Sunteți pe pagina 1din 97

Sold to

paulla_madalina@yahoo.com

NOTIȚE ADMITERE
MEDICINĂ
după Corint
2020
Vol. V

SISTEMUL EXCRETOR,
METABOLISMUL,
SISTEMUL REPRODUCĂTOR
HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN

Cum învăț?
Cum învăț?

YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț

Salut!!!
Acesta este al V-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după manualul de Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen
Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să
vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!

2
Cum învăț?

Cuprins
Pagina

I. SISTEMUL EXCRETOR 4
A. Rinichii 4
B. Ureterele 18
C. Vezica urinară 18
D. Uretra 21
E. Compoziția chimică a urinei 21
F. Noțiuni elementare de igienă și patologie 22
II. METABOLISMUL 23
A. Metabolismul intermediar 24
1. Metabolismul intermediar al glucidelor 25
2. Metabolismul intermediar al lipidelor 36
3. Metabolismul intermediar al proteinelor 39
B. Metabolismul energetic 46
C. Rolul și valoarea energetică a nutrimentelor 51
D. Vitaminele 55
III. SISTEMUL REPRODUCĂTOR 56
A. Aparatul genital feminin 56
B. Aparatul genital masculin 76
C. Sănătatea reproducerii 87
D. Noțiuni elementare de igienă și patologie 93
IV. HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN 95
Bibliografie 97

3
Cum învăț?

I. SISTEMUL EXCRETOR

-este format din: 2 rinichi tubi colectori


căile urinare calice mici
calice mari
bazinet/ pelvis renal
2 uretere
vezicã urinară
uretră

Fig.1 Sistemul excretor

A. Rinichii
-sunt 2 organe pereche și sunt așezați în cavitatea abdominală, de o parte și de alta a
coloanei vertebrale, în regiunea lombară

1. Structura rinichilor (fig.2, fig.3)


-rinichii au formă de bob de fasole, cu partea concavă (scobită, hilul) spre interior
-la exterior sunt acoperiți de capsula renală
-în interior sunt formați dintr-o zonă corticală și una medulară
4
Cum învăț?

-zona corticală se află imediat sub capsula


renală
-zona medulară se află sub cea corticală
-zona medulară este alcătuită din mai multe
piramide renale Malpighi
-piramidele renale au baza spre exterior și
vârful spre interior, în vârful piramidelor se află
papila renală
-o papilă renală se deschide în calicele mici
(tubi renali)
-calicele mici se unesc și formeză calicele
mari: superior, mijlociu și inferior
-calicele mari se unesc și formează
bazinetul/ pelvisul renal (câte unul pentru
fiecare rinichi)
-fiecare bazinet se continuă cu câte un
ureter, deci există 2 uretere, câte unul pentru
fiecare rinichi
-ureterele ajung în vezica urinară, iar
vezica se continuă cu uretra Fig.2 Rinichii
-rinichii primesc sânge prin arterele renale, care intră în rinichi prin
hilul renal
-sângele pleacă de la rinichi prin venele renale,
care ies din rinichi prin hilul renal Hilul renal = locul pe unde intră
artera renală, vasele limfatice și pe
-microscopic, rinichii sunt alcătuiți din nefroni unde ies vena renală și bazinetul
Hilul este reprezentat de partea
concavă a rinichiului (scobitura).

5
Cum învăț?

Fig.3 Structura internă a rinichilor

2. Nefronii
-sunt unitatea anatomică și funcțională a rinichiului
-cei 2 rinichi conțin împreunã circa 2 milioane de nefroni, fiecare nefron fiind apt să
producă urină

a. Structura nefronului (fig.4)


-sunt alcătuiți din 2 părți:
 corpusculul renal
 un sistem tubular/ tubii uriniferi

6
Cum învăț?

Corpusculul renal
-se află în zona corticală a rinichiului
-este format din glomerul renal (ghem de capilare) și din capsula Bowman care acoperă
glomerulul renal
-la corpusculul renal vine o arterioală aferentă (aceasta provine din ramurile arterei
renale), această arteriolă aferentă pătrunde în capsula Bowman unde se ramifică și se transformă
în capilarele glomerulului renal, mai departe capilarele se vor uni și vor forma arteriola
eferentă, care iese din capsula Bowman, prin același loc prin care arteriola aferentă a intrat în
capsulă
-capsula Bowman, acoperă glomerulul renal și este formată din 2 foițe:
 foița internă (viscerală) care se lipește de capilarele glomerulului renal
 foița externă (parietală) care se continuă cu tubul urinifer (tubul contort proximal)
-între cele 2 foițe ale capsulei se află un spațiu

Sistemul tubular/ tubii uriniferi


-format din :
 tub contort proximal – pornește de la capsula Bowman și se află în zona corticală
 ansa Henle – are formă de ”U” și se poate afla fie în zona corticală, fie în cea
medulară
 tub contort distal – se află în zona corticală
-tubul contort distal se varsă în tubul colector
-într-un tub colector ajung tubii contorți distali ai mai multor nefroni
-porțiunea inițială a tubului colector se află în zona corticală, porțiunea terminală se află în
zona medulară
-mai mulți tubi colectori se unesc și formează un tub colector comun, care coboară în
zona medulară a rinichiului, prin piramida renală Malpighi, până la papila renală, care se
deschide în calicele mici
7
Cum învăț?

-în jurul întregului sistem tubular al rinichiului există o rețea bogatã de capilare, numitã
rețea capilară peritubulară
-această rețea provine din arteriolele eferente și primește din arteriolele eferente sângele
care a trecut deja prin glomerul (arteriola eferentă se continuă cu rețeaua capilară peritubulară)
-cea mai mare parte a rețelei de capilare peritubulare se găsește în zona corticală
(cortexul renal), de-a lungul tubilor proximali, al tubilor distali și al tubilor colectori corticali
(din zona corticală)

Fig.4 Structura nefronului

Debitul sangvin renal este de aproximativ 1200 ml/min (420 ml/100 g țesut/min). În
condiții bazale (normale, obișnuite), debitul sangvin renal reprezintã 20 % din debitul cardiac
de repaus (într-un minut, 20% din sânge trece prin rinichi).

8
Cum învăț?

b. Tipuri de nefroni
-clasificarea nefronilor se face după poziția glomerulului în rinichi și lungimea ansei Henle
-există nefroni corticali și nefroni juxtamedulari
-nefroni corticali - 85% - au glomerulul situat în zona corticală renală
-au ansa Henle scurtă care ajunge doar în stratul extern al zonei
medulare renale
-nefroni juxtamedulari – 15% - au glomerulul situat la joncțiunea(unirea) dintre zona
corticală și cea medularã
-au anse Henle lungi, care coboară adânc în zona medulară,
ATENȚIE!!!
De multe ori, în cărți, când se
uneori ajungând la nivelul papilelor renale
vorbește de glomerulul renal, este -sunt extrem de importanți în mecanismul contracurent,
vorba, de fapt de corpusculul renal.
prin care rinichiul produce urina concentrată
Știm că un corpuscul renal este
format din capsula Bowman și
glomerul renal. De multe ori în cărți
însă, corpusculul renal este denumit
simplu, glomerul renal.

Fig.5 Tipuri de nefroni


9
Cum învăț?

3. Funcțiile rinichilor

-rinichii au 2 funcții majore:


 de a excreta(elimina) cea mai mare parte a produșilor finali de metabolism ai
organismului (funcția de excreție cu formarea urinii este funcția principală a
rinichilor)
 de a controla concentrațiile majorității constituenților organismului, contribuind
astfel la menținerea homeostaziei și a echilibrului acido-bazic al organismului
-aceste 2 funcții se realizează cu ajutorul :
 filtrării glomerulare
 reabsorbției tubulare
 secreției tubulare
-alături de aceste funcții, rinichii mai au următoarele roluri:
 formarea și eliberarea reninei(enzimă) și eritropoietinei (hormon)
 activarea vitaminei D3
 gluconeogeneza (formare de glucoză din produși non-glucidici)

a. Filtrarea glomerulară și filtratul glomerular


-sângele ajuns prin arteriola aferentă în capilarele din capsula Bowman, se va filtra, adică
din sânge(din plasma sângelui mai exact), vor ieși apa și anumite micromolecule dizolvate în
plasmă și se va forma astfel un lichid
-lichidul care se filtrează din capilarele glomerulare, ajunge în capsula Bowman, între cele
2 foițe ale capsulei și este numit filtrat glomerular sau urină primară
-filtrarea se realizează prin transport pasiv (difuziune), apa și unele micromolecule vor
trece în mod pasiv din capilarele glomerulare, în capsula Bowman

10
Cum învăț?

-forțele care realizează filtrarea la nivelul glomerulului în capsula Bowman sunt:


 presiunea hidrostatică din capilarele glomerulare (valoarea sa medie este de 60
mmHg), care determinã filtrarea
 presiunea hidrostatică din capsula Bowman, care se opune filtrării (aproximativ
18 mm Hg), deci presiunea din exteriorul capilarelor
 presiunea coloid-osmoticã a proteinelor plasmatice din capilare, care se opune
filtrãrii (presiunea coloid-osmoticã medie în acest caz este de 32mmHg)
 presiunea coloid-osmotică a proteinelor din capsula Bowman (consideratã 0).
-presiunea care favorizează filtrarea este de 60mmHg,
presiunea care se opune filtrării este de 50mmHg
Presiunea hidrostatică este
(18mmHg+32mmHg), deci presiunea efectivă de filtrare presiunea statică exercitată la un
este de 10 mmHg (60mmHg – 50mmHg), astfel filtrarea se anumit nivel în interiorul unui
realizează de la presiune mare la presiune mică, deci apa și lichid, determinată de greutatea
coloanei de lichid aflată deasupra
moleculele vor trece dinspre capilare spre capsulă
acestui nivel.
-filtratul glomerular care se formează în capsula Presiunea coloid-osmotică este
Bowman, are aproape aceeași compoziție ca și lichidul care se presiunea exercitată de
filtrează în interstiții (țesuturi) la capătul arterial al capilarelor concentrația proteinelor.

-se consideră că filtratul glomerular este o plasmă care


NU conține proteine în cantități semnificative
-cantitatea de filtrat glomerular care se formează într-un minut prin toți nefronii ambilor
rinichi se numește debitul filtrării glomerulare, în mod normal acesta este de aproximativ
125 ml/min (zilnic, 180l)
-peste 99 % din filtratul glomerular/urina primară este reabsorbit în mod obișnuit în tubii
uriniferi, restul de 1% din filtrat va face parte din urina finală, cea care este eliminată

11
Cum învăț?

Fig.6 Filtrarea glomerulară

b. Reabsorbția tubulară (fig.7)


-filtratul glomerular traversează diferitele porțiuni ale tubilor uriniferi și, pe tot acest
parcurs, substanțele sunt absorbite sau secretate selectiv de către epiteliul tubular iar lichidul
care rezultă în urma acestor procese intră în pelvisul renal sub formã de urină finală
-schimburile se realizează între urina primară din tubii uriniferi și sângele din rețeaua de
capilare peritubulare
-majoritatea compușilor urinei primare sunt substanțe utile, ele sunt recuperate prin
reabsorbție
-substanțele reabsorbite trec din urina din tubi, în sângele din rețeaua de capilare
peritubulare
12
Cum învăț?

-celulele tubilor uriniferi (nefrocitele) sunt adaptate morfologic și biochimic pentru a


realiza aceastã funcție
-morfologic (ca structură), nefrocitele au la polul apical numeroși microvili care cresc
suprafața activă (suprafața care intră în contact cu moleculele ce trebuie reabsorbite), iar la
polul bazal au numeroase mitocondrii care fabrică ATP (energie) necesar procesului de
absorbție
-biochimic, membranele celulelor tubulare conțin pompe metabolice care participă la
transportul activ
-reabsorbția se face prin transport pasiv și transport activ

Transportul pasiv
-se face conform unor legi fizice, ale difuziunii (conform gradientului chimic, electric sau
electrochimic, adică de la mult la puțin, de la mare la mic) și osmozei, precum și a diferențelor
de presiuni hidrostatice
-acest transport nu necesită energie și nu este limitat de o capacitate maximă de transport a
nefronului (se transportă cât este nevoie, până la egalarea concentrațiilor)
-prin acest mecanism se reabsoarbe :
 apa - în gradient osmotic
 ureea - în gradient chimic
 o parte din Na+ (sodiu) și Cl- (clor) - în gradient electric și electrochimic

 Reabsorbția apei
-toate segmentele tubilor uriniferi ai nefronului pot reabsorbi apă, dar în proporții diferite
-în tubul contort proximal se reabsoarbe 80 % din apa filtrată(cel mai mult), este o
reabsorbție obligatorie (nu ține cont de starea de hidratare a organismului), apa fiind atrasă
osmotic din tub în interstițiu și apoi în sânge, ca urmare a reabsorbției sărurilor, glucozei și a
altor compuși utili,
13
Cum învăț?

