Probleme fundamentale europene

-Europa: trecut, prezent, viitor-

-proiect la disciplina Geografie-

-clasa a XII-a-
CUPRINS

1. EUROPA –AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘIDATE GENERALE............................3

2. REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ...................................................................................4
3. EUROPA – ISTORIC DUPĂ 1945.............................................................................5
4. EXPLOZIA URBANĂ ȘI PROBLEMELE DE MEDIU CAUZATE.....................8
5. EXPLOZIA DEMOGRAFICĂ...................................................................................9
6. FENOMENUL MIGRAŢIONISTȘI ÎMBĂTRÂNIREA DEMOGRAFICĂ.......10
7. DEPENDENȚA DE IMPORT...................................................................................11
OBIECTIVE ȘI VALORI EUROPENE...................................................................13

1
 1. EUROPA – AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI DATE GENERALE

Europa reprezintă unul dintre continentele Terrei situat în întregime în emisfera nordică
și în cea mai mare parte în emisfera estică. Cuprinde cea mai vestică parte a Eurasiei și este
mărginită de Oceanul Arctic la nord, Oceanul Atlantic la vest, Marea Mediterană la sud și de
Asia la est. Europa este considerată în mod obișnuit separată de Asia de bazinul hidrografic al
Munților Ural, râul Ural, Marea Caspică, Caucazul Mare, Marea Neagră, și căile navigabile
ale strâmtorii turcești (Bosfor și Dardanele). Cu toate acestea, granițele pentru Europa,
reprezintă un concept care datează din antichitatea clasică,deoarece termenul „Europa” se
poate referi la o distincție culturală, politică sau geografică.

Fig. 1 Harta fizică și limitele Europei

Europa acoperă aproximativ 10.180.000 km2 sau 2% din suprafața Pământului (6,8%
din suprafața terestră), fiind penultimul continent ca mărime. Din punct de vedere politic,
Europa este împărțită în aproximativ cincizeci de state suverane, dintre care Rusia este cea
mai mare și mai populată, acoperind 39% din continent și cuprinzând 15% din populația sa.
Europa avea în 2020 o populație totală estimată la aproximativ 747 de milioane (aproximativ
11% din populația lumii).

2
 Clima Europei este în mare măsură influențată de curenții calzi din partea Atlanticului,
care duc la ierni și veri temperate pe o mare parte din continent, chiar și la latitudini de-a
lungul cărora clima din Asia și America de Nord este severă. Mai departe de ocean,
diferențele sezoniere sunt mai vizibile decât în apropierea coastei.
Cultura europeană este rădăcina civilizației occidentale, care își urmărește descendența
până în Grecia antică și Roma antică.Căderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., iar
ulterior migrația popoarelor marchează sfârșitul istoriei antice a Europei și începutul Evului
Mediu. Umanismul renascentist, explorarea, arta și știința au dus la epoca modernă. Din
perioada marilor descoperiri, începută de Portugalia și Spania, Europa a jucat un rol
predominant în afacerile globale. Între secolele XVI și XX, puterile europene au colonizat în
diverse momente America, aproape toată Africa și Oceania și majoritatea Asiei.
În 1949, a fost fondat Consiliul Europei cu ideea de a unifica Europa pentru a atinge
obiective comune și pentru a preveni viitoarele războaie. Integrarea europeană suplimentară
de către unele state a dus la formarea Uniunii Europene (UE),o entitate politică separată care
se află între o confederație și o federație.UE își are originea în Europa de Vest, dar s-a extins
spre est de la căderea Uniunii Sovietice în 1991. Moneda majorității țărilor din Uniunea
Europeană, euro, este cea mai frecvent utilizată în rândul europenilor.

2. REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ

Revoluția industrială a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii

ale secolului al XIX-lea mai întâi în Anglia, care a reușit să se mențină ca prima putere
industrială a lumii până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Franța, revoluția industrială a
evoluat lent, începuturile ei datând din jurul anilor 1830. Cererea scăzută de produse
industriale în condițiile unei populații predominant agrare a făcut că adevărata eră industrială
să înceapă abia în 1890. Industrializarea Germaniei a fost marcată de fărâmițarea sa politică,
condițiile favorabile declanșării revoluției în acest domeniu fiind create prin anii 1840-1850.
Aceasta s-a manifestat cu precădere în domeniul textil, decifabricarea îmbrăcămintelor
la început, iar în acest moment Anglia primește numele de "atelierul lumii".
Importante descoperiri se fac și în alte domenii, precum în metalurgie, toate aceste
progrese au impulsionat fenomenul de “revoluție industrială”.
Revoluția industrială a fost un proces tehnic complex prin care munca manuală a fost
înlocuită cu mașinismul. În acest proces mecanizat muncitorului îi revine rolul de

3
supraveghere, reglare și alimentare a mașinii și control al calității. Revoluția industrială a avut
ca efect creșterea producției, dezvoltarea orașelor și a științei.Primul domeniu în care a fost
utilizată mașina cu abur a fost industria textilă, mai exact mașina cu abur a lui James Watt.
Impactul tehnic a provocat o puternică impulsionare în domeniul invențiilor, apar
fabrici, uzine, iar munca manuala se înlocuiește cu cea mecanizată. O importantă invenție a
fost făcută în anul 1760, când James Watt a inventat motorul cu aburi, care a început să fie
utilizat în diferite ramuri ale industriei. În anul 1829 inventatorul și inginerul englez George
Stephenson inaugurează locomotiva „Racheta”, care este considerată prima locomotivă
rentabilă. Odată cu trecerea timpului, apar alte idei de mecanizare și ușurare a muncii pentru
oameni, încât producția crește într-un timp scurt.
Unele dintre principalele invenții sunt:
1814-locomotiva-George Stephenson
1816-fotografia-Nicéphore Niépce
1840-telegraful prin fir-Samuel Morse
1856-convertizorul pentru producerea oțelului-Henry Bessemer
1863-pasteurizarea alimentelor-Louis Pasteur
1866-dinamul-Ernst von Siemens
1867-dinamita-Alfred Nobel
1876-telefonul-Alexander Graham Bell
1876-bicicleta-H.G. Lawson
1877-fonograful-Thomas Edison
1879-becul-Thomas Edison
1885-automobilul-Gottlieb Daimler și Karl Benz
1895-cinematograful-Frații Lumiere
1895-telegraful fără fir-Guglielmo Marconi
1869-Deschiderea Canalului Suez
1914-Deschiderea Canalului Panama

3. EUROPA – ISTORIC DUPĂ 1945

Un anume traseu evolutival civilizaţiei europene reprezintă un fenomen complex, de

mare anvergură. Având în vedereamploarea subiectelor, sunt punctate doar etapele
semnificative în constituirea şiconsolidarea civilizaţiei universale, evocând, în ordine

4
cronologică, elementele esenţialeale fenomenului: rolul spiritualităţii elene în formarea
civilizaţiei europene; civilizaţiaromanilor şi transferarea valorilor Greciei antice în diverse
spaţii europene; dimensiuniale civilizaţiei Evului Mediu şi a Renaşterii; momente ale
civilizaţiei secolelor XVI-XVIII, aspecte ale civilizaţiei secolului XIX şi caracteristici ale
civilizaţieieuropene moderne. După anul 1945, Europa scăpând de războaie, a început să se
ridice din punct de vedere economic, mai ales.
Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi. Fără
energia și motivarea lor, nu ne-am putea bucura de acest spațiu de pace și stabilitate cu care
ne-am obișnuit.Luptători din rezistență, avocați sau parlamentari, așa numiții pionierii UE au
fost un grup eterogen de oameni care împărtășeau același ideal: o Europă unită, pașnică și
prosperă.Pe lângă pionierii prezentați mai jos, multe alte persoane au construit și inspirat
proiectul european. Această secțiune dedicată pionierilor UE este, prin urmare, în continuă
evoluție.
Europa pașnică - începuturile cooperării (1945 – 1959)
Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie
sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.
Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și
politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace
durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările
de Jos. Anii 1950 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările
de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile
sovietice. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE),
cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.
O perioadă de creștere economică (1960 – 1969)
Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să
mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași
perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente. Întreaga populație
beneficiază, acum, de suficiente alimente și în curând se înregistrează chiar un surplus de
produse agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mișcărilor studențești care
au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societății și al
comportamentului vor rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație '68”.
O comunitate în creștere - primul val de extindere (1970 – 1979)
Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973,
numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată, brutalul război

