupA ce l'au purtat prin
toate spitalele, preotul Grigore l'a dus la
o manastire sA -i citeascA. InsA si calugarii
ii spusera la cateva zile, cA i-au fAcut
maslu, i-au citit toate deslegArile §1 mo-
liftele sfintilor si tot nu l'a putut face sA
spunA o vorba; iar de mancat apucA pros-
te0e, de par'cA n'ar fi mancat de and
lumea. 51 cA mar bine ar fi sA -1 ieie acasA,
si sA -1 mai ducA la niscaiva doftori.
Atunci, preotul le-a spus sa-1 tie acolo,.
§1 sa-1 puie la ceva treburi, si din cand in
cand sa-i citeasca §i cate-o moliftA.
In adevAr aceia l'au pus sA tearga icoa-
96 I. Dragoslav

'nele Si sa toace. InsA el par'ca nici nu

auzea. Atunci au inceput sa-1 si ghiontea-
scA Si sa-1 Incerce si cu de-a sila., Si
numai cand simtea zorul, fugea repede de
-facea ce-i porunceau, dar pe urma iar
cadea in prosteala.
Asta a tinut un sir de cateva luni. Sin-
gura fiinta care ii purta grija Si dorul era
tot nevasta lui. Vecinic o ducea in plans
si in rugaciune. Toate bisericile le colin-
dase rugand pe Maica-Domnului pentru
a-i indrepta barbatul.
Trecuse acum toamna cu ploi multe Si
mocnite Si venise iarna cu Craciunul la
use si cu zapada mare.
Cucoanei Elena, nevasta lui cuconu Va-
sile, i se incremenea sufletul Si ii sangera
inima, cu cat se apropeau sarbatorile.
Barbatul ei nu era acasa Si nici in fire
de a petrece Craciunul cu dansa, ca in
alts vreme. Si asta paeca o inmormanta
de vie. Se gasea mai nenorocita ca on
and. Cu un an inaintei In aceeasi zi de
-ajun, casa ei luminata de zeci de lumini
rasuna de cantece de stelari, Si de musa-
firi; colindatorii ii cantau la ferestre Si
 Cercarea 97

slugile se forfoteau de colo panA colo.

Acum pustiu. Imboldul veseliei ii perise.
Sufletul i se inegrise ca un carbune si
nu avea gust de nimlc. Toata lumea i se
!Area fericitA, toate femeile fericite ; pe
and ea o stafie Trite° bolts de mormant.
Ziva de ajunul Craciunului, ca si seara o
petrecit intr'o rugs desnAdAjduita, in ma-
tanii, planset, $i post negru, fall sa fi
_Mut mAcar apA. SA-i InsAnatoseze Dum-
nezeu prin minune barbatul, sau sa moara
sa scape de umilinfa In care cazuse.
$i sa nu credeti, ca poate spun o po-
veste! Noaptea aceea i-a fost mult turbu-
rata de vise $i vedenii. In somn, Intre al-
tele, i s'a aratat un Oran pe care ea it
prepuia cA e SfantuI losif din Nazaret,
ocrotitorul Sfintei Fecioare, si cA i-a spas'
Ia-ti bArbatul si du-1 la bisericA in ziva
de Boboteaza, $i sa stai acolo, pans dupa
ce s'or Inmuia =cite in ape si s'or sfinti,
cA nu mai asa se va Indrepta. Dar sa
numai fie Vames" si asa poftitor de averi".
La asta cucoana Elena se $i trezi $i
cum se Wu ziva, se $i duse la Pricoapele
la satul ei, sa-i spuie visul preotului $i
'1
98 1. Dragoslav

s'o lAmureascA cam ce o fii. Insemnand

cuvAntul Vames". Preotul Grigore ca
om de bisericA i-a spur:
Fata mea, asta nu e nimic decat
cA s'a lAcomit si n'a lAsat pe tarani sA
is ei mosia si, i-a rAzbit cu arenda. Asta
trebuie sA fie cAci Vames inseamnA omul
lacom $i apucAtor §i el prey a vrut sA se
imbogAteascA dinteodata".
Dar iat' cA veni $i ziva de Boboteaza.
Cucoana Elena spre nedumerirea sAteni-
lor $i a slujbasilor bisericei, adunati la Li-
vezeni la bisericA, era acolo cu bArbatul
ei, care se uita, ca de obiceiu, in jur $i
nu cunWea pe nimeni. Sta, tAmpit pri-
vind in gol. Slujba se petreca In ascul-
tarea evlavioasA a tAranilor, cari erau des -
pArtiti In douA: bArbatii inainte, cu Dle-
tele pe umeri si imbrAcati cu sumane si
cizme grele; iar femeile In urmA : unele
imbodobite cu stergare groase si Imbra-
cate : unele, cu cataveici ; altele cu sumane
si cu fuste de tot soiul de fete ; iar altele
cu catrinte. DupA leturghie, ca de obiceiu,
Ora cu lordanul la iazul satului, unde sA-
tenii chitirA din ghiatA o mareata cruce
 Cercarea 99

Imbodobita cu brad si steaguri, In jurul

careia se adunase tot norQdul satului, se-
ful de garnizoanA, cum $i militienii din
comuna, cu pusti. Deoparte erau oamenii
cu focuri langa ei gata cu frigarile cu
cars aveau a da drumul pocnitorilor cu praf
de puscA sA huiasca, ca la paradA, sau
cum le zice in Moldova si sacalusuri".
Cucoaua Elena, urnia convoiul de aproape,
ducAndu-si bArbatul ca pe tin orb, si cre-
dincioasa visului, nadAjduia cA are sA se
facA minunea ceea. Par'ca o putere sfanta
se sAlAsluise in ea si ii Intarea credinta :
sA astepte. Insa cum Incepit slujba la iaz,
Vicol, prinse sa se zbata In mainile femei
lui incerand sA fuga. $1 tot spre iaz s'ar
fi dus. Numai ajutata de oameni a putut
sA-I tie. Deodata, Insa, un imn de slavA
rasund In vazduh. Crucea hi aruncata In
produvul iazului, trimbitele militienilor rA-
sunara $i sacalusurile huira.
La asta boerul, care statuse in nesim-
tire atatea luni, clipl doar din ochi, ca
desteptat din somn, se zmuci din tot trupul
$i IntrebA:
Ce-i?" $i se uita in jur speriat si In-
100 I. Dragoslav

treba; Unde-s?" Puse mana la ceafa i

grai: S'a dus!"
Multi se stransera imprejurul lui i il
intrebara:
Cine?"
Dumanul. Ce, nu 1'4 vazut, cum
imi statea in carca i ma Linea de grumaz
sa ma gatuie ? Glasul lui era oapta in
urechea mea Nu manca! Nu munci!"
Nu asculta ! Cand dadea cineva in mine
zicea: Raba, Ca da in mine, nu in tine".
Adeseaori ma povatuia : la funia dela
clopot. la cingatoarea to !" Ineaca-te !
Spanzura-te !" Dar ingerii nu ma lasau :
se puneau strap inaintea mea. 5i chiar
inainte cu cateva clipe, demonul ma pova-
tuia sa fug i sa ma zvarl in iaz. Acum am
scapat. Uite-l'ai cum fuge ! Uite-l'ai cum
fuge ! I-e frica de ape a s'au sfintit. le frica
de sfana cruce !" 5i, boierul Vasile privea
peste campuri, la ceva ce nu vedea nimeni.
Si ap, din ziva cea boierul Vasile Vicol
din Livezeni, spre minunea celor ce a lost
de fats, la Boboteaza, a devenit iard§i om
intreg. Bietul, nici nu tia ce se petrecu-
se cu el, iar sand i-se spuse nici nu-i
 Cercarea 101

veni a crede. Totusi, cand gospodina lui

i-a spus visul, se infiora si WU legamant
inaintea icoanelor, ca deindata ce s-ia
scoate paguba, va lasa mosia in arenda
satenilor. 5i in adevar a Cel-de-Sus i-a
si ascultat dorinta : A doua vara a fost
an bun si si-a scos, prin buns chibzuiala
i economie, toata paguba din anii trecuti.
Peste putina vreme a trecut arenda mo-
siei satenllor ; iar de atunci, n'a fost om
mai bisericos decat dansul, si povestea
minunea la toti crestinii, si-i povatuia zicand:
Nimic sa nu va opreasca de a va ruga
in orice clips a vietei voastre. $i sa va
rugati cu credinta. Asa s'a rugat lui Dum-
nezeu nevaga mea pentru mine si uite !
m'a scapat de peire. Omul, tot anul, de
nu s'ar duce la biserica, dar cand se
arunca crucea In apa, sa fie acolo, on
ce ar fi, ca-I scapa Dumnezeu de toate
primejdiile, si-i merge bine peste an" :

Istorioara aceasta este adevarata.

Eu am auzit-o dela gazda mea cucoana
Sita Filipeanu, care e o femeie tare evlavi-
oasa. $i care mi-a spus ca si ei i-a povestit-o
102 I. Dragoslav

chiar preotul Grigore din Pricoapele, so-

crul boerului Vasile din Livizeni, care era
ruda cu dansa. Si tot satul Livizeni §tie
a ceasta intamplare.
BATAIA LUI DUMNEZEU
hAWAtittiiiii4titi

B5taia lui Dumnezeu

SA juri Gheorghe.
Nu lull
SA juri, sA ma scapi din belea.
Nu jur!!
SA juri, ca nu-i pacat. Nu-i pAcat
Gheorghe, sA ma scapi din belea.
MA rog, rAspunse Gheorghe, eu n'am
spus decat adevarul, §i mil, cum sA in-
torc ? Ce-a zice judecata, lumea, ca m'am
ajuns cu d-ta.
Nu-i nimic bade Gheorghe, ap's
judecAtile la noi, spui ce spui la cercetare,
da, la judecata poti s-o 'ntorci.
N'o fac bade Vasile, eu am copchii,
nevasta, is orn cu frica lui Dumnezeu. Nu
pot, nu pot !
Bade Gheorghe, zise Vasile, uite, i
bAgand mana in curea, scoase o hartie
106 1. Dragoslav

de o suta. Uite-o, de ma scapi, ti-o pun

chiar amii pe masa.
0 suta de franci ! Dar cand a mai avut
el o suta de franci ? 0 suta de franci era
o suma, bani, nu saga. Insa erau bani, din
banii lui Costache Chitic, de pe boi. Si
Gheorghe cum sa uita la ei, par'ca 1i cu-
nWea ca stint a lui Chitic, vecinul din fun-
dul gradinei, §i asta 11 facea sa se sfieasca7
sä se lnfioare, sa-i fie frica de D-zeu, de
vre-o pedeapsa, ceva : Dar banii is ochiul
dracului, suta de franci Ii facea cu ochiul,
11 ispitea, Ii fura sufletul incetul cu Ince-
tul. In ea 4i vedea uuele nevoi Incropite,
nevasta mai Imbracata. Si par'ca cu cat
o privea, cu atata Vasile Rocov vecinul
lui, i se 'Area mai putt.' vinovat, ba, el
gasl cu putinta ca §i Onsul de ar fi
vazut banii lui Chitic, poate i-ar fi luat.
El vazuse cu o seara Inainte de furt
pe Vasile i pe Catinca lui, venind prin-
tre pomi dinspre casa lui Chitic i ca au
intrat repede In ograda la dan0i.
Era pe la Sanziene, pe la pra0a a doua,
cand iarba e de coasa; *i era seara i
luna. Din gradinitele caselor venea mire-
 Main lui Dumnezeu 107

azma ademenitoare de floti. $i oamenii

acum intorsi dela camp, unii dormeau, iar
lumina lunei dadea satului ceva de somn,
de vraja si chiar de fior. Chitic cu nevas-
ta-sa, erau dusi de dimineata la iarna, cu ca-
r* cu calul si aveau sa vie mai tarziu, ca
unde aveau loa de coasa era departe de sat.
Chitic nu avea copii $i nici Vasile Roscov,
deoarece s-au insurat abea in iarna trecuta ;
femeile for amandoua jucasera la joc si erau
prietene si acum vecini cu fund urile de gra-
dina.
Case le in Soldanesti erau foarte rare, din
pricina gradinilor cu pomi : ice la ulita era
casa lui Vasile Roscov, o casa de valatuci
sindrilata, si ne fetuita din pricina a abea
in primavara ceea o facuse, lasand-o sa se
mai usuce ; alaturea de el, In dreapta casei,
era alt vecin, Vasile Pricop, un alt gospodar
insurat de vre-o vase ani ; singurul care
avea un Met marisor de vre-o cinci ani-
sori. Incolo, mai aproape de ei din
pricina livezilor nu era de cat gospodaria
lui Chitic, si ea abea incropita, cu o casa
de !Arne vi Inca ne unsa cu lut.
Costache Chitic tocmai vandu-se in sap-
108 1. Dragoslav

tamana ceea, Joi, niste boi, si cum erau vi-

tele, ieftene, nu luase pe dansi decat cinci
sate de lei, chipurile *sa-sicumpere niste
juncani, si sa plateasca si o datorie la
creditul agricola lui socru-sau, pe care
II inmormantase de curand.
Banii erau In hartii, in cinci hdrtii de
ate o suta si-i incredintase nevestei lui,
sa-i tie. Ea ii puse lmpreuna cu hartiile
dela credit, si in care erau trecuti boii
vanduti, intr'o naframa Intre teancul dTlai-
cere de pe lada dela capataiul patului. $i
nime nu stia a le Linea acolo, decat Catinca,
femeia lui Vasile, care cum ii vazti sositi pe
Chitici din targ, ea o si sbughi la Ileana, iar
asta intr'o clipa de usurinta si inciedere i-a
si aratat banii, si i-a zis Catincai :
Uite, cinci hartii noui noute, sa-mi
cumpar juncani si sa-mi platesc si Cre-
ditul".
$i a vazut Catinca a Chlticeasca le-a
invalit iar in hartiile creditului, si apoi In o
naframa si le-a pus la al cincilea rand de
laicere dela lada. tar ea venind acasa, i-a si
spus lui barbata-sau, si Vasile ispitit de
multimea banilor, a si prins sa fie muncit de
 Bataia lui Dumnezeu 1C9

ganduri necurate sa-i fure. Numai putin $i

Catinca se vazit ispitita de a-si cumpara o
cataveica $i a bea ceva din banii lui Chitic.
A doua zi Vineri dupa asta, Chitic cu
femeia se dusera iar la jun, iar Ileana, dase
in grip $i Catincai Rostov si Catrinei lui
Gheorghe Pricob, sa-i ieie seama si de gos-
podaria for cat or fi pe acasa,.ca nu au pe ni-
menj, ca ei au de facut stoguri, $i chiar poate
sa nu mai vie _noaptea aceea, fiind departe.
Cat de Vasile si de Catinca Roscov au stat
si ei ce au stat,*si se dusera la prasila la Po-
coleni, $i cum nici ei nu aveau pe nimeni, se
rugara $i ei de Catrina lui Pricob, cat mai
sta pe langa casa, sa vada $i de gospodaria
lor , de nu, sa-i spuie mamei Ioanei soacra
lui Pricob, care e lasata cu baetul,
sa se mai uite si pe la dansii sa nu intre cine
In casa, on data intreaba cineva de dansii,
sa-i spuie unde sunt.
Dar, cum $i Gheorghe Pricob avea si el
de prasila in ziva ceea si era mai departe de
sat cu ogorul, $i adesea chiar dormea cu fe-
meia acolo, In coliba, Catrina nevasta lui ii
spuse Catincai :
Catinca, eu nu-ti pot lua seama de
110 1. Dragoslav

casa, ca si not mergem la prdsild si vrem

sd mantuim maine pe la toacd ca poi-
maine e Sanzienele, Sfantul Ion, si nu
lucrdm, si se poate sd nu venim nici not
diseard. Cat despre mama, Iti is ea seama
de casa, da' si tu de-i veni mai de vreme,
sd nu uiti nici tu de pasdrile noastre: sd-i-
amintesti mamei sd nu lese cobAile pe
prepeleag, ci sd le bage in cotet, ca sd
nu mi le fure cineva.
S) dusi au fost la prasila si Pricob cu
nevasta lui, lasand sd pdzeasca tustrelele
gospodarii pe baba loana, pe care o lasase
Pricobii cu Ionia at for acasa.

II.

Si In ziva ceea era cald, cald. Cat tin

campurile si dealurile cu lanurile de mei
si ogoarele de papusoi si pamanturile de
iarba, erau numai falfaituri ca niste rufe
puse pe o franghie la bataia vantului : unele
albe, altele vargate ale acelora ce se in-
varteau cu sapele si coasele in vartejul unei
munci indarjite si insufletitoare de nadejdii
nepricepute.
 Bataia 1ui Dumnezeu 111

$i pe la amiaza in vartejul isita, pe un

camp din preajma satului Rabaeni, tocmai
spre Pocoleni se vedea si Vasile cu Ca-
tinca Roscov. De sus soarele, pe un cer
gol de nouri ca un pustiu lipsit de on -ce
vegetatie, ardea, ardea, grabit sd coaca
graul. Vasile purta pe cap o frunza lata
de brustur, iar fats tinerei femei era rode
ca floarea de rodie §i mereu se iveau pe
ea broboane de sudoare, pe care le ster-
gea cu maneca $i, iar indsprita la munca,
racaia cu sapa pdmantul invartindu-se pe
Tanga popusoii abea crescuti 'Ana la genun-
chi. Amandoi oamenii zoreau $i totusi par'cd
se gandeau la ceva.
De °data femeea se apropie cu prAsila
de Vasile si ii gral prasind inainte :
Vasile ! Chiticii nu au copchii, ei mai
au ce vinde, au un loc la Pocoleni $i
unul la Lamaseni, dar not ce avem ? Tu
sd nu to temi ; asta seara nu vin. Noi s'o
zorim spre casa. Clitul al cincilea dela
lada. DA-i zor ! . . .
Da, intreba Vasile, dar de at de
Pricob ? . . .
Mi-a spus Catrina, ca nici ei nu yin,
112 I. Dragoslav

$i sa luam seama sa bage baba gainele

in cotet.
$i cei doi oameni indepartandu-se si
uitandu-se la soare, ingrijorati par'cd sa
nu-i vadd nimeni ca s'au vorbit, si cu mai
mare zor infipserd sapele in Warn dim-
prejurul strujanilor cautand sa se indepar-
teze unul de altul. Dadeau ce dadeau s: iar
se uitau la soare $i iar zoreau.
$i in adevar, ca in seara zilei cu furti-
§agul banilor lui Chitic, nici Gheorghe si
Catrina Pricob, na aveau sa vie acasa..
Pe and Roscovii vecinii lor, asisderea langa
Rabaeni, departe pe un deal care se ve-
dea din sat ca ceva zugrAvit pe o panza,
praseau si ei de se zvantau. $i a-
colo era cald dar oamenii, cu brusturi
pe cap, zoreau cu munca. Cand deo-
datA se 'NI pe campuri ceva cu rosu
pe el, ca se apfopie de Gheorghe $i de
Catrina : era un jandarm cu pusca pe
spate.
Buna ziva domnule jandar, a zis
Gheorghe.
Gheorghe, i-a graft jandarmul, maine
dimineata sa vii la post, sa dai marturi-
 Bata la NI Dumnezeu 113

sirea ceea cu bataia de crasma. SA nu

uiti" . . .
Si jandarmul a luat-o iar peste camp.
Dar soarele, care se ridicase pe trep-
tele cerului, ca pe un tron, $i parjolise
toata ziva meleagurile, acum, incepea sA
se coboare, sA se micsoreze pans ajunse
ca un ciob de oglindA.
Toata vremea Vasile $i Catinca Roscov,
nu mai zisesera nimic, iar, cand luminatorul
a fost sA deie in geanA dupA dealuri, ei ca
doi oameni Intelesi si-au luat sapele pe
umar si au pornit-o spre casa.
MA au ajuns, luna 10 tremura lumina
rosie pe geamurile bordeelor, care lAmu-
reau tot soiul de lumini ca din poveste.
Unii oameni, cum am spus, ca de obiceiu,
lntorsi trudifi dela camp, se culcaserA;
altii Intarziasera pe la .crasmA $i veneau
unu cate unu. Ei insg, au-venit asa sA nu-i
prea vadA nimene 1 peste lanuri $i grAdini,
au mai Intarziat. Bucurosi ca nici Gheorghe,
vecinul lor, nu avea sA vie, Vasile cu Ca-
tinca au lAsat sapele in sur.A. Apoi Catinca
se duse sA vadA daca soacra l_ii Gheorghe a
inchis gainele $i mai mult dacA nu cumva a-
s
114 1. Drago 'flay

cesta s'a tutors din intftmplare. Baba, ca fe-

meie batrana, se culcase cu bAietul .i a lAsat
cobaile pe prepeleac. Pe drum muncitorii
treceau tot mai rar $1 lini$tea se a$ternea pe
sat tot mai muta. Dela un timp, doar ainii
se auzeau, cand la un capat de sat, cand la
altul; iar In zare, rachitile dela hat urile grA-
dinilor, in bataia lunei i$i legAnau cApitele de
frunze In sclipiri de otel.
Catinca, dupA ce mai Mil tarcoale
casei lui Chitic, crezii cA pana $i stre-
jerit satului motaie, se duse $i ii batit lui
barbatA-sau In geam : Hai ! hai !"
$1 pe sub pomi, s'au strecurat la casa
lui Chitic, nestrejuitA decat de cainele BA-
Ian, rAmas de pe urma socrului sAu Cos-
tache. Cainele Ii cuno$tea a$a de bine, cA
femeia if ademeni cu o bucatA de mAmA-
ligA. Apoi zise :
La teancul at cincelea, intro na-
frame,
5i Vasile, se duse la fereastra de din-
dos, o smancl pAnA ie$1, $i intrA. Un
fior II patrunse ; i se parit a cineva
e 'n casa. 5i cum era intuneric, i se
nAzArl ca-1 prinde cineva de spate. 'To-
 BAtaia lui Dumnezeu 115

tu0 §tiindu-se pAzit de Catinca inainta.

Asta era semnul: de va tu§1 °data,
vine cineva, de douA on s'a dus
acela, de trei ori, sA iasA fara grijA. Va-
sile repede cotrobAl, numArA unu, doi,
trei, cinci" ; baga mana Intre al cincilea
§i al §aselea laicer §i scoase ceva invelit,
it baga In san §i ie0, apoi puse fereas-
tra la loc. Cand §i Catinca tu§1 de trei
ori. Atunci se ivi §i dansul.
Ai gAsit? it intrebA ea.
-- Hai acasA, II rAspunse el, cand fu
afarA.
Cand... §i Gheorghe Pricob cu femeia pe
poartA la ei acasA. Dar cum era lunA, nevasta
lui Gheorghe vAzii n4te umbre 4prin fun-
dul grAdinei lui Vasile Rqcov §i Ii grab bAr-
batului:
Mai Gheo, oare ce cautA ni§te oa-
meni, colo In fund ?
Gheorghe se uitA, se dosl pe dupa co-
paci, 'Ana aproape, §i, in adevAr, vazii Ca
cei doi oameni erau chiar Vasile cu Catinca
care, s'au strecurat repede, la ei In casA.
Ce-or fi avAnd, vecinii no§tri de au
intrat a§a repede In casA? glasul Catrina,
116 1. Dragoslav

femeia Iui Gheorghe, sand aista se Inturna.

Dar omul nu zise nimic, deck se gandl
la declaratia ce avea sä facd a doua zi
la jandarmerie, cu privire la bataia dela
crama. $i, nu mutt dan0 dupa aceia,
s'au culcat, ca sä se scoale ca de o-
biceiu de dimineata. Singurd nevasta lui
se intrebd pand adormi : de ce au intrat
ap grabiti vecinii for in ogradd? pi de ce
veneau din fundul grAdinei, dinspre casa
Iui Chitic §i nu pe drum cum veniserd
!Ana atunci ?

III

Tocmai a doua sears se intoarsera Chi-

ticii cu caruta plind de iarba.
Si cea dintaiu grip a Ilenei a fost
sä deschidd up §i sä deie buzna la bani.
Dar de °data femeia se Ingalbenl; cauta
repede, scotoci, pi se duce la Chitic afara
pi it intreba inset :
Tu ai umblat acolo, intre laicere?"
Nu, a zis, omul, care suit In caruta
descarca iarba. $i iara0 femeia cauta,
scotoci, MCI lakerele jos, le desfacii, §i
 BAtaia lui Dumaezeu 117

yid nu-i venea sa creada ca nu's acolo.