-în tubul contort distal, dar, mai ales, în tubul colector, se reabsoarbe 15 % din apa
filtrată, fiind o reabsorbție facultativă sub influența ADH (hormon antidiuretic), care
reabsoarbe apa în funcție de nevoile organismului, în funcție de starea de hidratare, reabsorbția
facultativă permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului

-în lipsa ADH, reabsorbția facultativă nu se produce, eliminându-se un volum de 20–25l


de urină diluată în 24 de ore
-în prezența ADH, această reabsorbție se produce și, ca urmare, în 24 ore se eliminã 1,8l
de urină concentrată
-în tubul contort distal și colector acționează și aldosteronul, intervenind în
mecanismele de reglare a diurezei (cantitatea de urină produsă în 24 de ore) și a eliminărilor de
Na+ (sodiu) și K+ (potasiu)
-în restul nefronului se reabsoarbe 4% din apă
-în urina definitivă se elimină circa 1% din apa filtrată inițial la nivelul corpusculului
renal

Transportul activ
-este selectiv(doar pentru unele substanțe) și se datorează travaliului metabolic al
nefrocitului (se datorează efortului nefrocitului, deoarece el consumă energie)
-se face prin intermediul pompelor metabolice și cu consum de energie și oxigen
(consum de ATP) și împotriva gradientelor de concentrație sau electrice
-forța pompelor metabolice este limitată de capacitatea lor maximă de a transporta o
substanță pe unitatea de timp (Tmax), deci într-o anumită perioadă de timp, există un transport
maxim pentru o anumită substanță

14
Cum învăț?

-celula consumă energie numai pentru reabsorbția substanțelor utile, lăsând cataboliții în
urină (substanțe rezultate în urma catabolismului și care trebuie eliminate deoarece nu sunt
folositoare)
-prin transport activ se reabsorb :
 glucoza
 aminoacizii
 unele vitamine
 polipeptidele
 majoritatea sărurilor minerale: Na+(sodiu), K+(potasiu), Cl-(clor),
HCO3(bicarbonat) fosfați, sulfați, urați etc.

c. Secreția tubulară (fig.7)


-principala modalitate de curățire a plasmei de cataboliții azotați (produși de catabolism cu
azot) neutilizabili este filtrarea ; secreția tubulară completează funcția de eliminare a unor
substanțe acide, toxice sau în exces și a unor medicamente
-prin secreție, rinichii intervin și în reglarea concentrației plasmatice a unor constituenți
obișnuiți : K+, acid uric, creatinină
-secreția se face prin transport activ și pasiv
-sensul transportului este invers celui din reabsorbție: din sânge și interstițiul
peritubular, înspre interiorul tubului, în urină
-procesele de secreție pot avea loc pe toată lungimea nefronului

15
Cum învăț?

Secreția de H+ (hidrogen)
-mecanismul este de transport activ
-sediul principal este tubul contort proximal
-secretând ionii de hidrogen, rinichiul participă la reglarea echilibrului acido-bazic
-secreția de protoni (de hidrogen) poate avea loc și în restul nefronului, astfel, la nivelul
tubului contort distal există mecanisme de transport prin schimb ionic, care reabsorb Na+(sodiu)
și secretă K+ (potasiu) sau H+ (hidrogen) în funcție de pH-ul mediului intern, acest mecanism
este activat de aldosteron
-secreția de H+ îi dă urinei un pH acid

Secreția de K+ (potasiu)
-mecanismul este de transport activ (schimb ionic) și pasiv
-sediul principal este tubul contort distal
-prin secreție de potasiu, rinichiul asigură menținerea normală a potasemiei (cantitatea
de potasiu din sânge)

Secreția de NH3 (amoniac)


-amoniacul rezultat din procesele metabolice, este toxic, deci secreția lui în urină are efect
antitoxic pentru organism (organismul se detoxifică)
-secreția de amoniac reprezintã și o modalitate de excreție suplimentară de protoni
(hidrogen), fãrã o acidifiere suplimentară a urinei (deoarece hidogenul liber - H+ - în urină,
face ca urina să fie mai acidă), astfel surplusul de protoni (hidrogen) eliminați se leagã de NH3
(amoniac) rezultând ionul amoniu (NH4+), care se elimină, împreună cu clorul, sub formã de
clorură de amoniu

16
Cum învăț?

17
Fig.7 Reabsorbția și secreția tubulară
Cum învăț?

În urma proceselor de reabsorbție și secreție care au loc de-a lungul tubilor uriniferi, se
formează urina finală, care urmează să fie eliminată. Prin tubii colectori, urina finală ajunge la
papilele renale. De la papile, trece în calicele mici, apoi în calicele mari și în final în
bazinet/pelvisul renal. De la pelvis, trece în uretere, apoi în vezica urinară și în final în uretră,
de unde este apoi eliminată.

B. Ureterele
-sunt mici tuburi cu musculatură netedă care încep de la pelvisul fiecărui rinichi și
coboară până la vezica urinară
-pe măsură ce urina se colectează în pelvisul renal/bazinet, presiunea din pelvis crește și
inițiază o contracție peristaltică, aceasta răspândindu-se de-a lungul ureterului până la vezica
urinară
-stimularea parasimpatică poate crește, iar stimularea simpatică poate scădea frecvența
undelor peristaltice, afectând și intensitatea contracției
-în porțiunea inferioară, ureterul pătrunde oblic în vezica urinară și trece câțiva
centimetri sub epiteliul vezical (peretele intern al vezicii, cel care vine în contact cu urina),
astfel că presiunea intravezicală (din vezică) comprimă ureterul în timpul urinării, prevenind
refluxul urinei înapoi în ureter în timpul micțiunii (urinării), când presiunea din vezica urinară
crește foarte mult

C. Vezica uriară
-este o cavitate cu pereți alcătuiți din musculatură netedă
-este formată din 2 părți:

18
Cum învăț?

 corpul vezicii urinare - este cea mai mare parte a vezicii, în care se acumulează
urina
 colul vezicii urinare (trigonul) - este o prelungire sub formă de pâlnie a corpului,
continuându-se în jos cu uretra
-mușchiul vezicii urinare se numește detrusor vezical și este un mușchi neted
-mușchiul colului vezical este un mușchi neted și des, este denumit sfincter vezical
intern care NU poate fi controlat voluntar de noi
-tonusul natural al mușchiului colului vezical oprește, în mod normal, pătrunderea urinei
la nivelul colului vezical și al uretrei, împiedicând astfel golirea vezicii, înainte ca presiunea să
atingă pragul critic (mușchiul colului vezical este contractat și astfel urina nu pătrunde în col și
uretră înainte ca presiunea din vezică să fie suficient de mare )
-vezica urinară prezintă și un sfincter vezical extern care este alcătuit din mușchi striat,
și poate fi controlat voluntar de noi
-sfincterul extern este controlat de către sistemul nervos și poate preveni micțiunea, chiar și
atunci când controlul involuntar tinde sã o inițieze (dacă nu este locul și momentul potrivit
pentru a urina, sfincterul vezical extern poate preveni urinarea, deoarece noi putem să controlăm
acest sfincter ; este exact același lucru ca la sfincterul anal extern care poate preveni defecația)

Fig.8 Vezica urinară 19


Cum învăț?

1.Micțiunea (Urinarea)
-este procesul de golire a vezicii urinare atunci când este plină
-vezica urinară se umple progresiv, până ce tensiunea intraparietală (presiunea din vezică)
atinge o anumitã valoare prag, moment în care se declanșează un reflex nervos, numit reflex
„de micțiune“, care fie determină micțiunea, fie, dacă nu este posibil, produce dorința
conștientã de a urina
-când în vezică s-au adunat 30–50 ml de urină, presiunea crește la 5–10 cm apă
-acumularea în vezica urinară a 200–300 ml de urină determină o creștere de numai câțiva
centimetri apă a presiunii intravezicale; acest nivel aproape constant al presiunii este rezultatul
tonusului intrinsec al peretelui vezical
-dacă volumul de urină depășește 300–400ml, presiunea crește foarte mult și rapid
-reflexul de micțiune odată inițiat, se autoamplifică
-contracția inițială a vezicii crește descărcarea de impulsuri de la receptorii vezicali, ceea
ce va duce la accentuarea contracției reflexe, acest ciclu repetându-se pânã când mușchiul
vezicii urinare ajunge la o contracție puternică
-dacă reflexul de micțiune declanșat nu reușește să goleascã complet vezica urinarã,
elementele nervoase ale acestui reflex rămân inhibate timp de câteva minute sau uneori o oră
sau chiar mai mult, înainte ca un alt reflex să fie inițiat și să declanșeze micțiunea ; dacă nu se
declanșează un alt reflex, micțiunea nu se va produce atât timp cât umplerea vezicii urinare nu
este suficientă pentru a declanșa un reflex mai puternic
-reflexul de micțiune este un reflex controlat în întregime de măduva spinării, dar
poate fi stimulat sau inhibat de centrii nervoși superiori din trunchiul cerebral și din
cortexul cerebral

20
Cum învăț?

D. Uretra
-este un tub muscular, care pornește de la colul vezicii urinare și se deschide la exteriorul
corpului prin orificiul uretral extern, pe unde urina este eliminată

E. Compoziția chimică a urinei


-urina conține:
 95% apă
 5% diverși componenți: - substanțe minerale: săruri de N(sodiu), K(potasiu|),
Ca(calciu), Mg(magneziu)
- organice: creatinină, uree, acid uric, enzime, hormoni,
vitamine
 hematii și leucocite (dar mai puține de 5000/ml)

Valori medii în urina finală

21
Cum învăț?

F. Noțiuni elementare de igienă și patologie

1.Cistita
În mod normal, tractul urinar este steril și rezistent la colonizarea bacteriană. Prezența
bacteriilor la nivelul vezicii urinare determină fenomene inflamatorii la nivelul peretelui
vezical, cu răsunet clinic(simptome) diferit la femeie față de bărbat. O bună hidratare poate
micșora riscul unei asemenea suferințe.

2.Nefrita și glomerulonefrita
Clasic, sindromul nefritic poate include hematurie (sânge în urină), hipertensiune,
insuficiență renală(rinicii nu mai funcționează bine) și edeme (umflături). Nu este obligatorie
prezența tuturor acestor manifestări la același pacient. Sindromul poate fi acut sau
pasager/trecător (ex. glomerulonefrita infecțioasă), fulminant (violent/exploziv), cu instalarea
rapidă a insuficienței renale, sau insidios(care apare în timp/ trece neobservat o perioadă).
Manifestările clinice pot varia foarte mult pe parcursul evoluției bolii.

3.Insuficiența renală
De regulă este stadiul evolutiv final pentru numeroase boli renale sau cu atingere renală;
insuficiența renală pote fi acută sau cronică. În insuficiența renală acută, rinichii încetează să
mai funcționeze, complet sau aproape complet; există însă posibilitatea recuperării aproape
complete a funcției renale. În insuficiența renală cronică, pierderea funcționalității renale se
instalează progresiv și este ireversibilă. Tratamentul insuficienței renale se poate realiza prin
dializă (rinichi artificial). Principiul în baza căruia funcționează dializa este următorul: sângele
este pompat într-un circuit exterior oganismului. În timpul pasajului prin acest circuit el este
„curățat” de produșii de metabolism care trebuie eliminați din organism, ajungând înapoi în
corpul pacientului, „curat”.

22
Cum învăț?

II. METABOLISMUL
-reprezintă totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză (producere) ori de
degradare(distrugere), cu consum sau cu producere de energie, care au loc in organismele vii
-aceste reacții au drept rezultat menținerea vieții și adaptarea organismelor la condițiile
mediului înconjurător, cu care se realizează un schimb permanent de substanțe și energie
-în funcție de sensul biologic al acestor reacții biochimice, procesele metabolice pot fi de
tip catabolic sau anabolic, potențându-se sau inhibându-se reciproc
-procesele de tip catabolic (catebolismul):
 au ca rezultat producerea de energie
 sunt reprezentate de reacții chimice, în cadrul cărora are loc descompunerea
substanțelor macromoleculare care provin din alimente (substanțe exogene – care
provin din afara organismului) sau din structurile celulare ale orgnismului
(substanțe endogene – care provin din organism), până la constituenți
simpli(molecule mici ex. descompunerea proteinelor în aminoacizi)
 o parte (55%) din energia rezultată prin procesele catabolice de la nivel celular(din
celulă) se pierde sub formă de căldură
 restul de energie se depozitează în compuși, care, datorită cantității mari de energie
pe care o pot înmagazina, poartă denumirea de compuși macroergici, ca de
exemplu, acidul adenozintrifosforic (ATP)
-procesele de tip anabolic (anabolismul):
 au ca rezultat producerea de substanțe cu consum de energie
 constau din totalitatea reacțiilor biochimice care, prin utilizarea moleculelor
absorbite la nivelul tubului digestiv sau rezultate din procesele catabolice şi cu
consum energetic, refac macromoleculele uzate (sintetizează substanțe) din
structurile celulare, asigurând creşterea, dezvoltarea organismului și realizarea
funcțiilor sale

23
Cum învăț?

Procesele anabolice se află în echilibru dinamic cu cele catabolice.


-anabolismul și catabolismul au loc în același timp doar că în sensuri diferite( unul
produce molecule, altul le descompune) și sunt dependente unul de celălalt

-în diferite perioade ale vieții, intensitatea cu care se desfășoară unul ori celălalt dintre
procesele metabolice variază:
 anabolismul - predomină la vârstele tinere, atunci când are loc diviziunea
accelerată a celulelor și diferențierea lor și în cursul perioadelor de convalescență
 catabolismul – predomină în cursul eforturilor mari, ori la bătrânețe
-pentru facilitarea studiului proceselor metabolice, acestea vor fi prezentate atât analitic
(metabolismul intermediar), cât și prin prisma aspectelor energetice care le caracterizează
(metabolismul energetic)

A. Metabolismul intermediar (MI)


-reprezintă totalitatea reacțiilor chimice la care participă produșii absorbiți la nivelul
tubului digestiv
-aceste reacții realizează înglobarea acestor produși în edificiile
macromoleculare(depozite de substanțe) ale organismului sau degradarea acestora până la
forme excretabile (produși care sunt excretați)
-desfãșurarea reacțiilor este posibilă datorită enzimelor, care au rol de biocatalizatori
(ajută la producerea reacției)

24
Cum învăț?

1.Metabolismul intermediar al glucidelor


-glucoza, fructoza și galactoza sunt glucidele absorbite în tubul digestiv și care ajung pe
calea venei porte la ficat
-la ficat, galactoza, în totalitate, și cea mai mare parte a fructozei sunt transformate printr-
o serie de reacții în glucoză
-glucoza este forma de utilizare preferențială a HEXOZE = monozaharide
(glucoză, fructoză, galactoză) care
hexozelor (a monozaharidelor cu 6 atomi de carbon) de către
au în structură 6 atomi de carbon
toate celulele, deci glucoza este glucidul cel mai preferat și
ușor de folosit de către celule
-la nivelul ficatului, glucoza poate fi stocată sub formă de glicogen (glicogenogeneză), ori
poate fi utilizată printr-o serie de reacții metabolice (glicoliza), ca principală sursă de energie
-reacțiile la care participă glucoza în organism sunt :
 glicogenogeneză – transformarea glucozei în glicogen
 glicogenoliză – transformarea glicogenului în glucoză
 glicoliză – descompunerea glucozei pentru a se obține energie (ATP)
 glucogeneză – producerea de glucoză din alte glucide
 gluconeogeneză – producerea de glucoză din produși non-glucidici
 lipogeneză – transformarea glucozei în exces, în lipide

ȚINE MINTE!!!!
Reacțiile care se termină cu –geneză, sunt reacții de anabolism, unde se produce o substanță.
Orice reacție în care se produce o substanță, este un proces de anabolism.
Reacțiile care se termină cu –liză, sunt reacții de catabolism, unde se descompune o substanță.
Orice reacție în care se descompune o substanță, este un proces de catabolism.

