ENDO SI EXO-BOLTA
1. ENDOBOLTA:
Este concava si formata din: solzul frontalului, cele 2 parietale si solzul occipitalului.
a)Pe linia MEDIANA este din ANT spre POST: creasta frontala, santul sinusului sagital,
protuberanta occipitala interna
b)Pe liniile laterale: foveole granulare,sutura coronara, sutura lambdoida, gaura parietala,
santuri arteriale, eminente mamilare si impresiuni digitale.
c) santul longitudinal pentru sinusul venos longitudinal superior, care merge crescand pana
la protuberanta occipital interna, el poate fi mai accentuat in partea dreapta, iar
protuberanta occipitala interna se poate continua cu sinusul lateral drept.
2. EXOBOLTA:
Pe linia mediana: sutura medio-frontala, sutura parietala sau sagitala, partea cea mai ridicata
a solzului occipitalului
2. ENDOBAZA 3 etaje
a) Etajul anterior:
-posterior printr-un plan transversal care urmăreşte marginile posterioare ale aripilor mici
ale osului sfenoid, pe părţile laterale şi tuberculul pituitar, pe linia mediană.
Componente osoase:
Pe linia mediană:creasta internă a frontalului, crista galli, lama ciuruită a etmoidului, jugum
sfenoidale, şanţurile olfactive, găurile optice, şanţul chiasmei optice
Pe părţile laterale:bosele orbitare,sutura fronto-sfenoidală,conductele fronto-etmoidale
Componente nervoase:
b) Etajul mijlociu:
Componente osoase:
Pe linia mediană: Tuberculul pituitar,şaua turcească, cu cele patru apofize clinoide, lama
patrulateră a sfenoidului, cu apofizele clinoide posterioare.
Lateral: sinusul cavernos, care conţine artera carotidă internă, nervii III, IV, V oftalmic, VI.
La nivelul fantei sfenoidale se găsesc următoarele organe: nervii II, IV, V oftalmic, VI, vena
oftalmică
Prin gaura mare rotundă părăseşte cutia craniană nervul maxilar, iar prin gaura ovală iese
nervul mandibular şi intră mica meningee.
Prin gaura mică rotundă intră în interiorul cutiei craniene meningeea mijlocie.
La nivelul fosetei gaseriene se află ganglionul lui Gasser, cu cei trei nervi, protejat de o
dependinţă a durei mater numită cavum Meckeli, în rest segmentul mijlociu corespunde
lobului temporal al emisferului cerebral.
c) Etajul posterior:
Componentele osoase :
Lateral:cele două artere vertebrale,rădăcinile spinale ale celor doi nervi spinali, trunchiul
bazilar,rădăcinile nervilor IX, X, XI,rădăcinile nervilor V şi VII,nervul XII la nivelul găurii
condiliene anterioare,artera carotida internă la nivelul găurii rupte anterioare,nervul
acustico-vestibular golful venei jugulare interne la nivelul găurii rupte posterioare şi,
împreună cu aceasta, nervii IX, X, XI,sinusul venos lateral, cu partea sa verticală şi cea
orizontală,emisferele cerebeloase,cortul cerebelului.
3. EXOBAZA 2 etaje
a) Etajul mijlociu:
Componente osoase:
b) Etajul posterior:
Elementele osoase:
Apofiza palatină
Porţiunea din faţa internă a maxilarului situată deasupra apofizei palatine, face
parte din fosele nazale.
5. OSUL MAXILARMARGINI
6.Sinusul maxilarului
Peretele inferior sau podeaua sinusală este format din osul alveolar
corespunzător alveolelor molarilor şi premolarilor, uneori extinzându-se până la
nivelul caninului.
7. OSUL LACRIMAL
- osul lacrimal este o mică lamă osoasă, turtită dinafară înăuntru, situată în partea anterioară
a peretelui intern al orbitei.
Faţa laterală:
- prezintă o creastă verticală numită creasta lacrimală posterioară pe care se inseră tendonul
reflectat al m orbicular al pleopelor. Această creastă împarte faţa laterală în 2 porţiuni:
- una posterioară, netedă care formează partea anterioară a peretelui intern al orbitei.
- alta anterioară, care prezintă un şanţ vertical ce completează în sus foseta sacului
lacrimal şi contribuie în jos la formarea conductului lacrimo-nazal; acesta face comunicarea
dintre orbită şi fosa nazală corespondentă, deschizându-se la nivelul meatului inferior.
- netedă înainte şi în jos (unde corespunde mucoasei cavitaţii nazale) şi neregulată postero-
superior unde se articulează cu faţa anterioară a maselor laterale ale etmoidului.
- intră în constituţia peretelui extern al foselor nazale, dar este acoperită parţial de
etmoid.
• Faţa superioară:
• Marginea anterioară:
• Marginea posterioară:
- formă patrulateră, dar mult mai înaltă decât largă, fiind turtită dinafară înăuntru şi
prezentând:
• Faţa internă:
- face parte din peretele extern al foselor nazale şi are pe ea 2 creste orizontale, cu
direcţie antero-posterioară:
- una superioară, situată imediat sub apofiza orbitară a osului palatin, creasta
etmoidală
- 2 feţe
- 4 unghiuri
- 4 margini
Faţa postero-internă
• Cuprinde 2 segmente:
- o faţă medială, concavă care ia parte la formarea pereţilor inferior şi lateral al orbitei;
ea prezintă orificiul de intrare al canalului temporo-malar.
Unghiul superior
Unghiul posterior
- Canalul temporo-malar
- - Este un canal în formă de “Y” care începe pe faţa medială a apofizei frontale a osului
zigomatic printr-un orificiu unic (formina zygomatico-orbitale).
- sunt situate de o parte şi de alta a liniei mediene, între ramurile montante ale
maxilarelor, imediat dedesubtul regiunii glabelare a osului frontal, în partea antero-
superioară a fosei nazale corespondente.
Faţa anterioară (cutanată) convexă în sens transversal dar în sens vertical este concavă
superior şi inferior; dă inserţie în partea sa infero-externă m. piramidal al nasului.