Cauta prin ladal pe la icoane, ca omul, ce
a pierdut un lucru $i tot i se pare ca e in
tot local ascuns, de par'ca ar fi avut
pi cioare.
Acum, II era de barbatu-sau *i iar se
gandi : Dar daca el i-a luat *i i-a pus
bine ?
Costache, racnI ea, da-te jos !
Ce-i fa ? zise el cu inima fripta,
banuind ceva, i prins fara sa vreie de
tin neastampar nepriceput.
Uncle's banii? Tu i-ai luat ? Au fost
intre laicere $i amit nu's.
Nu se poate ! a zis omul.
Am cautat, §i nu's.
Dar, deodata omul facia ochii marl §i,
privind galben spre fereastra, intreba: Dar
colo, ce e ? fereastra . . . Si se uita, fe-
reastra desfacuta.
A fost 'cineva, numai ca a fost cineva,
raspunse tare femeia.
Si repede fugira afara : in adevar lutul
deslipit i fereastra abea se Linea.
-- Ne-a furat banii, cine ni i-o fi furat ?
118 1. Dragoslav

Cine o stiut cA's bani Intre laicere ? In-

trebA omul.
N'o stiut nimeni decat Catinca lut
Roscov. Ea mi-a luat banii.
Cum, i-ai spus ? ... Atunci nu mar
ai bani. Cine te-a pus sA lihaesti cu cat am
vandut boii $i Ca ai parale ?
Par'cA lumea nu stiea ? ce estt
prost I
SA cercetAm, a rAspuns Chitic. Eu nu I
las asa. Eu ma duc la janicirie chiar antic.
$i, eu ma duc chiar amit la Catinca, a
grAit Ileana si dusA a fost. Dar Vasile si
cu femeia Inca nu veniserA, deli mAntui-
serA dela toacA prasila, si lumea, fiind
In ajunul de Sf. Ion, se intorsese $i ea
mai de vreme.
Ileana Chitic, atunci se duse la vecinir
cAci desi numai Catinca lui Vasile stiea
de bani, totusi se gandl : dacA i-o fi
spus femei lui Gheorghe $i asta ImpreunA
cu bArbatu -sAu mai degrabA i-or fi lua-
banii ? Gheorghe cu Catrina tocmai sta-
teau la mass.
-- Catrina, intrebA Ileana, pArand sA.
 BItaiea lui Dumneceu 119

fie linistita, dar Vasile $1 Catinca n'o

vinit?
Nu $tim, a raspuns Catrina. Noi am
venit mai nainte din marina, $1 nu i-am
vazut de asta noapte. Nu titi ce tot cautau
prin fundul livezii pe la voi $1 au intrat
repede la dan$ii In ograda. Eu nici °data
nu i-am vazut prin fundul gradinei $i amii
mi-au parut tare nu $tiu cum ...
I-ai vazut venind din fundul gra-
dinei ?
Da ! Da 'ce-e ? Intreba Catrina.
Nu-i nimic raspunse Ileana, $1 ca sa
nu deie de banuit, sä se faca vorba, tacit,
§i luandu-$i seara buns, o plea spre cask
sa spuie $1 lui barbatu-sau care tocmai ye-
Mse de postul de la jandarmi, ce-i $i cum.
Tarziu, tarziu, venira si de aide Vasile
tu Catinca. Presimtind ca are sa se in-
tample ceva, anume zabovira pe la Cra$ma,
sa vada nu se aude ceva, dar nu zapsira
nimic $i a$a venira putin $i cu coraj.
Banii, Vasile ii ascunsese bine, sub talpa
casei intro cutie; nimeni nu lbanuia. Erau
hotarati $1 el $1 ea, sa nu spune chiar de
-ar pica cu ceara.
 20 I. Dragoslav

Ori cum, bAnuiau ca au sA fie Intrebati

$i poate bAnuiti, si asa se pregAtisera
ce sl spuie, cum sä se jure, doar or fi
crezuti.
La rand Chiticii, nu dormira toata noap-
tea, de grijA $i mai cu seams de inima
rea ; boisorii for s'au dus par'ca ar fi fost
de blestem, de furat, de vant I Dar tot
vorbind tntre ei, ce s'a gandit Ileana :
Mai omule, stii ce, not ne prea grAbim
cu para, hai, si le-om spune cu binisorul
poate ni i-o da. latA, i-o fi pus si pe
dansii ispita. SA zicem ca be dAm si for
din bani, numai sA ni-I deie. N'ar fi bine
sA mergem prea de parte; nu i-or fi luat
dansii, $i poate chiar ei sA ne deie in
judecatA, ca-i hulim. Ce a zis la jandArie ?
Sefu nu era acolo, raspunse Chitic : E
dus In o urmarire. Dar cum s'a craps de
ziuA, e aice. Asa o zis un jandar.
Dar, $efu nu veni, tocmai cum ii spu-
sese, cAci fAcuse un chef cu notarul $i
cu dascalul bisericei la crasma, si acum
II durea capu. Totusi veni mai tarziu,
un alt jandar.
In vremea asta Ileana lui Chitic, dupl.
 131tata 1-111 Dumnezeu 121

cum planuise cu barbatu-sau In noaptea

ceea, cA ar fi bine sA -i iei pe Roscovi
cu binele, Inca pe nerasaritul soarelui, a $i
fost la dansi.
Catinca tocmai dadea niste mamaliga
rece, ramasa de cu searA, la gAini.
Cum o %Tani pe vecina, se $i schimba
Ia fata, dar ca sä nu se deie de banult, se
-fan ca vorbeste cu cobaile.
Catinca! sbucnl Beam in plans. Nu
stiu cine ne-o pradat ; ne-o luat bani,
cei cinci sute de franci de pe boi.
La asta Catinca si fugi In casa: Va-
sile, sopti ea, Ileana e afara, se boceste
de bani". Nisi o vorba!" raspunse el,
care tocmai se Incalta cu opincile. Apoi
tare, ca sa auda Ileana : Daca lass casa
asa $i se duc, si pun banli la Indemana
tuturor nebunilor... Unde erau?... Pacatosii,
se duc $i nu yin cu zilele. Se Intelege
hotu ce-o asteptat sa-i vada cA lip-
ses c".
Si Catinca, iar iesi afara $i -$i facii
treaba prin curte, scarpinandu-se In cap,
Wand sA fie tare IngrijiatA. Pe cand Ileana,
sclifosindul-se, sedea prinsA de obida pe
 122 I. Dragoslav

prispA $i -&i §tergea lacrimele cu coltul

tulpanului.
DeodatA Catinca, apucatA de-un neas-
tampar, de ceva care nu i-ar fl fAcut placere,
s-o mai audA §i s-o mai vada, gral §i-
amii ce-ai venit sA to buhAi aicea ?. Ce
not ti-am luat banii?"
Catinca, Ii da paguba§a, poate vor
i-ati luat. Si mai bine sA facem cum a hi
mai frumos ; va Wain §i voila ceva din-
tr"Oi, a mi se rupe inima and ma
gandesc la bani§orii mei : Cinci sute de
franci, Catinca, Is bani. Is boi§orii mei,
...Of I Of ! a i-am zis omului meu, sa-i
mai lese, sA nu se grabeasca..."
La asta Catinca se §i iti §i zise ridicand
glasu :
Ia, auzi mai Vasile, ce zice femeia
asta, a not i-am luat bani.
Da, da, Ii tAie vorba Ileana, ca
numai tie ti-i-am arAtat, §i numai to ai
§tiut unde i-am pus.
Ce ? Ce? se auzi glasul lui Vasile
din casA.
Auzi, ce zice Ileana, CA not I-am,
luat banii.
 131taia lui Dumnezeu 123

T'am spus eu fie, zise el, sA n-ai In

card cu oameni istia, cA o sA al un buckle
lute() zi? ToatA ziva, bunA ziva la Ileana
§i la Ileana. Saturn -te !
Vorbele astea taxi uluira pepaguba§1,
care nu mai stiea ce sA mai creadA, i pe
Line sa date vina. $i ochii ei se In-
dreptara spre vecin, cu banuiala cA poate
Pricobii i-o fi furat, cAnd $i Ion, bArbatul
ei Incruntat :
Ce staff gici ? Hai, c-o venit..."
$i-o luA Inainte.
Venirea lui Ion, si cautatura lui mani-
oasa si fara sA se uite la Catinca, $i vorba
,,c-o venit", ii bAgA hoatei un fior de
grip In suflet, si fugl la Vasile In casA
sA se statute.
Janclarmul, In adevAr, era In cercetare.
Vazuse fereastra scoasa; a vAzut si locul
unde fuseserA bani. A luat Inscris numele
prepusilor si a martorilor care i -au vAzut
Inainte pan fundul gradinei :
Intr'un buc, tot satul stuff de prAdarea
Chiticilor. $1 cercetarea incepii. De la
Chitic, Jandarmul trecu la Gheorghe $i
Catrina Pricop, care au mArturisit cA
124 t. Dragoslav

in adevAr au vAzut pe vecinii lor, cu doug

seri Inainte, venind:prin gradina din preaj-
ma casei lui Chitic, dar ancolo nu
stiu nimic. RAscovii, de $i vinovati, s-au
prefAcut bine : s-au jurat cA ei nu still
nimic, cA in adevAr au fost prin gra-
ding, dar au fAcut-o, cA pe nolo le-a
fost mai scurt drumul, $i apoi au auzit
si un latrat de cane la pagubasi, care i-a
Mut sA se uite dacA nu e cineva, dar
cA nu au vAzut nimic si cA ei pot jury
cA nici n-au intrat In curtea pagubasilor.
Dar Jandarmul era prieten si cu pagu-
basi si cu nApastuitii. $1 mai cate o gAi-
nutA, mai ceva ousoare, $i apoi de ; sg
nu pArtineascA nici pe unul nici pe altul
si cum stiea cA paratii au fost totdeauna
oamenl pacinci si MA nici o patA, $i in
nadejdea s:-a unei cinste, si de la unu §i
de la altul, Incheie cu asta cercetarea
cu ce-a spus unu §1 a mArturisit celAlalt.
Sl a trimis hartiele la targ sA se frece
procurorii cu ele pe cap.
Dar Chiticii, se fAcurA val vartej. Mai
vandurg o viticg, si, sA se judece si mai
 Bata la lui Dumnezeu 125

multe nu ; sA jure Ion $i Ileana ca n-au

luat ei banii.
Marbri buni Ii aveau pe Precobi, care
i-au vazut In seara furtului prin preajma
casei lor. Ce au cAutat pe acolo, cand era
drum de venit prin Carina ? si cate alte
prepuneri.
La rand Roscovii, ca sA orbeascA lumea
de unde au bani, vAndurA niste porci, un
vitel$i cheltuind pe lAngA aceea $i banii
lui Chitic, Ii mAncA Meet, incet, ca pe
niste prajituri. Dar si cu grija sA nu le
vie ceva de la targ.
Dar nu mult, venirA $i citatiile cu ziva
infatisarei. Aice Roscovii o cam bAgarA
pe maneca, dar ceea ce-i stingherea, erau
martorii lui Chitic, cari spuseserA ca
i-au vAzut prin fundul grAdinei pagu-
basilor.
$i, apoi, be era dupA toate si rusine ,
vroiau sA se hotArascA cu bine judecata
MA tArAgAnealA, si sA se stearga on ce
banuiala In ochii lumei. CA satu, acum
fierbea, fierbea: unii luau partea parati-
lor si nu-i credeau vinovati , altii, si cei
mai multi, a pagubasilor : Numai a erau
126 1. Dragoslav

vinovati paratii de vreme ce Catinca o

§tiut, unde au pus banii.
Dar Rqcovii, sA facA fatA, strigau pe
toate carArile : SA ne judecam 1 SA ne
judecAm! Nu las sA ni se arunce ru§inea
In obraz I" Pe de altA parte tremurau §1
se milogeau i ademeneau pe Gheorghe
Pricop vecinul lor, sA spunA a li s-a pArut
numai a i-au vAzut prin grAdinA, §1 a
nici n-au apucat spre casa lor; ca poate
sA fi fost altii. Apoi, ei se mai IngradirA
§i de alti martori plattti, sA spuie ca pa-
ratii nici n-au fost acasA In seara furtului
§i au dormit la ogor.
Dar Gheorghe, nu se da la inceput sA
jure : el avea nevastA, copil. La urma
urmei, Insa, vecinic milogit de Rascovi :
Vasile pe langa el, Catinca pe langa Ca-
trina lui, vecinic cu vorba : CA nu i-a
uita cAte zile or till ; ca are sA -i creadA
cei mai buni prieteni al lor, mai mult chiar
de cat un frate, §i cAte alte, ca nu-i pa-
cat sA juri, chiar pe nedrept, cAnd e vorba
sA scoti pe un cretin de la nApastA. $i
Gheorghe, /nghioldit i cu suta de lei,
 Biltaia lui Dumnezeu 127

chit la slAbiciune si intrebA la urma si

pe femeie :

Ce zici tu, Catring, ce sA facem cu

oamenii istia ? Prea ne roagA mult. Poate
nu-s vinovati saracii si not ii napastuint
si-om avea pacat". 51 de ce se hotara el
mai mult, de ce si necuratul par'ca ti da
ghies de a avea suta, si II impingea sa
facA si pe femeie sA vada la fel.
La asta, ce se gAndi si nevasta, ca In ade-
vAr, poate fac o faptA buna dand o mans
de ajutor vecinilor sa-i scepe de napasta :
DA, is vecini si poate n-or fi vinovati !"
cugetA si dAnsa. $i rAspunse :
DA, sa primim, da'a hi pAcat. Te
pune la juramant.
Pacatul it primesc eu, a rAspuns
Vasile Ros:ov, auzind-o.
$i Gheorghe a luat hartia si a pus-o in
chimir si, in fats judecatei, a jurat si el
si nevasta-sa, ca iit adevAr au vAzut un
barbat si o ferneie venind din fundul gra-
dinei, dar n-au intrat In ograda la Roscovi ;
ca pe oameni nu i-a vAzut acasa in seara
furtului ; sat ei de-a buna seama, ca au
128. 1. Dragoslav

dormit In Carina In noaptea ceea. Si au

mai spus si alti martori platiti,la fel, si
asa Judecata i-a achitat. Ba a osandit $i
pe Chitici la nu stiu cats despagubire In
folosul paratilor $i la amends in folosul
statului.
Insa abea Gheorghe si Catrina jurara $i
mustrarea ca o vraja le prinse sufle-
tul, mai ales ca Ileana lui Chitic, vazand
ca au jurat stramb, le-a grait:
Rau ati facut lele Catrina $i bade Gheor-
ghe ca ati jurat! Dumnezeu n-are sa va
ierte de ce ati Mut. Aveti un baiet si..."
Mai ales cand ii pomeni si de baiet, II
apuca asa o desnadejde, ca plecarA acasa
tare mahniti. Si in sufletul for se si strecura
de data asta credinta, ca au aparat pe
niste hoti, si au pagubit pe niste oameni
cumsecade.
Ba, Inca, pe langa toate Ii cuprinse si
o presimtire amara. Si In adevar pe and
judecatorii spuneau : Tribunalul achita pe
Vasile Roscoe..., acasa la Pricob se In-
tampla o mare nenorocire :
 Bataia lui Dumnezeu 129

Copilul lor, Ionics, se juca prin °gran,

imprejurul fantanii. Baba, soacra lui Pricob,
carped niste rufe la umbra unei salcii ce
strajuia jiuful. 0 ramura a salciei span-
zura deasupra ghisdelelor de lemn. i lu-
cru ciudat, Gheorghe acoperise putul cu
un capac de lemn, tocmai ca baietul sa
nu se uite In el $i sa cada.Copilului ce-i
veni, sa se dee hu'a de craca $i, cum
baba era si surds, nu bags de sea ma,
a el se suise pe ghisdele $i se balaba-
nea de ramura In o parte si intr'alta. De
odata, cum se facia, --ce ceas nenorocit
a ramura ii luneca din mans si baietul,
poc, cazit tangs fantana si se isbi cu
tampla de ghizduri. Strigat, chiot pe baba ;
venira vecinif, dar copilul OU mutt Si in-
ceta din viafa.
lnsa ably ajunsera la poarta farinei $i
o femeie le sari Inainte :
Fugal repede, a lui Ionics i s'a In-
tamplat o mare nenorocire : s'a lovit cu
capul de ghizdurele afantanel si amii nu
se tie ce e cu el. Fugiti!
Cc-i? Ce-i ? striga Gheorghe, ba-
ietul meu ! baietul meu ! Vai ! Vai !
9
130 1. Dragoslav

$i punandu-si maim la cap, fugl cu fe-

meia spre casa.
Ca vulturii intrarA In ograda : acolo
bAietul zacea fArA simtire cu o rand la cap
langA fantanA si In juru-i primarul sa-
tului, jandarmii, $i asteptau sa vie $i dof-
torul... $i lume din sat.
Unde e? Unde e? IntrebA Gheorghe.
Baietul meu ! baleful meu ! strigA
Catrina.
Insa bietul bAiet era cu ochii sticlitori
si asa li se nazArirA lui Gheorghe $i Ca-
trinei, ca par'ca In ei citeau o mustrare
si acea mustrare li se parea ca e aceea
ca au jurat stramb. Asta li Ingroz1 pe
parinfi, $i se uitarA unul la altul. Mai cu
seams femeia umbla cu copilul ca si cu
o pasere moartA : cum o intorci i.sa
ramane, $i li tremura trupul de inimA rea
§i de mustrare. Pacatul facut se coborase
la cele mai ascunse simtiminte $i le sbu-
ciuma sufletul pand la cea mai neagra
desnadejde, iar Gheorghe gill :
Asta e o ticAlosie, o Male a lui Dum-
nezeu !" $i isbindu-si pieptul cu pumnul
gill : Simt, stiu de ce e asta!" $i sgal-
 Male. lui Dumnezeu 131

taind femeia zise: atria, to vtii de unde

vine asta ?"
CAnd se auzi un glas langa danvii :
Ce sa fie ; bAtaia lui 13-zeu, ca ai ju-
rat strAth".
Era Ileana lui Chitic.
Da, facu Gheorghe, cutremurandu-se,
cAnd o vazii vi dandu-ise tnapoi, gral :
Am jurat. Da; am jurat. Am jurat strAmb!
Copchilul! Copchilul! Doamne! Doamne !..
$i stranse pumnul, par'ca voia sa-1 iz-
beasca In cineva vi nu-I gasea.
Apoi, bagand maim in curea, scoase
nivte francl vi hartii pe care ii daduse In
ziva ceea Ion Roscov, sA -1 Oespagubeasca
de timpul pierdut, vi privind la ei, gral :
Aivtia is bani de pe juramant, bani de
talhari, bani nemunciti, asvarlindu-i
grai : scarbal.. Blastam I... $i fugi din casa."
Ce sa va mai spun ? Copilul a fost in-
gropat, dar procesul Incept! din nou. Va-
sile vi Catinca Rovcov, au lost osanditi
la dot ani Inchisoare vi cinci sute lei despa-
gubiri; pe 'and Gheorghe vi Catrina Pricob,
pentru juramAnt stramb, la ate vase luni vi
cheltueli de judecatA.Gheorghe a Inebunitin
132 1. Dragoslav

inchisoare $i a murit; iar Catrina dupa

ce a iesit, de rusinea oamenilor, de mus-
trare de cuget, a gogit ce a gogit si a
murit $i ea, iar gospodAria for si a lui
Roscov s'a ales prafu : au fost vandute.
pentru despAgubirea pAgubasilor $i platy
de avocat...
Jar povestea asta s'a dus in toate sa-
tele de prinprejur $i chiar prin targ si am
auzit-o si eu. $1 asa am scris-o si eu.
MOARTEA PRINTULUI RUDOLF
 iiiitiMi4

Moartea Prinfului Rudolf

Era noapte; afara un ger de pocneau
capriorii casei de par'ca ar fi dat un ne-
bun cu toporul In ei; iar prin geam, In
parte Omit de mana iernei, se vedea zA-
pada sclipind la rezele lunei ca niste ta-
ble de argint. In casa la not cald ; o
caldura dulce $i molesitoare. Statusem acu In
la mass si focul era ras la gura sobei
unde carbunii prinserA o sgura albicioasa.
Nu mult, si trebuia sä astupam $i cahla,
ca jupdnul ger, de peste noapte, sa nu int?e
cu halaturile lui de promoroacd In casa.
5i de si era tarziu, cam la zece ceasuri,
totusi nu ne Indurasem sA ne dam somnului,
cad asteptam pe badita Hie, nepotul tatei St
vArul nostru, sA ne mai spuie cate ceva din
minunatele tui povesti. lar ca a nu adormim,
136 I. Dragoslav

toti ne luarAm cate ceva de lucru; mama

cu spatele la sobs ; totcea niste lana
pentru ata de coltuni, sora mea si fratele
meu Iecobut, depanau niste scule de in
pentru pus pe raschitor; tata, la o mass,
imi croia mie o caciula din o pielcicA de
miel ; iar eu de dragul povestei nici nu
clipeam din ochi. Si Cu toate acestea ba-
dita the nu venise: cine tie pe unde ra-
tacea, si doar ulcica cu mancare it a§-
tepta in sperla focului.
In is salt ramanem, ni se pare,
fart poveste, ii da tata.
Vad si eu, raspunse mama, imbaland
final de lana ca sA se rasuceasca mai
bine pe fus.
Dar stii ce, ne linisti el, am sä NI
spun eu una; uite, chiar amii, adAogA el,
masurand latimea cusmei cu degetele ras-
chirate, dupA care urmlt: Asa, cusma de
amu e ca si gata, atata mai trebuie cusuta
si, bade Ionics, privl el la mine poti sä
dai pe urma cu ie §i in cani . . . Si amii
sä ma sui la cusut colea la lambd §i sa
incepem". Si dansul luand scaunasul de
mesu.c.:t mamaliga, $i punandu-1 pe pa-
 Moartea Printu lui Rudolf 137

tul de lemn, ce era intre crivat $i sobs,

puse lampa Intr'un cui din peretele de
deasupra patului si, luandu-$i pelcelele
pentru caciula, si ata $i acul, se sui pe
scaun. Mai facia o palarie de hartie lampei
ca lumina sa se coboare pe lucru, se chiori
o clip sa-si puie ata In ac; isi lass $i
el palaria lui pe ochii sa nu-si strice vazul,
$i, dupa ce lipi pelcelele dungy de dungy,
Impunse de vre-o trei on cu acu In ele,
si Incepii:
Poste ati auzit a imparatul Austriei
Frant lozif, a avut un fecior, Rudolf.
Cum de nu, ii raspunse mama; apoi
nu eram eu la mama la Ilisesti, and s'o
auzit ca .s-o Impuscat?
Nu-i adevarat, ii tale el vorba; nu-I
adevarat! .. mie mi-o spus un om ca nu-i
adevarat, si NM Austria s tie a nu-i ade-
varat: Rudolf traieste cum traiesc eu si
ma vezi $i to vad.
El, cum asta? it Intreba mama do-
mol $i mirata.
Cum? Ascultati :
Imparatul Austriei, a fost In tineretea
lui om si jumatate: $i and o vazut o fe-
138 I. Dragoslav

meie pe placul lui, i-o sfarait calcaile dupa

dansa. Din pricina asta, zice-ca, a §i fost
i bataia cu Praisu 1) la sdse-zeci .i sdse.

Ei, cum? sari iar mama miratA i

mai mutt.
Apoi, atunci sa v'o spun mai lttai
pe asta : se zice ca el avea o draguta,
pe o jidauca frumoasa din Vieana, femeea
celui mai mare camatar §i de la care
Imparatul lua bani cu Imprumut cate odata.
Amii imparateasa o aflat, §1 cum era sora
Praisului, 1 -0 i lasat pe Imparat i o fugit
la Berlin i s-o plans lui frate-sau. Cela,
foc ! Cum se poate una ca asta, i
tocmai cu o jidauca?" Zor, nevoe sa-I lese
cu istovu i Praisu §i trimise vorba sA -i deie
socoteala de ruOnea facuta surorei lui,
iar ista, drept raspuns, i-o spur ca daca
Imparateasa s-o dus, sA fie bunA dusa.
A§a ? i-o zis Praisu : Atunci sa-i
dai zestrea sorAmei Inapoi !"Ba sa-ti mai
pui *i pofta in cui cumnate, i-o raspuns
Imparatul, ca daca le s'o dus, eu nu-i
mai dau ninic.
1. Prais. Poporul Roman din Bucovina I talmacege
Prusu ImpAratul Germaniei.
 Moartea Printulul Rudolf 139

Ca iaca cum a fost cand s-o Insurat Frant

Iosiv: ci-ca Praisu i-o dat §i o bucata de
Cara ca zestre sora-sei. Si, aiasta i-o cerea
el mai mult inapoi. Si a§a, foc i parjol
din pricina asta, bataie !...
Apoi, 1-0 batut rau pe ghietut im-
paratul nost' Ii da mama care era i
ea Bucovineanca.
Poi, cum sa nu-1 bata, povesti tata ..

cand el avea pusca cu ac, §i Praisu poca

cu tigae : pana incarca ista pwa, cela
Ii omora zece soldati.
Atunci, o murit multi, ii tale vorba
mama : Acolo a fost §i frate-meu, Ciuca,
§i spunea a chicau austriecii ca frunzele
toamna. $i spunea Ciuca a avea sa se
prapadeasca i el, dar o scapat intro apa
care-i zice la Cane-cret", §i acolo o stat
pana noaptea, §i nu se rasufla decat pe
o trestle ce o tine in gura... Doamne fe-
rete, ce o mai fost atunci !... Pe cat,
pe cat sa raman fara frate... Da', urma
mama, zice a o venit Imparateasa inapoi.
Da', amil, §i Rudolf era maripr.
Da', i lui zice a i-o fost dragi
jidaucele, IntArl tata... Si, da 1 a venit Im-
140 1. Dragoslav

parateasa ; bine, dar Praisu ce-o zis : MA

impac cu tine, bade lozife, dar ca sa nu
mai avem bucluc, la o adeca, cu locu,
zestrea sora-mei. CA am uitat sa spun
CA Ora care i-o dat-o sord-sei de zestre
ii zicea Silezia oi sa mi-o dai mie s-o
chivernisesc eu si s-o iei si pe sord-mea
acasa". $i numai asa s-au impacat, almin-
trelea intrau Ghennanii la Vieana.
La asta, mie pArandu-mi-se ca prea o
lunge0e tata cu povestea, dela una la alta.
II intrebai: Da'cu feciorul ImpAratului
cum a lost tats ?...
Cu feciorul impAratului cum a fost ?
Asa, ca m-am luat cu una si am spus
alta, da'vezi toate isi au talcul for si
trebuie spuse. Cu feciorul imparatului a
fost asa : ca si el 'dna s'o insurat, n'o
lost mai breaz ca tata -sau, ca vezi, cand
I§1 baga dracu coada in Cate o pozna,
iesci mai rau de cum to a§tepti. Si apoi
este o vorbA : Ce iesa din mata, soarice
prinde ;" dna i-o plAcut lui tata-sau jidau-
cele de ce sa nu-i placa si lui feciord-Su.
Eu o povestesc, asa, cum am prins-o : Si
zice CA si el indragea pe o fatA frumoasd
 Moartea Printulul Rudolf 141

fata unei baroane bogate, §i care

se zice ca §i ea era jidauca. Pe fata
asta o mai indragea i feciorul bancherului
de la care lua imparatul bani Cu carnata
i a carui nevasta traia in ascuns cu
Imparatul; i baietul bancherului o aflat i
din ziva ceea, somnul nu i-o mai ticnit.
Amii, zice-ca, intro zi, feciorul Impara-
tului o ie§it cu carata la map., cum iesa,
bunaoara, boierii pe Ulita-Mare, la noi.
Cand dinspre partea unde mergea el, hop,
§i feciorul de jidan, intro carata la fel.
cu a feciorului imparatului, §i clan cu call
nas in nas cu acei dela carata impa-
rateasca :
La oparte !" i-o strigat vezetiul Cra-
iului. Cela, de loc! La oparte Ca trece
Maria-Sa Printul de Scaun domnesc!"
Cela de loc!Craiul se scoala §i ii face
semn feciorului de bancher sa deie deo-
parte. Cela nici gand! Atunci el se da jos
§i it intreba : De ce nu dai deoparte ?"
Da' to de ce nu dai deoparte ? i-o ras-
puns blietul bancherului, Cum, tica-
losule §i soiosule sa dau eu laoparte ?"
Da, i-a raspuns cela, pentru ca Si eu is
142 1. Dragoslav

ca finer Cum tu, ca $i mine?" Da !"

