Sunteți pe pagina 1din 3

Etimologic vorbind, cuvântul „TURISM” provine din termenul englezesc „TO

TOUR” (a călători, a colinda), având deci semnificaţia de excursie. Creat în


Anglia secolului al XVIII-lea şi desemnând iniţial acţiunea de a voiaja în Europa,
acest termen derivă la rândul său din cuvântul francez „TOUR” (călătorie,
mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie) şi a fost preluat treptat de
majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de călătorie care
urmăresc cu preponderenţă un scop de agrement, de recreere.

Climatologia turistica poate fi definita ca fiind studiul interelatiilor existente intre turism si activitatea de
recreatie pe de o parte si climatul si vremea pe de alta parte.

Climatologia turistica pleaca de la premisa ca alaturi de locatia geografica, peisaj, flora si fauna, vremea
si climatul constitue resurse naturale de baza in activitatile de recreatie si turism. Climatul este o resursa
exploatabila in turism si poate fi masurata si clasificata in functie de gradul de favorabilitate sau
dimpotriva de defavorabilitate. Caracteristicile vremii si a climatului nu sunt neaparat determinante
pentru turism dar constitue un factor important atat din punct de vedere financiar pentru operatorii in
turism cat si pentru experienta personala a turistului.

1.Introducere În turism, o premisă favorabilă a dezvoltării sale este


reprezentată de mediul ambiant. Relieful, pădurile, lacurile, monumentele
de artăşi arhitectură, locurile istorice, apele minerale reprezintă
componentele mediului ambiant.
Cu cât aceste resurse sunt mai variate, mai nealterate, cu atât atracţia lor
este mai mare, răspunzând variatelor motivaţii turistice

Structura potenţialului turistic al oricărei ţări este compusă din potenţialul


turistic natural şi potenţialul turistic antropic. Complexitatea potenţialului
turistic natural şi gradul de atractivitate sunt în strânsă corelaţie cu
particularităţile reliefului şi climei (Niţă, Niţă, 2008, p. 61)
Turismul intern şi internaţional reprezintă două forme de exprimare ale aceluiaşi fenomen, raportul
dintre ele fiind net în favoarea celui intern, cu valori diferite de la ţara la ţară.

În cazul ţărilor bogate din punct de vedere al patrimoniului turistic precum Franţa, Italia, Spania,
turismul intern deţinee 70-80% din totalul vacanţelor, iar în ceea ce priveşte cele mai puţin
dotate ca Germania, olanda proporţia turismului intern este ceva mai redusă aproximativ 60%
Urmărind curentele turistice internaţionale care se produc într-o zonă delimitată ca suprafaţă,
se poatereda următoarea clasificare a turismului internaţional.
• turism receptor

 (de primire sau pasiv) care înregistrează sosirile cetăţenilor străini întro ţarădată, aceştia avnd
domiciliul permanent în ţara emitentă. Turismul receptor reprezintă pentruţara primitoare o sursă de
încasări valutare deosebit de importantă

•turismul emiţător

 (de trimitere sau activ) reprezentand acea parte a turismului internaţionalcare înregistrează plecările
cetăţenilor unei ţări în străinătate