- prezintă în partea posterioară asperităţi prin care osul se articulează cu spina nazală a
frontalului.
- Marginea superioară
- Marginea laterală – tăiată “în bizou” pe seama tăbliei interne a osului. Se articulează
cu apofiza montantă a maxilarului, formând sutura naso-maxilară.
-etmoidal
13. VOMERUL (OSUL VOMER)
- are o direcţie oblică în jos şi înainte, de la corpul sfenoidului către planşeul foselor
nazale.
- Feţele laterale– sunt plane, dar pot prezenta deviaţii, astfel încât o faţă este convexă iar
cealaltă este concavă. Cele 2 feţe prezintă mai multe şanţuri strâmte prin care trec
elemente vasculare şi nervoase.
- Marginea superioară- este cea mai groasă şi este împărţită în 2 lame numite aripile
vomerului, cu direcţie în afară şi separate între ele printr-un şanţ.
- Marginea anterioară – este dreaptă sau convexă, oblică în jos şi înainte, divizată în
două lamele laterale.
• Este format dintr-un corp orizontal, curb, concav posterior şi 2 ramuri verticale largi
care se desprind din partea posterioară a corpului.
a) Faţa anterioară:
• De la linia mediană pleacă o linie oblică în sus şi în afară – linia oblică externă care se
termină pe marginea anterioară a ramurii montante a mandibulei. Pe linie se inseră pătratul
mandibulei, triunghiularul buzelor şi pielosul gâtului.
• Deasupra liniei, se găseşte gaura mentonieră deschisă înăuntru şi îndărăt prin care
iese din mandibulă pachetul vasculo-nervos mentonier
b) Faţa posterioară:
• Sub linia milohioidiană – şanţul milo-hioidian prin care trece pachetul vasculo-nervos
milo-hioidian
• La limita corpului cu ramura mandibulei – un şanţ prin care trece artera facială.
15. MANDIBULA – RAMURI
• Orificiul este limitat înainte şi înăuntru de o proeminenţă triunghiulară – spina lui Spix
pe care se inseră ligamentul sfeno-mandibular al articulaţiei temporo-mandibulare.
• Uneori, în spatele orificiului – o proeminenţă mai mică decât spina lui Spix –
antilingula. Între cele două proeminenţe începe şanţul milo-hioidian.
e) Marginea anterioară – se bifurcă inferior în 2 creste (una medială, alta laterală) care
continuă cu liniile oblice internă şi externă de pe corpul mandibulei.
Este o cavitate largă şi profundă, cu formă de piramidă patrunghiulară, având vârful plasat în
centrul găurii optice şi baza anterior.
• Concav
• Este subţire, ascensionând lateral către peretele extern al orbitei de care e separat
posterior prin fisura orbitară inferioară – n. maxilar şi a. suborbitară
• Se continuă cu plafonul orbitei anterior, dar este separat de el posterior prin fisura
orbitară superioară.
• Format din aripa mare (faţa anterioară) în 2/3 posterioare şi anterior din apofiza
frontală a zigomaticului şi apofiza externă a frontalului.
Baza orbitei – îndreptată anterior, are formă de patrulater cu unghiuri rotunjite. Conturul
(rebordul orbitar) prezintă 4 margini:
Comunicările orbitei:
• Cu etajul anterior al bazei craniului prin gaura optică, fisura orbitară superioară şi
conductele etmoidale
• Sunt 2 cavităţi situate în centrul feţei, deasupra cavităţii bucale, sub baza craniului şi
între cele 2 orbite.
• Primul segment este oblic în sus şi înapoi, al doilea este orizontal, al treilea este
vertical şi perpendicular pe al doilea, iar ultimul segment este aproximativ orizontal.
• Între etmoid şi vomer – un unghi larg deschis anterior şi care este completat de
cartilajul cloazonului.
• Acest perete poate fi situat pe linia mediană, sau deviat la dreapta/stânga, cel mai
ades la nivelul suturii etmoido-vomeriene.
Peretele extern:
- Aripa internă a pterigoidei formează partea cea mai posterioară a peretelui nazal
extern şi marginea externă a choanelor
• 1.corpul madibulei
• 2. tuberozitatea maxilară
• 5. gaura ovală
• 6. spina sfenoidului
• 7. gaura spinoasă
• 9. creasta infratemporală
• 14. Antilingula
Fosa pterigo-palatină este situată intre tuberozitatea maxilei, procesul pterigoid şi lama
perpendiculară a palatinului. Este, de fapt, o anexă a fosei infratemporale, fiind situată in
fundul acesteia.
Este formată din faţa maxilară a aripii mari a sfenoidului şi de faţa inferioară a corpului
acestuia; prezintă:
b) fisura orbitară inferioară, prin care ies nervul maxilar şi artera suborbitară.
Varful este indreptatin jos şi este format prin intalnirea procesului pterigoid cu tuberozitatea
maxilei.
Varful se continuă cu trei canale: canalul palatin mare prin care ies nervul palatin mare şi
artera palatină descendentă, şi cele două canale palatine mici pentru arterele şi nervii
omonimi.
Peretele anterior este format de tuberozitatea maxilei; prezintă găurile şi canalele alveolare
pentru trecerea nervilor şi arterelor alveolare postero-superioare.
Peretele posterior este format de procesul pterigoid. Aici se găseşte canalul pterigoid prin
care trece nervul canalului pterigoidian.
Peretele medial este format de lama perpendiculara a palatinului. Aici se găseşte gaura
sfenopalatină, pentru trecerea arterei omonime şi a ramurilor nervoase destinate cavităţii
nazale.
Este constituită din 4 oase: anterior – 2 apofize palatineale maxilarului şi posterior 2oase
palatine(lama orizontală)
Limitele sunt:
Anterior de linia mediană a suturii cruciforme – canalul palatin anterior prin care trece n.
sfeno-palatin intern al lui Hirscfield (ram din sfeno-palatin, ram din maxilar) şi ramul intern
al a. sfeno-palatine (ram din a. maxilară internă)
Prin canalul palatin posterior – n. palatin anterior şi a. palatină descendentă (ram din a.
maxilară internă).