Atunci, Rudolf a $i scos farvorul i, pac !
pac ! doua gloat* !
La moment, in toata Vieana s-o stint, a
feciorul impAratului o omorftt la pair pe
feciorul cAmAtarului cutare. Cand Craiu
s-o dus la Curte, imparatul la el : Ne-
norocitul de mine, ce-ai facut ?" Am
omorAt un soarice !" alpirule, acela iti
era fratele tau ! Du-te $i te ascunde $i la
noapte fugi unde ii vedea cu ochii, cA te
omoarA jidovii !"..
A doua zi, Rudolf a trecut hranita la
Muscal, iar In odaia lui era intins pe un
pat, un chip la fel cu feciorul impAratului,
cu un farvor la fel, in mana, si impuscat.
Un ravas pe masa, scris de mAna Prin-
tului in care spunea : Sufar de o boalA
grea, $i, din pricina asta, fArA a vreu am
omorat $i pe bAietul bancherului $i ma
omor $i eu pe mine, cA nu mai pot trAl de
greseala ce am fAcut -o si sA ma iertati !"
CAnd, colo, top, si ibovnica lui, de care
zice a ea Linea mai mult la feciorul
impAratului ca la bAietul bancherului. Cum
11 vede lungit $i fArA vieata, $i scoate si
 Moartea Printului Rudolf 143

ie un farvor, $i, pac!" un glont, In cap,

si se omoard pe loc... Si i-o ingropat pe
amundoi, $i nimene n'o stiut ca Printul
mort era un om de ciara pe care l'o In-
gropat ca pe an adevdrat fecior de domn :
cu popi, prapuri i flori, muzici, soldati
§i norod cat lumea, de cat a numai
ghietul Impdrat, plangea cu foc $i §tiea
ca fata care s-o omorat pentru un mort
de dud §i aceea era fata 14i.
Ta-ta-ta ! facuram toti, a mare
comedie !"
$i unde o fi feciorul imparatului
amii, tata? il Intrebai eu nerdbdAtor.
La muscal, rdspunse tata, §i aghia
a5teapta sa-I cheme sail ieie scaunul Im-
pdrAtiei i sd faca reguld In tarn. Cum moare
imparatul $i vine. Zice ca pe toti jidovii
are sA-i trimitd la Cara for, cum o fost ei
dela inceput. $i asa ca are sd ddie frai
la tate natiile din impArAtie : sd trAiasca
care cum ar vre ; sd nu-i supere nici un-
gur nici neamt, decat atata sd tale cu
scaunul dela Viana, ;.i sA plAteascA ghir
*i sa ddie catane. Atunci zice a are sd
impartd si mosiele boeroti, iar ca sd nu
144 1. Dragoslav

mai alba nici o pricina Cu vecinii, are sä

Intoarca si Romaniepnapoi Bocovina pans
la Rachita-Alba, wide o fost hotarul Mol-
dovei odata".
La asta o tacere de bisericA se Mai in
casA; fie-care se gandea la intorsAtura
povestei cu moartea lui Rudolf, dar eu
care stieam din cart! cum ni s'a rApit
Bucovina, si auzind $i cAte bunuri are sA
facA Rudolf pentru oameni, de as fi putut,
atunci l-asi fi adus Inapoi. lar ceeace mi
se nazarea mai mult, era Rachita ceea
albs" si par'cA o vedeam inteun fund de
zare tare departe, neguros, cum Isi flutura
frunzele albe Iii vant, $i par'cA vedeam
si un an troient de ierburi $i unde se
zicea ca a fost odinioarA despre Poloni,
hotarul Moldovei si, asa, in gAndurile as-
tea nu stiu cum m'a prins moleseala
somnului $i a: caldurei $i, am cAzut intr'un
somn asa de dulce, ca nu m-am trezit
de cat dimineata.
Ferestrele in casA erau arum ca oblonite de
ghiata $i Inflorite ca de o mAnA maiestrita;
cat de adult toatA o furase gerul, asa
ca puteai sA vanturi graunte. Mama toc-
 Moartea Printului Rudolf 145

mai atunci facea focul in sobs, cand iaca

$i lecobut, frate-meu, ca. se scoala si fuga
la geam, pe care if aburl cu gura !Ana
face un ochiu prin care vazui copacii plini
de promoroaca ca intr'o horbota, $i hogeagu
dela matusa R uxanda, vecina noastra, fu-
megand ca o lulea de uries. Ihaa !" faca
dansul cu bucurie, ca ger mai e afaral...
Apoi, la mine : Neat, mai lonica ca ai
adormit ; 0 venit aseara badita Ilie si ni-o
spus pana la ziva o poveste cu Torozan-
Cane-Viteaz".
Apoi, da, facu mama de la gura sobei,
si care punea acum niste uscatori; cat nu
te-am trezit : Mai Ionia, scoala, scoala
mai, si te desbraca! laca a venit badita-
tau Ilie"... Asi, tu,lemn. 0 trebuit eu sa
ma canonesc si sa te desbrac".
Cu toate astea povestea cu Torozan tot
o auzii si eq adoua sara, tot dela badita Ilie.
Asta am sa v-o spun eu alia data. Cat de po-
vestea cu Rudolf Craiul Aystriei, a trebuit sa
se intample cu Cara Iui ce-a fost, ca sa
am putinta de a o tipari asa cum am au-
zit-o, $i care poveste $i azi se aude prin
Bucovina; iar acum, nu de mull, mi-a spus
10
146 I. Dragoslav

un taran, ca. nu stie cine i-o spus-o si lui,

cA Rudolf a trecut la ImpAratul Galben"
si are sA vie cu oaste sA batA pe toti
Imparatii si sA -si ieie scaunul pArintesc
Tnapoi.
Iar eu i-am spus omului : Bade, numai
crede : poate and o buciuma Adam si or
tnviea toti mortii pentru judecata viitoare
o mai veni Rudolf".
i cu asta am IncAlecat pe o sea si v'anl
spus-o si d- voastrA asa.

"041.01°
NU SE SCRIE ASA USOR NOVELA
itittiatttitaitt
Nu se scrie asa usor novela
Domnul Capitan Nicolae Ionescu, pore-
clit de camarazii lui si Tatucu", iesise la
pensie, si amarnic se plictisea. Cat fusese
incazarmat, se mai Intalnea cu prietenii
lui : mai la o tuiculita, mai ceva table pe
is o cafenea,/mai un stosusor pe la el acasa,
.pe la alti prieteni $i, timpul trecea pe ne-
simtite. Si asa s'au scurs treizeci de ani,
par'cA ar fi fott di. Acum clipele i se pa-
l-eau ceasuri si zilele ani. Si apoi, omul se
invatase cu slujba : dusul $i intorsul dela
cazarma, venirea dela cazarma cu o tui-
culita la crasma lui Meier Iurie din Ulita
Mare, colt cu ulita Botofanilor, ii devenise
a doua fire. Acum cu pensia la trei sfer-
turi de leafA, fail chicusuri $i alte invar-
tell, fail atatea ordonante, fail soldati la
lemne, la grading, la prasit, la tocmit gar-
150 1. Dragoslav

dul, $1 cate $i cate plocoane, nu-i mai da

mana lui do'n Capitan de cat sA se cins
teascA pe el $1 pe cucoana Liza, cum
ii zicea el consoartei d-sale cu care i$1
manca sufletul de 25 de ani. Rar, cand
mergea la cafenea, rar and se Intalnea
cu prietenii de cazarma : si a4tia, care-
cum II Intalneau, ca fripfi ii dAdeau buna
ziva. $1 apoi, ofiterii in armatA se preinoesc_
cu vremea: unii se schimbA, yin altii not
$i do'n Capitan devenea din ce in ce rnar
singuratec $i mai mizantrop. Dela o bu
can de vreme, /I vazui prin librarii : cum-
pAra carti, cacti de citit, traduced $i
mai cu seams scriitori tined,. romani. Nu
ie$ea o carte, ca dansul sa n'o cumpere._
Avusese noroc ca asta s'a Intamplat in-
nainte de razboiu, cand cArtile erau ief tine-
de tot.
$i a trecut vreme. Intr'un rand vad ca.
do'n Capitan nu prea iese de loc in targ,
decat cucoana $1 servitoarea. II vedeam
pe afara, doar svarlind cu bulgari In gai-
nele care-i stricau straturile, iar noaptea
tragea storurile pe ferestre $i, nu vedear
pans dupA miezul noptii, cleat lumina_
 Nu se scrie asa usor novela 1

lampei care doar aurea desimea transpa-

rentelor. A trecut o vreme, cand intro zi,
3na pomenesd cu un biletel :
Domnule Dragoslav,
Ti rog, chiar di tndatd sd vii pi la mini
.ca am sa -fi spun ceva important.
N d-tale
Cdpitan pensionar,
N. lonescu
Mai, imi zic, de cand sunt In targul ista,
§i de cand it §tiu pe do'n Capitan lonescu,
nici °data nu m'a poftit la el. Ce are sA-mi
_spuie oare ?" ciudos, cum sunt.CAci
trebuie sa spun 'EA sunt un om tare ciudat:
ori §i ce ma ispite§te, $i mai cu seams
cand cineva cauta sA-mi vorbeasca, imi
place sa-1 ascult $i sa-i dau sfaturi dad
e de nevoie. Buun, ma duc. Casa lui do'n
CApitan era drept in varful dealului Boian,
la vreo doua sute de pa§i de casa mea,
i era cu fata spre rAspantia strazei Boian
colt cu ulifa Zidarilor §i, se vedea tare
bine, dela mine de acasA.
Dau la portifa din fata casei, §i unde
15 I. Dragoslav

avea un fel de gradinita cu flori. Cand §f.

do'n CApitan ca deschide usa
Poftim I Poftim, domnule Dragoslav !
VA a§teptam"...
Eu, incantat de cuvintele magulitoare-
ale lui, ma simtii mandru §i credeam ca
tine §tie ce lucruri rare are sA-mi spuie.
$i-mi intinse mana, dupa care 1mi spuse
la, poftim !... Uite, e cam &fanjet, dar
pe mata ti primesc ca pi un prieten. De
multe on stau cu nevasta §i va citim scri
erele. $i mai ales nevasta, cand vede ca.
scrii ea la noi, to asemueVe cu Creanga"..
Vorbele astea ar fi fost in stare sä ma
darame jos, data nu le-as fi auzit mntr'una
de vre-o doua zoci de ani, de and mi-am
schimbat porecla in renume, dal aka nu am
simtit cleat o ward inalzire a inimei.
$1 do'n Capitan imi deschise o a doua
u§A, §i dadui In o odaie cu un biurou ve-
chiu, cu o canapea, ni§te scaune vechi de
nuc dar Inca in buna stare, o etajera
cu carti noi §i vechi, reviste, biblioteci §i
altele §i un scrin de lemn de mahon, si
el vechiu se vede de and coana
Liza, jumatatea d-sale, 11 luase de barbat_
 Nu se scrie asa usor novela 153

Soarele de vara batea In fereastra din-

spre apus a odaei §i lumina cu o lumina
obosita tot laurrtrul casei. Insa, pe bh'ou,
pe scrin, carti deschise : Sadoveanu, Co§-
buc, Garleanu, iar pe birou o calimara
plina cu cerneala, un toc cu penita Inca
neatinsa de cerneala, hartie alba de scris,
cea mai bunJ, cinci bani coala, cum se vin-
dea pe vremuri; de o parte a calimarei o cu-
tie de tutun abea inceputa. De ea raza-
mata, tigareta de chilimbar cu o tigara abea
pusa §i neaprinsa ; langa ea o cutie cu
chibrituri ; de partea astalalta a mesei,
ibricu cu marina de cafea §i o sticla de
coniac plina, §i un paharel.
Privesc uimit la toate i nu infeleg ni-
mic. Totu§i, vazand ibricu pentru cafea §i
sticla cu coniac, ma gandii ca do'n Capitan,
Coate le progatise pentru a-mi face o pri-
mire din cele mai magulitoare, in casa lui.
la, fclzi, Ii rog, Imi zise el, i Imi intinse
un scaun. Fumezi ?Nu ! Cafea bei?.
Da, o cafeluta, da, Imi place chiar. Co-
niac ? La cafea, Ii raspund. Cum, nu
bei coniac, nici un rachiu ? Cate °data...
foarte rar. De cat doar in ceai, in cafea...
15 4 1. Dragoslav

o picathra doua. Ciudat, foarte ciu-

dat", imi raspunde el cu ochii in Ds si a-
proape descayajat.
Apoi, dupa cateva clipe de gandire, ca,
silit, ca Impins mai mutt de cineva, ca,
ghiontit, imi spuse :
Uite de ce te-am chemat: Ma plic-
tisesc strasnic, §i mi-am pus In gand sa ma
apuc di scris. Am atatea din viata mea di
cazartna, din razboiu. Eu am. fast artilerist,
voluntar, la bateria IV-a, la 77, am fost
ranit, si acolo apoi, am fost avansat la
gradul de sub-locotenent decorat in
si
spitalul dela Magurele de Insasi man Ma-
iestatei Sale Regina Elisabeta, si am atatea
in capul meu.., Si de aceia te-am chemat
sa-mi spui cum fac poietii istea de scriu:
ce mlnanca, la ce ceas se scoala, ce beau,
cum le vine for inspirapa. Ca uite, citesc-
nu mai departe pe Sadoveanu. Poftim, le
am deschise. Si lua de pe scrin volumele:-
.Amintirile Caprarului Gheorghita" si Po-
vestiri din Razboiu" si urma: Eu nu gasesc-
ca sunt scrise tocmai, tocmai grozay. Mie-
ml se pare Ca as putea scrie si eu asa.
ceva. Asculta numai...
 Nu se scrie asa usor novela 155

Da, §tiu, ii raspund eu. Dar In

sfar§it, zii I
tar el Incepu : Calarapil din Povestjri
de razboiu".
Da, ii taiei eu lectura, se poate ; d-ta
care stiff aratea din razboiu; ai fost acolo,
ai suferit, e0i de atatia ani in cazarm5,
§tii §i ai vazut atatea; potj- sä le scrii mai
bine, mai pline de adevAr.
A§a, addoga el, Sadoveanu ce, a
lost §i e1 un an soldat, Ca doar 1-am avut
In compania mea ca soldat bacalaureat si
cc a putut afla? Si a scris povestirile din
lazboiu dupa manevrele pe care le-o facut
§i dupa cele aflate dela until dela altul.
Nu-i aka ? fAcii el apasat §i multumit,
desbinandu-0 manile din umere.
Siantul adevar ! ii spun eu.
ACum, vezi, imi grAi dansul, uite,
mi -am pregatit totul : cerneala, Mille, pe-
nile, dar nu §tiu cum s5 incep.
Uite, ii zic eu, ce vrei sa scrii : Amin-
lid din Razboiu. Nu-i aka ?
-- Da, fAcu el din cap.
Incepe asa: cand s'a declarat raz-
boiul ; cum ai intrat voluntar; drumul pAna_
156 I. Dragoslav

la Dunare; ce-ati Intampinat acolo; cum ati

trecut Dunarea ; unde v'ati oprit; cum era
vremea; cum v'au primit Bulgarii; luptele
de la Grivita No. 1; No. 2; batalia din
Smardan; dela Opanez; caderea Plevnei;
cum ai cazut ranit; viata de spital; deco-
rarea; Pacea; cum s'aci purtat Rusii... ma
rog : tot, tot. Si eu, uite, to ajut: imi dai
lucrgrea, iti indrept 'stilul, limba, si Iti
gasesc sl un editor.
Multeimesc.._ SW, ca chiar ma apuc,
m'ai pus pe un drum sanatos..., dar ce-
bei asa inainte?...
Eu nu beau nimic.
Cum ? Nici o cafea, nici un coniac,
nisi o tigare?
Absolut nimic; ba din potriva, de-oi
bea un pahar de yin, de coniac, imi sla-
beste vointa si -nu mai p t scrie o iota
Nu se poa e ! Nu se poate! dadii
el manos, din maini,d-ta nu esti scriit r...
Eminescu, Creanga, Cosbuc pana nu pu-
neau sticla cu coniac inainte, cafeaua $'
tigarea, nu scriau.
Ma iarta, domnule Capitan, Eminescu,
poate, dar Cosbuc nu fumy tutun !
 Nu se scrie asa usor novela 157

Apoi, de aceia nici nu mai scrie

acuma de cat rar, dar Eminescu a scris
pana a murit. Eu nu stiu! Doina : Dela
Nistru pan'la Tisa", a scris-o cu o tigare
si inaintea unei sticle de coniac, la crasma
la Borta-Rece" din Ie.,si.
In starlit, it povatuii eu, incearca si
d-ta : Vezi, nu merge, cu linistea, bea
o c4fea. o tigara, douatrei paharele de
coniac, si poate merge. Verlain al Frantei,
marele poet decadent, cerea un absint,
scria o poezie Si i-o (*lea chelnerului
drept plata, si aista o vindea pe 1000 de
Franci. Edgard Poe nu era omul cel mai
de pahar : barirn ci-ca a fost gasit mort
de betie, in strada asa spun unii.
Asa, am sa fac, glasui dansul mul-
tamit si frecandu-si mainile. Apoi, urma
necajit : . nu se poate domnule, pana nu
iei cev . Uite, Vulovici, capitanul, po-
ietul Vulovici, el nu putea scrie o poiezie
!Ana nu bea trei-patru cafele Si nu fuma
tigara dupa tigara.
De, domnule capitan, incearca si d-ta.
Eu voi fi multumit and si d-ta vei putea
da realitatea razboiului dela 77. *i voi
158 I. Dragoslav

zice : Ina un om care era scriitor, dar

pe care nu l'a evidenliat de cat excitantele".
Dar mirarea lui fu gi mai mare cand
n'am vrut sa beau de cat o cafea simpla.
5i ne despartiram : el ramanand incredintat
a eu poate nu stint scriitor, pentru a
n'am patemi de artist, iar eu fagaduindu-i cu
o ultima strangere de mans ajutorul meu la
tiparirea operei. $i imi adaoga and sa
inchida up : daca izbutesc, cand man-
tui, to chem la un ghiveciu stra§nic OM
chiar de mainile mete ".
Trecii vreme. Uitai pe domnu Capitan,
and, intr'o zi, numai ce ma pomenesc
cu alt bilet :

Domnale Dragoslav,
Ti rog di indata sa vii pi la mini, a
am sal arat ceva frumos.
Al d-tale : Capitan N. lonescu
Mak sarii eu in sus, domnu Capitan,
sa §tii a s'a executat". $i imi inchipuii a
opera lui cu amintiri din razboiu, trebuie
sA fie acuma i gata. $i, fuga la el. Tot aka
de dragut ma priml, de data asta, insa era
 Nu se scrie asa (Igor novels 15f)

In jiletca si, cu manecele la camera, su-

flecate.
Mai, imi zic iar, ce face Capitanul chi
e cu manecele suflecate ? SA stii cA, de bu-
Curie a a mantuit opera, el vine dela bu-
catArie unde Isi coace minunatul lui ghi-
veciu Si acum ma chiamA sn -i stropim, In
cinstea viitorului succes literar, opera".
Cand colo, In loc de carp pe biurou,
pe scrin, nu gasii decat unelte de traforaj:
herastrae, pile, cioanase, iar In pereti
atarnete : o candelA, niste rame de por-
trete, un ornament pentru ciasornicul lui
desteptator, si acum un turn Eifel' pe
. biurou, aproape de sfarsit.
Ei, ma socotii iar, capitanul acum,
dupa ce si-a gatit scrierea, ca sa-si re creieze
spiritul, s'a apucat de lucruri manuale". Dar
el ma si luA desnadajduit si jalnic dela use :
Nu merge. M'am incercat, nu merge.
Am baut cafele, dupa cafele, sticla cea de
coniac toata, o cutie IntreagA de tutun,
tigari peste tigAri, nu merge... Acum vAd
ca d-ta esti scriitor. Daca n'ai dar inascut,
poi sA biei §i pe dracu, pu iesa nimic.
$i -am baut nu o sticla de coniac. S'apoi,
160 1. Dragoslav

cu cat beam, cu atata par'ca uitam si ce

aveam de scris... Si, uite, domnule,se
rasvrati el, apasandu-si pumnul in frunte,
le am pe toate aici; ti le pot spune ca dupa
carte, dar cand sä ma apuc sä scriu, nu
pot pune pe hartie o iota. Nu am putut
scrie decat titlu : Amintiri din Razboiu.
De acolo, s'a facut in capul meu gol,
par'ca as fi vanturat cenusa intro casa
pustie... Ce sa fac ?indol el glasul cu
jelanie. Ce sa fac ? M'am apucat de tra-
foraj, $i acum am sä ma apuc sä fac $i
cufere... Ce sä fac, daca mor de urat ?..."
Inteadevar, inteo zi, iar ma pomenesc
cu un bilet dela domn Capitan, sä yin, Ca
are sa-mi arate ceva neasteptat...
Maa, mi-am zis, sa stii a domnu Ca-
pitan s'a Indarjit si tot si-a scris Amin-
tirele sale din razboiu.
Si mi-a aratat, do'n Capitan, niste cufere,
de mi-a mers la inima ; iar cand ne-am
despartit, cand sa inchida usa dupa mine,
a adaogat. Ce sa fac ? Am venit la mat-
ca de, inainte de a intra in armata, am
fost cufarar"...
POLITIA DE ALTA DATA

11
 Polihia de alt5dat5
Era asa pe and se iau zApezile $i se
sghicqte pamantul pi copacii in Bucuresti
grind sa Inmugureasca. Mara call, si-un
soare de par'ca se sada in lacrimi de
fericire. §i era dupA amiazA cam pe la
ceasurile 3 jum.-4.
Comisarul Nea Nita Apostolet",cum
ii ziceau toti in maltalaua Tel $i Ghica-
Voda,un om bondoc, balan, $i cu mus-
'tata sbarlitA ca $i coama de pore, se scu-
lase de pe somnurde dupa pranz, si acum
sta In cancelaria sectiei 53 la un birou
acoperit cu o musama neagra, si care avea
pe el o cruce cu Domnul Hristos rAstignit
§I un clopolel cu maner de lemn.
Nea Nita" era cufundat- in conceperea
unui proces-verbal de Cercetarea mor-
tei unui lucrAtor, la o prAbusire de mal,
164 I. Dragoslav

la una din gropile de nisip, dela o fabrics

de caramida din cuprinsul raionului.
Prin sala, se plimba ca un urs in co-
livie, sergentul de post, Gavril Otoi, urr
tigan cu un nas curmat la mijloc si cu un
cap turtit ca o patiagica vanata, iar din-
colo, peste sala, Nea Stanila epistalul, iii
scria nepomenitele lui procese-verbale de
predarea citatiilor. Tocmai atunci se in-
torsese si lasase sa "se duca la masa si
tovarasul sau Mos Eftimie Ion".
Cand, deodata, se auzi ceva ca de want
afara, ca de ape repezi, ca deun clopot
Indepartat, apoi glasuri mai raspicate de
barbati, galagie de femei, planset de co-
pii $i, dela o cotiturl a ulitei Maija-Dom-
nului, se vazu o armata de oameni, o gloats,
par'ca veneau sa ieie sectia cu razboiu
si pe ce se apropiau mai mult, se Jamurea
parada: unii plini de sange, altii cu parul
valvoi si cu camesile rupte ; femeile, unele
cu prunci in brate, allele cu ei de mans,
sgariete, cu vanatai la ochi, cu parul smuls,
navalira cu totii in biroul d-lui Apostolet.
Haoleo !" domn' Comisar, mancate-a,
urlara ei : hamar cici not ; ne-a batut, ne-a
 Po litia de altadata 165

znopit cumnatA-meu, hotul, bulibasu nostru.

Cum se poate, una ca asta ma, in-
treba Comisarul; pe atafea figani sa-i bata
until singur?
laca ne-a batut, rosti un tigan Malt,.
desirat, cu o vanataie la ochiul stang, ti-
nand o prisnita la frunte; zau asa precum
vezi: eu cu cdmap rupta; hiel-hasta, a-
ratand spre alt tigan, si hel plin de sange
cu capu spit, nevasta $i dancii speriati
§i nu avem ce-i face a hiel ne omoara....
Ne-a batut ca pa hotii da cai. Ho pies&
dam domn 'comisar, numai sA-i bagi la
beciu si not sa radem de el nitelus."
Dar de ce l'ntarziau mai mult tiganii,
dece imprejurul sectiei se_ticsea de capete
sbarlite, de fete negre, tuciurii, de femei
si de copii care se uitau pe ferestre.
Comisarul, la asta suna clopotelul.
Nu mult usa se deschide, Si intra Nea
Stanila epistatul, cunoscut i de copiii
din cartier, si care numai el singur stia
cum $i de unde sa-i ieie pe pungasi.
Nea StAnila era un om de 40-45 ani,
cu mustata neagra, cu parul tuns cum se
mai zice frantuzeste Si lasat pe hunter
466 1. Dragoslav

putin §a0u, intrA zambitor, tragand tacti-

cos din o tigara.
Auzi Stani la, Ii da comisarul, ca
kichiosul cela de Magheran i-o bAtut pe
A0a, de i-o cotonogit. 1a vezi tu, nu-ld-i
putea prinde?
Ce sA-1 aduci, ii raspunse Stani1A,
Ala e prin Floreasca acum. Trebuie jan-
darmi.
SA-1 aducem, bogdaprostea lui, ii
Aa comisarul, sA-laducem cu jandarmi.
SA-1 haduceti, don' comisar, s'apleca
tiganul cu prinita la urechea lui nea Nita
§i li sopti: ho piesie dA cinci lei.
Tiganul Magheran era vestit hot de cai,
41 batau: cand ii era lene a munci, ieea
cu tovar4u1 lui, Hulduma, pe oseaua
Stefan -cel-Mare, inpla pe
i naivi cu :
Uite popa, nu e popa".
Peste jumAtate de ceas §i sosira patru
jandarmi cu un caporal, iar peste alts ju-
matate de ceas, se §i intoarsera cu nea
StAnila gi cu liganul legat fedele; un tigan
malt, ciolanos, pletos, cu o fata ca de sfAnt,
dar de data asta crunt, privea ratacit
 Po litia de altAdatA 16T

imprejur, pe and pieptul Ii iqea ca or

cobzA de legat ce era.
Sa trae§ti do'n comisar, sA traieftir rac-
nira figanii foarte fericifi, pe and eel cu
pri§nifa §i strecura u§or, pe nesimfite, sub
musamaua biuroului, o piesA de cinci lei,
apasand-o cu maim s'o vadA comisarut
unde-o pusese.
Huraa I." racnira §i figanii cei de afara :
SA traiasca do'n Nita comisarul, bulibap
nostru!" Chiar hap", se auzirA ni§te
glasuri de femei : ,Nea Nita sA ne fie hull-
ba§u nostru, hiel sA ne Each dreptate."
Ce strigA aceia afara ? IntrebA co-
misarul incluntat, pe StAnila.
Auzi, domn' comisar ? rAspunse el
razAnd, zic 0 deacum sl le fifi d-voastra,
bulibap lor.
Ce, eu vatav figanesc ? Si ie0 afarA:
Ce rO, tine striga? Ce buliba0, cA pun
bastonu pe voi."
In vremea asta, tot figanul vela strecura
§1 lui StAnilA o pies de cinci lei, care o
strause sclipind din ochi cu zambet, §i o-
puse in buzuna'r.
168 I. Dragoslav

Apoi comisarul inturna si Intreba pe

tigani: De ce v'a batut asta ma ?
De ce ne -al batut ma ? 11 intreba si
tiganca tAnara pe buliba.
Tiganu, doar arunca b privire ratacita
Imprejur §i tacii.
De ce i-ai ma? 11 intreba Comisarul.
Sa train, do'n Comisar, nici hieu sin-
gur nu stiu.
Nu stii ? glasul tiganca cea tanar6,
stramband gura. Nu stii? Cum nu stii?
Las' ca spun eu, ii da tot cel cu
prisnita :
\Ha venit necajit, si a sarit
acasa,
la soru-mea, femeea lui, Ca a zis, ca-1
Insala, cand merge cu bidineaua pe la
boieri, si a sarit mums -sa sa--i desparta
*i hiel la ea s'o omoare.Ha lasat-o mai
rnult moarta. Eu ham sarit 0-1 lini§tesc
§i hiel a sarit la mine si m'a Mut. Si a skit
nevasta si au sarit neamurile sä-1 imbu-
neze si hiel i-a batut pa toU toata tiga-
nimea a batut-o..."
Otoi ! striga comisarul pe sergent :
Baga-1 la beci si desleaga-i mainile.
Beciul unde baga pe Magheran cla cu
 Politia de altadata 169'

chepengul In said, iar cum it vdzura ti-

ganii Induntru, toti la comisar :
Domnule comisar ! Boierule Nita,.
hiindal ticalosul ne-a batut pa noi, lasa-ne
nitelu§ sa-i faceni o paradie.
La asta, nea Nita lua o Infatisare de
stanca si raspune : Nu se poate!
Haoleo! sari o bidinareasa tanara $i
cu camera toata rupta, in valtoarea Wail,
si soptl la urechea comisarului:
-- Ho piesie, numai zau sa ne Iasi. Si
figanca scotocind In san, scoase un tes-
temel facut motoasca, it desnodd intr'un
colt, si strecura si ea sub musamaua co-
misarului cinci piese de cate un franc noi,
nouti, cu zimti.
$i, hai, incepura a se paranda tiganii
pe langa beci :
Haoleo, hasta-i Maghiran voinicul,
buiacul ?
La asta $i sari nea Stanila din cante-
laria epistatilor :
Ce-i asta ma ?... Ce gdlagie !...
Vrem sa ne facem si noi un gust
cu prapaditul asta.
Nu se poate!
 170 1. Dragoslav