5
arabo-israelian din octombrie 1973 provoacă o criză energetică și probleme economice în
Europa. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârșit odată cu căderea regimului
Salazar din Portugalia, în anul 1974 și cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin
intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de
locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența
Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară, cetățenii
europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva poluării se intensifică în
anii 1970. UE adoptă norme de protecție a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul
„poluatorul plătește”.
Schimbări majore – căderea zidului Berlinului (1980 – 1989)
Sindicatul polonez Solidarność (“Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa, devin
celebri în Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval Gdansk, din
vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată,
cinci ani mai târziu, de Spania și Portugalia. În 1986 este semnat Actul Unic European. Este
vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării
problemelor legate de libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”. 9
noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului și, pentru
prima dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Acest
lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990.
O Europă fără frontiere (1990 – 1999)
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene devin
vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație
a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două
tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la
Amsterdam (1999). Oamenii devin preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri
comune în materie de securitate și apărare. În 1995, UE primește trei noi membri: Austria,
Finlanda și Suedia. Un mic sat din Luxemburg, Schengen, dă numele său acordurilor care le
vor permite treptat europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la graniță.
Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce
mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul.
O nouă extindere (2000 – 2009)
Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări
adoptă moneda euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul împotriva
terorii” după ce trei avioane de linie sunt deturnate și îndreptate către clădiri din New York și

6
Washington, iar un alt avion deturnat se prăbușește pe un câmp. Țările din UE își intensifică
cooperarea în lupta împotriva criminalității. Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei
sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări,
urmate de Bulgaria și România în 2007. O criză financiară lovește economia mondială în
septembrie 2008. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte
de a intra în vigoare în 2009. Acesta pune la dispoziția Uniunii Europene instituții moderne și
metode de lucru mai eficiente.
Un deceniu dificil (2010 – 2019)
Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față
dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai
sigur și mai fiabil. În 2012, Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013,
Croația devine al 28-lea stat membru al UE. Schimbările climatice reprezintă în continuare un
subiect important, iar liderii politici convin să reducă emisiile poluante. La alegerile europene
din 2014, în Parlamentul European sunt aleși mai mulți deputați eurosceptici. În urma anexării
Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate. Războaiele și tulburările din
unele țări din restul lumii îi determină pe cei afectați să-și lase în urmă căminul și să caute
refugiu în Europa. UE se află în fața provocării de a-i lua în grija sa și de a le asigura mijloace
de subzistență, respectând, în același timp, drepturile omului.

4. EXPLOZIA URBANĂ ȘI PROBLEMELE DE MEDIU CAUZATE

Explozia urbană continuă şi rapidă produce un risc major asupra echilibrului ecologic,
social şi economic al Europei.
Explozia urbană arată că multe dintre problemele de mediu din Europa sunt provocate
de către expansiunea rapidă a zonelor urbane mari și aglomerate. Poluarea aerului este
probabil, principala problemă datorită numărului foarte mare de mașini în cadrul centrelor
urbane.
Fenomenul de globalizare, reţelele de transport transfrontieră, schimbările la scară largă
din plan social, economic şi demografic şi diferenţele dintre legisţatiile naţionale privind
amenajarea teritoriului sunt câţiva dintre factorii majori care duc la modificarea mediului
urban. Se impune o politica UE care să coordoneze si controleze amenajarea teritoriului.