Torus palatinus – porţiunea din bolta palatină ce corespunde suturii mediene şi care este
uneori proeminentă, sub forma unei creste antero-posterioare.
MENISCUL INTERARTICULAR:
– Meniscul articular este ataşat osului cel mai mobil, cu care se deplasează în
timpul mişcării principale
menisco-mandibular şi
menisco-temporal.
MIJLOACELE DE UNIRE:
CAPSULA articulară:
la partea posterioară dă inserţie unor fascicule de fibre elastice ce pleacă de la nivelul scizurii
lui Glasser şi se inseră pe faţa posterioară a capsulei, pe menisc şi pe colul mandibulei (frâul
meniscal posterior) şi care au rolul să limiteze mişcarea înainte a condilului şi a meniscului şi
să-l aducă înapoi, după încetarea mişcării.
25. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA – LIGAMENTE
-Ligamente adevarate:
ligamentul sfeno-mandibular
ligamentul stilo-mandibular
-Ligamentul stilo-mandibular
ridicători ai mandibulei
coborâtori ai mandibulei
propulsori
retractori
diductori
temporalul
maseterul
pterigoidianul intern
se inseră prin baza sa pe linia curbă temporală inferioară a parietalului, pe fosa temporală,
pe faţa profundă a aponevrozei temporale şi prin fascicolul jugal, pe faţa internă a arcadei
zigomatice.
Inervaţia – cei 3 nervi temporali profunzi: anterior, mijlociu şi posterior, ramuri din nervul
maxilar inferior.
Acţiune – temporalul ridică mandibula, iar prin fascicolele sale posterioare, o trage înapoi,
fiind retractor a ei.
2) Muşchiul maseter
-se îndreaptă oblic în jos şi înainte, pătrunde sub fascicolul superficial şi se termină pe faţa
externă a ramurii ascendente a mandibulei, de la zona de inserţie a fascicolului superficial
până la baza apofizei coronoide.
-se inseră superior pe toată groapa pterigoidă, adică pe feţele aripilor care privesc spre
groapa şi pe fundul gropii (sub foseta scafoidă) şi pe apofiza piramidală a palatinului.
-de aici, fibrele se îndreaptă oblic în jos, înapoi şi înafară şi se fixează pe partea inferioară a
feţei interne a ramurei ascendente a mandibulei şi pe faţa internă a unghiului mandibulei,
formând un fel de chingă sub acest unghi, cu fibrele maseterului.
-muşchii propulsori principali sunt cei doi pterigoidieni externi, când se contractă simultan.
a) Fascicolul sfenoidalse inseră pe faţa externă a marii aripi a sfenoidului, dedesubtul crestei
sfeno-temporale
- Acţiune:
-când se contaractă de o singură parte, condilul mandibulei se mişcă înainte şi înăuntru, iar
celălat condil rămâne imobil şi mandibula execută, în jurul acestuia din urmă, o mişcare de
rotaţie ce are drept efect ducerea bărbiei de partea opusă.
-din contracţiile alternative ale pterigoidianului extern, rezultă mişcarea de diducţie sau
lateralitate a mandibulei.
-M.subhioidieni:
m. omohioidian
m. sterno-cleido-hioidian
m. sterno-tiroidian
m. tirohioidian
1) Stilo-hioidianul
-se inseră pe apofiza stiloidă a temporalului şi se termină printr-o lamă tendinoasă pe faţa
anterioară a corpului osului hioid.
-puţin înainte de osul hioid se dedublează şi formează o butonieră prin care trece tendonul
intermediar al digastricului.
2) Digastricul: este constituit din 2 segmente (burta anterioară şi posterioară) reunite între
ele printr-un tendon intermediar.
-burta posterioară se prinde pe şanţul digastric de pe faţa internă a apofizei mastoide şi
merge în jos şi înainte şi se continuă cu un tendon care, după ce traversează butoniera
făcută de stilohioidian, formează burta anterioară ce merge să se fixeze pe fosa digastrică a
marginei inferioare a mandibulei.
-tendonul intermediar este ataşat osului hioid, prin intermediul unor fibre tendinoase.
3) Milo-hioidianul:
de aici fibrele sale se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru, spre linia mediană şi se inseră:
cele ant şi mijlocii, pe un rafeu tendinos median, care merge de la simfiza mentonieră la osul
hioid
4) Genio-hioidianul:
se inseră printr-o extremitate pe apofiza genie inferioară a mandibulei, iar terminal pe hioid.
Acţiune:
Inervaţie:
-Muşchiul temporal prin fascicolele sale posterioare care au o direcţie aproape orizontală.
1) Occipitalul
- se inseră pe 2/3 externe a liniei nucale superioare, baza apofizei mastoide, de aici
fibrele sale se îndreaptă înainte şi se termină pe marginea posterioară a aponevrozei
epicraniene.
2) Frontalul
- inserţia terminală se face pe faţa profundă a pielii din unghiul extern al ochiului.
- Acţiune – partea palpebrală şi orbitară produc prin contracţia lor închiderea orificiului
palpebral,mobilizarea lacrimilor pe care le dirijează spre unghiul intern al orbitei, unde le
comprimă şi le obligă să intre prin punctele lacrimale deschise prin contracţia m.lui Horner.
1) Piramidalul (m.procerus):
- se inseră inferior pe oasele nazale şi pe cartilagiile laterale ale nasului, iar în sus, se
încrucişeză cu fibrele frontalului şi se inseră pe faţa profundă a pielii din regiunea
intersprâncenară.
- Acţiunea – trage în jos pielea din regiunea glabelei, determinând cute transversale.
- se inseră prin intermediul unei aponevroze pe dosul nasului, de aici se dirijează în jos
şi înafară spre şanţul nazo-genian, unde fibrele sale se împart în 2 grupe (anterioare
şi posterioare).
- Acţiunea – fascicolul anterior trage în sus pielea piramidei nazale, iar cel posterior,
turteşte aripa nasului
Se împart în 2 grupe:
Muşchi constrictori:
Muschi dilatatori
1) Orbicularul buzelor
- i se descriu 2 părţi:
- Inervaţia – facial.