25
Cum învăț?

a. Glicogenogeneza
-este procesul de formare a glicogenului din glucoză
-glicogenul este un polimer al glucozei cu moleculă foarte mare (glicogenul este o
moleculă foarte mare, formată din multe molecule mai mici de glucoză)
-glicogenogeneza are loc la nivelul diferitelor celule din organism, dar mai în ales ficat și
mușchi

26
Cum învăț?

b. Glicogenoliza
-este procesul de descompunere a glicogenului în glucoză
-glicogenul este o formă de depozit a glucozei, care poate fi mobilizată cu ușurință, la
nevoie, printr-o serie de reacții de depolimerizare, acest proces poartă denumirea de
glicogenoliză (glicogenul se poate descompune foarte ușor în glucoză atunci când organismul
are nevoie de glucoză)
-este activat de către adrenalină și glucagon

c. Glicoliza
-este procesul de descompunere a glucozei în 2 molecule de acid piruvic
-pentru a se obține energie din glucoză, aceasta poate fi descompusă în 2 moduri:
 în prezența oxigenului – oxidarea completă a glucozei („glicoliza aerobă”)
 în absența oxigenului – glicoliza anaerobă

Oxidarea completă a glucozei („glicoliza aerobă”)


-reprezintă descompunerea unei molecule de glucoză până la apă și dioxid de carbon cu
obținerea de energie (ATP)
-este compusă din 2 etape:
 glicoliza propriu-zisă care este anaerobă (are loc fără oxigen)
 etapa aerobă care are loc în prezența oxigenului: formarea acetil coenzima A, ciclul
Krebs, fosforilarea oxidativă
27
Cum învăț?

-deci oxidarea completă a glucozei începe în absența oxigenului și se termină în prezența


lui(cu participarea oxigenului)
-etapele oxidării complete a glucozei:
 glicoliza – o moleculă de glucoză este transformată în 2 molecule de acid piruvic;
procesul de transformare a glucozei în 2 molecule de acid piruvic, are loc în 10
trepte de reacții chimice succesive , fiecare treaptă este catalizată de o enzimă
proteică specifică (deci glucoza trece prin 10 reacții chimice pentru a se transforma
în acid piruvic), glicoliza are loc în citoplasma celulei și în absența oxigenului
(deci anaerob), în urma acestor reacții se formează 2 molecule de ATP
 formarea acetil coenzima A (acetil CoA) – în prezența oxigenului, cele 2
molecule de acid piruvic vor fi transformate în 2 molecule de acetil coenzima A, în
această etapă nu se formează ATP
 ciclul Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici) – cele 2 molecule de acetil coenzima A
vor intra în marticea mitocondriei și vor participa la ciclul Krebs (un șir de reacții),
la ciclul Krebs participă oxigenul, în urma ciclului Krebs se formează 2 molecule
de ATP
 fosforilarea oxidativă – în urma glicolizei și a ciclului Krebs se produce hidrogen
(H+), acest hidrogen va fi oxidat prin fosforilare oxidativă; acest proces are loc în
mitocondrii; este un proces este extrem de complex la care participă oxigenul și
este posibil datorită prezenței la nivelul mitocondriilor a unor structuri speciale care,
prin reacții controlate enzimatic, furnizeazã energie ce se va înmagazina sub formă
de ATP, în timpul fosforilării oxidative se obțin 34 de molecule de ATP
-cu toată complexitatea glicolizei și a ciclului Krebs, în timpul acestor procese se
sintetizeazã cantități foarte mici de ATP; cea mai mare parte a cantității de ATP furnizată de o
moleculă de glucozã (aproximativ 95%) se va sintetiza în timpul fosforilării oxidative,
desfășurată în mitocondrii
-în urma oxidării complete a unei molecule de glucoză, se obțin 38 molecule de ATP
28
Cum învăț?

 2 molecule ATP în urma glicolizei


 2 molecule ATP în urma ciclului Krebs
 34 molecule ATP în urma fosforilării oxidative
-împărțind ATP produs în funcție de participarea oxigenului, avem :
 2 molecule ATP obținute fără participarea oxigenului (anaerob) prin glicoliză
 36 molecule ATP obținute cu participarea oxigenului (aerob) prin ciclul Krebs
și fosforilarea oxidativă
-în final, oxidarea completă a glucozei duce la formarea apă, dioxid de carbon și 38
molecule de ATP

Această schemă împreună cu cea de la


glicoliza anaerobă (pag. 32) reprezintă într-o
formă mai detailată schema din manual de la
pagina 109 . Schema din manual prezintă
29
procesul de degradare al glucozei cu și fără
oxigen.
Cum învăț?

-eficiența transferului de energie prin catabolismul


ATP – acid adenozintrifosforic
unui mol de glucozã este de 66 %, restul de 34% ADP – acid adenozindifosforic
transformându-se în căldură (doar 66% din energia ADP se poate transforma în ATP
obținută din decompunerea glucozei va fi înmagazinată sub prin adăugarea unei grupări
fosfat. ATP se poate transforma
formăde ATP, restul de 34% din energie se va pierde sub
în ADP prin pierderea unei
formă de căldură) drupări fosfat. (mai multe detalii
-trebuie subliniat rolul pe care îl are ADP-ul în la metabolismul energetic)
controlul glicolizei și al oxidării glucozei, deoarece el este
necesar în diferite etape pentru a fi convertit la ATP, absența ADP-ului duce la stoparea
degradării moleculei de glucoză, așadar, odată ce tot ADP-ul din celulă a fost transformat în
ATP, întregul proces glicolitic și oxidativ se oprește

ATENȚIE!!!
Glicoliza este strict procesul de formare a acidului piruvic, proces anaerob cu formarea a 2
molecule de ATP.
În unele cărți prin glicoliză aerobă se înțelege întreg procesul de descompunere a glucozei
(oxidarea completă) cu formarea celor 38 de molecule de ATP. Nu este foarte corect
deoarece glicoliza este pană la formarea acidului piruvic.
În alte cărți prin glicoliză aerobă se înțelege strict etapa din oxidarea completă care necesită
oxigen: formarea acetil coenzima A, ciclul Krebs și fosforilarea oxidativă. În urma acestei
etape rezultând 36 molecule de ATP. De asemenea nici această denumire nu este foarte
corectă deoarece glicoliza este strict formarea acidului piruvic.
Cel mai corect termen este de oxidare completă a glucozei.
Este bine totuși să aveți în vedere aceste denumiri în cazul în care vă întâlniți cu ele.

30
Cum învăț?

Glicoliza anaerobă
-reprezintă descompunerea glucozei cu eliberarea de energie în absența oxigenului
-când oxigenul este fie indisponibil, fie insuficient, o cantitate mică de energie poate fi
eliberată de către celule prin glicoliză, pentru că reacțiile de obținere a acidului piruvic nu
necesitã oxigen
-acest proces, are un randament extrem de mic de 3 % (se formează foarte puțină energie),
dar este salvator pentru viață celulei pentru cele câteva minute în care oxigenul este indisponibil
-etape :
 glicoliza – o moleculă de glucoză este transformată în 2 molecule de acid piruvic;
procesul de transformare a glucozei în 2 molecule de acid piruvic, are loc în 10
trepte de reacții chimice succesive , fiecare treaptă este catalizată de o enzimă
proteică specifică (deci glucoza trece prin 10 reacții chimice pentru a se transforma
în acid piruvic), glicoliza are loc în citoplasma celulei și în absența oxigenului
(deci anaerob), în urma acestor reacții se formează 2 molecule de ATP
 transformarea acidului piruvic în acid lactic – deoarece nu există oxigen, cantități
mari de acid piruvic sunt transformate în acid lactic, acidul lactic difuzează (iese) în
afara celulelor, permițând obținerea în continuare de acid piruvic prin glicoliză, când
oxigenul devine din nou disponibil, acidul lactic se transformã din nou în acid
piruvic, care, eventual, va fi oxidat, pentru a asigura o cantitate suplimentară de
energie
-în glicoliza anaerobă se obțin numai 2 molecule de ATP rezultate din transformarea
glucozei în acid piruvic, transformarea acidului piruvic în acid lactic NU produce ATP
-glicoliza anaerobă reprezintă procesul de descompunere a glucozei cu formarea de
acid lactic și 2 molecule de ATP

31
Cum învăț?

O altă modalitate de eliberare de energie din glucoză față de cele discutate, este printr-o
cale alternativă și anume pe calea pentozo-fosfaților

d. Glucogeneza
-reprezintă procesul de formare a glucozei din alți produși glucidici (din alte glucide)

32
Cum învăț?

e. Gluconeogeneza
-rerzintă formarea de glucoză din produși non-glucidici (ex. aminoacizi, acizi grași etc)
-are loc atunci când glicemia scade ca urmare a aportului insuficient de glucoză ori a
utilizării ei excesive, astfel are loc transformarea acizilor grași (proveniți din
scindarea/descompunerea lipidelor) sau a aminoacizilor (proveniți din
catabolizarea/descompunerea proteinelor) în glucoză

f. Lipogeneza
-reprezintă procesul de transformare a glucozei în exces în trigliceride (lipide)
-în situația în care cantitatea de glucoză este crescută peste posibilitățile celulei de a o
utiliza, are loc transformarea glucozei în trigliceride(lipide) și depunerea acestora sub formă de
lipide de rezervă în țesutul adipos (grăsime)
-glucoza ajunsă în organism este utilizată prima dată pentru obținerea de energie (în
glicoliză) și în alte procese metabolice; apoi glucoza care mai rămâne este depozitată sub formă
de glicogen(prin glicogenogeneză) iar dacă după ce s-a atins maximul posibilităților de
transformare a glucozei în glicogen, încă mai există glucoză, ea va fi depozitată sub formă de
trigliceride(lipide) prin procesul de lipogeneză
-acest lucru explică de ce scăderea consumului energetic (sedentarismul), ori aportul
excesiv de glucide atrag creșterea cantității de țesut adipos (îngrășarea)
-deoarce efortul fizic consumă energie, iar energia este produsă prin glicoliză, în efortul
fizic se va consuma mai multă glucoză și atunci ea nu ajunge să mai fie depozitată sub formă de
trigliceride (lipide în țesutul adipos)

33
Cum învăț?

g. Mecanismele de reglare a glicemiei


-valorile glucozei în sânge (glicemia) variază relativ puțin, menținându-se în limite
relativ constante : 65–110mg la 100 ml de sânge
-acest lucru se datorează unor mecanisme complexe de reglare a glicemiei, mecanisme
care păstrează echilibrul între procesele de glicogenoliză, glicogenogeneză, glicolizã și
gluconeogeneză
-reglarea glicemiei se realizează cu ajutorul unor hormoni care:
 scad glicemia (efect anabolizant)- insulina – cel mai important hormon în reglarea
glicemiei, este secretată de celulele β ale pancreasul endocrin; ea scade glicemia,
prin facilitarea pătrunderii și utilizării glucozei în celule, deci insulina scade
concentrația glucozei în sânge (scade glicemia) prin glicogenogeneză hepatică și
musculară și prin glicoliză
 cresc glicemia (efect catabolizant)
o glucagonul- hormon secretat de celulele alfa ale pancreasului endocrin,
stimulează glicogenoliza și gluconeogeneza, ceea ce explică acțiunea lui
hiperglicemiantă (crește concentrația glucozei în sânge)
o adrenalina - hormon secretat de medulosuprarenale, are și ea efect
hiperglicemiant prin stimularea glicogenolizei
o hormonii glucocorticoizi (cortizolul) secretați de corticosuprarenale
stimulează gluconeogeneza
o STH –produc hiperglicemie
o hormonii tiroidieni –produc hiperglicemie
-cresterea glicemiei va stimula secreția de insulină
-insulina va scădea glicemia iar scăderea glicemiei va stimula producerea de glucagon,
cortizol, adrenalină etc. care vor crește glicemia
-creșterea glicemiei va stimula secreța de insulină

34
Cum învăț?

Fig.9 Reglarea glicemiei (schema cu reglarea glicemiei de la pagina 109 din


manual)

h. Rolul glucidelor în organism


-glucidele au roluri multiple în organism

Rolul energetic
-produc energie - este un rol primordial, cel mai important
-în urma degradării complete a unui gram de glucoză, în cursul procesului de glicoliză și
oxidare, se obțin 4,1 kcal

35
Cum învăț?

-avantajul utilizării glucidelor ca sursă energetică constă în faptul că ele sunt rapid
degradate, fără obținerea unor produși reziduali, până la CO2 și H2O
-glicogenul, depozitat în special în ficat și mușchi, constituie o rezervă energetică
(aproximativ 3000 kcal) mobilizabilă prioritar în condiții de solicitare de relativ scurtă durată
(efort fizic moderat, expunerea organismului la frig), deci după utilizarea glucozei în glicoliză
pentru energie, se trece la obținerea glucozei din glicogen pentru energie, deoarece este un
proces relativ simplu ; după ce rezervele de glicogen au fost epuizate, se trece la obținerea de
energie din trigliceride (lipide)

Rolul plastic
-anumite structuri glucidice intră în alcătuirea unor țesuturi ori a membranelor celulare

Rolul funcțional
-realizează unele funcții
-pentozele (riboza și dezoxiriboza) intră în alcătuirea acizilor nucleici(ex. AND) sau a
unor enzime
Pentoze – glucide (monozaharide)
cu 5 atomi de carbon

2. Metabolismul intermediar al lipidelor


-lipidele sunt formate din acizi grași și glicerol (glicerină)
-procesul de sinteză al lipidelor se numește lipogeneză, lipidele sunt sintetizate din acizi
grași și glicerol dar pot fi sintetizate și din glucide
-procesul de descompunere al lipidelor în acizi grași și glicerol se numește lipoliză

36
Cum învăț?

-chilomicronii formați în enterocite, ajunși apoi prin vasele chilifere în limfă și trecuți
odată cu aceasta în sânge, sunt scindați/descompuși sub influența unei enzime
(lipoproteinlipaza) în proteine, acizi grași, glicerol, fosfolipide, colesterol, toate aceste
molecule sunt utilizabile la nivel tisular(în țesuturi)

-cea mai mare parte a acizilor grași pătrund în toate celulele (cu excepția celulelor
nervoase - neuroni)
-o mică cantitate de acizi grași rămân în plasmă sub formă de acizi grași liberi
-o parte din acizii grași liberi vor pătrunde și ei în celule, aflându-se într-un permanent
echilibru dinamic cu acizii grași din celule
-în celule, acizii grași pot trece printr-o secvență de reacții chimice de beta-oxidare cu
eliberare de energie, ori pot fi utilizați pentru resinteza diferiților compuși lipidici

37
Cum învăț?

a. Mecanisme de reglare a metabolismului intermediar lipidic


-metabolismul lipidelor este reglat de diferiți hormoni cu:
 efect anabolizant
o insulina - scade lipoliza și stimulează lipogeneza în ficat și țesutul adipos,
deci stimulează sinteza de lipide cu depunerea lor în țesutul adipos
o hormonii sexuali (estrogeni, testosteron) stimulează lipogeneza
 efect catabolizant
o adrenalina și noradrenalina - determină degradarea(lipoliza) trigliceridelor
și mobilizarea acizilor grași rezultați din lipoliză (ieșirea lor din celule)
o hormonii glucocorticoizi (cortizol) – realizează lipoliză, contribuind la
mobilizarea acizilor grași din depozite și la degradarea lor (acizii grași
rezultați din lipoliză vor ieși din celule)
o hormonii tiroidieni – realizează lipoliza și determină mobilizarea rapidă a
grăsimilor, fapt determinat indirect prin creșterea ratei metabolismului
energetic în celulele corpului
o glucagonul – realizează lipoliza contribuind la mobilizarea acizilor grași din
depozite și la degradarea lor
o STH – realizează lipoliza contribuind la mobilizarea acizilor grași din
depozite și la degradarea lor

b. Rolul lipidelor în organism


Rol energetic
-produc energie - rol principal
-lipidele reprezintă principalul rezervor energetic din organism
-se apreciază că, la o persoană cu o constituție fizică normală, lipidele aflate în organism
reprezintă o rezervă energetică de aproximativ 50.000 kcal
-degradarea/descompunerea unui singur gram de lipide elibereazã 9,3 kcal
38
Cum învăț?