Hapoi, am dal doar o piesie lui domn'

Comisar.
Raul
La asta, tiganii se ghiontira iar un ti-
gan Huiduma, cel mic de stat $i cu fata
ca huma, scoase si el o piesa de cinci
lei si o strecura In mans lui Stani 1A, si
iar prinsera a defiler pe dinaintea che-
pengului strigand :
Rasta -1 feciorul lui Dediu cinstitul ?
Ilasta-i premarele nostru ?"
Haoleou 1 Ptiu! facu o tiganca.Hui-
tela-i! striga alta cu sgarieturi pe Obraz,
ce galbejit e! Ce mire e ! Huitela-i,
huite-1, bats -1 Dumnezelea! grai alta mai
batrana cu pArul valvoi, huite-1, batul-ar
Cioplea, cum ne-a batut hiel pa noi...
Ha! ha! ha ! facura toti tiganii In
cor. Ptiu! Ptiu! si tots scuipara In beci
si plecara, lasand In urma-le o galagie ca
si sgomotul surd ,a1 pnei hulboane cand
dpi In alta.
Pe unde au fost, ce-au Mut, nu stiu.
Cand iatA ca, peste un ceas, pe afarA, iar
se aude ceva ca de furtuna: Venea toatA
liganimea din cartierul Teiu si Floreasca,
 Po 'lila de altAdata 1711

cu o tiganca batranA to frunte, care, de

§i era §i ea cu un cucui in frunte §i ca
cAme§a §i fusta rupte pe ea, plangea §i
bocea, de se sfar§ea : Magheranu maicAir
Magheran!... HA-ha-h4.. PA cine or mai
Indragi fetele, pA cine nevestele dA ti-
gan? Cine a mai fi de acum bulibap fi-
ganilor, cine i-o mai povatul, daca se
duce In pu§cArie ?
Cand gi nea StAnila to u§A:
Ce-i cu vol inA ?
Ham venit, li dA Huiduma, care se
arata mai desghetat ca toti; sA dati dru--
mul lui pacatosu Ala care ne-a bAtut; CA
moare mA-sa da scarbA.
E greu acuma, e greu ; fActi nea-
Stanila, facem actele sA-I trimitem la par-
chet.
Haoleo ! urIA maica-sa. Haoleo, nu-it
trimete-ti! facurA §i tiganii §i un sgomot
ca de val se starni.
Cate un franc de fiecare, Ii dA StA-
ni1A, ca uite mi-am rupt ciobotele alergand
du pa el.
Haole-o! de unde sA avem atatea
parale?
172 I. Dragoslav

Nu stiu ; mi-am rapt sufletul pAnA

1-am prins, si acum tot voi vrefi sA-1
scoatefi ?
Si iar un sgomot ca de vant se stArnl.
Si, din unul din altul, se scotocirA si
adunara un pumn de bani, franc', ban*
si gologani.
Cand si Comisarul :
Ce-i cu voi ma ?
SA ne dati pe bulibasu nostru. . .
ho piesie.
Nu se poate? Si Comisarul se uita
cu manic la figani.
Nu mai havem parale, domn'Comisar,
a ce ham avut le-am dat lui nea StAnila.
Stanila! rAcni Comisarul.
Aud, domnule comisar.
Ce esti tu aice? si 11 privi si pe el
manios.
Da' ce-i domnule comisar?
Bine, tu esti mare si tare aice? DA-i
tu drumul!... Apoi dupa putina gandire
sbucni : Nu! si fAcii din deget arAtand hi-
ps : SA mi-1 aduci pe tigan aice!
Nu mult Magheran plouat, zApAcit, u-
milit, fu scos din pimnitA.
 Papa de altadatl 173

Poi, bine, se rastl comisarul, boc1a-

prostea ta, de ce faci scandal, ma, In
mahala ?
Haoleo, cazh in genuchi figanca cea
batrana, iarta-I domn Nita! Iarta-1 do'n
comisar, urlara tiganii, e om 0 hiel, §i a
gre0t.
Dar Nea Nita, cand plesnl o palms ti-
gancei, o 0 141 pe doumele: Na, ca
daca 1-ai fi tnvatat de mititel azi nu era
aice... Poama tiganeasca?"
Haoleo! Haoleo, ha homorat-o! Ha
homorat-o ! urla haita de tigani.
Mi-ai omorat maica, do'n comisar,
scra§n1 din dinti Magheran, cu pumnii
stran0. Am omorat-o? 'II dA comisarul,
da' to de ce ai batut-o ? $i comisarul ii
§i baga mainile in plete : Ti-am omorat
maica! $i incepu sa-1 traga de par cum
ai trage funia la clopot : Na, mai fa
scandal! Mai fa scandal!"
Haoleo! Haoleo! urlara tiganii,
iarta-1 do'n comisar, ca-1 omori!... IartA -1?
lartA-1, ma rog, ca-ti dam §i dumitale o
piesie.
174 1. Dragoslav

Stanila, uda tiganca cu apa. $i ad&

pompieria cu furtunurile sa 1mprastie ti-
ganii! strigA comisarul.
La asta tiganca, care numai se prefAcuse
moarta, si sari In sus. Jar comisarul, sAtul
de scArmAnat, Isi scuipA degetele: - Bo-
daprostea lui de figan, mi-am Imputit de-
getele". Apoi cAtre laie :
Hai, plecafi, si sA nu 17.1 vad 1 1

bagA de seams Magherane !." 11 ameninti.

nea Nita sbarlind sprincenele In sus.
$1 tiganii in loc sA se rAzbune pe
bulibasa de bAtaia mancata, 11 $i inconju-
rarA: Bulibasa maicAi", $i mamA -sa prinse
sA-1 sarute, pe urmA sorA -sa, pe urmA ne-
vasta-sa, si toti tiganii, $i sa-1 pipAe dacA
e teafAr. Nu insA fArA SA tremure,
11 si luara cu vorbe bune... Unul singur, cel
cu prisnita la cap se inturna si rotindu-s1
ochii Imprejur, pe cand comisarul tsi spala..
mainile 1ntr'un lighean, bags pe nesimtite
mana sub musamaua biuroului ci cterse
toti banii pusi de tigani acolo, apoi iesi
cu ceialalti tigani a cAror galAgie ca gla-
sul unui clopot In vagauna unui tnunte,
 Politia de altidati 175

se pierda In crasma la Nicoldie Olangiu,

peste drum, pentru sa se cinstl de !alpaca
dune si mai mutt de potolirea maniei lui
hiag heran.
0 FARSA
 O fars5
- DIN POLITIA DE OJLNIOARA --,

PlecaserA Conservatorii dupa vre-o doi

ani si jumAtate de regim si veniserA iarase
liberalii. FAcand prea multe neajunsuri
tetitenilot liberali, comisarul sectiei 54,
Ghita Gogoase, Isi predA, chiar in ora ca-
derei regimului, sectia, cu proses- verbal,
sub-comisarului cl. I, tiucsan, si epistati-
for : nea StAnila $i mos Eftimie. $i o sI
sterse pe dindos, caci daca ar fi dat pe
dinfata, se lovea nas In nas cu nea
Nita Apostolet, omul liberalilor si de o
droaie de cetateni veniti anume sA puie
stApanire pe ordtnea publicA din circum-
scriptie $i sA cotonogeasca pe nea Chita,
pentru desele lui procese-verbale de con-
traventii si inchideri de localuri.
Unde-i? Unde.i, pozivench:u, striga
neica Tanase lfrim,macelarul din str. Mar-
180 1. Dragoslav

ginei, ascutindu-si cutitul pe cureaua atar-

nata de mijlocul d-sale cat un cerc de
butoi.
II manancl striga fonfait Andrei Go-
garna, carciumarul din str. Romans, colt
cu str. Icoanei, isbind cu bastonul lui gros,
In masa.
Abia Ii linistira Bucsan, sub-comisarul
si cu epistatii, spunandu-le a fostul sbir
a plecat de mult.
Cu functionarii mai mici nu aveau ni-
mic cetatenii, caci erau Vechi In slujba si
se purtasera bine in totdeauna cu ei si
apoi, macar unul din epistati trebuia sa
ramaie de zestre noului regim, pentru a
preda sectia. Asa era obiceiul.
De cum luara sectia in primire, nea Nita,
se aseza la biurou, pentru a nu stiu
catea ()ark comisar al sectiei 54.
Inversunat fusese Gogoasa In timpul
domniei lui la sectia 54, cu cetatenii li-
berali, dar dupa doi ani de opozitie, nea
Nita era prapadu pamantului.
Cea dintai grip a fost, sa-$i ieie leafa ;
apoi se aseza pe slujba cercetand: care
liberal, In cei patru ani, s'a dat cu albii ;
 0 tarsS 181

care negustor conservator tine noaptea

deschis peste ora reglementard"; care
cetatean a votat cu albii la fostele alegeri si
cate $i mai cate mofturi. Toate lamurtrile
erau date de ePistatul ramas.
Altfel de politic facea nu facea nea Nita,
dar ca stalp at partidului era strasnic: Vai
de albi! D'apoi la alegeri, Doamne, cum mai
manuia bastonul lui cel gros la Tunari. Pre -
Cum Gogoasa it manuia pe al lui, cand era
el la putere, asa pi nea Nita se invartea
printre opozanti. Seara, dupa despuierea
urnei, numai ce-i vedeai cu jobenul pe
ceafa, cu fruntea asudata, intrand triumfator
In biuroul epistatilor, $i putin cam afumat.
Ce mai veste pe aici?
I se facea raportul.
Uf rasufla nea Nita, puindu-si bas-
tonul subtioara, spre a -ui sterge fruntea
cu batista. Insfarsit, am scapat... Bre, bre,
bre, ce mai trudal...
Apoi tare, spre a fi auzit mai bine de
.slujbasi.
Still ca am exit!.. Da' avuram $i de
furca, breee... Dar an esitara, au esitara ai
Avem majoritate, majoritate zdro-
 182 1. Dra gos1ay

bitoare... Suntem calare pe situatie. Se-

putea ?.."
In sectie, traia bine Cu toti, caci sluj--
basil se cam fereau de a antra In vorba
cu cei banuiti. Avea MO mare necaz pe
epistatul Stanila care nu facea politica;
ci ca om cu cask cu copil Isi vedea de
treaba, band $i cu albii $i cu rosii. Nea
Nita I-ar fi zburat, de n'ar fi avut de cu-
matru pe do'n Costica Belian, seful sectier
53, liberal $i el, dar cumatru si cu nea
Stanila.
and erau albii la putere $i 1 nastea
nevasta un copil, nea Stanila cauta sa
1-1 boteze un conservator, cand erau rcsii,
cauta un liberal. Avand cumetri In toate
partidele, statea bine.
Nea Nita s'ar fi facet punte, numai sa-t
sboare, dar epistatul avea 20 de ani de
slujba: cunostea pe toti cei certati cu le-
gea, stia bate coturile pungasilor, $i unde
erau- jocuri de carp $i de noroc, si iti
ghicea spargerea $i furtul cel mai neghicit.
Cand venea dupa 4 ani de opozitie $i de
post, nea Nita np stia nimic de cele ce
se petrecuse In sectia lui. Numai Stanila
 0 farqa 183

41 mos Eftime, epistatul, it punea In cu-

nostinta de tot rostul circurnscriptiei. Era,
de altfel, cinstit nea StAnila ; and Il da ci-
neva insa o para nu zicea be, ca de, cu
90 de lei pe luna nu se putea sa fii floare
In gavanos sau icoana de inchinat.
Si poate nici asta nu l'ar fi suparat pe
nea Nita, dar Stanila, cu cunostintele lui, II
WA arvuna invartelei pe care o facea Seful
on pe care 0 mirosea el.
Intr'o zi de iarna, cam uscata, dar ge-
roasA si cu putintel vant Intepator, Stanila
vent cam pant cu vreo treizeci de lei not
-nouti de argint, batuti pe muche.
Fusese pe la niVe lucratori de la fa-
brica de carAmida Tonola", luandu-le pa-
rale sA le faca niste hArtii de bunA pe-
trecere sau niste acte de identitate, si
mai Muse pe la niste negustori conser-
vators. Acum i se parea lui, a e In nouri
de fericire.
CAnd, iata-I si pe nea Nita ca infra cu
jobenul In cap, cu nedespArtitul baston
In mans. Se uita la nea StAnilA, si nu se
uita, zicandu-i celuilalt epistat:
Vezi, mai Eftime, ca eu ma due
184 1. Dra,goslar

nifelu§ pe ici, a§aa, prinprejur, §i fan Cl/

bastonul ca are s'o apuce pe strada Saul,,
are sA dea pe Tei, are s'o dea pe §osea
§i urma: CA am auzit CA tiganii de pe
Tei I§1 fac de cap .cu uite popa" §i ctt
Grantum.
Del nu-i vorbl lui Stanila, dar el sari
Apoi, do'm comisar, §i oamenii i~s vi-
novati: Astazi dimineata dau pe §osea
acolo o droaie de tigant cu uite pope,
§i ni§te tarani.
Tiganii, cum m-au vazut, au tulit-o §i
le-am spus oamenilor :
-- Bre, nu va potriviti, ca are sA va
In§ele. Dar unul cu nadragi largi §i
cu cojocel §i o cAclulA cat o banitl, se
vede ca 11 fAcuserA tiganii sa ca§tige ceva,
sa §i ratoi: Da' cine are nevoie cu banit
altuia?" Bine, i-am spus. SA nu mior-
lai. Cand m-am tutors, unul din ei se
planse ca 1-au punga§it tiganii cu 300 de
lei ce-i luase pe ni§te boi de la obor...
Dar nea Nitl, par'cA mai nu bagase de
seams, ce zisese Stani1A, a§a era de para-
bonisit pe el ci, scobindu-se In nas, rAs-
punse:
 0 farsi 185-

Lash asta... jandarm I jandarm! Apoi

icitre nea Eftime : Si ap, Eftime, eti mi
due, a§a ne-am Inteles, i iar Invarti basto-
nut pe unde are si apuce §i urmi el: Daci
Intreabi cineva de mine, vezi ca sunt la
Naie... la Dumitrescu pe Mud. Stii tu;
Naie al nostru... Cat priveVe despre tigani,
klau eu acu$i cu crucea peste ei.
In adevar, cand rizbea nea Nita prin
tigani, cu bastonul [Ili cel gros, vai §i a-
mar de Dielea loll
Hit, spre sears, s'a Inturnat nea Nita;
Mut cuc $i manios Dunare.
In sectie era Intuneric ; focul duduia In
-soba de tabla jucanduii panza Ingusth
de flacira e0A prin 'gaura portitei, pe
perete. Singura lumina ce o da camerei,
-era felinarul cu gaz aerian de pe trotuarul
.de afari, dar o lumina ap de inserare
si in toati canteleria nimene, de cat nea
Stinili, decurand sosit, descAltat de ghete
si de ciorapi, se odihnea pe pat in bitaia
luminei ce venea lini§tit pe borticica por-
titei, §1-§i fuma comerciala de cinciparale
adusi de la 0:angiu de peste drum de
"sergentul sectiei.
186 1 Dragostav

Stanila stia ca facuse pontul comisaru,

lui cu lucratoril de la Tonola. Nita se mar
dusese 1 apoi $i pe la Naie Dumitrescur
carciumarul liberal, tocmai de peste drum
de carcimarul conservator la care cin-
stise Stanila si cy alti conservator i. Nae-
ii mai spusese ca Stanila e ,un tradator
$i un spion de al albilor" ; $i asa de data asta
vent $i mai iuversunat, ba $i mai pit t ca de-
obiceiu, ca sa aiba curajul sA4 spuie lull
Stanila toata ticalosia : .
Stanila! St nila ! striga el, cum in-
tra, bItand cu varful bastonului in podele.
Poftim 1
Stanila,lasa, asa Stanill, tu esti mare,.
tu esti tare. De-acum te-ai dus uite, to -ai
dulls_
Si seful, abea sprijinindu-se pe picioare-
de treaz, isi netezt palmele una de alta,.
ca §i cum total ar fi sfarsit. Dar lui Starlit&
nici nu-i pasa, ci-si fumy tigarea tihnit,
scotand niste rotocoale ca par'ca gura lut-
era burlanul ce da prin geam afarA, pe
care eua fumul de la sobs.
Asta it desnadajiul pe nea Nita $i it
fan a se smarcaie in intuneric §i s
 0 tarsi 1ST

if upasca Inecat §i) totuC nadajduind sa-I

faca pe epistat sA vorbeaka, dupA cate-
va clipe de mocopala, gra' iar, dar mai
.apasat:
Asa Stalin, tu e*ti tare, tu esti mare.
..Mpa, bun!. Asa am sa-i spun Inspec-
torului, d-nu Mip: St Anita e mare...
In clipa asta, cand mai vru sa urmeze
.ta Stanila e mare i tare, up de la sala se
-deschide cu sgomot §i o matahalA intrA
pe u§A, zicand :
-- Nita, bre Nita, haida bre I.. De cand
-te aVept afara, mi-a degerat inima in mine.
Da, staff, bre I 'nescule. Stai bre
Petrache, stai nitelu rgspunse §efu : Stai I..
...$tii ce? Ia asculta: StanilA e tare §1
-mare.
Da' haida bre, II zise namia, haida,
lasA omul In pace. Ce n-ai altceva de
lucru ?
-- Nu, bre, staff : Stanila e tare...
La asta numai se aude clopotelul tele-
fonului, nu de mutt a§ezat §i prin sectiile
potitiene0.
Stanila vrea sl sara.
Nu, zise §eful pg§ind, clAtinandu-se
188 1. Dragoslav

pans la perete; nu, eu... Eu... care... Vorba

!ma i se si Ineica In un sughit scos ca si cp,
parere de Mu: Ei dracia dracului eu vor-
besc, si iar sughita: Ei dracia dracului,
urma el, necajit: Ce-i asta bre, de sughit?
Alo? Alo... Al000? Si scapa recep-
torul : Ei dracia dracului ce-i in astaseara?
Alo I.. Al000 ?...
Citle-i acolo; li fu raspunsul.
Sectia 54.
Da, aicea e 53.
A, to esti Costica? Intreba sefug
Cu glas miorlaitor.
Eu, dar d-ta ?
Eu, Nita...
Tu esti Nita?
Eu, ce mai faci Costica?
Bine.
Apostolet, eu ma duc, II Me vorba
lonescu din intuneric, unde se legana ca
o salcie.
Da' stai bre, Ii raspunse nea Nita,
cu receptorul la ureche, sa bem cate o*-
tuica, icea la nea Stan Rusescu, mai sta.
numai nitelus...
 0 fars1 189

Apoi catre cel ce-1 chemase la telefon:

Costical
Ce-i bre ? 11 IntreabA CosticA abia
tinAndu-si rAsu.
La ce mai chemat ?
Te calcA inspectorul!
Ei si? SA vie sanatos...
Si iar scapa receptorul; ceea ce 11
fAcii sA sbucneascA :
Fir-ar at dracului... Fir-ar al dracu-
lui de treabal...
Mai drags Nita, haida bre!. LasA
incolo sfArseste °data...
Stai sA -i spun lui CosticA ceva...
StAnilA e mare... Alo! Alo 1 Sectia 53. Alo.
Sectia 53. Ei drAcia dracului, a inchis si
aveam sA -i spun.
Ci las-o dracului bre, cA mA duc.
Nu ! Alo 1 Alo 1 Centrala ?..
Alo ? Ce poftesti 11 intrebA un glas
de femeie.
Domnisoara, dafi papa!
Alo! Alo!... Politia! Al000!.., A...
Da 1 --ii fu raspunsul ce doriti.
-- Dati sectia 53.
Poftim !
ISO I. Dragoslav

Aici e sectia 53! Acolo e CosticA?

Aid, domnule Comisat.
Ptiu, fir-ar at dracului, ca mult am
muncit! Spune-i sa vie nitelus la aparat,
ca-I chiama Apostolet.
Ce vrei, Nita? Ti fu de IndatA ras-
punsul.
Costica! CosticA, tu esti bine cu in-
spectorul, cu Misu : Spune-i asa a Stanila
e tare si mare:
Da' hai bre! 11 Intrerupse lonescu
din Intuneric, scos din rabdari.
Mai stai bre nitelus 1 Stai bre un
minute Costica! CosticA!.. A Inchis!..
$i cu vorba asta si scapa un sughit
Inecatl
Ei drAcia dracului, f6ch el, acum §i
sughit. $tii bre, parca-i afurisit, daca as
fi beat nu mi-ar fi ciuda. Asa, Stanila,
de acum te-ai dus... te-ai dus... Tu esti
tare, tu esti mare.
Ei, frate, vino odatA! 11 apucA lonescu
necajit din umbra: Haile la Nicolaie.. peste
drum, ice la Olangiu... DouA mititele,
adaose Ionescu, sA stii, dacA mai re-
fuzi, mai bine trage-mi douA palme...
 0 fars1 191

La asta, comisarul invoitor, apasa pe

butonul soneriei de la masa sub- comisaru-
lui cl. I. Pe data se ivi pe usa sergentul
Stan Patlagea, cu nasul turtit ca o pada-
gea role $i fata aramie ca o caldare, cu
mana la tesac, si cu cealalta la cozorocul
capelei $i grai :
Traiti, do'n comisar l'
Mai, Stane, vezi, tu, daca ma chiama
cineva la telefon, spune-i ca sunt in casa..,
$i tu ma cheama de vis-a-vis de ici... Nu I.
de la asta, de la Stan Rusesc... Eu, tacit
nea Nita impotrivindu-se si bataindu-se
prin intuneric, eu la hotu de Olangiu nu
ma duc. La Olangil, eu nu ma duc... Con-
servatorii bre, Conservatorii astia bre Is
de speriat... Mai, m-au ingrozit hotii astia I
Cum zice $i nasi-meu, care e colo, stii,
tu, la regie : Bre cu astia nu mai e de trait.'
Ei haide $i la Stan Rusescu, ii da
Ionescu.
Dar cand sa iasa : numai ce se auzl
un uruit de trasura grea.
Stanila sari fript $i, repede, Isi trase
cismele, trecii pe sala in veranda, lua
lampa de pe masa unde erau condicile
192 1. Dragoslav

de revizie a agentilor $i comandantilor de

vardisti $i o puse pe biuroul comisarului.
Cand, pe up cea din fata, se ivl un
clomn lntr'o bland mare de animal -cenusiu,cu
un guler ca o ureche de elefant ce-i aco-
perea capul cu o palms mai sus de caciu-
lila de der ce o purta In cap; doar ear-
ful nasului si ochii i se vedea $i, omul
Imblanit, infra In biuroul sefuluit Aice era
condica de inspectie a comisarului si epis-
tatilor prin raion" i aceea de revizie a
inspectorilor de politie.
Cum intra, se araza la biurou si faca
lampa mica.
Bogdaprostea ei de treaba, soptl
comisarul; n'am parte sa beau macar o
luiculita, si grai lui lonescu... Bre, Petrache
pana a trece inspectorul, asteapta-ma nu-
mai nitelu§ la Rusescu" $i pas' bombanind
peste sail: Ei dracia dracului" $i cAuta sa
se tie bine. Dar omu cu bland statu de lemn
pe scaun.
Iertati, domnule inspector, zise nea
Nita tresarind la vederea blAnei, dupa care
recunosca ea Imblanitul e chiar inspectorul
culoarei locale, domnu Misu... Acuma vin
 0 farsi 193

i eu din revizie : am fost pe aici nitelt4

asa $i arAta cu degetul, cA a luat-o pe
lAnga wile, pe strada Saul -- pe Tei-
lor, $i urma: pe sopa, apoi am luat-o
pe Tunari."
Bine, bine, zise inspectorul, am au-
zit ci esti cam aspru ;,superi oamenii de
serviciu, to certi cu ei de la spaga.
Fereasci D-zeu, domnule inspector,
daci Stinili, Stanila e tare...
Destul, ii taie vorba omul cu blanA
1 se ridicA si din sA iasA.
Da' pentru numele lui D-zeu, prinse
a se sand nea Niti, domnule Inspector,
domnule Inspector, am casi... sunt fami-
list.., Stanila! Stinili 1 Unde esti StanilA ?
strigA el ca trezit din biuturA.
Cand, iatA-1 $i pe nea Stinili ci se ivl In
oa biroului, somnoros, frecanduse la ochi,
si, ploconindu-se, zise : salut, domnule
inspector?.."
Spune-i StAnilA! Spune-i $i to pe
.cine- am supirat eu din cantelerie ? . VA
zic eu voila bre, un cuvant ? Nu %TA sunt
eu, ca un pirinte, ca fratele vostru ? zise
el scancitor.
11
 94 f. DraEoslav

Stanila vrit sa raspunda, dar de odata se

opri mirat, caci pe cand nea Nita era cu fats
spre epistat, un cap rotund, cu o guse rasa,
alba ca de pureel de pus la tava, se ivi din
blana si se ascunse iar. Stanila ar `fi tipat,
daca blana nu i-ar fi Mut semn sa taca. $i

-
omul cu subs gra! apasat $i ragusit:
Sa vii mane la inspectorat, la ra-
port !..." Apoi, ridicandu-se, isi mai said
gulerul in sus si iesl lasand ingalbenit pe
nea Nita care acum par'ca se trezise-
de-a binelea.
$i pe cAnd In depArtare se pierdea u-
ruitul din ce in ce mai surd al roatelor
trAsurei, comisarul se uita la Stanila, care,
mai nu pufnea de ras; dupa cateva
clipe de reculegere sbucnl:
Ce-i asta, Stanila? Tu nu zici
nimic? Par'ca iti vine a rade.
Dar nea Stanila 4i puse mainele in
buzunarul pantalonilor $i se intoarse fi-
lozofic $i, pAsind peste sala in canteleria
epistatilor, se pierdit In intunericul odaei
luminate doar de focul din sobs.
Nea Nita se nita dupa el si gra], Band
din cap:
 O farsi 196

Mi-o fAcusl, Stanill... Tu esti tare,

to esti mare... Vom vedea, vom vedea,
StAnill hap I" $i sughita din nou.
Repede fan' lampa mare spre a se uita
la condica de inspectie :
Nimic, facia et, mirat I Ce e asta,
StAnila ?.- StAni1A, n'auzi. I
Ia to uita bre, zise el ciudos dar sl
luminat, cand se arata epistatul In usA
condica goals. Unde a scris!.. MAi, poate
a scris pe undeva... rAsfol condica :
i

Nimic bre! Ce fel de inspectie e asta ?"