MUŞCHII DILATATORI:
-se întind de la diferitele regiuni ale feţei şi ale gâtului spre buze.
-după aşezare:
muşchi profunzi
muşchi superficiali.
a) Muşchii profunzi:
2) M.buccinator (m.buccinator):
-se inseră pe 1/3 anterioară a liniei oblice externe a mandibulei şi de aici se îndreaptă în sus
şi înăuntru şi se termină pe pielea buzei inferioare.
Acţiune – trage în jos şi răstoarnă în afară buza inferioară
-se inseră pe ridicăturile alveolare ale incisivilor şi caninilor, sub gingie, iar fascicolele sale se
îndreaptă în jos şi se prind pe faţa profundă a pielii bărbiei.
b) Muşchii superficiali:
-se inseră pe faţa externă a osului malar, aproape de unghiul posterior şi se îndreaptă
oblicînăuntru şi în jos, pentru a se fixa pe faţa profundă a pielii comisurii bucale.
-se inseră pe partea mijlocie a feţei externe a malarului, înaintea marelui zigomatic şi apoi pe
faţa profundă a tegumentului buzei superioare
- se inseră pe aponevroza maseterină printr-o bază mai lată, apoi se îndreaptă înainte
şi se prinde pe pielea comisurii.
-se inseră inferior pe faţa profundă a pielii, de la nivelul regiunii subclaviculare, acromiale şi
deltoidiene; fascicolele sale se îndreaptă oblic în sus şi înăuntru şi se prind pe pielea regiunii
mentoniere, pe marginea inferioară a mandibulei, pe linia oblică externă şi direct la
comisură, înafara fibrelor triunghiularului buzelor.
-Acţiune – trage în jos pielea bărbiei, coboară comisura buzelor şi formează pliuri pe
pieleagâtului, prin aceasta concurând la expresia pasiunilor triste, mâniei, spaimei,
suferinţei; este şi un coborâtor al mandibulei.
-Toţi muşchii pieloşi sunt inervaţi motor de cele două ramuri terminale, temporo şi cervico-
faciale ale nervului facial.
32. MUSCHII ANTERIORI AI GATULUI
-grupati in 4 gr:
b) Scalenul mijlociu:
• Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale C2, C3, C4, C5 şi
C6
Între cei 2 scaleni, pe prima coastă – spaţiul interscalenic pe unde trece a. subclaviculară şi
ramurile plexului brahial.
c) Scalenul posterior:
Acţiune: când se contractă şi iau punct fix pe coaste, înclină capul de aceeaşi parte, dar cu
rotaţia de partea externă a muşchiului în contracţie. Când iau punct fix pe coloana cervicală,
ridică coastele (sunt muşchi inspiratori accesori).
a) Omohioidianul:
b) Sterno-cleido-hioidianul:
• Inserţia inferioară – prin 2 fascicule: pe stern şi pe claviculă
c) Sternotiroidienii:
d) Tirohioidianul:
Inervaţie: ansa hipoglosului, cu excepţia m. tirohioidian, care primeşte un ram direct din n.
hipoglos
a) Sterno-cleido-mastoidianul:
Acţiune:
2. Planul complecsilor
4. Planul trapezului
1. Planul drepţilor:
c) Muşchii oblici:
• Micul oblic (superior) – de la masele laterale ale atlasului, la spaţiul dintre cele
2 linii nucale
Inervaţie: nervul 1 cervical, cu excepţia oblicului inferior (marele oblic) care primeşte un filet
din ramura posterioară a nervului 2 cervical (nervul occipital al lui Arnold).
Între oblicul inferior, cel superior şi marele drept posterior al capului – un triunghi unde se
găsesc marele nerv occipital al lui Arnold şi artera occipitală.
Acţiune: când se contractă de o parte, înclină coloana cervicală de aceeaşi parte cu muşchii
în contracţie. În contracţie simultană – rigidizarea coloanei.
2. Planul complecsilor:
a) Marele complex:
b) Micul complex:
Acţiune: dacă ia punct fix pe coloană – ridicarea coastelor; dacă ia punct fix pe coaste –
înclină coloana de aceeaşi parte
a) Spleniusul:
Acţiunea: punct fix pe omoplat – înclină coloana; punct fix pe coloană – ridică omoplatul
Inervaţia: nervii cervicali. Angularul mai primeşte un ram din plexul brahial.
Acţiune:
• când ia punct fix pe centura scapulară – înclină coloana cu rotaţia capului de partea
opusă muşchiului în contracţie
• când ia punct fix pe coloană – fibrele superioare şi cele mijlocii, trag centura
scapulară în jos şi înăuntru (acţiunea de căţărare), iar fibrele inferioare trag
omoplatul în jos şi înauntru.
Inervaţia: dată de ramul extern al nervului spinal XI şi de un ram din plexul cervical profund.
3 fascii:
FASCIA CERVICALA SUPERFICIALA
*superioara: (pe cap), dinainte indarat: marg inferioara a corpului mandibulei, aponevroza
maseterina, apofiza zigomatica, partea inferioara a condilului auditiv ext, apofiza mastoid,
linia nucala superioara, protuberanta occipital externa
-mergand dinspre anterior spre posterior intalneste SCN caruia ii formeaza o teaca; se
reuneste la marg. Posterioara a SCN, se indreapta spre m. trapez, se dedubleaza pt a se reuni
la marg. Posterioara a trapezului pe linia mediana posterioara
2. Prelungirea submaxilara pleaca de pe linia medial, de pe corpul osului hyoid, dupa care se
indreapta spre ramura mandibulara, delimiteaza impreuna cu mandibular LOJA
SUBMAXILARA in care stag l. submaxilara
3. Prelungirea laterala incepe inainte de teaca m. trapez, se termina pe apofizele transverse
ale vertb. Cervicale, se continua cu aponevroza pretraheala.