Rol plastic
-lipidele intră în constituția tuturor sistemelor de citomembrane, adică lipidele intră în
alcătuirea membranelor celulare (ex. fosfolipide, lecitina)
-cantități importante de lipide se găsesc depozitate în jurul organelor :
 grăsimea din loja perirenală (din jurul rinichilor)
 grăsimea din orbită (din jurul globilor oculari)
 alte locuri
-acestă grăsime asigură protecția mecanică a acestor organe (ex. amortizează un
traumatism )
-subcutanat (sub piele) se află de asemenea un strat de grăsime cu rol termoizolator
(menține căldura corpului)

Rol funcțional
-îndeplinesc unele funcții
-unele dintre lipidie reprezintă precursori ai unor hormoni; astfel, colesterolul reprezintă
precursorul hormonilor glucocorticoizi, mineralocorticoizi, cât și al hormonilor sexuali (din
colesterol se sintetizează acești hormoni)
-unele fosfolipide intervin în prima fază a procesului de coagulare

3. Metabolismul intermediar al proteinelor


-proteinele sunt formate din aminoacizi (AA)
-procesul de formare al proteinelor din aminoacizi se numește sinteză protică
-procesul de descompunere al proteinelor în aminoacizi se numește proteoliză

39
Cum învăț?

-proteinele reprezintă aproape un sfert din masa corporală


-în procesul sintezei de proteine sunt folosiți aminoacizii de proveniență alimentară, cei
formați în organism din precursori glucidici și lipidici și o bună parte din cei rezultați din
procesele de catabolism al proteinelor
-concentrația normală a aminoacizilor în sânge este între 35 și 65 mg/100 ml de plasmă
-aproape toți aminoacizii au moleculele mult prea mari pentru a putea difuza prin porii
membranei celulare, deci ei vor traversa membrana celulară, prin transport activ sau difuziune
facilitată
-în afară de utilizarea în cursul procesului de sinteză a proteinelor, aminoacizii sunt
implicați și într-o serie de reacții metabolice

a. Reacțiile în care sunt implicați aminoacizii (reprezentate în schema cu


aminoacizii de la pag. 111 din manual)
-aminoacizii au în structura lor grupările amino (-NH2) și carboxil (-COOH)
-aminoacizii participă la următoarele reacții

Dezaminarea
-reprezintă pierderea, de către aminoacid, a grupării amino (-NH2) formându-se astfel un
cetoacid şi amoniac (NH3), deci dezaminarea este reacția prin care aminoacidul se
transformăîn cetoacid și amonaic
-amoniacul (NH3) provine din gruparea amino (-NH2) pe care o pierde aminoacidul, deci
gruparea amino după ce se deprinde de aminoacid, se transformă în amoniac ; ceea ce mai
rămânde din aminoacid după ce s-a desprins gruparea amino, este cetoacidul
-amoniacul este o substanță toxică, cea mai mare parte a amoniacului este transformat
rapid în uree, care nu este toxică și care, într-o anumită măsură va fi eliminată prin urină ; o altă
parte din amoniac se elimină tot prin urină sub formă de clorură de amoniu
40
Cum învăț?

-cetoacizii rezultați din dezaminare, pot urma una dintre următoarele căi:
 degradare până la acetil-coenzima A şi intrarea în ciclul Krebs de unde vor fi apoi
descompuși până la obținerea de energie, apă și dioxid de carbon
 transformare în glucoză prin gluconeogeneză în ficat
 participarea la lipogeneză
 transformare în alți aminoacizi prin transaminare

41
Cum învăț?

Decarboxilarea
-reprezintă pierderea de către aminoacid a grupării carboxil (-COOH) formându-se astfel
amine biogene (serotonina, histamina şi tiamina)

Transaminarea
-reprezintă sinteza unor aminoacizi din alţi aminoacizi sub acţiunea unor enzime
specifice numite transferaze
-gruparea amino (NH2) desprinsă de pe un aminoacid, se leagă de un cetoacid și împreună
formează un alt aminoacid

Sinteza proteică
-mai mulți aminoacizi se leagă între ei pentru a forma proteine

b. Mecanisme de reglare a melabolismului intermediar proteic


-menținerea unui echilibru între procesele de anabolism și cele de catabolism se realizează
în funcție de aportul alimentar (cât și ce mănânci) și de cheltuiala energetică a organismului (cât
din alimente sunt folosite pentru obținerea de energie), sub controlul sistemului nervos și al
glandelor endocrine

42
Cum învăț?

-hormoni care stimulează anabolismul proteinelor (sinteza proteică)


 insulina –stimulează sinteza proteică în mușchi
 hormonul de creștere –STH – stimulează sinteza proteică și creșterea organismului
 testosteronul
 hormonii estrogeni
 cortizolul – stimulează sinteza proteică NUMAI la nivelul ficatului (aceasta este o
excepție, efectul principal al cortizolului este acela de proteoliză în mușchi)
 hormonii tiroibieni (triiodotironina, tiroxina) - la copil dar și la adult atunci când
hormonii sunt în cantitate mică, ei pot stimula sinteza proteică
-hormoni care stimulează procesele catabolice (proteoliza)
 hormonii tiroidieni (triiodotironina, tiroxina) – la adult, în cantitate mare
stimulează proteoliza; la copil dar și la adult atunci când sunt în cantitate mică,
hormonii tiroidieni pot stimula sinteza proteică
 cortizolul - stimulează proteoliza în mușchi
 glucagonul – stimulează proteoliza
 adrenalina – efect de proteoliză dar numai în situații excepționale atunci când
glucidele și lipidele au fost epuizate și pentru a se produce energie se apelează la
proteine (adrenalina aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic și acesta
stimulează proteoliza)
-sistemul nervos poate interveni, de asemenea, în controlul echilibrului dintre procesele
anabolice și cele catabolice :
 stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic stimulează procesele catabolice
 stimularea sistemului nervos vegetativ parasimpatic stimulează anabolismul
-hormonii care realizează sinteza proteică se află în echilibru cu cei care realizează
proteoliza, deci procesele de sinteză proteică și proteoliză se află în echilibru

43
Cum învăț?

c. Rolul proteinelor în organism


Rol plastic
-intră în structura unor componenete ale organismului - cel mai important
-proteinele reprezintă scheletul pe care are loc constituirea ultrastructurii celulare
(proteinele intră în alcătuirea celulelor, ex.în membrana celulară)
-proteinele intră și în alcătuirea macrostructurilor, a substanței fundamentale din structura
tesutului osos (oseina), cartilaginos (condrina) etc.

Rol funcțional
-îndeplinesc funcții
-majoritatea substanțelor active (cu rol în organism) din organism sunt proteine – ex.
enzimele, unii hormoni etc.
-proteinele joacă și rol de transportor al diferitelor substanțe prin sânge, lichide
interstițiale, ori prin membranele celulare (unele substanțe se leagă de proteinele din sânge
pentru a fi transportate, tot funcție de transport au și proteinele cu rol de pompe din membrana
celulară)

Rol energetic
-produc energie
-degradarea proteinelor în vederea acoperirii consumului energetic(pentru obținerea de
energie) se face în cazuri extreme, când depozitele de glicogen și lipide sunt epuizate
-prin arderea a 1g de proteine se obțin 4,1 kcal

Toate aceste transformări ale glucidelor, lipidelor și proteinelor se află în echilibru, ele se
pot transforma unele în altele : glucidele se pot transforma în lipide, aminoacizii se pot
transforma în glucide etc. Excepție fac aminoacizii.

44
Cum învăț?

Anabolismul și catabolismul celor 3 categorii de substanțe se află în echilibru. (fig.10)


Figura de la pagina 112 din manual prezintă echilibrul existent în metabolism. În stânga
avem anabolismul și o parte din hormonii care realizează anabolism. Pe dreapta avem
catabolismul și o parte din hormonii care realizează catabolism.

Fig.10 Echilibrul de la
nivelul metabolismului

ANABOLISM CATABOLISM
Insulina realizează anabolism pentru toate cele 3 Glucagonul, glucocorticoizii și adrenalina
categorii (glucide, lipide și proteine). acționează pe toate cele 3 categorii de substanțe
Insulina realizează: (glucide, lipide și proteine), realizând:
 glicogenogeneza (transformarea glucozei în  hiperglicemie prin glicogenoliză(glucagon,
glicogen) adrenalina) sau gluconeogeneză(glucagon,
 lipogeneza (transformarea acizilor grași în glucocoricoizii)
lipide)  lipoliză (transformarea
 sinteza proteică(transformarea trigliceridelor,lipidelor în acizi grași și
aminoacizilor în proteine) glicerol)
STH are efect anabolizant doar pe proteine  proteoliză (transformarea proteinelor în
stimulând sinteza proteică (transformarea aminoacizi)
aminoacizilor în proteine). STH are efect catabolic doar pe glucide și lipide
Tiroxina are efect anabolizant pe proteine dar realizând glicogenoliză și lipoliză.
numai la pubertate și atunci când sunt în cantitate Tiroxina are efect catabolic pe glucide și lipide
mică la adult, realizând sinteza proteică(pentru realizând glicogenoliză și lipoliză. Pe proteine
45
creșterea organismului). realizează proteoliză când tiroxina este în cantitate
mare.
Cum învăț?

B. Metabolismul energetic
-metabolismul energetic reprezintă schimburile energetice dintre organism și mediu și
totalitatea transformărilor care au loc în metabolismul intermediar ținând cont de cantitatea
totală de energie care ia naștere în cursul metabolismului intermediar și cantitatea de energie
utilizată de organism (pe scurt reprezintă ceea ce se întâmplă cu energia în organism)
-o parte din energia produsă prin procesele de catabolism este înmagazinată sub
formă de ATP(se sintetizează/produce ATP) și o altă parte se pierde sub formă de căldură
-energia utilizată de celule pentru anabolism și alte procese, provine din
hidroliza/descompunerea ATP
-energia este utilizată de organism pentru :
 menținerea proceselor vitale
 realizarea unor reacții cu caracter adaptativ ale principalelor sisteme funcționale ale
organismului (procese de adaptare ale organismului la mediul înconjurător)
-glucidele, lipidele și proteinele pot fi utilizate de către celule pentru obținerea ATP, iar
acesta poate fi folosit ca sursă energetică pentru alte funcții celulare
-ATP = acid adenozintrifosforic, este un compus macroergic care înmagazinează
energie; ATP conține în structura lui 3 grupări fosfat (PO4), între aceste 3 grupări există 2
legături fosfat macroergice, aceste legături sunt cele care înmagazinează energia

-prin hidroliza ATP se înțelege descompunerea ATP, adică una din grupările fosfat se va
dezlega de ATP și astfel se eliberează energie din legătura care se desface, pierzând o grupare
fosfat, ATP se va transforma în ADP (acid adenozindifosforic)

46
Cum învăț?

-dacă de ADP va veni să se lege o grupare fosfat,


ATP – acid adenozintrifosforic
atunci ADP se va transforma în ATP, astfel este sintetizat
ADP- acid adenozindifosforic
ATP AMP – acid adenozinmonofosforic
-dacă ADP pierde o grupare fosfat, el se va transforma PO4 - fosfat
în AMP (acid adenozinmonofosforic)
-ADP și AMP pot participa la sinteza de ATP

-ATP înmagazinează o mare cantitate de energie liberă în cele 2 legături fosfat


macroergice ale sale (12.000 de calorii pe mol/moleculă în condiții fiziologice), ceea ce face
ca ATP să fie foarte mult folosit ca sursă de energie
-ATP nu este cel mai abundent depozit de legături fosfat macroergice din celulă,
fosfocreatina (PC) este de câteva ori mai abundentă, iar legătura macroergicã de la nivelul său
conține 13.000 de calorii/mol
-spre deosebire de ATP însă, fosfocreatina nu poate acționa ca agent de legătură pentru
transferul de energie între principiile alimentare(glucide, lipide, proteine) și sistemele
funcționale celulare, adică fosfocreatina nu poate ceda energia pentru diferitele funcții ale
celulei
-dar fosfocreatina poate transfera energie prin schimb cu ATP-ul
-când în celulă sunt disponibile cantitãți mari de ATP, acesta poate fi utilizat pentru sinteza
de PC, iar apoi, în timpul utilizãrii ATP (când cantitatea de ATP scade), energia din PC poate fi

47
Cum învăț?

transferatã rapid ATP-ului și, de la acesta la diferitele sisteme funcționale celulare (care
realizează funcțiile celulei)
-interrelațiile biochimice ale fosfocreatinei și acizilor adenozinmono-, di- și trifosforic
(AMP, ADP, ATP) sunt realizate cu ajutorul unor enzime : creatinkinază, adenilatkinază
-fosfocreatina îi poate da fosfatul său unui ADP, rezultând astfel ATP și creatină(ceaa ce a
rămas din fosfocreatină)

-2 ADP se pot lega, astfel o grupare posfat de la un ADP, se va lega de celălalt ADP și va
rezulta ATP și AMP(din ADP-ul care a pierdut o grupare fosfat)

Schema de la pagina 112 din manual, arată moleculele din care se poate obține
energie(ATP), astfel o mare parte din moleculele organismului pot fi descompuse pana la CO2
și H2O pentru a se obține energie (ATP).