Cand numai ce se auzl un nou uruit
de trAsura.
Nea Nita ingalbe.ni, $i zise : Oare nti
s-o fi Inturnand ? 0 fi uitat all facA
raportul In condica. Uite m5, CA a stat
aicil hap !" $i nu ispravi bine vorba, cand
intra pe sala aceiasi subA cu gulerul In
sus. De data asta acoperind o palarie
gambetA neagrea. Ltba se scuturA, gulerul
se clan in jos, se deschie la piept si
spre mares uimire a comisarului, se vazii
In fatA cu domnu Inspector Otolescu, de
la coloarea de negru, de serviciu Ia
seara ceea.
196 1. Dragnslav

Omul dAdii bunA seara, dadu man, cup

comisarul, care par'cA se mai incalz1 ca
de-o nAdeide §i zise : Asta sears sunt eu
de serviciu. Miti e cam bolnav, a_

racit.
Dar d-nu Miti a fost, acum aice;
chiar nu-s cinci minute; de cand a plecat.
De aid? Apoi doar era pi-Ai:Mit In
pat de bolnay. Cand m'am dus eu mai,
adineoarl; ii punea paharelipitori.
Acum, a Ot de-aici §i nici nu 1 -am
vazut bine la fats a§a era de imbodolit.
Nici condica n-a iscalit-o.
Cum se poate?.. Curios 1 Si i-am
spus sA nu iasa din casA 1 i asa i-a spus §i
doctorul. Curios om!.. AdA condica... Ce
mai e pe aici?
Ce sä mai fie cum spuna venit
d-nu inspector M4u cam suparat; a zis
ca eu fac §i dreg, a supar functionarii,
lumea... Si iaca Intrebati pe Stanila sA vA
spuie ce fel de om stint eu. Cum ml port,
ca un frate, nu ca §ef.
Curios! SA tii ca numai frigurile 1-au
scot din casa §i, in fierbinteala lor, ti-a_
 0 farsA 197

Mut scena asta.. Curios, el care vorbea

asa de bine de d -ta.,. Ia dA condica : si
dupd ce cotnisarul Ii mai dada unele ra-
poarte despre tiganii de pe sosea, care
pradd pe naivi cu fgrantu" §i cu uite
popa"... d-nul Otolescu scrise In condick
apoi se ridica si, dand man cu comisa-
rul, se pierdu spre usd, lasand In urmd-t
acelas sgomot de trasurd ce se Indeparta
ca si a acelei dintai cu deosebire, ca lAsA
pe nea Nita cu o InfA;i3are $i o inima
mai bund, $i cu o nota In condica din cele-
mai laudaroase la vegherea comisarului sl
a linistei din circomscriptie.

A doua zi, toatd comisdrimea din ca-

pitala stia de festa jucatd lui nea Nita,
nu stiu de cine, de oarece nici domnu
Misu nu ieslse din pricina boalei din cask
nici blana cu care facea inspectie nu-i pie-
rise din cui, decat atata s3 stiea el la politie
erau cate-va subi la fel, cu care inspec-
torii $i comisarii delegati fAceau iarna
inspectie, si ca una din ele ci-ca a pierit
$i a venit tot in seara ceea, adusa iar de
o mana necunoscuta.
498 T. Dragoslav

Singur St Anita stia, CA acela care li f A-

cuse figura lui nea Nita, era chiar cumA-
trul lui, do'n CosticA dela sectia 53, cAruia
.StAnilA de cu vreme i se jeluise, cA nea
NitA 11 prigoneste de-$i- scuipA sufletul,
pentru toate mofturile.
Si nea Stanill a murit $i nu a spus
nimanui cine a fost persoana, cleat cA
=din ziva aceia nea Nita i-a dat pace sA
facA ce-o vrea, cAci cu toatA Incredintarea
datA de d-nu Misu, cA nu a fost el, totusi
a rAmis Incredintat cA poate a fost altA
persoana sus puss, dela Politie, care a luat
blana $i a dat o Tait A si pe la sectia lui,
.anume sa-$i apere pe ocrotitul sAu nea
StAnilA epistatul.

Oe
DOI AGENT/
 Doui agenti
Era iarna §i pe la unsprezece noaptea,.
Viscolul urla pe la ferestue $i isbea za-
pada In geamuri, de par'c da cineva cu
nisip si cantecul lui !Area cateodata and
ca un uruit prelung de trasura Indepartatg
and ca geamatul unui om indurerat, cand
Ca fasiitul unui stol de pasari calatoare.
In secfie, de data asta nu era dacat
ino Eftimie, epistatul, care scria procese-
verbale de predarea citatlilor, sub-comi-
sarul cl. I, Moraru, care 41 trecea hartille
Intro condicg, pe cand sub-comisarul Sta-
nilg, cu picioarele desculte, isedea lungit
pe un pat pe capataie si fumandu-si tigarea,
Imi dicta niste procese-verbale de predarea
unor sitatii. Sunt de neuitat procesele-
verbale ce le faced nea Stanilig cum Ii
ziceam eu si-mi placea sg le scriu, ca
/n ele spunea toate bazaconiile ce le In-
202 I. Dragoslav

-tampina la Inmanarea hartiilor. Si tocmai

atunci, Imi dicta unul care -suna in felul
;sta:
Noi, Sub-comisarul StAnilA dela sec-
hia 11.
Transportandu-ne pe str. Mani la d-nu
Vasile Curehianu, la poarta Imi e$l tnainte
consoarta d-lui, d-na Gafita, care avea In
brate pe fiul sau de trei Zuni, JenicA; iar
d-neaei nepasatoare fuma o tigara. Am in-
trebat daca d-nu Vasile e acasa, caci
vreau si -i dau o citatie. D-neaei mi-a spus
viansatd a d-lui nu-i acasa. Eu atunci..."
Uliuliului I Ptiu 1 ptiu I M'am fript I
Ce ti-a venit bre? Ii zise mos Ef-
-timie, uitandu-se jimbat la el.
Ma mai intrebi, s'o is dracu de treabA,
gral nea Stanila. Faceti atata galagie a
'Ware chip omul sa dicteze un act... 5i,
poftim, m'am fript cu tigara.
La vorba asta, usa se deschise $i doi
insi intrara : unul grasuliu, spalasit, cu
mustAtile galbene, cu ochii ca scaldati In
lacrimi si putin rosii pe la gene, cu par
scurt, Imbracat cu un palton rosietic, de
vechiu ce era, $i cu toti nasturii la el.
 Dol agent! 2030

Cel de al doilea, mic, slab, cu mustata

castanie pi pArul ca niste fin aruncat cu
tApoiul, cu veselia pe fatA, $i lmbrAcat cw
un palton ros panA la atA cu cheutorile
destrAmate. Si ne zisera: BunA searat!"
iar lui Moraru 1i gal inchinAndu-se: Sa-
lut, Domnule sub-comisar I".
Bunt seara, raspunse $i mos Efimie,
dela masa-i veche. Si, dui:4 ce iscAlira-
Trite° condicA, se fault cunoscuti sub-
comisarului, $i afial ca celui d'antaiu li
nice Aronovici, iar celui de al doilea Ni-
culae sunt trimisi sa facA razie In sectia
§i
noastrA pi prin campul Teiu.
De unde pAna unde? IntrebA Moraru,
ca doar aici avem agenti.
Ne-a gonit d-nul comisar lonescu,
dela a zecea.
Da' de ce? IntrebA mos Eftimie.
CA aduceam pi not ate nitel yin pe-
acolo §i cinsteam cu baetii.
Aid, toti raserAm.
Apoi... grAl mos Eftimie, scArpinAn-
du-se dupa ceafA, si Incretind frunteai
acolo v'ati gasit sa duceti, nu stiati ca aice-
inurim de sete.
204 1. Dragoslav

Apoi sa fiti blagosloviti, grAi nea

StAnila, si D-zeu sa vA intareascA puterile,
ca stiti,asa cute Inlaid asa-i duc dorul de
cute un paharel.
La vorba asta, Aronovici Ma din ochi
lui Nicolae si Ii arata usa. Deodata Nicolae
pied, si se intoarse indata cu o legatura
din care rasturnd ni§te cartofi In rula sobei.
Da' ce faceti ? Intreba Moraru.
Apoi, ispravim, raspunse Nicolae, ce
Incepusem dincolo.
Ce au pierdut Ala de la a wea, zise
Nicolae, au sa pomeneasca.
Ei, acum ceva de gatlej ? gral Nico-
lae, si se uita razand la Aronovici.
Da' e cam tarziu, li raspunse Moraru.
Si are Manole Olangiu niste yin I
zise Stanila plesnini din limba.
Aici, Nicolae prise sa rada.
Razi, glasui Aronovici, si purceaua
moarta In cosar. Ai uitat ca not cand s'o
zarl de ziud trebue sa fugim la siguranta
cu raportul ?
Da' mai dal dracului de raport.
De raport imi arde mie cand Imi arde
gatlejul ?
 Dot agenti 205

Ah, dar mie ; un paharel acuina ar plati

-tin galben, ti tale vorba mod Eftimie, scAr-
pinanJu-se pe gAtlej.
Poc I" Mai Moraru bAgand un deget
in gurA §I Wand sa-i pocneasca falca.
SA fie ai dracului de nasgambi, cA
am uitat procesul-verbal. Scrie, Nica I Imi
grAl nea StAnila, rasucindu-§i altA tigarA.
Ptiti I mai, sa fie at dracului, cA m'a omo-
rAt slujba asta.
Nu §tiu zAu, zise mod Eftimie, uitandu-
se la el pe sub ochelari, de n'ai omorAt -o
-tu pe dansa. .

De unde ai lAsat mai Nica ? mA In-

trebA nea StAnill.
Dar eu ii spusei :
Si d-neaei mi-a rAspuns ofansatA cA
4-lui doarme ! !..."
Rupe, Imi zise el, cA din pricina pala-
-vrelor Astora, mi-am pierdut §irul.
Mo Eftimie mai vol sA spue nu §tiu
.ce, dar Aronovici gill :
Niculae ! Ai adus ceapA ?
Adus, §i dus la mine acasA, rAspunse
Intrebatul.
Ei, dada dracului, zise Aronovici,
 206 1. Dragoslav

razand : asta cu osele cu momele s'a dat

pe langd nevastd-mea, §i ce-a facut, ce-a,
dres, ca mi-a mancat toata ceapa *I ustu
roiul. Dar sa lasam asta, deocamdata mg_
fa cu leOn de foame §i m'apuca cu sete..
Fugi la Manole, Nicolae, dupa paine. Etti
am adus, uite :
Si incepii sa scoatd, dintr'un buzunar
al paltonului, un pachet mic, din altul, alt
pachet §i din surtuc alte cloud ; §i le puse-
pe toate pe masa.
Asa I bun, is poWti sa vedeti ce am
aici I
Si prinse sl desfacd :
Aici am $uncd, aid branzd, 41
carnati, a,ci... staisere.
Manole are un yin strwic, Ii dA
Stanila. Saizeci de bani litrul.
Eu dau un chil, ii zise mo Eftimie,
scotand portofelul §i trantind banii pe masa.
Eu dau cloud, glasul Moraru, §i Ma.
o chitantd.
Noi caste unul, zise Aronovici. Fuga
Nicolae, cd mi -e mai mare ru§inea de oa--
menii A§tia.
-- Spune-i lui Manole, zise Stanila, sa.
 Dot agent! 207

dea pi pentru mine unul pi sa insemne

la partida mea.
-- Hai of d-ta, nene Eftimie, vorbi
Nicolae, ca te-i pomeni ca sparg gcana pe
-drum pi d-lor o zice ca 1 -am Mut eu.
$1 dupa ce se incheiara la paltpanele
vechi, umflara o cana de sub pat, oi
..zyucnira afara. $i era o vreme ca aceia :
statuse crivatul o lead, dar iar incepuse,
de par'ca voiau sa duca cu el capriorii
batranei cladiri a-i sectiei.
In limp ce Nicolae cu moo Eftimie
lipsira, Moraru puse masa cu fete de
hartie $i oervete la fel.
$i and crivatul urla mai bine, cartofii
erau gata, ei intrara cu cana cu vin of
niote pahare of se scuturara de omit,
TO§il la fats. in sectie era cald $i o tacere
de nu se auzea decat parpaitul cartofilor
In rula, pocnetul sau tiuitul unui lemti in
sobs, paraitul burlanelor infierbantate,
scartaitul condeiului lui Moraru, glasul lui
nea Stanila, pi cantecul viscolului.
Dar iata vinul pus pe masa intie- meze-
luri pi cartofele coapte puse gramada.
208 I. Dragoslav

Dar, fan Nicolae la Manole, mai erau

§i doi lautari. Ce ar fi, colea, In surdini.
Fuga Nicolae, dar §tii tiptil. Spune-
le cA-i chemi sA ne fad o declaratie.
La urma, de a vent cineva, ii bagant
§I In pivnitA, grAi Moraru.
In vremea asta, mo§ Eftimie Mu pe
paharnicul, subcomisarul Moraru taia bran-,
za, §unca §i impart-, tacamuri de lemn.
i Nicolae o §i sbughi §i nu mult se
Intoarse cu doi scripcari, sgribulifi §I'
strAn§i in paltoane cam jerpelite.
Tacerea fu doar panA ne a§ezarAm la
masa ; de acolca Incolo cAnd taceau 'Au-
tarii, incepeau ei cu glumele care curgeau
ca vinul §i cu ele §i rasul. Moraru la
fiecare nf§care, la fiecare pahar spunea
ate o gluma, ate un cuvant potrivit,
mo§ Eftimie nu se lAsA mai pre jos, nea
Stanila le incornora §i el, iar Aronovici §t
Nicolae spuneau isprAvile for de agenti
de siguranta. Eu martor, radeam de ce
auzeam, iar ei, de ce vedeau ca fa c haz,
de ce be piparau mai mult.
MAi Nicolae, li zise Aronovici intre
 Doi agentl 209

allele ; vrea sa zica tu 1ti tii casa dela

mine, hai ?
Apoi, ce sa lac? n'ai spus tu singer?
Nevasta mea, cand ajung acasa, nu ma
intreaba ce i-am adus din targ, ci ce i-am
adus dela nevasta-ta.
Ei ! dracia dracului, ii da Aronovici,
tu ai sa ma sarce§ti. Eu zic nevestei
mele : Draga, unde stint cartofii, ceapa
si ustoroiul ? Varza de ce s'a mai Impu-
tinat ?" Apoi, nu §tiu,.mai eri, Nicolae,
ce a facut prin pimnita, imi raspunse
dansa". Vezi, vezi, mai femee, ii zie
eu ; numai- tu esti de vina, Ca numai to
ii dai zor : da' Nicolae ai cartofi ? da' al
ceapa ? da' varza ai ?du pana §i sare ii datt
oa:nenii buni. Ci, lass, imi zice ea
pe urma, Nicolae e al nostru ". - 0 fi ! dar
mare Nicolae ai sa dai de §ugubina cu
mine intr'o zi.
Jar Nicolae radea cu nevinovatie, privind
cu dragoste prietenie pe Aronovici.
Aha, ii zise Moraru de ace§tia imi e0?
Umbli cu §mecherii la casa omului ? Apoi
cum 11 ?
Ce sa-1 mai las, grill Aronovici, ca
14
210 1. Dragoslav

acum are si cheile dela pivnita mea la

dansul.
Asa, vra sa zica, gal mos Eftimie,
to ai Minas a seaptea roata la caruta ?
$i apoi, da Doamne bine, catd glume
nu s'au descarcat pe spinarea lui Nicolae.
Dar el, In loc sa se supeie, mai adaoga
si altele pe socuteala lui.
In vartejul atator clipe de veselie qi
vieata, toate erau adormite $i crivatul si
supararile de peste zi, numai lautari, vinul,
gluma si focul In sobs traiau pentru noi,
caci si unu $i altul ne Incalzea, mai Cu
seams vinul.
Si ce yin bun mai avea Manole Olan-
giu, par'ca $i acum li simt gustul $i ma
face sa-mi sorb buzele!
Era tarziu de tot, and toate avura un
sfaisit, $i gluma, si mancarea, $i bautura.
Nu exam Insa ametiti, ca ce Dumnezeu,
nu era cu putinta sa ne cherchelim numai
din cateva paharele de rosior.
Nu mull, Moraru adorml Lanka mine;
mos Eftimie cu Nicolae pe un pat, si
Aronovici pe scaun cu capul rezemat de
coltul unei mese.
 Doi agent! 211

Jar lAutari, dupA ce-si primira fie care

bacsisul lor, se strecurara $i dansi afarA.
Treptat toate glumele se Inchisera cu
niste sforAeli, unele mai groase si silite, iar
altele ascutite ca niste fiuituri de taciuni.
Toti, dormiau, nu dormiau, dar Nicolae
par'ca isi tragea sufletul si nu stiu ce
bodoganea prin somn.
Insa, pe and Nicolae visa cine stie ce
minunatii, WA CA deodatA usa se deschide
§i sergentul sectiei, un tigan cu fata lel
ca un talger si cu un nas adus ca gatut
calului, veni si trezi pe Moraru :
Do'n subcomisar 1 Do'n subcomi sac
Aud 1
Vine d-nul inspector I
Atunci, sA-i fi vAzut, buimaci de somn,
abea nemerira o usa ce da pe o sala de
dindos, Si numai dupa ce pleacA seful,
jarb§i se 'inturnara, vineti de frig.

Aproape o iarnA intreagA am duc-o no

asA. CAnd intr'o sears, ap prin postut
mare, iata-1 pe Nicolae singur, cu o sga-
rieturA sub ochiul stang, $i foc de suparat
de par'cA i s'ar fi innecat corAbiile.
212 1. Dragoslav

Da' ce-i mai, Nicolae, ce-i pe tine,

it Intrebaram noi. Unde-i Aronovici?
SA-1 is dracu si pe el $i pe mine;
ne-am certat si sunt suparat.
Doar nu v'ati certat dupa ceva
niiere?
A$, aseara, dupa ce am luat leafa,
eke o suta si zece bancute de om, ne-am
pornit sA venim incoace; cand ajungem
in strada Stiridardului la Grecii ceia, in
colt, ce ne vine si intraram fnauntru, si
idaram peste niste yin adus acum, niste
tufburel; $i din pahar In pahar, din vorba
in vorba, ne apucaram de pileala, pans
ne-am facut turta. DA, mama dracului, $i
yin si niste lautari si cum eu am slabi-
ciunea cantecului, n'am de lucru si le
spun sa-mi cante o sarba. Aronovici, nu,
sa-i cante de jale. Eu zic sarba, el jale.
Eu o fineam cu jocul, el cu doina. Sarba"
strig eu; el nu : jale ". Sarba, jale, sarba
jale. Sarba maaa! Jale mays!" Atunci, el,
pleosc I Imi arde o palmy : Sarba, na
sarba!" Eu ii pocnesc un pumn in pAlarie.
Maria, cum era tare, craps si intra pana
peste ochi. Cu mare greutate $i -o riJica in
 Doi agenti 213

sus si repede la mine si and 1mi carpeste

un dupac, cad peste tejghea si ma lovesc
de terezii. El peste mine sa mA omoare
si mai multe nu. Grecii sar. D-nu' sub-
comisar Paraianu tocmai trecea In inspec-
lie. DA tignal, yin vre-o doi vardisti, ne
iau $i ne duc la siguranfa. Cand ne-a
vAzut 5eful, Puiu Alexandrescu, si-a pus
mainile In cap si dupa ce ne-a amendat
cu leaf a pe zece zile, ne-a facut o fes--
-tanie bunA : ne-a Injurat bine si ne-a dat
drumul. $i de atunci nu mai vorbim.
SA vA is dracu, ne -afi stricat tot
rostul, Ii vorbi Moraru.
Imi pare rau de atata, cA mAcar nu
i-am mantuit ceapa, usturoiul si varza.
Da' lass, ca I-a batut D-zeu ca a mai
facut una : eri dimirfeata a Prins pe pun-
gasul cela de Bereghianu, pe la casele
cele pustii ale lui Ghica din campul Tei,
si ducandu-1 InAuntru, l'a desbrAcat frumu-
sel si i-a dat drumul numai In cAinasA,
-far hainele i le-a lAsat lui chioru de Voi-
culescu pe cinci lel. Puggasul in loc sa
se duel In lumea lui, s'a dus si s'a plans
§efului, asa cA Aronovici a mai incasat a
214 1. Dragoslav

amenda pe douA luni. Azi seful m'a orAn-

duit sA ma duc la Voiculescu In Tei, sA-1
spun sA dea hainele pungasului. Si de nu
le avea, sA stii ca sefu it cid si afara pe-
ovreiu. Si Nicolae dupa asta luandu-s1
bunA ziva, plea
In urma lui, la un ceas, hop si Arono-
vici cu altA pAlarie veche si pleostita $t
supArat foc.
Da 'ce ai bre ? intreba mos Eftimie
ce umblati asa. Unde e Nicolae ?
TicAlosul cela? grAl Aronovici, man-
gositul cela?
Da, ce-i? ce ea Intamplat? Intreba..
Moraru.
Ce nu stii?
Nu!
Stati sA vA spun. Heel..
51 Aronovici spuse tot aceia ce spusese.
Nicolae.
PAcatele voastre, ti dA mos Eftimie..
Mai bine v'ati ?alpaca a vA vor prinde-
niste pungasi si vA vor bate ca pe. voir
vazandu-vA asa razleti.
Mai bine imi bag degetele In °chi,
 Doi agent' 215

decat sa ma Impac. Auzi, 11 ajut, §t el

sa dea in mine!
Ce-i de facut? Par'ca pierdusem ceva
stump, par'ca ce rupsese ceva din firea
noastra, pe urma rula" §edea deschisa
,ca o gura neagra de tigan, ce se tot a§-
teapta indopata, §i par'ca ne striga: car-
-toof i"!
Cum sa-i aducem inapoi? Cum sa-i
Impacam ?
De odaM, mo§ Eftimie se ridica de la
masa lui de brad §i, pe and Aronovici
i§i iscalea revizia in o condica pe sala,
se duce la Moraru §i, §o, §o, §o, incet
Ii spuse nu §tit: ce. and vent Aronovici,
mo§ Eftimie tu§1 §i repede se duse la
pa Iton, it Imbraca §i Juandu-§i batul din
colt gral catre Moraru:
$efule, trai-te-ar Dumnezeu, eu ma
,duc pans ici la Colentina sa iau declara-
tia celuia care l'a calcat tramvaiul. Vez
.data vine d-nu' comisar spunei ca ma In-
tore indata.
Abea e§1 mo§Eftimie, §i telefonul suns.
Alo 1 zise Moraru, cu tine avem o-
moarea ?
216 I. Dragoslav

Aicea e siguranta, se auzi un glas.

pitigaiat prin telefon, is o notA de urgenta.-
Aronovici, _glasul Moraru,. is tu °-
fag de hartie. Asa", zise Moraru celui ce-ii
vorbea. Apoi, inturnand capul spre agent,.
spuse: Aronovi, scrie ! pe cand glasul pi-
tigaiat insira nu stiu ce pe care Morass.
le prindea si le rostea tare
Rog de urgenta prinderea lui Costia
Voiculescu din campul-Tei, care acum,
un cias a ucis cu un cutit pe agentuli
Nicolae ". La vorba asta Aronovici lass
condelul si sari ars.
Cum ! Niculae mort, ucis de Voi-
culescu. Unde?,Cand ? Da, da, da' nu se
poate... Asta e... asta e... Ii... si ar fi mai
zis ceva, dar Moraru ii tale vorba :
Sst... Mere ! Las a scriu eu. Da
Damnule!, gral el celui ce-i vorbea la tele-
fon. Apoi se inturna spre mine si-mi zise:
Scrie tu, mai Nica! Pe cand Aronovici
se freca pe genunchi, ca si cum 1-ar -II
lovit cineva a cola sl zicea :
Doamne, Doamne, da, asta e de ne-
pomenit! si prinse sa-si franga mainile.
lar Moraru zise : ,, scrie:" care se dusese
 Do! agentl 217

sa ceara niste ha...? sä ceara niste haine

pe care i le vanduse agentul Aronovici.
Aaa 1 Aaa! fan Aronovici stergan-
du-si fruntea si cazii cu capul pe masa
inteun zbuciumat hohot de plans, dar
Moraru urma !nainte: Cadavrul e la...?
Sst...itacere ! Cadavrul e la Mora'
Vai! Vai I Vai! zise Aronovici plan-
gand cu amar, cine ne-a pus, trazni-ar
D-nezeu cu turburelul for cu tot, tine ne-a
pus sa bem atuncea! Ma duc sa-1 vad,
saracu, saracu Nicolae al meu! Nicolae
al meii! si plea pe u§1 ca Impuscat.
Nu mult, iata-1 si pe mo§ Eftimie vesel
minune, §i se a§eza iar la scris. Dar nu zise
nimic, caci tocrnai atunci intra un maha-
Jagiu in secfie dupe o procedure. Moraru
era"cu fats asudata, silindu-se sa-si lie
rasu, si zambia numai.
Cand iata-I si pe Nicolae incet, Meet.
Cum (Mil mos Eftimie hartia romanului,
gra' incruntat :
-- N'am ispravit, sefule, ma duc iar
acolo, am venit numai sä dau hartia d-lui,
zpoi facand cu coada ochiului spre Nicolae,
e§1 zambind.
218 1. Dragoslav

Pe si loc telefonu : turrrr ! Alo ! Alo !