-are forma trapezoidala cu baza mica catre osul hioid si baza mare in jos catre stern
-intre aponevroza cervicala superioara si cea mijlocie se descrie spatial suprasternal al lui
Grurer
-teaca ce captuseste fata anterioara a muschilor prevertebrali( marele si micul drept, lungul
gatului etc)
-lungime 8 cm
-ORIGINE: este ramura de bifurcatie antero interna a carotidei commune; reprezinta artera
fetei, gatului, duramater; ia nastere la nivelul cartilajului tiroid
-La origine, apare în unghiul inferior al triunghiului lui Farabeuf, apoi încrucişează inferior
tunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial.
-Se îndreaptă orizontal, înainte şi înăuntru, paralel şi dedesubtul cornului mare al hioidului
-Dupa aproximativ 1 cm, îşi schimbă direcţia în jos şi descrie o cârjă concavă în jos. Se
angajează pe burta anterioară a omo-hioidianului pentru a ajunge la vârful lobului tiroidian
unde se împarte în ramurile terminale.
a. subhioidiană
a. sterno-cleido-mastoidiană mijlocie
a. laringee superioară
a. laringee inferioară
Este situată în triunghiul Farabeuf de unde se îndreaptă orizontal înăuntru până la marginea
superioară a m. hioglos. Ajunge în regiunea suprahioidiană unde intră în aria a 2 triunghiuri
(Pirogoff şi Béclard).
-Se termină prin anastomoza cu a. ranină de partea opusă şi formează la nivelul vârfului
limbii, arcul ranin Mayer.
-În prima regiune, stă în regiunea carotidiană şi triunghiul lui Farabeuf. Extern are raporturi
cu peretele extern al lojei carotide
-Ramuri colaterale:
o ram suprahioidieni
o dorsală a limbii
o sublinguală pentru glandele submaxilară, sublinguală, planşeul cavităţii
bucale, dar mai dă şi o ramură pentru frâul limbii.
Triunghiul lui Béclard este delimitat înapoi de marginea posterioară a hioglosului, în sus şi
înainte de burta posterioară a digastricului şi în jos de cornul mare al hioidului. La acest nivel,
din linguală se desprinde a. dorsală a limbii.
Triunghiul Pirogoff este limitat în sus de n.hipoglos flancat de venele linguale, înainte de
marginea posterioară a milohioidianului şi în jos de tendonul intermediar al digastricului
40. ARTERA FACIALA
-Se desprinde de pe faţa anterioară a CE(carotidei externe) la 1 cm deasupra a.linguale
-De la origine trece prin furca muşchilor stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară,
încrucişează marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă
-Se îndreaptă spre comisura bucală, urcă în şanţul nazo-jugal şi se termină în unghiul intern
al orbitei unde îşi schimbă numele în a.angulară.
-Porţiunea profundă – situată în aria triunghiului Farabeuf, trece prin furca muşchilor
stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară pe faţa căreia este situată
La faţă – realizează „coarda” arcului făcut de vena facială. La acest nivel, urcă pe
m.buccinator, canin, ridicător propriu şi comun al buzei şi aripii nasului şi este acoperită de
marele şi micul zigomatic, rizorius şi pielosul gâtului.
-Ramuri colaterale:
-a.palatină ascendentă (sau faringiana inferioară) – are traiect ascendent, dă ramuri pentru
m.pterigoidian intern, pentru pereţii faringelui şi se anastomozează cu palatina descendentă
(superior), ram din maxilara internă.
-Ramuri colaterale:
2 a.meningee posterioare: una prin gaura ruptă posterioară, alta prin gaura
condiliană posterioară
ramură tubară pentru trompa lui Eustache
ramură pentru urechea medie
ramură pentru ggl simpatic cervical superior
1. Artera occipitală
• Are 3 porţiuni:
• Ramuri colaterale:
1. a.SCM superioară
• Ramuri colaterale:
• a.transversă a feţei – merge sub şi paralel cu arcada zigomatică şi se îndreaptă
către m.buccinator unde se anastomozează cu a.facială
În majoritatea cazurilor (70% din cazuri), merge apoi între pterigoidianul extern şi muşchiul
temporal, până în porţiunea superioară a tuberozităţii maxilarului superior, unde descrie o
curbă pronunţată cu convexitatea anterior şi se angajează în partea superioară a fosei
pterigo-maxilare şi se termină cu artera sfeno-palatină.
În 30% din cazuri artera are un traiect profund. Ea rămâne între pterigoidianul extern şi
intern îndreptându-se spre baza apofizei pterigoide. Perforează apoi dinăuntru înafară
pterigoidianul extern, trece printre cele două fascicule de origine ale acestuia şi ajunge pe
faţa lui externă, urmând apoi traseul obişnuit.
45. ARTERA MAXILARA INTERNA – RAMURI COLATERALE ASCENDENTE
1. Artera timpanică:
-Ramurile terminale merg între craniu şi meninge dând ramuri pentru meninge
-Ramurile colaterale:
-Coboară pe faţa internă a ramurei mandibulei şi intră în orificiul superior al canalului dentar
inferior
-Străbate canalul până la nivelul orificiului mentonier unde se împarte în 2 ramuri terminale:
-Ramuri colaterale:
1. Artera alveolo-antrală:
- o ramură internă care intră în maxilar si care dă ramuri pentru sinusul maxilar
şi pentru molarii şi premolarii superiori
2. Artera suborbitară:
• Ramuri terminale:
1. Artera vidiană este o ramură foarte subţire care, după ce se desprinde din maxilara
internă, în fundul fosei pterigo-maxilare, se îndreaptă posterior, străbate canalul vidian şi se
termină vascularizând mucoasa faringelui din vecinătatea orificiului trompei lui Eustache. Ea
dă 2-3 ramuri subţiri ganglionului sfeno-palatin al lui Meckel.