48
Cum învăț?

ADP AMP

ADP

AMP

49
Cum învăț?

1. Metabolismul bazal
-reprezintă energia de care are nevoie organismul pentru a supraviețuii (deci doar
strict cât să trăiască, nu să și facă ceva activități)
-rata metabolismului reprezintă rata utilizãrii energiei în organism, se măsoară în calorii
sau kilocalorii
-creșterea activității celulare determină și creșterea ratei metabolice
-hormonii tiroidieni, stimularea simpatică, efortul fizic, cresc rata metabolismului și
activitatea celulară
-tipul de activitate înfluențează și el rata metabolismului, de exemplu, în cazul unor
profesiuni predominant statice, consumul de energie nu depășește 3000 kcal zilnic, în timp ce
în profesiunile dinamice consumul poate ajunge la 5–6000 kcal zilnic
-rata metabolismului bazal reprezintă cheltuielile energetice fixe ale unui organism
pentru întreținerea funcțiilor vitale(pentru a supraviețui)
-rata metabolismului bazal se măsoară în condiții speciale și se determină prin
calorimetrie indirectă.
-valoarea metabolismului bazal poate fi exprimată :
 în funcție de greutate (1 kcal/kg/oră)
 în funcție de suprafața corporală (40 kcal/m2/oră) – cel mai corect
-acestea sunt valori medii, care variază în funcție de vârstă, de sex, de tipul activității, fiind
mai crescute la tineri, la sexul masculin și la persoanele ce desfășoară o activitate fizică
susținută
-valorile metabolismului bazal mai pot fi exprimate și procentual, în raport cu valorile
standard ale metabolismului bazal, în funcție de vârstã, sex, talie, care se găsesc în tabele
speciale, situație în care se acceptă o abatere de +/– 10% față de valoarea medie

50
Cum învăț?

-măsurarea metabolismului energetic se poate face prin :


 metode directe - în care se măsoară cantitatea de căldură degajată de organism
(egală cu consumul energetic doar atunci când energia nu se consumă și sub formă
de lucru mecanic, deci atunci când nu se face o activitate fizică)
 metode indirecte – prin măsurarea cantității de oxigen consumată în cursul unei
activități

C. Rolul și valoarea energetică a nutrimentelor


-principalele nutrimente/principii alimentare sunt glucidele, lipidele și proteinele

1. Rația alimentară
-reprezintă necesarul de alimente în 24 de ore
-o alimentație corespunzătoare nu înseamnă asigurarea senzației de plenitudine gastrică
prin aportul excesiv și neselectiv de alimente, ci aportul unor alimente în concordanță cu
nevoile organismului, diferențiate în funcție de vârstă, de tipul activității depuse, de anotimp
și de condițiile climaterice etc.
-o alimentație echilibrată trebuie să asigure organismului :
 substanțele energetice – asigură suportul energetic pentru existență
 substanțele plastice – asigură elementele necesare creării unor structuri noi ori
refacerii celor uzate
 biocatalizatorii de proveniență exogenă (din afara organismului) –sunt substanțe
minerale, vitamine etc. care nu pot fi sintetizați în organism dar care sunt extrem de
importanți deoarece participă la diferite reacții în organism
-conținutul energetic al alimentelor reprezintă energia eliberată de fiecare gram din fiecare
principiu alimentar(nutriment) care este oxidat (descompus cu ajutorul oxigenului) până la CO2
și H2O
51
Cum învăț?

-compoziția aproximativă a dietei (rația alimentară) este următoarea:


 50 % glucide
 35 % lipide
 15 % proteine
-coeficientul respirator este raportul dintre CO2 eliberat și O2 consumat pentru
oxidarea unui gram de principiu alimentar (nutriment), el are valoarea 1 pentru glucoză și
diverse alte valori pentru alte substanțe (ex. pentru aminoacidul alanină — 0,83)

2. Reglarea aportului alimentar


-foamea este dorința de alimente și se asociază cu o serie de fenomene obiective (de
exemplu, contracțiile de foame de la nivelul stomacului)
-apetitul este dorința pentru un anumit tip de aliment
-sațietatea este opusul foamei și reprezintă senzația de împlinire a ingestiei de alimente
(te-ai săturat)

a. Centrii nervoși de reglare a aportului alimentar


-centrii foamei și al sațietății se găsesc în hipotalamus
 centrul foamei se află la nivelul hipotalamusului lateral
 centrul sațietății se află la nivelul hipotalamusului ventromedial
-există și alți centrii nervoși cu rol în alimentație în:
 centrii din partea inferioară a trunchiului
cerebral care controleză mișcările propriu-zise
din timpul alimentației
 amigdala (o regiune din creier) și câteva arii
corticale ale sistemului limbic, strâns corelate
cu hipotalamusul
Fig.11 Amigdala
52
Cum învăț?

-reglarea aportului alimentar poate fi clasificată în:

Reglare nutritivă
-constă în menținerea cantităților normale de depozite nutritive în organism
-când depozitele de substanțe nutritive(glucide, lipide, proteine) ale organismului scad sub
normal, centrul foamei din hipotalamus devine extrem de activ și apare senzația de foame
-rolul cel mai important îl au, printr-un mecanism necunoscut, produșii de metabolism
lipidic (de aceea într-o cură de slăbire senzația de foame este extrem de accentuată, deoarece
scad depozitele de lipide din organism)

Reglare a alimentației (reglarea periferică sau pe termen scurt)


-este în legătură directă cu efectele imediate ale alimentării asupra tractului digestiv
(reglează mesele de zi cu zi, de câte ori și cât mănânci )
-intensitatea senzației de foame poate fi temporar scăzută sau crescută prin obișnuință (de
exemplu, o persoană obișnuită să mănânce 3 mese pe zi, în cazul omiterii uneia, va avea
senzația de foame la timpul respectiv)
-alți stimuli fiziologici pentru reglarea alimentației pe termen scurt sunt:
 plenitudinea gastrointestinală (stomacul plin)
 înregistrarea alimentelor de către receptorii din cavitatea bucală (gustul,
temperatura alimentelor etc.)
-este recomandabil ca aportul alimentar să fie rațional, într-un ritm la care tractul
gastrointestinal să se poată acomoda, reglat mai ales prin mecanismele pe termen scurt, dar
modulat de către sistemele de reglare pe termen lung (să mănânci în așa fel încât să aduci în
organism toate substanțele necesare dar fără a exagera și în așa fel încât depozitele de substanțe
ale organismului să fie menținute în limite normale)

53
Cum învăț?

b. Obezitatea
-apare printr-un aport excesiv de energie în comparație cu consumul (mănâncă prea
mult pentru câtă activitate fizică face); aceasta se întâmplă numai în faza de instalare a
obezității
-odată obezitatea instalată, pentru menținerea ei aportul și consumul de energie sunt
egale
-obezitatea este însoțită de o serie de tulburări majore, care fac din această problemă o
boală metabolică cu consecințe dintre cele mai grave

c. Inaniția (nu mănâncă)


-duce la golirea depozitelor nutritive din țesuturile organismului, primele depozite golite în
câteva ore sunt sunt cele glucidice ; eliminarea excesivă de lipide este constantă, iar
proteinele au trei faze de depleție (epuizare):
 rapidă
 lentă
 rapidă cu puțin timp înainte de deces
-în orice etapă a inaniției există modificãri metabolice însemnate și semnele directe sau
indirecte ale carențelor(lipsurilor) instalate
-deci în inaniție persoana nu mănâncă și slăbeste ; pentru a se produce energie, prima dată
se epuizează glucidele din organism, lipidele sunt pierdute în mod constant, iar când glucidele și
lipidele s-au epuizat, încep să fie folosite proteinele pentru a se produce energie ; proteinele se
pierd repede la început, apoi lent și la final, înainte de deces se vor pierde iarăși repede

54
Cum învăț?

D. Vitaminele

55
Cum învăț?

III. SISTEMUL REPRODUCĂTOR


-asigură funcția de reproducere
-este diferit în funcție de sex

A. Aparatul genital feminin


-este format din:
 o glandă mixtă pereche — ovarul
 căile genitale (trompe uterine, uter, vagin)
 organele genitale externe (vulva)

Sistemul reproducător
feminin văzut de sus

56
Fig.12 Poziția sistemului
reproducător feminin
Cum învăț?

1. Structura aparatului genital feminin


a. Ovarul
-este situat în cavitatea pelviană
-este un organ pereche
-are funcție mixtă:
 exocrină – produce ovulele
 endocrină - secretă hormoni: estrogeni și progesteron
-ovarul are forma unui ovoid turtit (formă ovală)
-fiecare ovar are greutatea de 6–8g, și diametrul mare de 3–5cm
-prezintă :
 2 fețe : laterală și medială
 2 margini
 2 extremități: superioară și inferioară
-fața laterală se află pe peretele lateral al cavității pelviene, ocupând fosa ovariană ; fața
medială este acoperită de pavilionul trompei uterine
-pe extremitățile superioară și inferioară se prind o serie de ligamente, prin care ovarul
este legat de organele vecine

Fig.13 Fețele ovarului

57
Cum învăț?

Fig. 14 Extremități ale


ovarului

Structura ovarului
-ovarul este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu, sub care se găsește un înveliș
conjunctiv— albugineea ovarului
-în interior, se află parenchimul glandular (corpul ovarului), cu douã zone: medulară și
corticală
-zona medulară conține vase sangvine și limfatice, cât și fibre nervoase vegetative
-zona corticală conține foliculii ovarieni și care se află în diferite faze de evoluție
-există :
 foliculi primordiali
 foliculi primari
 foliculi secundari (cavitari) evolutivi
 foliculi maturi (terțiari, de Graaf)
-fiecare folicul trece succesiv prin fazele descrise mai sus : foliculii primordiali se
transformă în primari, secundari și apoi maturi

58
Cum învăț?

-nu toți foliculii


ovarieni se află în
același timp în
aceeași fază, unul
poate fi în faza de
folicul primar iar
altul în faza de
folicul secundar
-în fiecare lună,
începând cu
pubertatea și până la
menopauză, un
folicul secundar devine folicul matur, care este cel mai voluminos Fig.15 Structura ovarului
și conține în interior ovocitul (stadiu de evoluție al ovulului)
-după eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transformã în corp galben, care are
rol secretor, secretând progesteronul
-corpul galben devine în final corp alb care are țesut cicatricial (o cicatrice pe ovar)
-vascularizația ovarului este asigurată de :
 artera ovariană, ramură a aortei abdominale,
 o ramură ovariană din artera uterină
-venele sunt reprezentate de :
 vena ovariană dreaptă - se varsã în vena cavă inferioarã
 vena ovariană stângă - se deschide în vena renală stângă
-o parte din sângele venos al ovarului ajunge în vena uterină

59
Cum învăț?

b. Calea genitală
Trompele uterine
-sunt conducte musculo-membranoase (tub musculos) întinse de la ovare până la uter
-sunt pereche (deci 2 trompe uterine)
-o trompă are o lungime de 7-12cm
-comunică cu uterul prin
orificii numite ostii uterine
-extremitatea laterală a
trompelor conține un orificiu
care se deschide în cavitatea
abdominală
-vascularizația arterială
(arterele) este asigurată de
ramuri tubare (arterele
tubare) ce provin din artera
ovariană și uterină Fig.16 Calea genitală
-venele sunt omonime arterelor (au același nume ca arterele și
însoțesc arterele)

Uterul (fig.16)
-este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară și rect (vezica urinară este în față,
rectul în spate) –fig.12
-este un organ musculos(are o musculatură groasă), cavitar și impar(există unul singur)
-uterul se află între trompele uterine și vagin
-are formă de pară, cu extremitatea mare situată superior (în sus) și extremitatea mică
situată inferior (în jos)

60
Cum învăț?

-este format din:


 corpul uterin - cel mai voluminos și situat în partea superioară
 colul uterin (cervix) – mai mic și situat în partea inferioară
 istmul uterin - o porțiune mai strâmtă aflată între corpul și colul uterin
-pe colul uterin (cervix) se inseră vaginul prin extremitatea sa superioară (colul uterin este
în legătură cu partea superioară a vaginului)
-peretele uterului are 3 straturi:
 la exterior - o tunica seroasă — perimetru; există numai la nivelul corpului uterin
 la mijloc - o tunică musculară – miometru; format din musculatură netedă
 la interior - o tunică mucoasă— endometru; căptușește cavitatea uterină
-endometrul este considerat stratul funcțional (cel care realizează funcția) al uterului și este
cel care prezintă modificări structurale atunci când se elimină odată cu sângerarea menstruală;
în ciclul următor, se reface
-vascularizația este asigurată de arterele uterine, ramuri din artera iliacă internă
-din artera uterină se desprind și ramuri pentru vagin, trompe uterine și ovare
-venele uterine se deschid în vena iliacă internă

Fig.17 Straturile
peretelui uterin

61
Cum învăț?

Vaginul (fig.16)
-este un conduct musculo-conjunctiv
-are lungimea de 7–9cm
-este median (se află pe mijloc) și impar(e unul singur)
-prin extremitatea superioară se inseră (se prinde) pe colul uterin
-prin extremitatea inferioară (orificiul vaginal), se deschide la exterior în vestibulul
vaginal; vestibulul vaginal este un spațiu delimitat de cele 2 labii mici
-în structura vaginului există un strat muscular format din fibre netede, iar la interior se
află o mucoasă formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat
-vascularizația este asigurată de ramuri (artere) vaginale care vin din artera uterină
-venele se deschid în vena iliacă internă

c. Vulva – organele genitale externe (fig.18)


