Aci sosi pe vremuri

Ion Pillat

Ion Pillat a fost un eseist, poet traditionalist, antologist, editor si publicist. A fost de
asemenea membru al Academiei Romane. Bunicul sau a fost cunoscutul Ion C. Bratianu. A
fost student la Sorbona unde a studiat istoria si geografia. Primele sale poezii i-au fost
publicate de catre Titu Maiorescu in revista Convorbiri Literare in anul 1911. Scriitorul s-a
nascut la Bucresti in anul 1891 si a murit la data de 17 aprilie 1945 in jurul orei 22 dupa ce
suferise o congestie cerebrala.

Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, daca nu cea mai cunoscuta este poezia
traditionalista Aci sosi pe vremuri. Lucrarea face parte din volumul Pe Arges in sus aparut in
anul 1923, considerat de critica literara reprezentativ pentru creatia lui Ion Pillat. George
Calinescu afirma ca aceasta poezie constituie capodopera lirica a lui Pillat. Volumul este
reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea
spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor,
universul rural şi împrejurimile casei, naturacâmpenească însufleţită de amintirile copilăriei.

Tradiționalismul este o ideologie cultural literară, caracterizată printr-un ansamblu de

credințe și concepte culturale, cu reviste și personalități care au animat cultura românească
atât înaintea Primului Război Mondial, cât și în Perioada Interbelică.

Tot Calinescu mai spunea despre Aci sosi pe vremuri ca : „Capodopera lui Ion Pillat este
însă   Aci sosi  pe vremuri,  graţioasă, mişcătoare şiindivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare
care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în devenire.”. Un alt critic, Ov.
Crohmalniceanu spunea la randul sau despre opera lui Pillat dupa cum urmeaza : „Pillat cântă bucuriile
simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiilevieţii patriarhale”.

Opera este o meditatie pe tema destinului, Poetul isi rememoreaza viata personala.
Precum Sadoveanu in Hanu Ancutei, si Pillat incearca sa inteleaga si sa desluseasca acele
gesturi fundamentale ale vietii. Timpul devine un motiv de meditatie romantica. Meditatia
este cea care declanseaza sentimentul de nostalgie, de tristete, ca urmare a trecerii
inexplorabile a timpului. Poezia devine si meditatie pe tema Panta Rhei.

In aceasta curgere a timpului, in aceasta lume cu un destin tragic, iubirea este un

element de optimism. Idila este tratata cu elemente livresti. Bunicul ii spunea bunicii versuri
din Zburatorul si din Le Lac, iar poetul ii spunei iubitei cu ochi de ametist, Balada lunei.
Repetarea acelorasi gesturi sugereaza tendinta de a descoperi modelele de viata, tipare
fundamentale.

Elementele romantice ale idilei, care are ca tema si mesaj iubirea, se impletesc cu
elementele clasiciste sugerate de conceptele de fortuna labilis, Panta Rhei, dar mai ales
trasaturile general-umane ale eroilor. Timpul a sters imaginea acestei lumi romantice, cand
bunica Calyopi venea sa-si implineasca destinul. Timpul era de basm, bunica avea ochi de
peruzea, timpul transfigureaza realitatea, clopotul suna anuntand unti si inmormantari.

Imaginile rudelor „au ramas in stersele portrete” de pe perete , fiindca trainica

legatura a iubirii i-a legat pentru totdeauna. Acelasi detaliu trist, de elegie il avea si poetul,
care acum priveste si cu ochii de ametist a iubitei si legatura eterna il poarta de la un sunet de
clopot la altul ca pasii spre eternitate.

Elementele asociate casei: „obloane", „pridvoi, „păienjeni, „poartă", „zăvor" şi versul

„Păienjeni ză¬breliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului, degradarea, starea de
părăsire a locuinţei strămoşilor, dar şi ideea de spaţiu privilegiat, izolat, accesibil numai
urmaşului, care poate reînvia trecutul în a-mintire. Trecutul capata o aura legendara, devine
un timp mitic, al luptelor haiducilor pentru dreptate: „ iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
/ De cand lup-tara-n codru si poteri si haiduc” .

Imaginile romantice sunt construite de metaforele prezente in opera precum „ochi de

ametist / ochi de peruzea”. Elementele de simbolism se reiau spre a sugera prezenta
conceptului de Panta Rhei, cum ar fi imaginea clopotului care suna fatidic, implinirea
destinului sau momentul nuntii sau al mortii. Imaginile realiste sunt un prilej de meditatie,
avand in centru motivul „fortuna labilis”.

Titlul este cu totul original şi inedit, deoarece este alcătuit dintr-o propoziţie, prin care
poetul comunică ideea centrală a poemului şi anume apropierea până la identificare a
trecutului cu prezentul, două valori ale existenţei umane plasate într-un spaţiu şi un timp
neidentificate. Adverbul în forma populară „aci”, verbul „sosi” la perfectul simplu şi
locuţiunea adverbială de timp „pe vremuri” sugerează ideea că existenţa umană se bazează pe
experienţe repetabile, reluate şi retrăite de fiecare generaţie în parte, care simte şi trăieşte viaţa
asemenea predecesorilor.
 Poezia Aci sosi pe vremuri este structurată în 19 distihuri (strofe de câte două versuri)
şi un monovers în final, care se constituie într-o concluzie ce sugerează esenţa ideatică a
discursului liric.

In contextul poeziei interbelice, Ion Pillat reprezinta momentul de sinteza dintre

traditie si modern, dintre specificul national si inovatiile preluate din poezia occidentala.