6c4 Moraru cine-i acolo ? Siguranta ?..,
IaNicolae, to rog o hartie !Si prinse sa spue :
Scrie Nicolae I :
Rog prinderea de urge* a individului
Bereghianu din str. Teilor, care acum dou1
ceasuri a ucis cu un foc de revolver pe
agentul Aronovici, in str. Maica-Domnu-
lui, Campul Teilor".
Ce? ce? Mil Nicolae, Aronovici ?
Tine-ma Doamne ! 0 ! o ! da' nu se poate !
Eu l'am vazut dimineata la siguranta, era
sanatos, bine ! Vai, Doamne ! Da da' ce-
ati Inebunit?... Da da' asta nu-i cu put*,
$i prinse a se boa
Da, domnule, zise Moraru celui cel
vorbea, am scris... $i se auzl ceva nedes-
lusit, dupa care el gill iar : ,Bine! multu-
mesc !" Apoi isi vorbi singur frecandu-$i
fruntea cu palma :
Vai, ce mi-a dat sä and : cadavrul
e la morga.
Vai, ce nenorocire saracu, gral Nicu-
lae. Par'ca n'a fost lucru curat ! Ma duc,
ma duc sa -1 vad, saracu de maica mea!
 Dot agen ti 219

SAracu Aronovick! cine ne-a pus sA ne

tiespartim.
Moraru sl moard de ras In urma lui,
In sala auzii hohotul lui Mos Eftimie, care
se isbi in usA si o deschise si se rezemd
de perete sA nu cads de ras. Atunci, am
inteles, ce au .facut blestematii. In biuroul
comisarului de peste salA, mai era un
telefon.
Ne-am dus afara, si I'am vAzui pe Ni-
culae. Se ducea spre targ de-i falfaia
pulpanele paltonului.
Au trecut un ceas dou5, pi tot radeam
Veni noaptea, batura ceasurile opt, noun,
zece, unsprezece, cand numai ce auzim
un cantec de ldutari morocdnos Insotit de
Iambal, pe urma mai deslusit, tot mai des-
lusit si strigAte : Trage-i ma "!
Oare cine sd fie?" gral mos Eftimie, cd
ies cu bastonul la el. 0, fi stricatul cel
lui Mute.
Dar cantecele se oprird chiar la sectie.
Si numai se auzi gait un glas balbait:
Sd trai..., dom sub- comisar "!
Stai o leacA : tine-te bine, se auzi
altul ragusit si usa din fata se dada de
220 I. Dragoslav

perete $i ce sA vezi : Aronovici, cu pAll

ria plinA de glod si Mut turtA, trAgea de
maned pe Nicolae, care si el, si mai or
bit, se silea sA urce scArile cu o legaturAL
de cartofi In mana.
MACHE
ittititaittitUat
Mache
Am spus ca Nea Nita Apostolet, Comi-
sarul vremelnic de la Sectia 54, era ne-
multumit de epistati, ca i se parea lui ca
prea se au bine cu carciumarii conservators.
Dar nemultumirea lui crescii si mai mutt
intr'o zi, ca spargerile din raion incepu-
sera sA se tie lant : asta sears s-a spart
prAvAlia lui nea Matache Dumitrescu"
din strada Tunari ; ieri seara hotii, prim
pimnita, au spart prAvalia de manufacture
a lui Hers Sulam de pe Romana ; in altA
sears hoti au spart macelaria lui Chita
Vasiliu, si multe altele.
Geaba nea Stanile si mos Eftimie",
epistatii sectiei, oameni albiti acum in slujba
$i care stiau si cite muste bazaie in raion,
Isi frAmantau capul, sa afle cine e mesterul;
cu toate prepunerile $i cercetarile for nici
ca-i puteau da de rost.
224 I. Dragoslav

i asta numa de cand nea Nita Apos-

tolet, seful sectieF, Isi luase de codita si
de spion pe Mache macelarul, de la scaunul
de came al lui Nita Vasilesct4 din strada
Romans, peste drum de pompa de apa
de la Tunari.
Nea Nita de mult umbla dupa un om
de incredere.
Epistatii,cum erau oameni de toate regimu-
rile, el stateau si sub liberali si sub con-
servatori si jumimisti ; asa a erau oa-
meni cum s'ar mai zice glivernamentali",
adica vecinic la putere.
Lui ii trebuia insa pe cineva care sa-i
sopteasca la ureche : care liberal Isi da coa-
tele cu conservatorii; care si ce se vorbeste
pe socoteala partidului; care din epistati a-
pleaca mai mutt spre liberali ; ce vorbeste
lumea de el ; care din epistati se indelet-
nicesc mai mult cu Invartealile si mai mutt
sa se tie, de urma epistatului Stanila ce
face, pe uncle intra, caci 11 frigea cu pon-
turile lui..
Cad nea Nita pe tangs politist cum am
spus, mai era i liberal incarnat; it vedeai
mereu in orice carciuma $i nu mai contenea
cu ponosurile la numele de conservator":
 Mache 225

Conservatorii, bre, is niste hoti; hoti nal

de codru!",. Mai cu seamA de cand un agent
electoral de-al albilor a scuipat nu stiu pe
clue,. la o alegere, din partidul rosilor, tuna
$i fulgera de comedie pe capul conserva-
torilor. Apoi, ca sail dea mai mutt ifos
Ca $i el e cineva, mereu amintea ca are uii
nag, care 1 -a cununat, sef la Regie $i mereu
deschidea vorba : Auzi tu, ca pozvienchiu
cela de Nitescu a scuipat in obraz un om
ca acela. Cum zicea .$i bietul nasi-meu...
El e colo, stii tu... la Regie :a Se poate,
bre, un ticalos ca acela sA facA una ca
asta ?..."
Apoi, dacA gAsea cine sA -1 creadA, cine
sA -1 Incurajeze, li era hate. Mai cu seamA
cand omu fAcea $i cinste. Si pe Mache
tocmai dela vorbe deastea l'a pescuit $i
dela cinste : Era Ina intea Craciunului, pe
o vreme uscata dar geroasa; ninsese putin
$i casele $i strAzile pAreau ca stropite
cu var.
Se Inteo seam, pe RomanA la
aflA
crasma lul Pandale. Mache tocmai era
acolo, la cinste cu alti necunoscuti ; bea
tuicA fiartA.
226 1. Dragoslav

Lul Mache ii placea sA se imbrace mai

curatel; iar de-o bucata de vreme, de
venise de o galantonie rarA : vecinic cu-
cAmesa scrobitA, cu ghete la modA, cu
baston $i cu inele pe deget, $i gata de
cinste.
Nea Nita tot asa o I uase cu conservatorii :
cA-s niste hoti, ticalosi. Ceilalti II ascultau
on ba, dar Mache bAtea din palme si
striga bravo!' Intr'un moment dat, Mache-
Ii intinse o tufa, apoi una si Inca una,
pAna and 11 trimise pe nea Nita numai
bine taut la masA.
$i tocmai in noaptea ceia era chiar el de
serviciu $i tocmai atuncilucru pocits'a_
fAcut $i spargerea la carciuma lui Matache
Dumitrescu din RAsuri. A doua zi, de
dimineafa, seful se si trezi cu un mus-
chiulet, cu un bot pentru sup, cu cAteva
antrecoate, iar la amiaz t $i venl de-1 lua
la WO la nea Stan Rusescu din Dogari,
volt cu str. Icoanei. $1 acolo prinse Mache
sa-i insire lui nea Nita de-ale politicei :
cA si el e liberal bucatica ruptA, dar ne-
inscris Inca in partid; cA el se pune cu Imp
 Mache 227

ll suflet In slujba lui, si sa conteze pe

el ca pe un element de foga.
Si, deatunci : Nea Nita In sus, Nea
Nita In jos ; ca hai la o tuica", Ca ,hai
la un vin". In toate zilele fleiculite si m4-
chiulet ba $i epistatii se lingeau cu ceva
carnita, cftnd se duceau pe la pravalia
lui Mache.
$i a§a, de unde venia, unde da, Mache
tot In bidroul lui nga Nita nimerea. El Ii
da stafete de tot ce se petrece In raion ;
care liberal Isi da coatele cu conservatorii:
si mai cu seaml ii piacea lui nea Nita
sa auda relatii despre Stanila epistatul
nesuferit. Jar Inteo zi Mache chiar ii spuse,
a ep'sfatii Is niste oameni pe care nu
poate c nta $i sa-i Inlocuiasca.
In sfa sit, el era amandoul urechile si
amaadoi ochii lui nea Nita si credea ca
pentra el, Mache si-ar pune capul.
Dar intro noapte iar se facli o spar-
gere la macelaria lii Gnita Vasiliu de
langa Cuconu Leonida Demetriade, seful
albilor din culoare.
A doua zi taraboi mare! Cine sa fie hoful?
Mai, le zise nea Nita epistatilor,
228 L Dragoslav

oare nu cumva tiganii de pe Tei ne fac-

trebusoara asta ?
As, raspunse nea Stanila, sorbind
cu pofta din un muc de tigara, tiganii
nostri nu sparg aici in raion.
Atunci cine sA fie? Cine sA fie?
...Mai, sA stii cA numai hotii de conser-
vators.,.
La vorba asta, latA cA intrA in sectie
$i prietenul Mache cu veselia pe MO si
cu bastonul subsuoara.
HA, salve!
Totusi venirea lui Mache, fu ca o dof-
torie pe sufletele epistatilor, cad era stint
a nea Nita avea sA fie umflat la cinste,.
iar ei au sA se vadA iar loviti cu cAte o
sticlA de bere, on cu un litru de yin, on
cu ate o litrA de tuicA st ceva mezeluri.
Asa ca toti se InseninarA, mai cu seams
mos Eftimie, cAruia tare ii era drag sA
beie pe degeaba, ii rAspunse, intinzAndu -i
douA degete dela maim cu care Linea tocul:
SA traesti, sa-ti fie soacra ,lath
mare... Tocmai, Tocmai..." Si mos Eftimie
se frecA pe burtA, aratand cA ll doare
ceva si a un pahar nu i-ar face rata.
 Mache 229

Si poate si ceva momite fripte pe-

gratar, nu?... raspunse Mache razand...
Acusi, acusi... Apoi catre nea Nita;" am
pus la nea Stan Rusescu niste momite
$i mufchi la gratar si are ci-ca niste ru-
biniu turbat, nu altceva. $i poate merge $i
'Alia Morarica cu not ?" se Indrepta spre
subcomisarul cl. I. Apoi se stramba aratand
a are sa-i spuie sefului ceva de Stanila.
Subcomisarul Morarica tocmai trecea
In alts odaie niste hartii intro condica,
Lui nu-i prea placea Mache $i de multe
on risipa asta de parale 11 punea, pe gun-
duri, Il nelinistea si Ii da a Intelege, a
sub prietenia si cinstea $i paralele lui
Mache numai ca ascunde ceva ciudat.
De altminteri, stia unde lade si ea nix
are nevasta, dar ca e un terchea-berchear
far aniciun capatai ; si canu are nici cui da
seama de unde vine $i unde se duce.
Totusi si el dada mana cu dansul, si
ti dete a intelege ca nu se da in laturi de
a primi i de data asta, cinstea lui, ba
se $i uita la ceasornic $i striga In gluma :
Doudsprece. Apoi Incepii a cants:
230 L Dragosla

k.Hal Ileand la Mut,

Dut' nainte ea te-ajung.
Hai Ileand la muncit,
Aoleu m'am bolneivir.

Si inchizand registrul Isi orAndul hArtiile

pe masa si iesird toti trei: el, Nita si
Nlache, afard de epistalf care le ziserd:
Noi, vra sA zica, asteptdm aici, hat?
Acusi ! Acusi ? le facii Mache cu
maim.
SI nu mult se $i vdzurd cu niste fleiculite si
muschi si cu un litru de vin adus de
bdietul de la Stan Rusescu.
Asa Mat mai rar, zise mos Eftimie.
Apoi, dacd n'ar face asa s'ar mai
lipi el de Cumisar? rAspunse nea Stanild.
In seara ceia cutn s'a Intamplat a au
lost de serviciu tocmai Mos Eftimie $i Mo-
Tdrica. Erau acum orele unsprezece noaptea,
cand se si pomenird in sectie cu Mache
si cu doi agenti de sigurantd care tocmai
fAceau revizie In partea locului: Aronoyici
si Nicolaie $i toti, ca de obiceiu, cu buzuna-
rele umfldte si cu niste sticle cu vin, dar de
asta data si cu doi lautari dupd ei.
Astupati ferestrele, zise Mache. Si
 Mache 231,

Morarica, cu gazete, cu coil de hArtie as-

tupa geamurile. Agentii §i Mache scoaseri
din buzunare pane §i mezeluri, §i se pusera,
mai nene, pe cinste, §i cantec de lautari
In surdina §i chiar pe Joe.,
Ma, a§a, baieti, §optea mo§ Eftimie
batand !fleet din palme : Ma, a§a, Incet,
saltati, sa nu auda cineva de la comisar
de alaturea Ma! a§a!.
Inteun tarziu, lautarii plecara; agentii
adormira cu mo§ Efimie cu capul pe masa,
Morarica pe o canapea §i Mache pe doua
scaune.
and se trezira, Mache nicairea. A
doua zi se §i auzl ca sa fact& o alts
spargere la manufactura lui Her Sulam
de pe Romana, ca i-a luat vre-o 4.000 lei
§i mar fa.
Asta II lovi pe Morarica ca §i cu un cio-
tnag In cap. El fusese de serviciu; el purta
raspunderea de ce s'a Intamplat. Si apoi,
brodeala asta cu cheful dela sectie cu,
cei doi agent', §i perirea lui Mache, ii
sc)rmonl sufletul, §i Ii dada de banuit.
Cand iata-I §i pe nea Nita, ca-I Intreaba
232 1. Dragoslav
ay.

pe Morarica, dacA a mat fost Mache pe

da Sectie.
Nu §tiu, nu 1-am vAzut! Dar nu ctiu pe
mine Mache asta a inceput sA ma plictisea-
c. AstA noapte iar am avut o spargere.
Ei cei, Mache e de vinA ?Nu §tiu
,cum se intampla cA nu mai la voi is mareu sp-
argeri, cand sunteti de serviciu. $i apoi de
unde ati sarit la Mache?... Mache? Mai
nea Nita, dar unde am eu zece ca Mache ; sA
Nad ar mai sufla conservatorii la mine In
raion ?.. $i sA 'am eu [numai mult de cat
doi epistati ca Mache, apoi n'ati mai auzi
.de spargeri $i hotii ?...
La asta Morarica nu zise nimic, ci i§i
infundA nasul inteun registru in care scria,
cam nemulfumit.
TrecurA iar zile : veni primavara, grAdi-
nile prinserA a da in colt i de iarbA pi
frunze de flori, mugurul a crapa pe copaci,
pi soarele a luci mai vesel; iar pAsArile sA
chiscuie pe:la streini grAbite §i sfAtuitoare.
Cand, iatA, intr'o dimineata, cA vine la
.sectie un ucenic de macelarie de la scaunul
de carne a lui Nita Gergescu de pe Tunari,
spunAnd cA facatorii de rAu au spart
 Mache 233
,a-

noaptea trecutA pravalia,furand toata carnea

§i vre-o 300 lei numerar din tejghea.
Tocmai de serviciu fusese jar do'n sub-
comisar Morarica cu mo§ Eftimj epistatui
§i nu de mult venise §i nea Stanila. Nea Nita
tocmai facuse un chef cu prietenul sail
Mache, la bacanul Naie Dumitrescu de pe
RAsuri §i acum poate dormea buimAcit de
somn §i vin, caci de §i erau ceastrile
noun Inca nu sosise.
Vestea asta Ii naucl a§a de tare pe toffy
a Subcomisarul nu §tiu cum sail Im-
brace paltontd, mo§ Eftimie unde sa-§i
gaseasca bastonul. Amandoi fuseserA de
serviciu §i aqa tot ei tiebuiau sA fact.
§i cercetarea.
In urma for iacA §i prietenul Mache cu
cate un kilogram de fleiculita pentru fiecare
epistat §i sub-comisar §i cu cateva kilo-
grame de came pentru nea Nita.
CAnd, iatA -I §i pe comisar buget la lap,
§i cu ochii umflati.
A, bine ai venit ! Ce mai e cu tine Ma che ?
la, §i eu, v'am adus ceva. Pof
tim! Si Mache prinse sa-i IntindA inaintedaru.
-- Bine, ma, dar astea costa parale, Ii
234 I. Dragoslav

raspunse nea Nita, aratand o oarecare

lipsa de magulire.
Ei, asta-i, Ii tale vorba Mache, lass,
a 1i face si d-ta ceva pentru mine.
Dar nea Nita, paeca nu bags in seams
nici vorba asta, ci, indreptandu-se spre
nea StAnila, care scria la o masa, 11 In-
treba ; smarcaindu-$i nasul: Ce mai veste,
Sta'nilar.
Ast' noapte s'a spart $i macelaria lui
Nita Georgescu din Tunari.
lar, irate? Bre, indreptandu-se
spre Mache, care la auzul astor vorbe,
Cresarl si se schimba la fata: Tu nu-ti
dai cu mintea, cine ne face noun sotia
asta? Stii de vreun an nu scapam de
spargeri, $i inspectorul ma pune pe foc...
Mache doar zambl, cu fata rosie, cand
si infra mo§ Eftimie.
Ce-i Eftimie? unde ai fost? Mora-
rica tie ce S'a intamplat?
D'on Subcomisar Morarica, e acolo;
cerceteaza: i-au furat toata carnea si vre-o
trei sute de lei...
Iha, facia Mache, ma duc a m-am
Intarziat...
 Mache 235

Si dd sa iasa, cand se love§te nas Ire

nas cu Morarica.
-- la vina Incoace, domnule Mache,
Ii zjse el, ca am sal' spun o vorba...
Da, ce-i ? Intreba nea Nita.
Am sa-i spun ceva Ii raspunse
subcomisarul. Si intrard In cabinetul 5e-
fului, In care nu era nimene.
Cartea asta postala, a cui e? 11 In-
treba subcomisarul, aratandu-i o postala
Indoita.
Se teta Mache, se uita, Wand fete
pleosc I pleosclvre-o patru
...Pleosc I
palme scaparara pe obrazul lui Mache.
Cu rata rosie, cu ochii umiliti, zapacit,
Mache cu mana la obraz, se uita lung la
subcomisar si zise /net dar apasat :
Te rog, It' dau patru sute de franci...
i cate o tuica ici la Stan Rusescu, si sä
nu mai stie nimeni...
... Pleosc! pleosc! pleosc! se auzira
alte patru placinte pe obrazul abia racorit
al lui Mache, §i up se deschise si Mache
cu un picior se vazii trimis dincolo peste-
sala, In cantelaria epistatilor.
236 I. Drageslav

--Da' ce-i? Intreba Nea Nita, nedu-

merit. Ce ai Mache?
Nu-i nimica, domnu sub comisar
a glumit, raspunse Mache zambind snit
cu mana la obraz.
Intreaba-1!... ii tale vorba MorAricA
venind din biuroul lui : el e cu pricina.
0 clipA Nea Nita, statii ganditor. Mache
,cu capu In palme se razama de crucea
ferestrei $i privea printre degete.
Mai, Mache, II Intreba comisarul,
ce ai ?
--- El e I rAspunse subcomisarul. Am
gasit cartea asta postala a lui in mace-
laria lui Nita, jos.
Tu? to Mache, II sgaltai seful de
timed, Mache care... Apoi, facand ochii
marl Mali : Mache!..." si-si duse mAna
la inimA si oftA adanc ca si cum s'ar fi
deslipit fara voia lui de ceva scump si
cazit pe scaun.
Apoi, dupA putina tAcere, nea Nita plea
capul in jos si cu glas stans grAl:
De, mai baiete; rAu imi pare de tine,
tin mai rAu de mine. SA-mi pierd slujba,
anii de pensie pentru tine...
 Mache 237

Dupa asta, indreptandu-se spre St Anita,

grai: Sa dati carnea asta la spital la
.Colentina !" Si, iesl.
Apoi, Mache marturisli ca el impreuna
cu alti doi, facusera toate spargerile po-
menite mai sus.
Si iaca asa s'a desfacut prietenia dintre
nea Nita $i Mache prietenie, pe care
n'o credea nimenea Ca are sa se desfaca.
vre-odata.

046
CR A CIUNUL LUI
CUCONU MANOLACHE
ilitiMitittiMitilat
Proorocirea
lui cuconu Manolache
Nalt, uscativ cu cioc alb in barbs, cu
parul tuns frantuzeste si cu straie stramte
sau nemtesti, si vecinic ca noi,calcate:
asa umbla cuconu Manolache boier ve-
chi, cu mosii si acareturi $i casa in targ,
cu o pivnita numai piatra, si adancA,adanca,
in care, cu cat intrai, cu atata degerai
de frig. iar and Ili scotea o sticla cu
via era numai bruma pe dansa. $i ce vin,
si ce mai poloboace !numai vinuri !... $i
ce inimA de roman, cuconu Manolache,
buns, si milostiva: nu iesea un sarac din
curtea Jul nesatul si fArA o pane in desagA;
iar oamenii de pe mosii si cei ce-I serveau
in casA, doar se rugau lui D-zeu sd-i
die sAnatate $i viata cat brazii Ceah-
laului.
$i IA nu credeti a era om milo-
stiv si darnic ca cuconu Manolache
1
242 1. Dragoslav

nu avea cui da : Trei baiefi si trei

fete si trei ginerkii Muse D-zeu, numai
pun nepoteii si alte neamuri de-a lui si
de-a cucoanei, $i mai toti traiau pe langa
dansul... Dar asa era el un om sorocit
de D-zeu sa fie bun si darnic cu orop-
sitii scrisei. *i pe langa el $i cucoana
Casandra, tovarasa lui de zile, o femeie
de toata bunatatea $i cu credinta in
D-zeu ca $i dansul. El era om cp multe
treburi : sfetnic in sfatul Wei depu at,
In consiliul Comunal la Primarie, ingalat
cu mosiele $i nu prea avea vreme de
biserica, totusi la zile mari si la Sarba-
torile Craciunului $i a Pastelui, era In
strana bisericei, langa psalt.
He-hei, ce vre muri erau, cand traia cu-
conu Manolache, si ce oameni erau pe
atunci?... Am apucat Si eu, un crmapei
din ele si it tin minte si pe boierul ista.
Avea casa intr'un damb dinspre apus a tar-
gului, intre livezi ; o casa mare cu doua
smeioaice de piatra la intrare si cu chi-
puri de ipsos pe coperis. In casa lui a tras si
Voda Carol, cand a trecut odata la mo-
sia lui, la Brosteni.
 Prooro Irea lui cuconu Manolache 243

$i de asta, dansul era mandru de tot dar

nu fudul; el avea tabietele lui omenesti
si crestinesti de la care nu-I abatea nici
o furtuna sufieteasca...
Pe vremea lui, biserica Adormirei din
targ, la care se ducea dansul spre slava Ce-
reasca, sarbatorile avea o infatisare mareata
de tot: toate stranele din rotonda din spre
altar erau prinse numai de boierimea de
mina intai din targ. In patratul bisericei
dinspre usä erau slujbasii si norodul.
In tinda bisericei erau milogii si saracii
targului ; cateodata numai incapeau, ca
stieau ca boierimea ii miluie cu darnicie.
Psaltii bisericii erau din cei mai buni
cantareti, si cateoJa+A se indrumau si
b ierii la cantarc cu ei. Apoi cand intra Cu-
conu Manolache, era stiut ca el citeste
Apos.olul.
Dupa biserica, la el era masa si mu-
zica, far saracimea capAta mancare.
lar alaiul cel mai mare, era la Sarba-
torile Craciunului, la Pasti si la ziva lui
si-a cucoanei si a copiilor. Sa fi poftit
atunci sa vie unul sa schimbe calendarul,
ca boierul s'ar fi dus la Voda si i-ar fi
244 I. Dragoslav

rAcnit. tqa Insd el era multumit ca toate

mergeau dupd datina, §i datina el o pazea
cu ,sfintenie rara. $1 adesea on zicea
copiilor: MA, sd nu vd prapaditi cre-
dinta §i datina, ca astea au finut neamul
romanesc §i a biruit pe Turc la Plevna".
Dar, de; copii, unii, acum, Invatase coli,
*I cam zambeau de vorbele batrAnului, to-
tu0 it cinsteau i par'cd aveau §i teamd §i
de privirea lui sd'I contreze. $i nici unul
nu lipseau la marile sarbatori de langd
dansul.
Mo§neagul era Impotriva pomului de
Craciun, ca zicea a e obiceiu papista§esc
cabin. El sarbdtorea dupd datind : cu
masa cu mancari de post In ajun. Ziva
primea preotii cu icoana, seara §i toate
sArbatorile stelari, irozi §i colindatori ;
anul nou cu urdtori cari-i veneau de pe
toate mo§iele, sail ureze boierul.
In zilele astea, casa lui era a tuturora;
on cine intl.& era primit, dupd rostul lui,
cinstit §i ospAtat. $i de era sarac §i cu
gologani. Lasa ca dup6 inima lui avea oameni
de credinta, ca nici unul nu'I !lipid, nic i
 Proorocirea lui cuconu Manolache 245

imul nu !Aga In buzunar, ca §tiea a are

de la boier.
Dar ceea ce-i placea lui la serbarile
CrAciunului, erau stelarii i irozii. Nu
infra stelar In curte sa nu fie primit.
Eram baiet cam de zece ani, pe atuncea,
§i, ttn minte, ca am umblat §i eu vre-o doi
trei ani cu steaua. Si daca auzii ca cu-
conu Manolache e ap de bun cu stelari,
m'am dus i eu sa-i Cant la un ajun al
Craciunului,
Intai m'a bagat un rand pe mine §i
pe tovarA§ul meu intro odaie plina de ste-
lari, iar o femeie, perechi, perechi, ne da
drumul pe o u0 in sufragerie.
Aici dadeai de-o sald mare cu coloane
§i a§a de ceruita pe jos ca, de nu bagai
bine de seams, veneai in nas. In fund,
spre rasarit, la o masa lungs, cu o fata
alba ca spuma, boierul, cucoana lui, cu
odraslele §i nepotiiroata imprejur§i in
fata cu tot soiul de bunatati §i sticle cu
bauturi, ca-ti parea rau ca nu e§ti intre ei.
Stelarii erau chemafi rand pe rand, fie
care, dupa cum venise mai de vreme. Intre
ei era §i unu Nicolaie a Floarei, vecinul
246 1. Dragoslav

meu de banca, la vcoala. Nu-mi prea para.

bine de aist Nicolaie a Floarei, ca avea
o stea mare cu doug-spre-zece cornuri vi
cu o multime de sfinti pe icoana stelei Si
cu o multime de Serafimi pi Heruvimi pe
colturi $1, care de care mai aratovi, prin
cu care erau vapsitt, pe cand
steaua mea, devi era vi chipoasa de tot,
dar avea numai vase cornuri, vi mai mica
atata ma mat Enivtea ca not aveam luceafgr
cu carceie pi dansul, ba.
Aist Nicolaie a Floarei facea o galagie,
ca-mi frigea sufletul cu laudele lui : ca el
abea a ev't din casa vi pe data s-a vazut
cu vre-o zece franci.
Zece franci intr'un -teas doug, era ceva
neauzit! Baa ! imi ziceam eu, da' ce
trebuie sa tie aista a canta vi cum vi
cand, cat a bate din palme, a vi adunat ava
suml!" Ca pe vremea ceea un meseriav
Incra o satotamana pi n-o avea.
Pe cand not daca aveam vre-o cinci
lei In pungd, vi nisi at ; ct bietii oamen
chiar cel mai chiabur daca iti da doug-
zed de bard, apoi era pricopseala mare.
Dar, clan' zicea dansul, trebula sa-1 cred, pf
 Proorocirea lui cuconu Manolache 247

ce-mi ramanea mai usor de cat atata, de

oare ce punga nu si-o stiea de cat el.
Dar aice, la cuconu Manolache, o fi
avut dansul, cat spunea, castigati, dar
dupa ce-am ieit de la boier, m'am simtit
razbunat, Ca inaintea mea i-a venit ran-
dul lui, si abea mantuise Ti-am intrat noi;
$i am vazut, a boierul nu le-a trimis, prin
fecioru care slujea la masa, de cat o
ban cuta.
Mi-a cam cazut $i mie greu la inema,
cand vazui ca i-a dat numai un cincizeci
de bani de argint, dar am intrat, am intrat,
trebuia s'o duc pana la capat. Totusi
parica avui o bucurie nu tocmai creVi-
neasca, Ca lui cu steaua cea mare de
minutia lumea, i-a dat numai atata.
Stiti voi sa cantati, ne intreba
boierul : *edea AdatkInaintea ralului si-si
plangea gresala lui?"
*dm! ii raspunseram noi plini de
inema.
Dar Oh, amar si grea durere, Moatte
far' de- mangaere ?"
-- *Om! li raspunseram pe acelasi ton.
Ei, atunci ziceti !
248 I. Dragoslav

Pe mine am mai spus a ma In-

vAtase un frate al meu mai mare, toate
cantecele de stea; ba stieam si de fume,
si cantece patriotice.
Dar abea mantuiram Trei Crai de-
la rasarit" si darAm cu: La nunta in Cana-
Galiliei". Aici ce i s'o fi parutboierului de
cantecul nostru, ce i-am trezit in sufle-
tul lui, cA de odatA se ridica Si, luandu-mi
steaua din mana, Incepii cu noi. Si, de la
Nunta in Cana - Galiliei", o daram prim
In Orasul Vicleim". $i canta frumos bo
ierul. BArbati: gineri si baietii, mai ales
uni burtos, cu mastata cat vrabia, sbar-
MA ca niste mustati de pisica, cu pArul
in sus, tuns ca peria, Si de care stiearti
a e doctor, cam zambea. Cucoana, insA,
statea cu capul in mani, vroind par'cA.
sA-si aminteascA tot trecutul, fetele $i nu-
rorile it priveau cu lacrimele in ochi si
cu evlavie. Hai, sA mai cantam unul",
zise el, insufletit.
$i cu ochii aprinsi, voind par'ca sA facA
in ciudA tineretului coplesit de invataturi
eretice, ne IndemnA sA cantAm Oh, amar
§i grea durere".
 Proorocirea lul nuconu Manolache 249