-vulva ste un organ genital extern și are forma unei fante, alungită în sens sagital(din față
în spate) și mărginită lateral de către 2 repliuri cutanate (pliuri de piele): labiile mari și labiile
mici
-labiile mari:
 sunt 2 pliuri simetrice
 sunt la exterior
 sunt acoperite de tegument
 sunt prevăzute cu păr și glande sebacee mari
-în partea anterioară a labiilor mari există un relief median (situat pe mijloc), acoperit de
păr și care se numește muntele pubian sau muntele lui Venus
-labiile mici :
 sunt la interior (medial de labiile mari)
 sunt 2 cute simetrice

62
Cum învăț?

-spațiul mărginit de labiile mici (spațiul dintre labiile mici) se numește vestibul vaginal, în
care :
 anterior - se deschide uretra
 posterior – se deschide vaginul
-vulva prezintă și organele erectile:
 clitorisul – situat median(pe mijloc) și are o lungime de 5–6 cm
 bulbii vestibulari – situați la baza labiilor mari
-vascularizația vulvei este asigurată de ramuri ale arterei rușinoase interne
-venele vulvei se deschid în vena iliacă internă

Fig.18 Vulva

63
Cum învăț?

d. Mamela (Sânul)
-este formată din glanda mamarã și diferite părți moi care o înconjoară (țesuturile din
jur ex.pielea, țesutul adipos)
-glanda mamară este o glandă pereche (există deci 2 glande mamare)
-este o anexă a aparatului genital feminin
-este situată pe peretele toracic anterior, în intervalul dintre coastele III–VII
-la femeia adultă, glandele mamare au o structură complexă, structură care are o
importanță biologică și patologică/boală (datorită structurii glandei mamare, ea funcționează
într-un anumit fel iar bolile care apar la nivelul ei se manifestă într-un anumit fel)
-asigură secreția de lapte, alimentul esențial al nou-născutului
-sunt sediul a numeroase procese patologice (boli), dintre care cancerele sunt cele mai
importante

Fig.19 Mamela

64
Cum învăț?

2. Fiziologia/funcția aparatului genital feminin


-ovarul (gonada feminină) este o glandă mixtă:
 exocrină - asigurând formarea gameților feminini (celulelor sexuale feminine -
ovule)
 endocrină - asigurând secreția hormonilor sexuali
-activitatea ovarelor devine evidentă în timpul perioadei de creștere și dezvoltare, și anume
la pubertate; aceasta este definită drept perioada în care funcția gametogeneticã (de formare a
ovulelor) și endocrină a gonadelor atinge un anumit stadiu de dezvoltare care face posibilă
funcția de reproducere
-instalarea pubertății se datorează modificărilor apărute la nivelul secreției hormonilor
gonadotropi (FSH și LH) care controlează dezvoltarea morfologică și funcțională a gonadelor
și, legat de aceasta, modificările somatice (ale corpului) și comportamentale complexe

a. Funcția exocrină a ovarului


-este reprezentată de formarea foliculilor maturi (cu ovogeneza – formarea ovulelor) și
ovulația
-la naștere, fiecare ovar conține câteva sute de mii de foliculi primordiali
-începând cu pubertatea și terminând cu menopauza (întreruperea ciclurilor ovariene),
numai 300–400 dintre foliculii primordiali, vor ajunge la maturație/maturitate (vor deveni
foliculi de Graaf) un singur folicul pe lună ajuge să devină folicul matur (de Graaf)
-procesul de creștere și maturație (maturitate) foliculară este ciclic – se repetă lunar,
rezultând ciclul ovarian
-ciclul ovarian este însoțit de modificări la nivelul uterului, vaginului, glandelor mamare
-durata medie a unui ciclu genital(ovarian) la femeie este de 28 de zile și de aceea el se
mai numește ciclul menstrual

65
Cum învăț?

-în cadru ciclului ovarian/menstrual există


2 perioade:
Ciclul ovarian se referă la modificările care au
 preovulatorie (înainte de ovulație)
loc la nivelul ovarului în decursul unei luni.
care dureazã din ziua 1 pânã în Ciclul menstrual se referă la modificările care
ziua a 14-a a ciclului au loc la nivelul endometrului uterului în
 postovulatorie (după ovulație), ce decursul unei luni.
Aceste 2 cicluri se suprapun și au loc în același
se întinde din ziua a 15-a pânã în
timp, având aceleași faze: preovulatorie și post
prima zi a menstruației ovulatorie, între ele aflându-se ovulația.
(sângerării) dupã care ciclul se reia Putem numi aceste cicluri și cicluri genitale.
(va începe iar perioada De cele mai multe ori când se vorbește de
ciclul menstrual, se vorbește de modificările de
preovulatorie)
la nivelul endometrului dar și de cele de la
-prima zi a unui ciclu menstrual este prima nivelul ovarului.
zi de menstruație (sângerare)
-perioada preovulatorie începe cu prima zi
de menstruație (ziua 1) și se încheie în ziua a
14- a ciclului menstrual
-în ziua a 14-a are loc ovulația (eliberarea ovocitului din ovar)
-perioada postovulatorie începe din ziua a 15 a ciclului menstrual și se încheie în
momentul în care apare menstruația (sângerarea)

Perioada preovulatorie
-este perioada de dianinte de ovulație
-începe cu prima zi de menstruație (ziua 1) și se încheie în ziua a 14- a ciclului
menstrual

66
Cum învăț?

-cuprinde: Fiecare celulă din corpul uman are 46


 menstruația (sângerarea) reprezintă primele 3-5 de cromozomi (cromozomii reprezintă
ADN-ul). Celulele cu 46 de cromozomi
zile ale perioadei preovulatorii
se numesc celule diploide. Ovulele și
 o faza proliferativă de la a 6 până la a 14 zi, în spermatozoizii sunt singurele celule din
care sub influența hormonilor estrogeni, mucoasa corpul uman care au 23 de cromozomi.
Celulele cu 23 de cromozomi se
uterului (endometrul) se îngroașă și dezvoltă vase
numesc celule haploide.
de sânge
-în ovar, în perioada preovulatorie, începând cu ziua 1, Mitoza reprezintă diviziunea celulară, o
celulă se împarte în 2 celule identice cu
un folicul primordial va începe să se matureze astfel: (fig.15)
ea. Mitoza are loc în toate celulele
 un folicul primordial se va matura (crește și se corpului (excepție celulele care nu se
dezvoltă) devenind folicul primar pot divide ex.neuronul). În mitoză
întotdeauna se păstrează numărul de
 foliculul primar se maturează în folicul secundar
cromozomi, deci dacă o celulă are 46 de
(cavitar) cromozomi, celulele rezultate în urma

 foliculul secundar se maturează în folicul de Graaf diviziunii acesteia prin mitoză, vor avea
și ele 46 de cromozomi fiecare. Dacă
(terțiar, matur) celula inițială avea 23 de cromozomi,
-ficare folicul, indiferent de stadiu, conține un ovocit, celulele rezultate din ea prin mitoză vor
ovocitul crește și se dezvoltă împreună cu foliculul avea 23 de cromozomi fiecare.

-în foliculul de Graaf, ovocitul este situat periferic și este Meioza reprezintă tot o diviziune
înconjurat de zona pellucida și apoi coroana radiata (fig.15) celulară care poate avea loc numai în
-ovocitul reprezintă unul din stadiile de formare ale procesul de formare al gameților (ovule
și spermatozoizi). În meioză, o celulă se
ovulului divide în 4 celule dar care nu mai sunt
-în perioada preovulatorie au loc diviziuni ecuaționale și identice cu ea. În meioză întotdeauna se
reducționale (au loc mitoza și meioza) la nivelul ovocitului înjumătățește numărul de cromozomi,
deci dacă o celulă are 46 de cromozomi,
celulele rezultate în urma diviziunii
-ovocitul străbate mai multe etape, de la ovogonie, acesteia prin meioză, vor avea 23 de
diploidă, la ovulul matur, haploid ; tot acest proces cromozomi fiecare.

reprezintă procesul de maturare al ovulului și se desfășoară astfel :


67
Cum învăț?

 o ovogonie diploidă (care are 46 cromozomi) se divide prin mitoză în 2 ovocite


primare (de ordinul I) care sunt diploide (au 46 cromozomi fiecare) – acest
proces are loc în viața intrauterină (înainte de nașterea fetiței), de la naștere și până
la pubertate, în foliculi vor exista numai ovocite de ordinul I
 începând cu pubertatea când foliculii încep să se matureze, ovocitul de ordinul I
începe și el să se matureze și să se transforme în ovocit de ordinul II; fiecare ovocit
de ordinul I diploid, se divide prin meioză într-un:
o ovocit secundar (de ordinul II) care este haploid (are 23 de cromozomi)
o un globul polar (primul globul polar – o celulă mai mică) care este și el
haploid (are 23 de cromozomi) ; globulul polar va fi distrus (va degenera)
 prin ovulație, ovocitul secundar (de ordinul II) va ieși din ovar (foliculul de Graaf
se rupe și ovocitul iese) și va ajunge în trompa uterină; dacă în trompă ovocitul
secundar se va întâlni cu un spermatozoid, ovocitul secundar secundar haploid , se
divide prin mitoză în :
o un ovul matur haploid (are 23 de cromozomi) care va fi repede fecundat de
către spermatozoidul pe care ovocitul secundar l-a întâlnit (spermatozoidul
intră în ovul), astfel se formează celula ou (zigotul) care se va fixa în
mucoasa îngroșată a uterului și va deveni embrion, și apoi făt
o un un globul polar (al doilea globul polar – o celulă mai mică) care este și
el haploid (are 23 de cromozomi) ; globulul polar va fi distrus (va degenera)

--acă ovocitul secundar nu întâlnește un spermatozoid, el nu se va mai divide prin mitoză,


va rămâne ovocit secundar și va fi eliminat

-creșterea și maturarea foliculului sunt stimulate de hormonul foliculostimulant (FSH)

68
Cum învăț?

69
Fig.20 Ovogeneza
Cum învăț?

Ovulația
-reprezintă expulzia ovocitului secundar din ovar (din foliculul de Graaf mai exact) în
ziua a 14-a a ciclului menstrual
-pe măsură ce ovulul se maturează, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian
-cavitatea se umple cu lichid folicular
-în ziua a 14-a, foliculul de Graaf se rupe, și ovulul (ovocitul secundar mai corect spus)
este expulzat în cavitatea abdominală (ovulația), de unde este preluat de trompa uterină
-după ovulație, foliculul ovarian de Graaf se transformă în corp galben
-ovulația și formarea corpului galben sunt stimulate de hormonul luteinizant (LH)

Perioada postovulatorie
-începe din a 15-a zi și durează până când apare menstruația (în general dureazaă din
a 15-a zi până în a 28-a; ziua în care apare menstruația este prima zi a unui nou ciclu menstrual
și este prima zi a perioadei preovulatorii)
-în această etapă sub influența progesteronului, mucoasa uterului (endometrul) se îngroașă
și mai mult
-dacă a avut loc fecundația ovulului de către spermatozoid cu formarea celulei ou
(zigotul), acesta va veni și se va fixa în mucoasa îngroșată a uterului și se va transforma în
embrion iar apoi făt, având loc astfel o sarcină (femeia este însărcinată)
-dacă nu are loc fecundația, mucoasa îngroșată a uterului și vasele de sânge din ea se vor
dezintegra; mucoasa dezintegrată va fi eliminată prin menstruație (sângerare)
-deoarece ovulul nu a fost fecundat, corpul galben al ovarului se va transforma în
corp alb

Rolul hipofizei în ciclul menstrual


-hipofiza anterioară (adenohipofiza) secretă cantități mult crescute de LH pentru o
perioadă de 1–2 zile, începând cu 24–48 de ore înainte de ovulație, fenomen însoțit și de un

70
Cum învăț?

vârf preovulator mic al FSH (cu 1-2 zile înainte de


Feedback pozitiv – un hormon își
ovulație, hipofiza secretă brusc cantități mari de stimulează propria secreție. În cazul
gonadotropine FSH și LH, doar că secreția de LH o nostru, cantitatea crescută a estrogenilor
va depăși pe cea de FSH; pe un grafic lucrul acesta are stimulează secreția gonadotropinelor
hipofizare și ele stimulează secreția de
aspectul a 2 vârfuri unul mare pentru LH și unul mic
estrogen.
pentru FSH; cele 2 vârfuri au loc în același timp)
-cauza acestei creșteri bruște a secreției de Feedback negativ – un hormon își
gonadotropine este insuficient cunoscută, dar câteva inhibă propria secreție. În cazul nostru ,
cantitatea crescută a estrogenilor inhibă
dintre cauzele posibile sunt:
secreția gonadotropinelor hipofizare, fără
 în acest moment al ciclului, estrogenul are ele, estrogenul nu poate fi secretat.
efect de feedback pozitiv, stimulând Mecanismul de feedback negativ este cel
secreția pituitară (screția hpofizei) a care are loc în mod normal în organism.

gonadotropinelor, fenomen aflat în


contradicție cu efectul său normal de
feedback negativ care intervine în restul ciclului lunar (menstrual) feminin
 anumite celule foliculare(ale foliculilor ovarieni)încep să secrete progesteron în
cantități mici, dar în creștere, cu aproximativ o zi înaintea vârfului preovulator al
LH, s-a presupus că acesta poate fi factorul care stimulează secreția excesivă de LH
-indiferent de cauză, fãră acest vârf preovulator de LH, ovulația nu poate avea loc

Fig.21 Etapele ciclului


menstrual

71
Cum învăț?

b. Funcția endocrină a ovarului/ Secreția înteră a ovarului


-este reprezentată de secreția hormonilor ovarului: estrogeni și progesteron
-pereții foliculului ovarian prezintă 2 teci celulare (2 straturi de celule), una internă și alta
externă

În perioada preovulatorie
-celulele tecii interne secretă hormonii sexuali feminini — estrogeni și progesteron;
secreția acestor hormoni este stimulată de FSH și LH
-în perioada preovulatorie se secretă cantități mai mari de estrogenii și cantități mai mici de
progesteron
-estrogenii stimulează:
 dezvoltarea organelor genitale feminine
 dezvoltarea mucoasei uterine
 dezvoltarea glandelor mamare
 apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femeie (dispunerea
caracteristică a țesutului adipos subcutanat, efectul asupra scheletului —
favorizează activitatea osteoblastică și unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi,
creșterea încetând mai repede ca la bãrbat)
 comportamentul sexual feminin