7
 Explozia urbană se produce atunci când rata conversiei de utilizare a teritoriului
depăşeşte rata de creştere a populaţiei. Peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene a fost
deja urbanizat, menţionează raportul. Europenii trăiesc mai mult şi tot mai multe persoane
locuiesc singure, creând o cerere mai mare de spaţiu locativ. Călătorim pe distanţe mai mari şi
consumăm mai mult. Între 1990 şi 2000, peste 800.000 de hectare din teritoriul Europei
reprezentau terenuri construite. Această suprafaţă este echivalentă cu de trei ori suprafaţa
Luxemburgului. Dacă tendinţa se menţine, zona europeană urbanizată se va dubla într-un
interval de numai un secol.
Extinderea oraşelor impune un consum mai mare de energie, necesită o infrastructură de
transport suplimentară şi necesită zone mai mari de teren. Toate acestea afectează mediul
natural şi duc la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, care, la rândul lor, produc atât
modificări climatice, cât şi valori crescute de poluare atmosferică şi fonică. Drept consecinţă,
dezvoltarea urbană are un impact direct asupra calităţii vieţii populaţiei care locuieşte în oraşe
şi în zonele pre-urbane.
Explozia urbană este mai degrabă reflectarea unui nou stil de viaţă şi a unor noi modele
de consum, decât al unei populaţii în creştere. Cererile mai mari de locuinţe, resurse
alimentare, transport şi turism se reflectă într-o nevoie crescută de teritoriu. Terenurile
agricole din jurul oraşelor sunt adesea evaluate la preţuri mici şi acest aspect facilitează
expansiunea urbană vis-a-vis de presiunea exercitata de factorii menţionaţi anterior.Datorită
creșterii populației și a teritoriului, dezvoltării activităților economice și de altă natură, marile
orașe înglobează, treptat, așezările din jur, inclusiv alte orașe, formând mari concentrări
urbane. Pe continentul european se află în această situație aproape toate capitalele și orașele
mari. Există și concentrări de orașe sau megalopolis, cum ar fi: Randstad Holland (Olanda),
Rin-Ruhr (Germania). În prezent, cele mai mari orașe europene sunt: Moscova, Londra, Paris,
Milano, Sankt Petersburg, Berlin, Madrid, Atena, etc. La acestea se adaugă cele trei mari
concentrări urbane menționate mai sus și orașul Istanbul, situat, în principal, în partea
europeană a Turciei.

5. EXPLOZIA DEMOGRAFICĂ

Explozia demograficăîși are rădăcinile în statele europene, aceasta începându-ăi evoluția

încă din secolul al XIX-lea, manifestându-se în majoritatea popoarelor Europei, nu după mult
timp aceasta parasește sfera europeanăși se manifestăîn toată lumea.

8
 Cauzele apariției acestei probleme sunt rata diferențiată dintre natalitate și mortalitate,
precum și creșterea nivelului de trai în unele zone, fiind o diferență considerabilă față de unele
state defavorizate, mai exact din partea estică a Europei, alte cauze fiind lipsa educației.Deși
majoritatea populației de pe întregul mapamond nu i-a în seama explozia demografica
deoarece nu în toate sferele lumii se resimt efectele creșterii populației, dar aceasta problemă
este foarte probabil să își facă simțită urmările și odată cu epuizarea resurselor, explozia
demografica va deveni un subiect foarte important pentru securitate și probabil foarte greu de
rezolvat.
Deci, timp de aproape două secole Europa - zona cea mai dezvoltată a lumii în acest
intervala fost tărâmul pe care a avut loc explozia demografică, ea reprezentând continentul de
unde au plecat valuri de emigranţi.Începând cu mijlocul acestui secol, ceva cu totul nou
intervine în evoluţia demografică a planetei. Populaţia din ţările dezvoltate se stabilizează sau
consemnează evoluţii foarte lente.Creşterea demografică accentuată are loc în ţările slab
dezvoltate, în teritorii în care mijloacele desubzistenţă sunt precare.