SA cantAm, li rAspunsei eu cu tru-

fie, ;I par'ca ;I eu ;I tovarasul meu pri-
cepuram pe eretici, ;i par'cA anume am
fi volt sa razbunAm pe mo;neag, ca am
prins cu indoit suflet ;i cu sageti de
badjocurA sa-i privim pe oameni de mods
noun, ;i sa zicem :
Oh, amar ;i grea durere
Moartea fail mangalere"
Deodata ne parasi in mijlocul cantecului
§i, ducandu-se la masa, 10 razama coatele
de masa ;i, cu capul in maini, prinse sa
plangA ;i dupa el ;i cucoana ;i dupa
cucoana ;i fetele. Aici bArbatii luarA o
Infati;are Intunecata. lar unul din ei, doc-
torul, ne fan semn sa sfa;im mai repede.
Nu, nu, ridicA capul boierul, sa
ante !... Voi ;titi ce-i in inima mea, voi ;titi
ce foc ma arde? MA arde ca cu moartea
mea, se mai duce unul care a crezut in
D-zeu, ;i rAman ereticii. Vedeti voi casele
astea, sa ;till, ca de IndatA ce m'oi duce
eu ;i femela asta, ;i arAtA cu degetul
Spre cucoana, are sA cadA ;i varul de pe
ele, ;i nu are sA puie nimeni o mans de
lut.Cantati bAieti, cad cum m'oi duce
250 1. Dragoslav

eu i femeia mea, glasul stelarilor nu are

sa mai rasune aice,... Cantati MeV!"
Si not Innaltaram glasurile §i mai cu
foc, pe cand barbati par'ca §i ei intreve-
deau adevarul, ca-0 plecara capetele :
unui Ingandurati, alti aiuriti ; iar fetele se
uitau par'ca stingherite la barbati for i
Intrebator Intre ele, ce are batranul.
Jar mo§neagul, dupa ce arunca o pri-
vire peste tot', facia din cap, ca §i cum
ar fi zis: Da, da; aqa este... Veti vedeal...
Tata! Tata! ti da una din fete, cu
glas bland, de ce to superi, de ce plane?
Te-ai suparat..!
Da, da, m-am suparat, pentru Ca is
luat In bataie de joc. Ce vreti,nu-s invatat
ca voi, §i se uita mustrator la gineri.
Eu n-am cotrobait prin tuna, prin soare
sa caut pe D-zeu. Eu '11 am in inima i
cugetul meu: este, traiete, Il simt, Imi
vorbeste. Si tocmai ca Imi vorbeVe craps
inima In mine, se desface par'ca ceva
din viata mea, §i regret a am mai trait
sa vad a§a lume ticaloasa. Da, ticaloasa,
pentru ca cu cat un om Invata mai mutt,
 Proorocirea lul cuconu Manolache 251

Cu atata inebuneste mai mult de -$i prapa-

deste calea credintei $i a adevarului".
Apoi catre not : Cantati baieti ! ...Asa!
Da' un cantec de lame, voi tali stiti ?
Stiti voi Seluta" de Alexandri :
Tu care esti pierduta 'n neagra veci-
nicie".?
Cum sä nu stim. D'apoi cand eram
scolar,pe atunci nu era muzica In pro-
gramul scoalei totusi stieam de la not
baieti :
Pe o stanca neagra", Adio la Carpati"
,Desteapta-te Romane", Imnul Regal".
$i cate cantece toate de pe lume :
Steluta", Somnoroase pasarele", Bar oita
la portitaa.
$tim ! i-am raspuns cu Ode.
U te, ii da boierul puind o piesa de
aur in frunte, a voastra e.
Vederea jumatatei de napolion, ne in-
fora sufletul, ne umfla pieptul, si mai
mult de a nu ne arata a suntem baieti
prosti, si apoi si galbenul cela ni se sa-
lasluise in minte, ca niste cui de aur, ca o ve-
denie ispititoare, ca pe data ni se $i umflara
piepturile si, ne si lnaltaram glasurile spre
252 1. Dragoslav

plafonul Ina lt al salei, ca niste pasari ce-si

iau sborul si iar se intorc, cand ridican-
du-se, cand scoborandu-se, cand mai re-
pezi, cand mai incete, dar trAgAnate ca
o muzicA bisericeasca.
Toti luara o Infati§are de sfintenie,
iar boierul, de ce-i era framantat sufletul
sau, ce taina, a-0 terse ochii cu batista.
SA traili baieti, gral el; si, poftim! si
la anti, de-om fim sanatosi, sA venifi iar
pe la mine. $i chiar de Boboteaza sa nu
ma uitati." Apoi nu stiu ce soptl cucoa-
nei lui, ca dansa ne fAcit semn sA mai
IngAduim $i, turnand doua paharele cu yin
si punandu-le pe o tablA si langa ele douA
bucati de placinta, le intinse servitoarei si
nu stiu cei-i sopti,ca yen! la not si ni le dadii.
$i ain mai lost si la boboteaza la cu-
conu Manolache Si iar a cantat cu noi,
dar nu he-a mai zis sA-i cantam de lume.
Nadajduiam iar un galben, dar nu ne-a
dat de cat iar cate un pahar de yin si
cate o bucatA de turtA cu nuci si miere
si cate un franc de Met.
Asta ne-o cam cAzut din pod si nu stilt
cum am e§it fAstaciti. Nu §tiu, Imi venea
 Proorocirea lui cuconu Manolache 253

sa-i spui : Cucoane da' nal suntem

cloara cei de la Craciun. Nu stiti noi, care
ti-am cantata Steluta. Nu-ti amintesti ?"
Dar par'cA cuvantul s-a oprit In gat ; si
am plecat.
Nu stiu, par'ta cantecul lui nu a lost de-a
bunA: a bietul de dAnsul nu a mai ajuns al
doilea an, cad chiar a doua zi de bobo-
teazA a cAzut la pat, si-a zAcut, nu stiu
de ce, vre-o trei luni, si-a murit.

Nu mult, $i cucoana, s-a dus si ea.

$i in adevAr vorba boierului Manolache
par' ca a fost pocita :
Par'cA ar fi venit dupa asta un vAnt
mare, care mAturA tot de dinaintea lui,
imprastie tot ; asa s'a Intamplat si cu casa
lui cuconu Manolache, si cu toate ale lui
bunuri: In cati-va ani de zile, colbul s'a
ales : fetele au Impartit tot, si au luat
pAnA $i storurile de la ferestre. Unui baiet
i-a rAmas casa, dar numai zidurile, altuia
cam marginit, o mosie cu acareturile, dar
avAnd o femeie cam cheltuitoare 1-a dus
a§a, ca din tot a rAmas, sA -1 tie mila pu-
254 I,. Dragoslav

Ha ; doftorul care stramba la obiceiurile

batranului, a murit nebun ; de ceilalti nu
se mai site nimic.
Azi casa, ii vai de dansa : cu zmeoaicele
de la intrare strambe intr'o parte, de parca
strigA : Sariti ca ne pravalim !" ; cu
treptele crApate, cu zidurle si cu zeitAt le
de pe coperis gata sa se rAsto me ;
a ajuns ca in 19 ea sa sAldslueascd
Politi a Orasului. Cat despre ingralitura
ograzei In fatd : stalpii is aplecati, ostre-
tele lips, si de f cute din chingile lor.
0 jale! $tii; par cd tot a fost un pocit.
Vorba pain i tului : Lipseascd-se Nato-
sii de pe pamant si cei WA de legi s:i nu
mai fie". Asa s'a nt mplat; pan $i pim-
nita e derdpAnatd.
Te cuprinde un fior, o strangere de
inema grozava, ca zici : , Oare dacd in casa
asta ar fi fost un om cu evlavie care
amintirea batranilor boieri si cu fricd de
D-zeu, nu asa ca pastry tot ce ar fi moste-
nit ? Mdcar casa in care au deschis ochii $i
au auzit glasul slant at mamei lor, sa fi
pdstrat-o ; nici vantul sa nu treacd prin ea.
Dar asa boierul a vazut ce suflete sterpe
 Proorocirca lui cuconu Mano lache 23

are inaintea Itti si le-a zis ceea ce s'a si

Intamplat: are sA cante cucuveue In casa
asta $i nimenea n'are sa puie o mans de
de hit pe ea." Si cine stie cu vremea
daca o ajunge, sa nu poatA sta In ea nici
politia targului, dacA n'au sA cante si cu-
cuveucele pe coperisul ei.
S MA R AN D ITA

I7
Wittikailiath'

Smar5ndita
0 singura fata, avea popa Grigore din
Ciotorogeni, una singura $i un bket
Baietul ca baietul, s'a insurat el de capul
lui,. dar fata I nplinise douazeci §i patru de
anipri, socotiti de preuteasa p raboj, §i
mai ba s'o urneasca din casa.
Ce n'a facut biata mama pentru copiul
ei?... Ce? §i cate?... Pe la ce babe, des-
cantatori si vrajitori n'a fost i pace..
Unele femei, ca sa-0 poata face mana
buna pe Tanga preuteasa, la cate un aju-
tor, ceva, numai ce le auzeai:
Sarut dreapta, cucoana preuteasa...
Multamesc maical,..
Da' ce esti azi a0 de necajita?
Of! of ! of ! cum sa nu fiu...
Si prindea a se jelul cu glas incet ca
§i cum ar spune cine ti ce taina: Sma-
260 I. Dragoslav

randita mea! Smarandita meal" $i stran-

gea pe femeea de brat ca si cum i-ar fi
spus sa-i des un sfat, un ajutor.
la lass cucoana preuteasa, ca nu-i
vremea trecuta, Ii da lute() zi una Catrina
lui Ion Bordei, s'o maritat, ea, Catinca lui
Chioru, cea sontoroaga ; Anica lui Tapoiu
cea lene§a ; buzata lui Gavril Capraru ;
d'apoi Inca duduca Smarandita ! e Inca
tanara §i frumoasa. Si apoi si omu e bine
sa se mai caute.
Apoi de maica, o'i zice si eu o vorba
nu -fi fie cu banat : daca mi-ar fi fost s'o
dau dupa oricine, o dam de cand era de
aisprezece ani, Ca au Indraznit multi...
dar -vezi, ea, fats de pops!, nu ne prea
vine la socoteala sa ne bagam In card cu
oricare venit din lume. Alta e Anica lui
Buzatu §i celelalte; alta e dansa.
Apoi da! aka -i cucoana preuteasa;
facu femeia scarpinandu-se in frunte, in-
grijata: da, asa-i, asa-i: duduca SmAran-
dita e traits In bine, boeroasa; tie coala
dä,nu-1 ca not iestelaltemai proaste;
dar cum zic, tot ar fi mai bine ca omul
 Smarandita 261

sA se caute. Cine stie vre-o facatura,

vre-o legare de cununie... Cine stie...
D'apoi, stiu eu mai ce o ft... nici
eu nu-mi pot da cu mintea... $i ate n'am
fAcut si n'am umblat...
Da', par'ca not nu stim, cucoana
preuteasA; and alergai iritoate partile,noi
nu stim...
Apoi stiu cA stiti; cA mi-a ajuns
povestea peste noun tart si marl...
Doamne, cucoana preuteasa, zis(
femeia domol mi-a spas Anica lui An-
drone, ca este unul a TAtArusi, de in-
cheaga $i apele...
Him! o fi, dada din cap, preu-
teasa, cu indoialA.
ZAu, de nu ti-i cu suparare; a§ strica
si eu o vorbaar fi bine sa mai incerci ; ca
stii ce mi-a spus de acela ;lasa ca are
spiridqdar da cu bobii, nevoe mare $i
de unde-i partea fetei, de acolo it aduce.
Daca ar fi asa, stiu eu... as mai
incerca, barem sa nu-mi parA rau.
i iat-o a douazi de dimineatA numai ce
o vAzurAm pe cucoana preuteasa si pe
262 I. Dragoslav

Catrina lui Bordei suite lntr'o caruta trasa

de doi telegari si cu Gavril Bazatu pe
capra si la drum Mete! la Tataru si unde
o smomise femeia.
Ce a dres, ce a facut pe acolo, nu stiu;
atata ca cuco na preuteasa se inturna
cu o tafalca plind de bozgoane, de cre-
deai a avea facute cine stie ce cumpa-
raturi dela targ, dela Neamt, on Falticeni :
apa des antata, Mute uscate de liliaci
ffori dela ziva crucei, busu'oc strans de
pe noua straturi, navalnic descantat, semn
dela brau fetei, vraitt, si cate si Cate mon-
goase... nimic nu lipsea ; si toate isi aveau
menirea for sorocitd pe ceva.
Cum sosi vorbi ce vorbi cu SmArandita,
mai sLriga la ea si numai ce be vazurdm
cu binisprul pe langa popa.Saracul popa
Grigore! stiael ca biserica opreste astfei
de dracii; dar ce a putut sa faca el sin-
gur la doua melite; cad de ar ft zis pans
la sfarsit nu, putea sa se tot ducal
Lasa ca din pricina lor, nu stated nici
asa pe acasa, ca-1 naucea : ca ar fi bine
sa mai dee vreo petrecere; doar, doar
s'or aduna cei Invatatori si viitori preoti
 Sm1rAndita 263

si cine stie... daca, nu s'o prins la atatea

dati, s'a prinde acum.
Bietul preot, da, cu durere de inima ca-
tre punga, nu se last ademenit ca
omul, ii era mild de ban, sa-1 dee pe gura
de lup se lmpotrivea $i zicea ca acela
care is fi partea fetei vine el si fail pe-
trecere $i fart zaiafet.
De data asta, Insa ele II Nara la cicaleala :
ca asa-i el; ca-) un lase -ma sä to las ;
ca daca ar fi facut aft, ar fi fost asa,
ca daca facea macar o petrecere din cate
i-a spus, acum fata poate ar fi fost maritata ;
on daca o dadea din vreme dupe cutare
ar fi fost altfel si cate $i mai cate vorbe,
it tavalira sen ocari, pans cand, scos din
sarite, bietul preotsvarll punga dela brau
pe pat, racnind :
Na! duceti-va la dracu,saturati-va !
Veniti inteleptilor de mancati la casa ne-
bunilor" si-si lua antereul lung pe umeri
si pleca naucit pe usa.
Atata le- o trebuit femeilor, sa vada
punga popei. De acolo pregatiri pe preu-
teasa : o saptamana tint' pregatirile si pof-
tirile ; Smarandita ajutata de-o femee din
264 1. Dragoslav

sat, de abed prididi cu scuturatu $i varuitu

casei, numai sä fie bine. Gavril Buzatu
toti caii din grajd ii desala, ducand pof-
tiri din sat to sat, doar s'o ivi ursitul.
D'apoi Smarandita ce camera nu si-a
pregatit, ce zadie I $i vecir.ic se uita in
oglindA, se pipaea pe la tam* $i ce fru-
moasa nu era Smarandita, ce frumoasa :
douazeci si patru de ani avea, dar par'ca
era de optsprezece, o fata alba, niste ochi
si niste sprincene, vorba eantecului :
Ochii §i sprincenile
Fac toate belelele ...
Si cu toate astea, nu avii noroc !
Ce n'ar fi putut da ea, unui mire !
Ce? avere, cinste ca-i fata de pops, dar
ce folos, un lucru o stria. : era cam
surda si p4sea cam soldit; $i cu tot be-
tesugul era mans de foc de harnica...
Dar iata $i ziva de petrecere !
Trasuri, cai, bri,7ti, docare ; era plina
ograda si grajdiul, si casa plina de oameni
alesi.
Ce nu facii preuteasa si fata pentru
musafiri ? dulceata, cafes, vin, mancare,
lautari. Ma rog, petrecere in lege.
 SmAr5ndita 265

Toate bozgoanele si vrajitoriele au fost

puse in slujba: navalnicu ii avea Sma-
randita In san ; apa descAntata Impra-
stiata prin vin $i paharele de dulceata ;
busuiocu a stat atatea zile Intre s,erve-
tele si fata de masa, iar cucoana preu-
teasa, asa pe nesimtite, pe toti flacaii
ii ademeni cu vorbe bune $i cu piciorul
de liliac Ii mangaia pe spate. $i ce ga-
tita era Smarandita : !Area Ca era o Co-
zinzeana cand nu-i bagai in seama bete-
sugul.
A dat cocoana preuteasa la multi a
Intelege, dar toti se uitara cu mild la Sma-
randita, si pe care drum au venit pe a-
cela s'au intors.
Mat ! zisera flacaii cand au esit
din casa; frumusica, frumusica; avere,
avere ; dar ce folos ca-i beteaga si surda!
$i-a adunat biata preuteasa dupa asta
nu ()data lume : invatatori si preoti in casa
ei ; nu odata, dar ursitul Smaranditei nu se
ivl $i pace.
Se saturase dela un timp $i preuteasa
de petreceri ; dar si vestea de petrecerile
*i averea popei merse departe.
266 1. Dragoslav

Insfarit, iata ca Intr'un tarziu, rasare

tin fecior de popa de departe, din alt
sat cum necum ?... impetit de-o femeie, §i
cerii pe fata de nevasta.
Nu era invatator on popa ; ci s-a
dat numai singur fecior de popa ;
oricum din oameni cum se cade.
Deocamdata preuteasa §i fata nu l'au
vazut, Ca ele (ineau morti grapi la dascal
de koala on om de biserica, cum a fost
neam din neamul lor ; dar dupa ce s'a
uitat popa urat la ele, primira §i hai pre-
gatiri de nunta.
Dar n'au avut parte nici de norocu,
sta, ca intr'o zi ce-i vine mirelui, toc-
mai Sambata searacand se pune hobotul
miresei, thaintea cununieiincaleca voini-
cul pe cal §i, aka, (cu floarea de mire in
piept, se pierda in intunericul noptii fara
sä zica o vorba. $i lume la nunta Si lume
cat paru din cap; cum sa nu vie, and
tia ca-i bine de petrecut la preot. Nea-
murile §i prietenii nu se mai sfarpau;
dar mirele dus.
Au crezut deocamdata, ca a plecet pe
undeva, pe afara sau la cra§ma, on la
 Sm5rSndita 267

nuni, sa le vorbeasca ceva, sau prin sat

undeva, dar zadarniC. L'au cautat tot satul
$i prin toate gropile §i toate imprejurimile
Si n'au mai dat de urma lui.
Trimi-sau In satul de unde spusese ca el,
dar li s-a raspuns ea nu-i de acolo.
Atunci s'au pus pe ganduri, ca totusi poate
a plecat in saturlui-adevarat $i s'o intoarce
iar. $1 trei zile si trei nopti a jucat nunta si
a stat mireasa cu beteala pe cap si mirele
n'a mai venit. La urma urmei lumea os-
tenita, incetul Cu incetul s'a impr4tiat;
iar preotul $i preuteasz au ramas morti
de rusine.
Une e femei au inceput sa vorbeasca tot
felut de vor be ciudate; tar lautaril de-ai
dracului, au starnit cantecul :
Joaca nunta de trei zile
$i mirele nu mai vine!

De atunci toate s'au stricat in casa

preotului. Preuteasa n'a mai fost pe la
vrajitori, nici n'a mai dat petreceri ; iar pe
Smarandita n'a mai. cerut-o nimeni de ne-
vasta, nu un fecior de popa, dar nici unul
din gospodarii din sat.
268 1. Dragoslav

Azi Smarandita e trecuta cu ani si

mpleteste cosita alba.
Singura maneere ce o are este aceea
a de si n'a fost ceruta de nevasta de care
vreun invatator sau de un viitor preot, cel
putln pe un fecior de pop; si asa ate-
odatA pAtrunde zarile de unde o-fi venit
voinlcul, si ofteaza... de i se rupe inima...
DIHORUL
hiMittitai4t442

Dihorul
Era acum pe la Sf. Maria-Mica. Vara
se calatorise $i roadele se culegeau, iar
tpamna incepuse cu ploi; nouri fumurii
treceau ca niste umbre razlete dela mia-
za-zi spre miaza-noapte. Gradini le pustii
de pasari, de cantec, iti dadeau o Inti-
padre de ceva Incremenit, tanguitor.
Ziva era cum era, der noaptea par'ca
se asternea mormantul cel mai negru peste
lume, iar plansetul capacitor, in vantul
de toamna. parea fasiitul obosit at unor
pasari uriase care veneau cine stie cat
de departe, si care se opreau cu un icnit
plangator de truda.
Si casa mea era tocmai intre livezi,
unde asemenea sunete se auzeau la fiece
Mae de vast, la fiece oprire a lui. $i
casele in locurile cele erau asa de rani,
272 1. Dragoslav

de oarece livezile erau intinse. Vecinii,

noaptea, nu ieseau din casa, iar odata
cu inserarea puneau drugi si zavoare pe
use, caci nu arare on se auzea a doua
zi de talharii Si furtisaguri.
Mie, mai cu seams, grozav imi era de
urat sa stau In meleagurile celea. $i mai
cu osebire seara, mai totdeauna, imi adu-
ceam cate un prieten sa doarma la mine,
iar cand n'o faceam, o luam rara pe la
prietenul meu lancu Crudtu din fundiil
gradinei mete, si care era perceptor in
targ si la care de cate on ma duceam,
casa, masa imi erau deschise. Casa lui da
cu fata in ulita Stefan -cel-Mare-ulita pus-
tie de locuinte si vecina cu lanurile mosiei
Baia.
Prietenul lancu avea si pusca, era $i
vanator, omora Si el vara uli, iarna iepuri,
ce nu aveau loc pe unde sa iasa din In-
graditurile livezilor.
El zicea ca a avut §i copoi odata, cand
fusese suprefect, si povestea atatea ba-
dia lancu" din viata lui de pomojnic $i
atatea din raitele de vanatoare, si atata
 Dihorul 273

Isi Mull cainele raposat ca zau cine nu-1

cunostea 1'1 credea pe dea'ntregul.
Cu toate astea, era un fricos, de nu
avea margeni.
Acum Intr'o sears, de astea de toartna,
urata, cu ploi marunte si cu un aer ca de
crusala, ma iau, tot asa de pli-ctiseala, prin
livada mea, si sar gardul la prietenul meu.
Clampanii la usa, usa Incuiata; Tampa
aprinsa In casa si perdele lasate.
Batui la geam. 0 rabufneala se auz1-
nu mult; pe -urma o tacere, apoi, o intre-
bare seaca $i gatuita :
Dare cine sa fie ?"
Eu mai batui Inca oddta.
Cine-i? se auzi iar glasul Intretaiat
§i Infiorat al prietenului meu.
Eu; ce nu ma cunosti ?
Perdeaua se dada in laturi si capul prie-
tenului, care Linea o pusca cu dou1 Levi In
mans, se ivi. Eu ma itii ca sä ma vada.
Ah, to esti ? Si repede lass per-
deaua. 0 use se auzi, drugul la usa de
intrare suns, apoi, glasul horait al zavoru-
lui tras, si intrai.
DI
274 L Dragosla v

$i dupd ce dansul intepeni iar usa bine,

1mi zise:
$tii ce, azi-noapte-a venit cineva la
gaini; le-am auzit cotcodacind. Am vrut
sa ies, dar hargatul nu era acasa, si sa
vezi tocmai imi dadusem pusca cea veche
la reparat. Nevasta-mea sustine ca este
dihor, eu zic ca e hot, cad la dihor nu
prea cotcodAcesc gdinele. Am gasit nu-
mai dam de sange, dar poarta tot cu
lacdtul la ea ; se vede ca hotul are un
mestesug de deschis broastele, on are o
cheie potrivitd. Azi am schimbat pusca
cea veche cu asta $i, lancu lud din un
colt dela u0 o pusca cu cloud Levi de
vanatoare, addogand : Cand l'oi simti si
trag ca intr'un Caine. Nu-i pacat!Apoi,
urmd el groZdvindu-se : Am sa -1 impusc !
si ridica pusca in sus : Uite, mai mainte
am IncArcat-o, $i iar o rezemd de uncle o
luase.
Da' ce esti singur ? 11 intrebai eu,
uitandu-ma imprejur.
Nu §tiu, e cam bolnav, cumnatul meu
Costin. Mi se pare ca femeia are sa ramde
acolo, si are sa vie numai hargatul. De
 Dihorul 27

aceia zic eu sa staff, a poate li dorml la

mine si mi-i tine de urat. Uite, fac ceai,
rom bun am, am si o stecld cu vin, o
destup mezeluri, si trai neneacd pe
banii babacai.
Vestea asta din urma a amicului era
minunata.
Dar, ii zisei eu, ceaiui sa-I faci mai
tarziu, mai bine ada laudatul cela de vin
at tau.
Si prletenul, cotrobaind cu o lumanare
prin sala, se intoarse cu o sticla de Cotnar
infundata, cu pane si cu niste mezeluri.
Sa ma bats Dumnezeu, relua el, de
nu trag, trag ca intr'un cane... Stiff, eu is
grozav, cand ma loveste cineva in dreptul
meu...
La asta, tot pomenindu-mi de hoti, nu
stiu par'ca si eu simtii in singuratatea
livezilor $i a campurilor un fel de stin-
gherire, o strangere de inima.
Mai bine nu mi-ar fi spus". Noroc
ca mi-adusei aminte ca are si pusca. Asta
si sticla cu vin $i curajul prietenului meu
ma mai ogol. Totusi, nu se facea un sgo-
mot in cask un sgomot prin pod de soared,
276 1. Dragoslav

un fwet de vant pe afara, sä nu tresarim,

sa nu ascultam, §i ne uitam imprejur §i
nu ne lini§team decat cand se domoleau
lucrurile.
Ne a§ezaram la masa.