În perioada postovulatorie
-corpul galben este cel care secretă hormoni
-corpul galben secretă atât hormoni estrogeni, cât și progesteron (un hormon care
favorizează păstrarea sarcinii); secreția corpului galben este stimulatã de LH și prolactină
-în perioada postovulatorie se secretă cantități mai mari de progesteron și cantități mai mici
de estrogeni

72
Cum învăț?

-progesteronul :
 favorizează păstrarea sarcinii, ajută la menținerea ei
 determină modificãri histologice (îngroșarea mucoasei) și secretorii la nivelul
mucoasei uterine, pe care o pregătește în vederea fixării oului/celulei
ou/zigotului (nidare)
-dacă fecundația nu a avut loc, ovulul se elimină în ziua a 19-a, a 20-a a ciclului
menstrual; secreția corpului galben scade brusc în ziua a 26-a a ciclului menstrual; la nivelul
mucoasei uterine se produc modificări vasculare, urmate de necroză (dezintegrarea mucoasei)
și hemoragie (sângerare), care determină pierderea de sânge menstrual
-corpul galben nefecundat (dacă ovulul nu a fost fecundat) involuează după 10 zile de la
ovulație (aproximativ în ziua a 24-a a ciclului menstrual) și se transformă în corp alb
-dacă ovulul a fost fecundat, activitatea corpului galben se prelungește cu încă 3 luni (în
primele 3 luni de sarcină corpul galben va secreta progesteron)
-în timpul sarcinii, corticosuprarenala și placenta secretă, de asemenea, estrogeni și
progesteron

Reglarea secreției ovariene


-se face prin feedback negativ hipotalamo-hipofizo-ovarian
-sângele cu cantități scăzute de estrogeni și progesteron ajunge la hipotalamus,
hipotalamusul determină secreția unor hormoni stimulatori (GRH) de la nivelul acestuia
-prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori GRH ajung în
adenohipofiză și stimulează secreția de FSH și LH a acesteia
-adenohipofiza eliberează FSH și LH în sânge, aceștia ajungând la ovare unde determină
secreția de estrogeni și progesteron a tecii interne a foliculului și a corpului galben
-estrogenii și progesteronul ajung în sânge, creșterea cantității acestora în sânge, duce la
inhibarea secreției de hormoni stimulatori (GRH) ai hipotalamusului care determină oprirea

73
Cum învăț?

secreției de FSH și LH a adenohipofizei; fără FSH și LH, ovarul nu va mai secreta estrogeni și
progesteron; acest mecanism se numește feed-back negativ
-secreția de estrogeni și progesteron este dependentă de secreția de FSH și LH

Fig.22 Mecanismul de reglare a


secreției ovariene
74
Cum învăț?

c. Menopauza
-la vârsta de 40–50 de ani, ciclurile sexuale ale femeii devin neregulate și la multe dintre
ele ovulația nu se mai produce
-după câteva luni sau câțiva ani ciclurile se întrerup complet
-aceastã încetare a ciclurilor se numește menopauză, cauza ei o reprezintă „epuizarea“
ovarelor

d. Fertilitatea feminină
-reprezintă perioada fertilă a fiecărui ciclu sexual
-ovulul rămâne viabil (în viață) și capabil de a fi fecundat numai 24 de ore după ce a fost
expulzat din ovar
-câțiva spermatozoizi pot rămâne viabili în tractul genital feminin pânã la 72 de ore de la
ejaculare, deși cei mai mulți dintre ei nu rezistă mai mult de 24 de ore
-prin urmare, pentru ca fecundația să aibă loc, contactul sexual trebuie sã se producă în
intervalul de o zi înainte de ovulație până la o zi după aceasta

e. Integrarea la nivelul sistemului nervos a actului sexual feminin


-impulsurile senzoriale sexuale sunt transmise către segmentele sacrate ale măduvei
spinării
-odatã ce aceste impulsuri ajung în măduva spinării, ele sunt transmise către encefal
-unele reflexe integrate (cu centrii nervoși) la nivel medular sacrat și lombar determină
parțial reacțiile sexuale feminine
-la actul sexual feminin participă reflexele sexuale cu centrii în măduva spinării dar și
encefalul

75
Cum învăț?

B. Aparatul genital masculin


-este format din:
 testicul
 conducte spermatice
 prostată
 glande bulbouretrale
 organele genitale externe

Fig.23 Poziția aparatului reproducător masculin

1. Structura aparatului genital masculin


a. Testiculul
-este glanda genitală masculină
-este un organ pereche (2 testicule)
-este o glandă mixtă cu 2 funcții:
76
Cum învăț?

 funcția exocrină – spermatogeneza - reprezintă formarea celulelor sexuale


masculine (spermii sau spermatozoizi), se desfãșoară la nivelul tubilor seminiferi
contorți
 funcția endocrină - prin care celulele interstițiale ale parenchimului testicular
secretă hormonii androgeni
(testosteronul), care determină maturizarea
organelor sexuale masculine și stimulează Caractere sexuale primare – cele cu
evoluția caracterelor sexuale secundare care ne naștem (organele genitale
feminine la fete și organele genitale
masculine
masculine la băieți).
-un testiculul are o masă de aproximativ 25g
-are forma unui ovoid turtit transversal Caractere sexuale secundare – cele
-este situat în bursa scrotală(o pungă cutanată) pe care le dobândim la pubertate (păr
în axilă și în zona pubiană, îngroșarea
-fiecãrui testicul îi este anexat un organ alungit –
vocii la băieți, dezvoltarea sânilor la
epididimul- care face parte din conductele seminale fete etc.)
-epididimul are forma unei virgule și este așezat pe
marginea posterioară a testiculului
-epididimul conține canalul epididimar, care se continuã cu canalul deferent
-testiculul este învelit la suprafață de o membrană conjunctivă de culoare albă-sidefie,
numitã albuginee care este rezistentă și inextensibilă și ea ține în tensiune parenchimul
testicular
-parenchimul testicular este străbãtut de septuri conjunctive care delimitează lobulii
testiculului
-lobulii testiculului sunt în număr de 250–300 pentru fiecare testicul și sunt formați din
2–3 tubi seminiferi contorți în care se desfățoară spermatogeneza
-tubii seminiferi contorți sunt continuați de tubii drepți, care reprezintă primul segment al
căilor spermatice
-tubii drepți se deschid în rețeaua testiculară
77
Cum învăț?

-de la rețeaua testiculară pleacă 10-15 canale eferente


-canalele eferente ajung în canalul epididimar
-vascularizația testiculului și epididimului este asigurată de artera testiculară, ramură din
aorta descendentă abdominală
-venele se varsă în vena cavă inferioară

Fig.24 Testiculul

b. Conductele spermatice (fig.23, 24)


-căile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor/spermatozoizilor și a lichidului
spermatic; sunt:
 intratesticulare - reprezentate de tubii seminiferi drepți și rețeaua testiculară
 extratesticulare – reprezentate de canalele eferente, canalul epididimar, canalul
deferent, canalul ejaculator și uretra
-canalul epididimar se continuă cu canalul deferent
-canalul deferent se termină la baza prostatei, unde se unește cu canalul veziculei
seminale, formând canalul ejaculator
-canalul ejaculator cesta se deschide în uretră
78
Cum învăț?

ATENȚIE !!
La bărbat, uretra este un segment comun sistemului excretor și reproducător. Deci la
bărbat sistemul excretor și reproducător se termină și se deschid la exterior prin uretră.
La femeie, sistemul excretor și reproducător NU au segmente comune, fiecare este
separat de celălalt.

c. Glandele anexe (fig.23, 25)


-sunt :
 vezicula seminală
 prostata
 glandele bulbo-uretrale
Spermă = Lichid seminal = Lichid spermatic

Vezicula seminală
-este un organ pereche (sunt 2 vezicule)
-este situată deasupra prostatei și lateral de canalele deferente
-are rol secretor, secreția ei se adaugă lichidului seminal/sperma (intră în compoziția
lichidului seminal)
-are formă ovoidală, cu o lungime de 4–5cm și o lățime de 2cm

Prostata
-este un organ glandular exocrin, impar (este una singură)
-este situată în jurul uretrei, sub vezica urinară
-secreția prostatei participă la formarea spermei/lichidului seminal
-vascularizația este asigurată de artera prostatică, ramură din artera iliacă internă
-sângele venos este colectat de vena iliacã internă

79
Cum învăț?

Glandele bulbo-uretrale
-sunt 2 formațiuni glandulare ovoide, de dimensiunile unui sâmbure de cireașă
-se deschid în uretră
-secretă un lichid clar, vâscos, asemănător cu cel prostatic, care se adaugă lichidului
spermatic

La formarea spermei participă testiculul, vezicula seminală, prostata, glandele


bulbo-uretrale.

d. Organele genitale externe


Penisul
-este un organ genital și urinar (deoarece uretra străbate penisul)
-este situat deasupra scrotului și înaintea simfizei pubiene
-format din :
 rădăcina penisului - este fixată prin cei 2 corpi cavernoși, de oasele bazinului
 corpul penisului –este o porțiune liberă cu o formă ușor turtită care, la extremitatea
sa anterioară, se termină cu o parte mai voluminoasă, numită gland; glandul
prezintă în vârful său orificiul extern al uretrei
-penisul este format din :
 un aparat erectil - reprezentat de 2 corpi cavernoși și un corp spongios; corpii
cavernoși și cel spongios se umplu cu sânge, determinând astfel erecția
 învelișuri - penisul este învelit de piele; pielea penisului se continuă cu pielea
scrotului și a regiunii pubiene
-vascularizația este asigurată de ramuri din artera rușinoasă internă
-venele se deschid în vena rușinoasă internã și, de aici, în vena iliacă internă

80
Cum învăț?

Scrotul (bursele scrotale)


-sunt partea organelor genitale externe în care sunt localizate testiculele
-fiecare bursă este situată sub penis și este formată din mai multe tunici concentrice
(peretele bursei are mai multe straturi), care se continuă cu structurile peretelui anterior
abdominal (straturile peretelui burselor scrotale se continuă cu straturile peretelui abdominal)

Fig.25 Structura internă a


penisului

Fig.26 Penisul (aspect


extern) și scrotul
81
Cum învăț?

2. Fiziologia/funcția aparatului genital masculin


-testiculul (gonada masculină) este o glandă mixtă:
 exocrină - asigurând formarea gameților masculini (celulelor sexuale masculine
- spermatozoizi)
 endocrină - asigurând secreția hormonilor sexuali androgeni (testosteronul)
-activitatea testiculelor devine evidentă în timpul perioadei de creștere și dezvoltare, și
anume la pubertate; aceasta este definită drept perioada în care funcția gametogenetică (de
formare a spermatozoizilor) și endocrină a gonadelor atinge un anumit stadiu de dezvoltare
care face posibilă funcția de reproducere
-instalarea pubertății se datorează modificărilor apărute la nivelul secreției hormonilor
gonadotropi (FSH și LH) care controlează dezvoltarea morfologică și funcțională a gonadelor
și, legat de aceasta, modificările somatice (ale corpului) și comportamentale complexe

a.Funcția exocrină a testiculelor


-este reprezentată de funcția spermatogenetică (producerea de spermatozoizi)
-spermatogeneza are loc la nivelul tubului seminifer, începând cu pubertatea
-spermatogeneza se desfãșoară în mai multe etape de diviziune ecuațională și apoi
reducțională (mitoză și meioză), pornind de la celulele primordiale — spermatogoniile care
sunt diploide și ajungând la celulele mature, gameții masculini— spermiile/spermatozoizii
care sunt haploide ; procesul are loc astfel :
 o spermatogonie diploidă (care are 46 cromozomi) se divide prin mitoză în 2
spermatocite primare (de ordinul I) care sunt diploide(au 46 cromozomi fiecare)
 fiecare spermatocit primar diploid, se divide prin meioză în 2 spermatocite
secundare (de ordinul II) care sunt haploide (au 23 de cromozomi fiecare)
 fiecare spermatocit secundar haploid, se divide prin mitoză în 2 spermatide
haploide (care au 23 de cromozomi fiecare)

82
Cum învăț?

 spermatidele se maturează și devin spermii/spermatozoizi haploizi (cu 23 de


cromozomi fiecare)

Fig.27 Spermatogeneza
83
Cum învăț?

-un spermatozoid este format din :


 cap – care prezintă acrozomul
 piesa intermediară (gât)
 flagel (coada) – cu ajutorul căruia
spermatozoizii se mișcă
 piesa terminală
-spermiile (spermatozoizii) se depozitează în
epididim, unde își dezvoltă capacitatea de mișcare, trecând
Fig.28 Spermatozoidul
apoi în ductul deferent și de aici trec în celelalte căi spermatice
-spermatozoizii își mențin fertilitatea aproximativ o lună și sunt eliminați prin ejaculare
-când sunt eliminați, spermatozoizii înoată într-un lichid numit spermă
-ejaculatul (sperma) conține printre altele unele secreții care ajută spermatozoizii:
 secreția veziculelor seminale, cu rol nutritiv(hrănitor) în ceea ce privește
spermatozoizii
 secreția prostatică, având rolul de a crește fertilitatea și mobilitatea spermatozoizilor
-în final, sperma ejaculată în cursul actului sexual masculin conține spermatozoizi și este
alcătuită din lichidele provenite din:
 canalele epididimar și deferent
 veziculele seminale
 glanda prostatică
 glandele mucoase, mai ales cele bulbo-uretrale
-spermatogeneza este stimulată de hormonul foliculostimulant (FSH)

Efectul numãrului de spermatozoizi asupra fertilității


-cantitatea obișnuită de spermă ejaculată la fiecare act sexual este în medie de aproximativ
3,5 ml
-în fiecare mililitru de spermă se află în medie 120 de milioane de spermatozoizi
84
Cum învăț?