6. FENOMENUL MIGRAŢIONIST ȘI
ÎMBĂTRÂNIREADEMOGRAFICĂ

Migraţia de la sud şi est către statele dezvoltate ale Europei a devenit o provocare în
ultima perioadă. Nu numai prin numărul celor care încearcă acest parcurs periculos, nu numai
prin transformările produse în establishmentul politic din statele ţintă, nu numai prin revelarea
diviziunilor în abordarea acestei probleme între statele occidentale, cât prin anunţarea unei
tendinţe care ar putea anunţa un cutremur, o inundaţie umană pornită de la sud, sau din
centura subdezvoltată a Asiei, căreia, cu toate măsurile de securitate luate în ultima perioadă,
nimic nu i-ar putea face faţă. În faţa unui val uman incontrolabil, barierele fizice sau
tehnologice nu vor putea face faţă în absenţa unei abordări care să răspundă, chiar şi parţial,
problemelor de la capătul celălalt al drumului pe care se angajează cei în căutarea unei noi
vieţi la nord de Marea Mediterană.
În statele cele mai dezvoltate există cu precădere un fenomen migraționist dezvoltat,
deoarece un număr foarte mare de oameni proveniți din statele cu un impact economic mai
scăzut, sosesc aici pentru a căuta un trai mai bun de viață. De exemplu, Germania, Franța,
Italia, Spania, Marea Britanie sunt destinații care reprizintă opțiuni clare pentru populația
externă în scopul obținerii unui loc de muncă mai bine plătit. Multe state din estul Europei au

9
problema deficitului de personal tânăr cu forță de muncă, deoarece aceștia părăsesc țara. În
acest caz, este chiar și România.
Fără îndoială, că în ultimii ani s-au spus atât de multe despre vârsta înaintată,
îmbătrânirea activă și schimbările necesare în domeniul socio-economic. Procesele de
îmbătrânire demografică din UE reprezintă și vor constitui una dintre cele mai importante
provocări care vor condiționa dezvoltarea statelor membre. Revoluția demografică de la
începuturile ei în secolul al XX-lea se continuă în secolul al XXI-lea și nu a avut niciodată, în
istoria omenirii, îngrijorarea referitoare la îmbătrânirea societăților pe o asemenea scară. De
altfel, una din realizările societăților industriale, a consumatorilor și a post-consumerismului
este o prelungire a vieții umane, dar, pe de altă parte, trebuie să ținem seama în special de
scăderea ratelor de fertilitate în unele țări în special în țările foarte dezvoltate. Una din
consecințe este modificarea proporției dintre procentul lucrătorilor și al pensionarilor, inclusiv
al pensionarilor în caz de invaliditate. Deoarece majoritatea țărilor europene își identifică
soluțiile din politica socială de securitate socială, ale cărei fundații au fost înființate la sfârșitul
secolului al XIX-lea, principiul lui Bismarck modernizat de Beveridge, puteți paria pe ipoteza
că securitatea socială a milioane de oameni poate fi clătinată. Astfel, îmbătrânirea societăților
are consecințe și provocări nu numai în domeniul socio-cultural, dar și în cel economic.
Rădăcinile acestei situații sunt în trecut, deoarece previziunile secolului al XX-lea și analizele
demografice au evidențiat în mod clar conturul consecințelor proceselor demografice.

Fig. 2 Ponderea populației cu vârsta de 65de ani sau mai mare

10
 7. DEPENDENȚA DE IMPORT

Dependența Uniunii Europene (UE) de importurile de energie, în special de petrol și de

gaze naturale, reprezintă baza preocupărilor din sfera politicii legate de siguranța alimentării
cu energie. Acest articol se referă la producția de energie primară în UE și, ca urmare a
discrepanței dintre producție și consum, la dependența în creștere a UE de importurile de
energie din țări terțe. Într-adevăr, în 2018, peste jumătate (58,2 %) din energia brută
disponibilă din UE a provenit din importuri.
Marea Britanie, Danemarca, Germania, România și Italia sunt singurele state membre
UE care au o producție anuală a petrol mai mare de 1 milion de tone. Toate celelalte 23 de
state membre au o dependență de 90-100% de importul de țiței. Problema aici apare în
momentul în care sursele se află în zone instabile geopolitic sau state care sunt traversate de
conflicte interne ori războaie.
Conform Eurostat, în 2015 Rusia a fost sursa pentru 30% din țițeiul brut importat de
UE, Nigeria și Africa sub-Sahariană au avut o pondere de 16%, Orientul Mijlociu tot 16%, iar
Africa de Nord 8%. Rusia, de la care se importă 157,9 milioane tone în valoare de 57,4
miliarde dolari, este considerată o țară instabilă politic ca urmare a anexării Crimeei și a
implicării în războiul sirian; Nigeria, cu o pondere de 8%, adică 44,8 milioane tone în valoare
de 17,6 miliarde dolari, are probleme cu Boko Haram, care creează multe conflicte interne. La
fel de riscante sunt considerate și Arabia Saudită (o pondere de 8%, cu 43,2 milioane tone),
Irak (7% și 39,4 milioane tone) și Libia (3% și 15,1 milioane tone). Cu alte cuvinte, 56% din
importul UE de petrol vine din zone care ar putea ajunge în blocaj economic de pe urma
problemelor de ordin geopolitic sau de politică internă.
În acest tablou, România stă foarte bine. Pe lângă producția proprie, care acoperă
aproximativ jumătate din necesarul de consum intern, principala sursă de țiței este
Kazahstanul, stat care nu are probleme geopolitice sau interne. Kazahstanul acoperă 6% din
importurile anuale de țiței ale UE, iar în țara noastră este implicat direct, prin KMG
International, în rafinăriile Petromidia Năvodari și Vega Ploiești.
România este condamnată să devină importator net de energie, de unde, în mod
tradițional, exporta serios, mai ales în Ungaria. Pe măsură ce se vor închide centralele noastre,
electricitatea se va scumpi rapid, situație ce se va menține cel puțin până la nivelul anului
2030, arată ultimele studii din domeniu. Or, toată această situație de pe piața de energie
electrică nu reflectă decât lipsa de implicare a statului.