II

Sticla fu destupata cu un sgomot surd

§i rasuntor, a ma uitai in toate partile ;
nu cumva a facut cineva sgomotul ista ?
Vinul galgal in pahar zu un sunet ce-mi
Ora §i el sec §i sfios, ca i cum §i el ar
fi avut o frica de el Insul.
ma imbie lancu, Incet ; taie §i
Hai l
mananca, §i ciocnl paharul cu un sgomot
ca §i cum ar fi fost sä nu detepte pe ci-
neva, iar eu luai din bucata, par'ca cu
teama unei apropiate primejdii.
Par'ca eram ca acei oameni vrednici de
mils, cari ar trebui sa alba un ajutor.
In sfarit, lancu rupse tacerea i ridicand
paharul zise : In sanatatea ta, prietene I
§i bail adaogand incet :
Bun yin, nu-i a§a ?
Bun...
 Oihorul 277

In adevar, era tare bun, nici nu-se poate

mai bun, a indata imi /nazi inima *i
imi inviora mintea.
Si nu-1 banui pe hot? it intrebai.
Ce sa -1 banuesc..., dar cred ca, ach
cand am Si pu*ca la mine, o sa fac eu
cuno*tinta cu dansul... ,Uite 0 ai" *i mi-o
arata, din nou in coltul unde o pusese;
cite -o-ai cum *ede gata, gata numai sa
se descarce"...
In timpul ista o alergatura se auzl prin
pod *i o rasturnatura de ceva u*or.
Amandoi ridicaram capetele ca iepurii
sparieti. Ochii ne sticlira privindu-ne, apoi
ne uitaram In sus, imprejur nimic.
Prietenul meu aprinse repede o lumanare.
Eu crezui ca vrea sa se duca in pod
cu pu*ca, dar nu, el se duse *i o apleca
sub pat *i se uita.
Nu era nimic.
Nu crede, imi zise el; hotul pande*te
momentul de-ti intra *i in casa. D-ta, nu
§tii, eu is pate._ Si pose iar .lumanarea
pe masa.
Nu-i nimic, ii raspunsei eu; ni*tq
oareci prin pod...
278 I. Dragoslav

Ai dreptate, Imi taie vorba ; is sa

mai luam iar un pahar...
Vorba ca hotul iti intra si In casa fara sä
banui, imi mu§ca,toate madulariile :
pomenic, imi zisei, ca si eu pot gasl, cand
m'oi duce acasa un asemenea musteriu,
si ma paleste In numele tatalui. Asta ma
puse pe ganduri. Sa-i spun lui lancu, sa
ma insoteasca, daca o fi sa ma duc, imi
fu mine sa ma arat ca mi-e frica. Dar
repede imi,veni inima la loc si ma bucurai
ca am sa dorm la dansul. Totusi it intrebai :
Dar, par'ca spuneai ca ai tras candy&
necazuri cu hoti ? Ce al tras ?
Ham ? facu prietenul meu. Sa-ti
spun... $i, dupa ce supse din palici, incepil :
I1Eram agent fiscal la velnita dela DM-
gu§eni, un sat plin de batausi $i de talhari.
Cum insera, sa nu fi lasat ceva pe afara,
ca nu mai gaseai ; chiar ziva namiaza mare,
de treceai cu caruta prin sat, to parlea.
Si pisicheri, pisicheri nevoe mare...
Acii, de unde pans unde, se ridicasera
dintre ei vre-o cati-va $i furau In gloats.
Si n'aveai ce be face, ca sa-i fi ars cu
fierul ;. nu se parau.
 Dihorul 279

Au furat intro noapte panA i casa de

bani din curte dela boier ; In alts sears,
au spart beciul; In alts noapte au pradat
crama i au bAtut pe cra§mar, dandu-i
sA bea vin cu sangele ce-i curgea din rand.
MA rog erau o spaima.
Ai vAzut, bAtai mama lui D-zeu "
fAcui eu. $1?"...
- Si, printre ei era i unu Ion Topar-
Ian, un vlajan ca nu incapea in casa asta,
InsA un baciu-talhar ; nu §tiu de Cate on
fusese in pwarie:
$i iaca da D-zeu ca ap, pe varA, cam pe
la Sf. lie, nevasta se duse cu nevasta
InvatAtorului §i cu preoteasa la targ cu
docarul meu §i mi-o luat §i hargatul. $i
tocmai ii aVeptam. Ziva m-am mai dus
pe la velnita i spre sears venii acasa.
Am deschis u§ile ca era nabwalA i
m-am dus sA inchid gAinile, curdle; sa
dau iarba la vite i venii in casa... Dar,
ie *i be I Hai, noroc!"
$tii ca e interesant, Ii zic eu dupg
ce baui paharul.
Aaa, staff sa vezi : Vin in cask aprind
Tampa §i ma apuc sA fac ni4te socoteli,
280 I. Dragoslav

Ce sä vezi, and par'ca o mosmoiala sub

pat. Ma uit, vad ceva si nu vad. MA
plec putinvad ceva sclipitorun cutit!
Ce spui?", ii dau eu.
Da; dar mi-am tinut cumpatul. Fuga
la pusca care era In alta odaie.Talharule,
ii zic eu; iesi de acolo, a te impusc."
Nu da boierule, cucoane Iancule, a
n'am venitsa te ucid".Cine esti? Svarle
Cutitul?" Da' n'am cutit!" Svarle
cutitul ca dau !" $i cu pusca IntInsa si
cu mana pe tragator.
Da', nu ma omori, cucoane?"lesir
de acolo, iti zic : Ma'rog cucoane ies,
dar nu ma omori". Daca ii fi om de-
treaba si-mi dai cutitul, nu-ti fac nimic",
ii zisei, sä-1 capat pe hot.
lmi asvarll cutitul: coscogea cutit de
Met porci ! Apoi, tin cap buhos se
arata : era Ion Toparlan in carne si oase.
$i nu- te-ai Infiorat cand 1-ai vazut
esind ?
Eu ? Ham! SI vede ca nu ma cunosti ;
cand a scos capul, 1-am si trantit un strat
de pusca dupa ceafa, a s-a latit pe por
dele. Apoi, 1-am legat fedeles ; am strigat
 Dihorul 281

hargatul §i 1 -am dus la primarie ca pe un

vitel.
Da' par'ca ai spus, ii dau eu, ca
hargatul nu era acasa.
Ma, raspunse el, gangavind putin pi
-tremurand din mani, nu era acasa, bine zici,
nu era acasa: era ca §i acum la cumnatu-
meu Costin. .

Nu era la targ? Par'ca a§a ai spus.

Da, dala targ, facia el cu degetul:
_Ma am spus ca era la targ, nu? $i cum
spun, relua firul sa scape din impas:
,Apoi, a stat ce a stat in pucarie §i
nu plus ce s'a mai facut ca m-am mutat.
§i eu la un an la targ."
Da, mare coraj ai avutii dau eu.
Stii pe mine de m'ar fi lovit norocul ista,
nu §tiu zau de nu mia§i fi prapadit acolo.
Ma, mai frate-meu. He-hei, intreaba
numai pe nevasta mea, cine sunt. Apoi
dupa putina gandire §i cu ochii in jos urma :
oftand, ca scapat de un greu:: De aceia
mai traesc §i eu pe lume, a am o leaca
de coraj in mine... Da, hai ie §i be n'ai
Ce staff apa plouat? Imi dada
dansul curaj ridicand glasul: la, ma §i
282 I. Dragoslav

bea ! Ori tie fried sd to duel acasA? Lass

cd uite ici, si se ridicA si puse iar maim
pe puscA : Te petrec pAnd acasd, de nu
vrei sl dormi la mine".
A, nu, zic eu, ca sA nu mA art fri-
cos, dar ma gandeam la intamplarea ta...
Si glasul meu imi path cd sutra de undeva
de sub pamant si urmai :
be fried nu mi-i fried. Ce sA-mi fie
fried, cA doar is bArbat..."
Chiar asa imi zise el, si turns un pa-
hAr ; hai noroc, sA-ti mai uiti gandurile.
La asta, deli vAzui cd a incurcat-o cu
povestea lui Toparlan, dar auzind cd o sA
dorm la el, par'cA mai prinsei o leacA de
suflet cA ii raspunsei :
Stii ce, nici eu nu mA tern. Stiff, de
ar veni unul arum, m'as niAsura cu el.
Se poate, imi Ma el vorba; si eu,
par'cA, dupd vinul ista, simt a am mai
prins la inimA.
Dar deodatd WA sA ne asteptarn, numai
se auzi un calla de gAind pe earl. Aice
lasardm paharele. Eu nu stiu cum m'ant
fAcut la fats, dar prietenul meu se ingAl-
 Dihorul 283

ben!, nasu i se subtle $i privi speria t la mine

si cu coada ochiului la geam $i asculta.
Hotul, sopti lancu, a venit la gaini.
Eu crezui ca el are sA is pusca, dar
repede soptl: jos! jos ! $i luand lampa o
baga sub masa, $i, in loc sa pule mana
pe pusca, se piti dupa tablia patului, iar
mie mi se incalz1 fruntea, mi se &Aril
parul si ma bagai sub pat.
11 asteptai sa -1 vad iasind pe- intuneric
din casa, insa ti-ai gasit, pe cand afara din
nou auziram o gains caraind nadusit :
gaar ! gaar !" Pe urma celelalte : gar !

gar! gar !"

Sst! soptl el; taaaci ! ca mi se pare
ca is mai multi. Fir'ar Al dracului imi
gatue gains dupa gains. Fir'ar al dracului!
...Acum!..
Si prietenul meu prinse a crasni din dinfi
si a se iti de dupa pat: De acum nu-i las,
nu-i las!"
Sst ! ii zisel $i mai eu Ingrijat : Ce
crezi ca dacA e unul sau mai multi n'au $i
ei ceva la dansii ?... Sst !
Aice tacuram. Totusi inima tmi tremura :
te-i pomenl ca yin si in casa". Cand, nu-
234 1. Dragostav

mai ce auziram dal* de la portita si,

iar un gaar" prelung de gaina, Ia care
lancu sopti oftand usurat: au exit!..."
In vremea asta, numai ce auziram -ca
din pamant glasul coanei Olga, nevasta lui r:-
Sai Iancule, jai ca ne omoara dihorul
gainele !"
Ii, sari el grabit nevasta-mea !...
$i repede $i puse mana pe pusca si ie§r
zicand necajit : Phi-haa!" $i, bang ! o Im-
puscatura $i glasul : Sariti! hotii!
Ha! ha! ha! se auzl rasul batjocoritor
al nevestei, care ma facia sa ies si eu ru-
sinat de sub pat. Dar to nu ai auzit Ian-
cule ! Dormeai, Iancule ! Ce pazesti, Iancule ?`
Ce hot strigai, Iancule!
Ada lampa! Add Gheorghe fanarulr
auzii pe lancu din °gran. Eu repede luai
lampa $i, afara. Cand iata-ma, nas In
nas cu gospodina.
$i d-ta aice ? facia ea mustrator. Se
stinge lampa, crapa sticla de ploaie, se
stange de vant.
Asa era, ma luminai eu ; fosnea vantul,
burn ca $i cu ace. Noroc ca Gheorghe.
 Dlhorul 285

se i arata din grajd cu un felinar aprins,

in mans.
La asta numai ce auzii un svac !" §i o
greptanatura §i, nite ochi ca dotia faclii,
frisotite _de un miorlau prelung, se vazura
cocotati pe zaplazul ce lega sura cu im-
prejmuirea gradinei.
Huo!"se auzi glasul lui Gheorghe.
La care, ochii se pierdura dincolo de
zaplaz, lasand in urma un alt miorlau pre-
lungit.
Minune: la lumina slabs a felinarului
prietenul meu se apleca i ridica ceva de
jos :o dihanie cat un catel, un dihor cu
o pelcica neagra, lucie pe el §i in gura
lui un cap ae gains.
La asta, lancu se inturna spre mine cau-
tand sa ma convinga, ca numai tactics lui
de a prinde dihorul, l'a facut sa intarzie
in casa.
7)
Vezi ce vra sa zica sa f ii poprice?
Am spus taaci", a eu §tiu cum se love#e.
Crezi ca eu ma lasam ap?... Mai, §i se
lovi cu palma peste frunte ; and spun
eu, ca am cap"... Si triumfator umfia di-
286 1. Dragoslav

horul i intrA cu el in casA, cAnd §i coana

Olga 11 lua la rapanghel :
Ia, nu te mai face, ca te titi cine
e§ti, §i macar i dumnealui, §i arata spre
mine: De nu veneam eu, 1mi mai gatuia
dihorul vre-o trei gaini.
Asta par'cd mi-a dat cu apA Hart/ Totu0
lancu nu se dada batut:
,A, astea erau, draga, planurile mele;
dacA era vre-un hot?".
Ce hot, Ii raspunse dansai nu ti-am
spus eu, ca e dihor, ca &earn darn de
sange la poartd, Ca el furs intai capul i
pe urma se intoarna *i is i gAina.
&and iatA-1 i pe Gheorghe ca se in-
turnd cu trei gaini cu gatul ca i retezat,
pe care spuse el ca le-a gdsit in poiatA
la o gaurd.
Dar stai, Ii tale ifosul coana Olga, lui
lancu, stai; to nu vezi, ca a fost omorat
de mu cAtura.
Eherfacie ea and din cap.
Ce mu*catura, draga ce mucatura,
se razvrati lancu, i dupa capul dihorului se
vazii o ruptura adanca de colti.
Aice ma gandii la ochii care miorlaira
 Dlhorul 287

pe gard, si-mi dadui cu mintea ca si motanul

meu se bate cu dihorii si ca numai pisica
care a fugit i-a pus cap& zilelor dihaniei.
Cam are dreptate cucoana Olga, ii
zisei lui lancu, sa nu scad pans la atata
in ochii ei; cam are dreptate, nu-i Impusca-
tura, aicea e retezatura de colti. Mi se pare
a mafa cea de pe gard i-a facut prohodul.
la, ia, facit lancu, cercetand musca-
tura cu bagare de seama. Apoi dupa pu-
fina gandire barzoindu-se in sus, isbucni:
Ei, i... ia sa TA scutiti. Adeca eu, se
ratoi el, aratandu-se cu degetul, nu stiu
ce spun. Eu vanator. Eu nu stiu capritul
glontului? D-ta, nu vezi, glontul cand 1 -a
lovit, a facut o crampoteala ca sa iasa a-
fara. Nimic mai molt de cat o crampoteala
si 1 -a $i dat gata.
Iancule, ii tale vorba femeia, to se
vede a vorbesti cu copchii.
la sa ma scutiti, se rastl el, facand
pe jignitul, si umfland dihorul esi afara
sa-1 puie unde stia el mai bine, ca sa aiba
a doua zi cu ce se lauda la copiii din
mahala si la cei ce l'or crede cat de mi-
nunat a prins el dihorul.
288 1. Dragoslav

lar eu am si plecat ca 'puscat acasd

Cand iatd si pisicul meu ca infra cu
mine in casd si se cocoja in ocnija sobei
si prinse a se spald. Cand ma uit la el,
tot plin de sange, cu nasul sgariat si cu
urechea spiritecata.
Am 'inteles cine is frant gatul
dihorului.
Si de rusine nu m'am aratat, cine Stie
cats vreme, pe la cucoana Olga.
Dar nici prietenul lancu Cruntu, cu
toate ca susjinuse ca i'mpuscase el diho-
rul, de atunci, de ate on avui prilejui sa
stau de vorba, nu s'a mai laudat cu vitejia
lui, de cat doara numai celora care nu -1 cu-
nosteau, le taia niste cuie ca piroanele. Si
spunea despre dihorul cela atatea minu-
najii, ca lecreiea si el pe jurnitate :
SA vezi, !Ache, Impusc si pe intunerec.
Am eu asa in mintea mea o nalucire a
vAd ca majele. Apoi tot el adaoga razand
cu desidtare: Asta-i extraordinar !...

046
BROASCA

18
ttititititititi

Doi p5c5lifi
Era intro dimineata, pe la inceputul
lui Mai. Firea toata se trezise spre a-0
urma desirarea tortului Impestritat cu tot
soiul de viata. Soarele era sus, cam pe
la noun ceasuri. larba Inca uda de roux Si
copacii cu mugurul crapat.
Itic Sloim se scoala, se scarpina, se
uita in podele $i gandeste, ce va face
pe ziva aceia. De trei zile- n'a mai casti-
gat nimic. N'a Inselat pe nimeni cad n'a
avut cum si pe cine. In talmud, ci-ca scrie sä
nu treaca o zi, ca jidovul sä nu castige ceva,
sa nu Inse le. De trei zile umbla tot targuI
si n'a gasit nimic de Mut. Nici un ne-
gustor nu i-a mai dat sä duca gastele la ha-
ham, sa le taie, singura meserie la care
se pricepe si care i-a luat-o altul cu un
pre mai eftin si care se scoala mai de-
292 I. Dragoslav

dimineata de cat el. $f, cum sta dansuE

si se gandea la lucrurile astea, deodata
TO aminti, ca in Suceva dincolo, in ceia
parte, in Bucovina, e un jidov care castiga
parale multe cu grane, cu comertul de
maruntisuri, cu turta dulce, invarte el
ceva, acolo, care II imbogateste pe fie-
care zi.
Vezi, isi zise el, $loim Blumen ?"ca
asa it chema pe cela de la Suceava cum
castiga al dracului parale. Ce era $loim Blu-
men? un calic, ducea ca si mine gainele la
haham, $i acum... nu mai poate de pricop-
sit ce e. Daca m'asi duce si eu la el?'..."
$i deodata se nascii o hotarare in sufle-
tul lui. Nu o hotarare pornita din placere de
a munci, ci Ca nu avea unde sä se duca si nu
avea nici ce manca, si mai scarpindu-se o
leaca si sari din pat, se imbraca $i, ca nu
cumva sä soseasca prea tarziu, sä nu-1 ga-
seasca pe $loim acasa, o porni nespalat.
Merge el, pe drumul Sucevei. Cand sa
iasa din oral, iata ca mai . vede unu ca
el, cu laibar lung, cu perciuni. Se uita
$i dupa mers, $i -si zice. ,boar aista n'o
fi Iosif Klain ?"
 Doi plant! 293'

El II stia pe Iosif Klein, un pisicher si

jumatate; totdeauna avea cel putin un franc,
o coroana la el, si vesnic face drumul
dela Falticeni la Suceava. Ce inyarteste
acest Klain, nimeni nu stie, si traieste
bine. Merge $i el mai repede sa vada daca in
adevar e el. Era Klain. i prin minte isi zise :-
Am sa-i cer un franc".
Bina ziva Iosif, gral el.
Buna, Ii dete Klain.
Al dracului, gandl *loim, are parale de
aceia e asa fudul, si-I intreba :
Da' undi ti duci, Klain ?.
CI tu nu stii unde mu duc? Da' tu
undi ti duci?
Mu duc la Suceava.
Ci crezi, ca pi acolo ai s'o duci mai
ghini? Altii nu sunt sa duca gainele la ha-
ham, numai tu ? Ca ma rog, zise*loim, ci
treaba ari cineva unde mu due iu?
Klain se uita la Sloim si-I vede nespalatr
urduros si nu tocmai vesel, pricepii ca n'are
parale. El, insa, avea zece coroane, o har-
tie, Klain se credea bogat si privea de
susp e tovarasu lui, ba mai avea $i gologani,
tnaruntei.
294 I. Dragoslav

La carciuma de la Par lita, Klain ca sä

vadd daca In adevar Itic are parale, se duse
Inauntru si bait un rachiu, privind cu ochi
sclipitori $i de sus la $loim care nu intra.
Cu asta, Klain cunoscit tot sufletul lui
$loim, $i se urnfla $i mai mutt in pene,
ba isi credea tovarasul cel mai prapadit
dintre oameni. $i es1. $i o pornira; luara
soseaua ce duce la Bunesti $i de acolo
spre Suceava. Ca sä ajunga 11 Bunesti tre-
buiau sä treaca $ormuzul, peste care e un
pod de lemn, $i dela care se face drumul
tot pe marginea iazului.
Trec ei de ceia parte a podului, de
asta data tacuti, dar, pe unde treceau,
broastele, zup! in apd: unele veneau pana
prin sosea, altele mai mici sareau chiar
prin praf pand in marginea soselei si iar
zup ! In apd.
Deodata, ce-i vent lui Klain sd-si rlda
de $loim Ca n'are parale $i ii zice :
$loim stii ce, inghiti tu u broasca?
Dgr el sari: Ci egi nibun, dar cum
sä 3nghit itt u broasca?"
Da' di ci, zise Klain, daca highiti tu
u broascd, uite u hartie de zece coroane.a
 Doi MAIM 295

Si scoase o bancnota si o puse jos si un

bolovan pe ea, sA nu vie vre-un vAnt
s-o ieie.
Dar nici pentru u mie di coroane.
zise Sloim, nu inghit". Uite gill Klain,
hartia e aici, inghite broasca si is -o"
Aice Sloim statii ganditor : DacA
eu inghit, eu imi iau hartia. Daca o
iau eu am civa de cheltuiala . Stiu eu,
o fi acasA Blumen. Si apoi is zece
coroane. A dracului Klain, are parale".
$i cum stateau ei si se gandeau, vede
niste ochi neastAmpArati de broasca, ca
se uita in drum de sub niste buruenie. Itic
repede si pune !Alija pe ea, o is de un
picior, o clateste In apa, $i o puse In
tura, Si uimirea lui Klain, care Ii vede
numai picioarele dedinapoi, colgalt, broasca
pierl pe gAtlelul lui Itic, care si puse mana
pe hartie si o bags in buzunar. Klain, rA-
mase ca trasnit, ba si umilit, cA acum Sloim
avea el, cele zece coroane si dansul nu
avea cu ce sA-si faca treburile si s'ar f i
intors inapoi, dar ca sA nu deie de bA-
nuit lui Itic cA nu are bani. merse inainte.
InsA 'tic, ce se gandi: Mir eu am
296 J. Dragoslav

luat zece coroane, el mai are bani. Ce-i

pass, Si acum are- sA mA radA in Su-
ceava la lume a am Inghitit o broascA
§i are sA se uite toti la mine, §i are sA-mi
zica : Uite aista a inghitit o broasca ", ba
poate ma spune §i la rabin ca m'am spurcat.
Cine $tie, poate anume a fAcut-o ail
TAM de mine". Mai merg ei pe marginea
dazului, cand Itic ii zice cu iretenie lui
Klain : Klain da' til'ai Inchitl u broasca?
lu, gill Klain, ci e0 nibun ? Daca tu ai
Inghitit, sA inghit §i iu ?
Uite, dac t tu inghiti u broascA, Ili
dau cele zece coroane Inapoi. Ba sA-mi
dai §i u mie di coroane ; vorbi el bolbo-
rosind.
Uite, inghite u broascA, vorbi Itic,
§i is cele zece coroane lnapoi. Uite hi
li pun jos". Si cu mare parere de Mu,
ca s'ar despArti de cele zece coroane,
numai sA rada i el de Klain, le puse jos
Inn rugand pe D-zeu mai bine sA nu in--
ghita cela broasca. Si nici nu se atepta
la aka ceva. Dar lui }Vain, li mai era ciudA:
,Auzi, prostie, sA-milia el, pe o broasca,
 Doi pAcalifi 297

zece corodne nemuncite". $i un necaz se

nasal in el, cum sa ramaie banii nemun-
citi la Itic, si apoi, nu mai avea alti, si, cu
nadejdea unui om ajuns la aman, se uita
pe marginea si vazit si el niste ochi
mititei de sub o tufa si repede hat, mana
pe dansa si, In gurd, si spre uimirea lui
Itic, broasca se pierdii in burta lui Klain
care si puse mana pe hartie. Itic, ramase
tampit si batjocorit in el: si cu broasca
mancatd si fard parale. SLAW el ganditor
asa, si mergand alAturea de Klain. Acum
s'ar fi dus inapoi, si s'ar fi despdrtit
de tovar4u lui in care vedea un drac,
un om necurat care 1-a pus sa pacatuia-
scd, si par'cd Klain- ii furase ceva din el,
ce avea mai scump, mandria de om, si
mergea pe langd dansul ca un cane, mai
mult tdrat, si dece mergea, dece 11 necAjea
ciuda mai mult, pand cand izbucni : MAi
Klain, spuse el, domol, mare magar esti:
Dacd ai vrut, to sa mananci u broascd
trebuia sa ti duci pi alta parte si s'o
mAnanci sanatos ; nu sa ma faci si pi
mine sa ma spurc. Asa, si eu am man-
298 I. Dragoslav

cat u broasca §i tu, §i n-am avut nisi

un foloe.
Si 'tic $loim inverwat, o porn' inainte
lasanduli tovarApil in drum nAucit, dar
§i cu cele zece coroane la el.
 CUPRINSUL
Pag.
Date vii asupra scrlitoruIui 3
Adaos la Insemnarile despre mine insumi 19
Cum si-a pierdut credinta Ivan Vasilici . . 45
RAsvrA titul 61
Cercarea r 91
Bataia lui Dumnezeu 105
Moartea printului Rudolf 135
Nu se scrie asa usor novela 149
Politia de altAdata 163
0 farsa 179
DJUI agenti 201
Mache 223
Proorocirea lui cuconu Manolache 241
SmArg ndlta 259
Dihorul 271
Broasca 291
 0 LAMURIRE:
Prin Date vii asupra scriitorului", autorul
acestui volum, a inteles cuvantul : biografie".
Prin Date vii" etc, a vrut sä romanizeze acest
cuvant care e de origins greaca, veche: bio-viu"
ii grafie-scriere" (scriere vie) sau a vietei
cuiva a autorului.
Dar va zice cineva :Ce sunt §i Date moarte ?"
Nu sunt, dar sunt date fal§e" va raspunde
scriitorul, care sunt ca i moarte.
Deci a vrut sä spuie prin Date vii" etc,
ca ceea ce a scris, sunt ni§te lucruri traite.
Insa, daca, totqi, cuvantul vii" e de prisos la
vorba Date" adeca, ca poate, contrariaza logica
in intelesul lucrurilor, sa se citeasca in loc de
Date vii" etc.: Date asupra scriitorului".
 INDREPTARI
La pag. 64 Rand 13 (Razvratitul) In loc de :
. . . . Se vedea a purta malacof ; tinea
In mans un evantai ; infatisa o fiinta blanda,
dar care avea ceva de-tristeta in fata ei ; aducea
la nas, ochi si gurA cu Gheorghe.
Sd se citeascei :
. . . . Se vedea ; a par'ca purta mala-
cof, asa-i era rochiea de larga si ca tinea in
mans un evantail. Din trasaturile felei, parea,
sa fi fost o fire blanda si ganditoare, iar din
copii, par'ca Gheorghe, ii samana, mai mutt. *i
el imi grai.
La pag. 241 Titlu : In loc de Proorocirea lui
Cuconu Manolache" sa se citeasca :
Prorocirea lui Cuconu Manolache".
De si sunt si alte greseli, dar fiin d de putinA In-
_semnatate, neimpiedicand lectura, raman pe seama
tiparului de azi.

N. B. Cliseul in sepie e dupa un portret a auto-

rului, datorit pictorului P. Molda, pe cand cel dintaiu ii
cites Adaos at insemnAri despre mine insumi ".
 DE ACELA$ SCRIITOR :

1. La Han la Trei Ulcele. Edit. Minerva,

1908.
2. Facerea lumei. Biblioteca Romaneasca Socec.
1908.
3. Povestea copilariei. Biblioteca Romaneasca,
Socec. 1909.
4. Fata Popei. Biblioteca Romaneasca, Editura
Socec, 1908 -1909.
5. Povestiri alese. Biblioteca Romaneasca, Edit.
Socec, 1908-1909.
6. Volintirii. Edit. Cosinzeana, Ora pie Transil.),
1912.
7. Povestiri de SArbAtori. Editi ra Cosinzeana
OrVie (Transilvania.)
8. Novele. Editura Gutenberg Bucure§ti 1911.
9. Povestiri de CrAciun. PremiatA de Academie
in 1915. Editura Minerva, 1914, Bucure§ti.
10. Povestea TrAznetului. PremiatA de Academie
in 1915. Editura Lumina, 1914, Bucure§ti,
11. Firimiturile lui Dalile. Editura Steinberg,
Bucure§ti 1913.
304

12. Flori si Pove0. Edit. Steaua" Buc. 1910:

13. Invatati §i Meserii.Editura Domeniilor Coroa
nei, 1911.
14. Povestea Cucului. Editura Rasaritul, Bucu
rep, 1921.
15. Novele §i Schite. Edit. Casa Scoalelor, 1921..
16. Saracutul. Editura proprie Tipografiei Gu
temberg, 915.
17. Juramantul. Editura la si citeVe" a Sec._
Clerului Roman Editia, 111-a 1916.
18. Cantecul Eroilor. Editura proprie, Tipogra
fia Lanof, Falticeni, 1918.
19. Bucovina (conferinta) tinuta la Atheneul
Roman in 1914. Editura Bucovina, 1916.
20. La Han la Trei Ulcele. Editia H-a adaugata,
§i revazuta. Editura Socec, 1922.
21. Novele §i povestiri pentru copii. Editura
Steinberg, 1922, Bucure§ti.
22. Icoane Vechi §i Noi Editura Casa Scoa
lelor, 1923.
23. Odiseia bataliei de la Mara§e0. Editura
Rasaritul", 1c23.
24. Pove§tile Florilor, Vol. I §i II. Editura Casa.
Scoalelor (editie populara) 1923.