-când numărul de spermatozoizi într-un mililitru de spermă scade sub 20 de milioane,


există posibilitatea ca persoana sã fie infertilă

b. Funcția endocrină a testiculelor/ Secreția internă


-în testicul se află celulele interstițiale testiculare Leydig
-aceste celule secretã hormonii androgeni, al căror reprezentant principal este
testosteronul
-testiculul secretă un procent redus de estrogeni
-testosteronul este un hormon lipidic, cu structură sterolică (provine din colesterol)
-acțiunea testosteronului constă în:
 stimularea creșterii organelor genitale masculine
 apariția caracterelor sexuale secundare la bãrbat:
o dezvoltarea scheletului și a mușchilor
o modul de dispunere a părului
o îngroșarea vocii
o repartiția topografică a grăsimii de rezervă (depunerea grăsimii în
anumite zone specifice sexului masculin)
 realizează un puternic anabolism proteic (sinteză proteică)
 menținerea tonusului epiteliului spermatogenic
-secreția de testosteron este stimulată de hormonul luteinizant (LH)

Reglarea secreției de testosteron


-se face prin feedback negativ hipotalamo-hipofizo-testicular sub influența LH
hipofizar
-scăderea spermatogenezei, scăderea producției de spermă și sângele cu cantități scăzute de
testosteron ajunge la hipotalamus, hipotalamusul determină secreția unor hormoni stimulatori
(GRH) de la nivelul acestuia
85
Cum învăț?

-prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori GRH ajung în


adenohipofiză și stimulează secreția de FSH și LH a acesteia
-adenohipofiza eliberează FSH și LH în sânge, aceștia ajungând la testicul unde determină
secreția de testosteron și stimulează spermatogeneza și producerea de spermă
-testosteronul ajunge în sânge, creșterea cantității acestui în sânge, creșterea
spermatogenezei și a producției de spermă duc la inhibarea secreției de hormoni stimulatori
(GRH) ai hipotalamusului care determină oprirea secreției de FSH și LH a adenohipofizei; fără
FSH și LH, testiculul nu va mai secreta testosteron; acest mecanism se numește feed-back
negativ
-secreția de testosteron este dependentă de secreția de FSH și LH
-hipersecreția de testosteron duce la pubertate precoce, iar hiposecreția, la infantilism
genital (organele genitale rămân ca ale unui copil)

Fig.29 Mecanismul de
reglarea a
secreției testiculul

86
Cum învăț?

c. Integrarea la nivelul măduvei spinării a actului sexual masculin


-deși factorii psihici joacă, de obicei, un rol important în actul sexual masculin și, de fapt,
îl pot iniția, activitatea encefalului probabil nu este absolut necesară pentru desfășurarea sa
-prin urmare actul sexual masculin rezultă din mecanisme reflexe intrinseci, integrate în
măduva sacrată și lombară, iar aceste mecanisme pot fi activate prin stimulare sexuală fie
psihicã, fie directă, fie prin ambele
-deci actul sexual masculin este un reflex cu centrii nervoși în măduva sacrată și lombară
-cu toate că psihicul (activitatea encefalului) poate stimula actul reflex, nu este neapărat
obligatoriu ca encefalul să participe la desfășurarea reflexului sexual masculin; cu alte cuvinte
actul sexual masculin se desfășoară mai ușor la bărbat ca la femeie deoarece nu e obligatoriu ca
encefalul să participe la el

C. Sănătatea reproducerii
1. Planing familial
-reprezintă metodele pe care unul sau ambii membri ai unui cuplu le pot folosi pentru a
preîntâmpina temporar sau permanent o sarcină
-avortul poate fi utilizat atunci când metodele de contracepție dau greș
-decizia unui cuplu de a nu dori o sarcină poate fi influențată și de un sfat genetic sau un
consult prenatal

2. Concepție și contracepție
a. Contracepția
-reprezintă metodele prin care se previne o sarcină
-există mai multe metode contraceptive, cele mai populare fiind:

87
Cum învăț?

 contraceptivele orale (medicamente)


 prezervativele
 retragerea înaintea ejaculării
 abstinența periodică (fără raporturi sexuale )
 spermicidele (substanțe care distrug spermatozoizii)
 diafragma – un dispozitiv ca un căpăcel de silicon care se pune la intrarea în uter
 injecțiile cu progesteron
 implanturi subdermice cu progesteron
 steriletul – un dispozitiv care se montează în uter

Fig.30 Steriletul și diafragma

-fiecare metodă are avantajele și dezavantajele ei și nu poate garanta contracepția 100%


-metodele temporare de contracepție se clasifică astfel:
 contraceptive de barieră: diafragmă, spermicide, prezervative
 contraceptivele orale (estro-progestative)
 injecțiile cu progesteron sau implanturile subdermice hormonale
 steriletul

88
Cum învăț?

-metodele definitive de contracepție (sterilizarea)sunt:


 vasectomia (la bărbați sunt tăiate canalele deferente astfel spermatozoizii nu mai pot
trece)
 ligatura trompelor uterine (la femei sunt legate trompele uterine, astfel ovulul nu
mai poate fi fecundat)
 histerectomia (se scoate uterul - este utilizată în cazuri medicale selecționate)
-avortul - modalitatea de a renunța la o sarcină nedorită, din motive medicale(o boală) sau
altele (avort la cerere), se poate induce chirurgical sau medicamentos

b. Evaluare genetică prenatală


-sunt identificate acele persoane care prezintă un risc crescut de a prezenta anomalii
genetice sau de a avea copii cu anomalii genetice
-sfatul genetic cuprinde o analiză riguroasă a ultimelor trei generații (rude de gradul I și II)
precum și o serie de teste pentru a se putea descoperi eventualele boli genetice care ar putea fi
transmise la copil
-pentru o corectă evaluare prenatală există o serie de teste care se fac obligatoriu în
anumite condiții (ex. vârsta mamei peste 35 ani)

c. Concepția
-este procesul de fecundare al ovulului de către un spermatozoid
-concepția (fertilizarea) apare cu aproximativ 14 zile înaintea perioadei menstruale,
imediat după ovulație
-în perioada ovulației, mucusul cervical (mucusul din colul uterin) este mai puțin vâscos,
permițând astfel pasajul spermatozoizilor din vagin în uter
-fecundația (intrarea spermatozoidului în ovul) propriu-zisă având loc în trompa uterină
în apropierea capătului ei dinspre ovar; rezultă astfel zigotul (celula ou) care face călătoria
spre uter la locul de implantare și în același timp se divide, căpătând aspectul de embrion
89
Cum învăț?

3. Sarcina și nașterea
-noțiunea de reproducere, în general, definește procesul de perpetuare a organismelor vii,
prin producerea de indivizi noi, care au trăsăturile caracteristice speciei din care fac parte
-la om, funcția de reproducere cuprinde o serie de procese care au drept rezultat fecundarea
ovulului de către spermatozoid și formarea produsului de concepție (zigotul) ale cărui creștere și
dezvoltare sunt asigurate de către organismul matern printr-o serie de modificări biologice ce
definesc gestația sau sarcina
-fecundația este internă, având loc la nivelul trompelor uterine, unde spermatozoizii ajung
ca urmare a introducerii lor în vagin în timpul actului sexual; acesta se încadrează în complexul
de manifestări ce definește comportamentul sexual și care la om este particularizat printr-o
bogată încãrcãtură afectiv-emoțională
-pentru fecundarea ovulului, este necesar un singur spermatozoid
-odată ce spermatozoidul a pătruns în ovul, capul sãu
își mărește rapid volumul, pentru a forma pronucleul
masculin
O celulă umană are în mod normal
-mai târziu, cei 23 de cromozomi ai pronucleului 46 de cromozomi (numărul de
masculin și cei 23 de cromozomi ai pronucleului feminin cromozomi specific speciei umane).
(din ovul) se vor alinia pentru a realcătui un set complet de
Ovulul și spermatozoidul au numai
46 de cromozomi (23 de perechi) în ovulul fecundat
23 de cromozomi fiecare.
-sexul copilului este determinat de tipul de spermie Fecundația va duce la refacerea
(spermatozoid) care fecundează ovulul numărului de cromozomi specific
-atât spermia, cât și ovulul au câte 23 de cromozomi, speciei umane (46 cromozomi).
din care 22 de autozomi și un heterozom (cromozomul
sexului) care, la spermie, poate fi X sau Y, iar la ovul
numai X
-după fecundare, oul (zigotul) va avea 44 de autozomi și 2 heterozomi (unul de la ovul și
unul de la spermatozoid), care :
90
Cum învăț?

 dacă ambii heterozomi sunt X, copilul va fi fată


 dacă unul va fi X și celălalt Y, copilul va fi băiat
-celula ou (zigotul) începe să se dividă în mai multe celule, aceste celule, împreună, vor
forma embrionul
-embrionul se va implanta în endometrul îngroșat al uterului
-embrionul are 3 straturi:
 ectoderm
 mezoderm
 endoderm

Fig.31 Straturile embrionului

-fiecare din aceste 3 straturi, va da naștere la organe și sisteme de organe, astfel:


 din ectoderm provin:
o epidermul
o sistemul nervos
o retina
o hipofiza
o epifiza
o medulosuprarenalele
91
Cum învăț?

 din mezoderm provin:


o sistemul osos
o sistemul muscular
o sistemul circulator
o sistemul excretor
o sistemul reproducător
o mediul intern (sângele)
o corticosuprarenalele
o țesuturi conjunctive moi
o țesuturi cartilaginoase
o dermul
 din endoderm provin:
o sistemul respirator
o sistemul digestiv
o tiroida
o paratiroidele
o timusul
o amigdalele

a. Nașterea
-constă în expulzia produsului de concepție (expulzia copilului) ajuns la termen, adică
după aproximativ 280 de zile de gestație/sarcină (după aproximativ 9 luni)
-se realizează datorită contracțiilor musculaturii uterine, la care se adaugă și participarea
(contracția) în diverse grade a musculaturii peretelui abdominal, a diafragmei etc., printr-o serie
de evenimente corelate și coordonate umoral (prin hormoni) și nervos (prin sistemul nervos)

92
Cum învăț?

b. Lactația
-sânii încep să se dezvolte la pubertate
-estrogenii ciclurilor sexuale lunare stimulează creșterea stromei (glandei mamare) și a
sistemului de ducte (canale pe unde curge laptele), precum și depunerea de grăsime pentru a
da volum sânilor
-în timpul sarcinii, are loc o creștere suplimentară importantă, și țesutul glandular devine
numai atunci complet dezvoltat pentru producerea propriu-zisă de lapte
-deși estrogenii și progesteronul sunt esențiali pentru dezvoltarea anatomică a sânilor în
timpul sarcinii, ei au și un efect specific de a inhiba secreția de lapte
-hormonul care favorizeazã excreția laptelui este prolactina
-laptele este secretat în alveolele sânilor, dar el nu curge continuu prin mameloane, ci
trebuie ejectat în ducte pentru a face posibilă alăptarea; acest proces se datorează unei
combinații de reflexe neurogene (reflexe nervoase/reflexe ale sistemului nervos) și
hormonale care implică oxitocina

D. Noțiuni elementare de igienă și patologie


1. Anexitele
Inflamația ovarelor, trompelor uterine etc.. Sunt incluse în afecțiunea numit boală
inflamatorie pelvină, foarte frecventă la femeia tânără, uneori cu consecințe foarte grave:
sarcini extrauterine, infertilitate etc.

2. Vaginitele
Denumire generică dată unui grup de afecțiuni infecțioase sau inflamatorii cantonate
(aflate) la nivelul mucoasei vaginale și uneori și al vulvei, determinând cel mai frecvent o
secreție vaginală. Din punct de vedere al etiologiilor (cauzelor), acestea sunt numeroase:
93
Cum învăț?

infecțioase (bacterine, candidozice, virale), hormonale (menopauza) sau în cadrul unor maladii
cu substrat inflamator. Prevenirea acestui grup de afecțiuni este foarte importantă, în special
prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Există câteva noțiuni elementare în acest sens:
utilizarea prezervativului, constituirea de cupluri stabile și fidele, analize periodice etc.

3. Adenomul de prostată
Reprezintă hiperplazia adenomatoasă benignă a prostatei periuretrale (creșterea în
dimensiuni a prostatei în jurul uretrei) determinând, în grade variate, obstrucția eliminării urinei
din vezica urinară.

94
Cum învăț?

IV. HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN

-reprezintă echilibrul care trebuie să existe în mediul intern si în organism


-mecanismele de reglare care determină menținerea unor constante dinamice ale mediului
intern și funcțiile vitale pot fi denumite prin termenul de homeostazie (menținerea echilibrului
mediului intern)
-homeostazia este realizată de către efectori pe baza informațiilor primite de la receptorii
mediului intern (chemoreceptori, baroreceptori, termoreceptori); receptorii din organism trimit
informații la cenrii nervoși iar centrii nervoși elaborează niște comenzi care sunt trimise
efectorilor iar efectorii pun aceste comenzi în practică
-în acest fel sunt menținute, în limite normale, unele valori ale componentelor mediului
intern și unele caracteristici ale acestuia, precum pH-ul, temperatura etc. indiferent de variațiile
din afara organismului
-reglarea se face prin bucle de feedback, nervos sau umoral (hormonal), ca urmare a
interacțiunii receptor-efector
-reglarea se realizează şi prin efectorii antagonici (cu efecte opuse) — insulină/glucagon,
pentru glicemie, vasoconstricţie/vasodilataţie pentru controlul temperaturii corpului — rolul
integrator revenind sistemului nervos, sistemului endocrin şi mediului intern (sânge, limfă
lichid interstiţial, lichid cefalorahidian etc.)
-astfel, sistemul nervos şi cel endocrin, prin intermediul mediatorilor chimici şi
hormonilor, realizează homeostazia, în modul şi cu efectele studiate la capitolele respective,
realizând integrarea dinamică a organismului la condiţiile în permanentă schimbare ale mediului
extern (organismul se adaptează în mod continu la mediul înconjurător)
-menţinerea între anumite limite a parametrilor mediului intern este asigurată prin reglarea
neuro-umorală (reglare cu ajutorul sistemului nervos și endocrin) a funcţiilor organismului
-în anumite imprejurări, datorită unor disfuncţii (boli) temporare sau permanente ale unor
componente aparţinând sistemelor circulator, respirator, digestiv ori excretor, homeostazia se
95
Cum învăț?

poate realiza si prin mijloace extracorporale (pacientul este conectat la niște aparate care țin
locul unui organ), precum aparatura inimă-plămân artificial, perfuzarea sau dializa (rinichi
artificial)

96
Cum învăț?

Bibliografie

1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.
Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint

IMAGINI DE ANATOMIE
1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a
2. Google Imagini

97