11
 OBIECTIVE ȘI VALORI EUROPENE

Uniunea Europeană își propune:

-să promoveze pacea, valorile europene și bunăstarea cetățenilor săi;
-să ofere libertate, securitate și justiție fără frontiere interne;
-să asigure o dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea
prețurilor, să mențină o economie de piață deosebit de competitivă care să favorizeze
ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social și să protejeze mediul;
-să combată excluziunea socială și discriminarea;
-să încurajeze progresul tehnic și științific;
-să consolideze coeziunea economică, socială și teritorială și solidaritatea între statele
membre;
-să respecte diversitatea culturală și lingvistică a popoarelor sale;
-să creeze o uniune economică și monetară a cărei monedă să fie euro.
Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate în care au întâietate
toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării. Aceste valori sunt parte integrantă
din modul european de viață:
Demnitatea umană
Demnitatea umană este inviolabilă. Trebuie să fie respectată și protejată și constituie
baza propriu-zisă a drepturilor fundamentale.
Libertatea
Libertatea de mișcare le dă cetățenilor dreptul de a se deplasa și stabili în mod liber pe
teritoriul Uniunii. Libertățile individuale, cum ar fi respectul față de viața privată, libertatea de
gândire, libertatea religioasă, libertatea de întrunire, dreptul la informație și libertatea de
exprimare, sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE.
Democrația

12
 Funcționarea Uniunii se întemeiază pe democrația reprezentativă. Statutul de cetățean
european implică și exercitarea unor drepturi politice. Fiecare cetățean adult din UE are
dreptul de a candida și de a vota la alegerile pentru Parlamentul European, fie în țara de
reședință, fie în țara de origine.
Egalitatea
Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiul
egalității între femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene și reprezintă piatra de
temelie a integrării europene. Se aplică în toate domeniile. Principiul plății egale pentru
muncă egală a fost integrat în tratatul din 1957. Deși mai există încă inegalități, UE a făcut
progrese semnificative.
Statul de drept
Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Tot ce face UE se bazează pe
tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod voluntar și democratic.
Dreptul și justiția sunt protejate de un organism judiciar independent. Țările membre au
conferit competență judiciară definitivă Curții Europene de Justiție, ale cărei hotărâri trebuie
respectate de toată lumea.
Drepturile omului
Drepturile omului sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE. Acestea
includ dreptul de a nu fi discriminat pe motive de sex, origine etnică sau rasială, religie sau
convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, dreptul la protecția datelor cu caracter
personal și dreptul de a obține acces la justiție.
”Ne mai rămâne datoria de a respecta aceste meleaguri la orice pas, să le păstrăm
curate și intacte pentru generațiile care vin și pentru noi cei de acum pentru că în natură
turistul vine să-și bucure ochii, gânditorul găsește o carte imensă unde fiecare stânca este o
scrisoare, unde fiecare lac este o frază, unde fiecare sat este un accent și de unde iese un fum
de amintiri de mii de ani vechime” (Victor Hugo).

13