- o ramură internă (artera cloazonului) care merge pe peretele intern al foselor nazale,
pătrunde apoi în canalul palatin anterior, ajunge la nivelul boţii palatine unde se termină
anastomozându-se cu palatina superioară;
1. În porţiunea prescalenică:
1. A.vertebrală:
• La gât, se desprind ramuri spinale pentru măduvă şi ramuri musculare pentru muşchii
vecini
Prezinta-2 dilatatii
* bulbul superios -golful venei jugulare
*bulbul inferios-sinusul jugularei
-2 valvule osteale
Raporturi:
-dedesupt coboară înafara carotidei interne
înafara carotidei comune pana la bazagatului unde se termina
anteroextern -rapoarte musculare
-acoperita de m. stero.cleido.mastoidian
-incrucisata de burta post. A m.digastric
-traversata de nervul accesor (9)
-incurcisata de burta sup a m. omohioidian
-traversata de vene jugulara ant.
Afluenti:
-sinusul pielos inferior
-sinusul petrooccipital
- vena condiliana ant.
- vene faringiene
- trunchiul tiro.lingo.faringo.facial (farabeuf)
- limfatici – canalul toracic
- canalul limfatic dr.
Anastomoze:
-se anastomozeaza cu jugulara externa
53. VENA JUGULARA EXTERNA
Colecteaza sângele venos de la pereții cutiei craniene , de la reg. Profunde ale fetei și
de la planurile superf ale reg. Posterioare și laterale ale gatului.
Origine- în loja parotidiana sub colul condilului mandibulei la unirea venelor
temporala superf și maxilara int =)vena retromandibulara
- coboară în grosimea parotidei intre ACE și n.facial ; se împarte în 2 ramuri – anterior
–se numește v. faciala
- posterior – vena auric.post = vena jugul. Externa
-se varsa în vena subclaviculara
Traiect și Raporturi:
AFLUENTI:
- vene auriculare posterioare
- vena cervicala transv.
-vena scapulara sup și post
- vene occipitale
-vena jugulara anterioara
ANASTOMOZE:
- cu vene jugulara int prin vena carotida ext
- cu vena jugulara anterioara
-cu vena cefalica
54. VENELE JUGULARE ANTERIOARA SI POSTERIOARA
Origine:
-colecteaza venele de la reg ant ale gatului
- form în reg suprahioidiana prin unirea mai multor vene superficiale submandibilare
- se varsa în – vena subclaviculara
- vena jugulara externa
Traiect și Raporturi:
Traiect:
- se îndreaptă în jos și înauntru , înapoi marelui oblic al capului pana la apofiza
spinoasa cu axisul
- apoi se intreapta oblic în jos înafara , intre m mare complex și transversal spinos
pana la C7
- se îndreaptă apoi înainte și în jos intre C7 și prima coasta
-- se varsa în tr. Venos brahiocefalic
Anastomoze:
Traiect:
Afluenti:
Anastomoze:
LIMFATICELE GATULUI:
Fibrele senzitive:
Origine reala:
Fibre motorii:
- Nucleul ambigu
Fibre senzitive:
TRAIECT:
iese din craniu la nivelul găurii jugulare cu nervii vag (X) şi accesor (XI)
-De la origine la gaura jugulară: glosofaringianul vine în raport medial, anterior și superior cu
nervii vestibulocohleari (VIII), facial și intermediarul lui Wrisberg.Lateral, posterior și inferior
se află în raport cu nervii vag, accesor și cu porțiunea terminală a sinusului lateral.
-Sub gaura jugulară: la început nervul se află situat posterior de artera carotidă internă și
anterior de nervii vag și accesor. Ulterior încrucișează fața laterală a carotidei interne,
trecând medial de vena jugulară internă. În continuare, glosofaringianul trece între mușchii
stilofaringian, situat medial și stiloglos, situat lateral.
-La baza limbii: glosofaringianul merge pe fața profundă a mușchiului stiloglos și încrucișează
porțiunea inferioară a tonsilei palatine, astfel ajungând la baza limbii. Odată ajuns aici, nervul
dă ramurile colaterale și terminale.
RAMURI COLATERALE:
RAMURI TERMINALE:
fibre ale sensibilităţii generale, pentru mucoasa linguala din spatele V-ului
lingual
fibre gustative
Nervul vag este un nerv mixt (fibre motorii inervează mulchii constrictori ai faringelui și
mușchii intrinseci ai laringelui; fibrele senzitivo-senzoriale; fibre vegetative PSY)
ORIGINE REALĂ:
Axonii formează rădăcina senzitivă a nervului 10 (fac sinapsă cu al doilea neuron în partea
superioară a nucleului solitar din bulb rezultă nugleul gustativ al lui Nageotte)
*FUNCȚII VEGETATIVE: în nucleul dorsal al vagului – bulb (de aici pleacă cel mai mare
contingent de fibre vegetative PSY)
Traiect:
raport cu glosofaringianul
gaura jugulară:
compartiment mijlociu
ggl. jugular
Ggl. plexiform
Loja carotidiana:
La baza gatului:
Torace:
Dreapta:
Stanga:
Abdomen:
vagul stâng:
Vagul drept:
DREAPTA
- Nervul trece între artera subclavie dreaptă și vena subclavie dreaptă și dă nervul
recurent drept.
STÂNGA
Ramuri colaterale:
1. ram meningeal
2. Nervul auricular
Laringeu intern:
unul din aceste filete se anastomozeaza cu un filet din nervul recurent -ansa lui
Galien
laringeu extern:
muşchiul crico-tiroidian
2. nervul recurent
3. ramuri pulmonare
Ramuri terminale:
-Ramurile vagului stâng se anastomozează cu cele de la nervul vag drept, formând plexul
esofagian. Ramurile posterioare formează vagul posterior, iar cele anterioare dau naștere
vagului anterior.
-Vagul posterior se trifurcă și dă naștere unei ramuri posterioare și altor două laterale.
-Vagul stâng să naștere unor ramuri gastrice și unor ramuri hepatice. Ramurile gastrice sunt
pentru fața anterioară și mica curbură a stomaccului. Ramurile hepatice se termină în plexul
nervos hepatic.
62. NERVUL ACCESOR (SPINAL) (NERVUL 11, XI)
-Nv. Spinal este un nerv motor, inerveaza m. Sternohioidian si m. Trapez.
ORIGINEA APARENTA:
ORIGINE REALA:
TRAIECT:
-Rad spinala a nv XI, dupa ce paraseste coarnele anterioare se indreapta indarat si inafara,
apoi posterior si iese din maduva spinarii putin inaintea orificiului de iesire a rad posterioare
Raporturi, ramuri:
- radacina bulbara – traiect scurt, se indreapta catre partea mijlocie a gaurii rupte posterioare
- radacina spinala – urca in craniu prin gaura occipitala, apoi se indreapta in sus si exterm
pentru a se uni cu rad bulbara imediat inaintea gaurii jugulare
Cele 2 radacini se unesc cat trec prin gaura jugulara, apoi se despart.
Radacina bulbara = rad INTERNA – se indreapta spre ggl plexiform al vagului, se term
Radacina spinala = rad EXTERNA – se indreapta inafara, de cateva ramuri pentru
sternohiodian apoi se indreapta indarat, se termina in m. Trapez, da ramuri pt acestea
m. trapez =
inervatie dubla : nv XI si plex cervical profund
m. sternohioidian
TRAIECT SI RAPORTURI:
Din originea aparenta ies 10-15 filete nervoase ce se indreapta anterior si lateral si care se
grupeaza, formeaza TRUNCHIUL NV HIPOGLOS, se angajeaza prin gaura condiliana
anterioara/gaura hipoglosului pe unde iese din craniu.
In etajul POSTERIOR:
RAMURI COLATERALE:
1. ram meningeal
Urca prin canalul cond anterior pe portiunea laterala a nc 12 si inerveaza in craniu dura
materul din canalul condilian anterior
2.ram vascular
3.ram descendent
-se desprinde din nv. 12 la nivelul la care acesta intersecteaza artera carotida externa
-are traiect descendent in unghiul diedru? Format de artera carotida interna si vena jugulara
interna
-se anastomozeaza cu plexul cervical profund = ANSA HIPOGLOSULUI din care se desprind
filete nervoase pentru m. Omohioidian, m. Sternohioidian, m. Sternotiroidian
RAMURI TERMINALE – iau nastere pe fata laterala a muschiului genioglos, sunt destinate
limbii
ANASTOMOZE:
3. cu nv lingual
ORIGINE:
-Format din trei anse nervoase situate înaintea extremităţilor apofizelor transverse şi în afara
muşchilor prevertebrali:
Ansa atlasului
Ansa axisului
A treia ansa cervicala
Ram anastomotic pentru plexul brahial
RAMURI:
MOTORII
SENZITIVE
ANASTOMOTICE
CLASIFICARE:
Interne:
lungul gâtului
Externe:
Romboid
Angular
trapez
sterno-cleido-mastoidian
Ascendente:
micul drept anterior al capului
Descendente:
nervul frenic - o rădăcină principală din C4 şi două rădăcini secundare din C3 şi C5; coboara
pe fata anterioara a m. scalen anterior si se termină in torace inervând muşchiul diafragm
ascendente:
descendente:
ramul supraclavicular
ramul supraacromial
RAMURI ANASTOMOTICE:
-2-3 ganglioni nervoşi uniţi printr-un cordon intermediar (initial 8 ggl. nervosi, fuzionati)
- Ram esofagian
- Ram laringian
- localizare inconstanta
-ocazional absent
Ramuri:
Posterior
Ramuri:
- Vasculare
-fuzioneaza frecvent cu primul ganglion toracic= ganglionul STELAT CERVICO TORACIC care
indeplineste toate functiile ganglionului articular Inferior si de asemenea da ramuri
comunicante pentru nervii spinali T1,T2
cartilajele neperechi:
Cricoid
Tiroid
epiglotic
cartilajele perechi:
Aritenoide
cartilaje inconstante:
interaritenoidian
sesamoide posterioare
Cartilajul cricoid:
Arcul anterior care are la locul de unire cu pecetea două suprafeţe articulare pentru
coarnele mici ale cartilajului tiroid
Cartilajul tiroid:
două lame laterale, patrulatere, unite median prin marginea lor anterioară şi
formând un unghi diedru de aproximativ 90° deschis posterior
Faţa anterioară
proieminenţa laringiană
linia oblică:
muşchii tiro-hioidieni
muşchii sterno-tiroidieni
Faţa posterioară
unghiul tiroidului
epiglota
muşchii tiro-aritenoidieni
muşchii tiro-epiglotici
Marginea superioară
Marginea inferioară
membrana crico-tiroidiană
Marginile laterale
Cartilajul epiglotic:
Faţa anterioară :
Cartilajele aritenoide:
Baza - triunghiulară
in unghiul ei anterior
Membrana tiro-hioidiana:
membrana tiro-hioidiană,
ligamentele gloso-epiglotice,
ligamentele faringo-epiglotice
membrana crico-traheală
Membrana crico-tiroidiană:
crico-tiroidian median
crico-tiroidiene laterale.
Ligamentul tiro-epiglotic.
ligamentele ariteno-epiglotice(repliurile)
muşchiul vocal
crico-tiroidieni
muşchii ari-aritenoidieni
Muschii ari-epiglotici
4. Muschii tiro-artenoidieni:
formați din 2 părți -exterior și interior
5. M interaritenoidieni:
-apropie corzile vocale una de alta
MUSCULATURA EXTRINSECA:
Muşchii extrinseci se întind de la laringe la organele vecine.
stilo-faringian
faringo-stafilin
69. ENDOLARINGELE
superioare = ligam vestibulare = corzi vocale false ( în alcatuirea lor intra doar
ligamamentele tiro-aritenoide superioare)
inferioare= corzi vocale adevarate
2. Etajul glotic :
3. Etajul subglotic :
-situat sub corzile vocale inferioare
-se continua în jos cu traheea
Prezintă 3 fețe:
-Raporturi:
-Laringele vine superior în contact cu osul hioid. Inferior, comunică cu traheea. Anterior se
învecinează cu glanda tiroidă, iar posterior se cu laringofaringele (porţiunea laringiană a
faringelui).
Vascularizatia:
Arterele:
Laringiana inferioara
Venele
VJI
v. subclaviculara
Limfatice
Motorie
Senzitiva
Simpatica
LIMITE:
STRUCTURA:
tunica submucoasă
MUSCHII INTRINSECI:
MUSCHII EXTRINSECI:
Muşchiul palato-faringian
Muşchiul stilo-faringian
Muşchiul salpingo-faringian
74. NAZOFARINGELE
- Peretele superior raspunde bazei craniului, este boltit si are o mare importanta operatorie,
pe el se gaseste tonsil faringiana.
- Peretii laterali sunt cei mai importanti din punct de vedere practic, pe fiecare perete se
gaseste orificiul faringian al tubei auditive (are forma triunghiulara si prezinta o buza
anterioara si o buza posterioara) inapoia orificiului tubei se gaseste recesul faringian
75. ORO-FARINGELE
De la planul ce trece prin marginea liberă a vălului palatin până la planul convenţional
dus prin osul hioid care corespunde marginii superioare a epiglotei
PERETE POSTERIOR– C3
76. LARINGO-FARINGELE
de la planul orizontal dus prin osul hioid până la planul dus prin marginea inferioară a
cricoidului
repliurile faringo-epiglotice
PERETI LATERALI
VASCULARIZATIA FARINGELUI:
INERVATIA FARINGELUI:
Plexul faringian:
fibre motorii ale rădăcinii craniene a nervului accesor (XI) conduse de nervul vag(X)
inervează toţi ceilalţi muşchi ai faringelui şi palatului moale
nervul maxilar(V2) transporta fibrele pt. tensorul vălului palatin (peristafilin extern)
Mucoasa faringelui:
nervul maxilar (V2) inervează mucoasa nazofaringelui din jurul orificiului tubei
auditive (n. pterigo-palatin) si mucoasa vălului palatin, amigdala palatină (n. palatin
posterior)
- traheea este un organ tubular care face parte din caile respiratorii
- se intinde de la C6 pana la T4
• anterior: cu istmul gl tiroide, cu plexul venos impar care dreneaza sangele de la gl tiroida si
laringe; peste aceste portiuni se suprapun lama pretraheala, m. subhioidieni, lama
superficiala a fasciei cervicale, pielea
- Esofagul este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din faringe in
stomac
• Anterior cu traheea
arcada supraistmică
Artere:
extern – se ramifică
- origine în torace
Vene:
Limfatice:
ganglionii pretraheali
Nervul vag
= loja osteo-fibroasă
- Este situată sub conductul auditiv extern, înapoia ramurii montate a mandibulei, înaintea
apofizei mastoide și stiloide
3 margini
-inferior, loja parotidă este separată de loja submaxilară printr-un sept = sept intermaxilo-
parotidian, care se întinde de la marginea anterioară a SCM până la ramura mandibulară
-în interiorul glandei parotide, se formează 3 planuri – dinspre interior spre suprafață:
arterial
venos
nervos
2. planul venos->Vena jugulară externă – se formează prin unirea venei maxilare interne
(VMI) și vena temporală superficială (VTS)
-> pe traseul său, artera carotidă externă este însoțită de 2 vene = Venele carotide externe
ale lui Launay ->se varsă în trunchiul tiro-lingo-faringo-facial al lui Farabeuf ->se varsă în vena
jugulară internă
-> între venele carotide externe și vena jugulară externă, se formează una sau mai multe
anastomoze = vene comunicante intra-parotidiene -> un sistem de anastomoze între vena
jugulară internă și externă
3. planul nervos– nervul facial, nervul auriculo-temporal, ram parotidian din plexul cervical
parotidian
de la acest nivel se desprinde canalul excretor al glandei = canalul lui Stenon -> se deschide
în vestibulul bucal, iar traseul său unește baza lobulului urechii cu baza septului nazal.
> inervația funcțională a glandei – este dată de fibre PSy salivare inferioare cu originea
în nucleul salivar inferior (bulb). Aceste fibre merg pe calea nervului IX, apoi pe a
ramurii sale -> nervul timpanic al lui Jacobson și apoi pe a ramurii nervului timpanic
-> micul nerv pietros profund – se anastomozează cu micul nerv pietros superficial
(ram din facial) => nervul vidian mic, care se termină în ganglionul mic Arnold, de
unde fibrele sunt transportate de nervul auriculo-temporal până la glanda parotidă
-> Vascularizația:
arterele care vascularizează glanda parotidă sunt ramuri din artera temporală
superficială/artera carotidă externă
venele se strâng fie în vena jugulară externă, fie în venele carotide externe ale lui
Launay
limfa se adună în ganglionii limfatici parotidieni -> sunt răspândiți în toată loja
parotidiană, fiind împărțiți în funcție de topografie în:
1. ganglioni limfatici superficiali -> sunt în afara aponevrozei cervicale superficiale, în loja
parotidă
-În vecinătatea glandei, în loja submaxilară, se găsesc ganglionii limfatici submaxilari, dintre
care unul este mai denivelat (?), situat pe fața internă a glandei -> ganglionul limfatic al lui
Stahr, la care vin o parte din limfaticele limbii.
-Inervația funcțională -> este asigurată de fibrele nervilor cu origine în nervul central
salivator (?). Fibrele merg pe traseul nervului VII, apoi pe a ramurii sale – coarda timpanului,
apoi pe anastomoza dintre coarda timpanului și nervul lingual – ram din mandibulă, nerv
care transportă fibrele până la glanda submaxilară și sublinguală.
Loja sublinguala:
perete antero-extern:
perete inferior:
M. milo-hioidian
perete superior:
mucoasa sublinguală
plica sublinguala
perete intern:
M. geniohioidian
v. Linguala,
nv. hipoglos
Ggl. sublingual
CONTINUTUL LOJEI:
glanda sublinguală
nervul hipoglos
nervul lingual
Glanda sublinguala:
greutate de 5-7 g
formă ovoidală
canalicule de excreție:
principal – Bartholin
secundare –Rivinus
- Alcatuita din 30 de acini, dintre care 15- 20 se unesc intr-un canal numit CANALUL LUI
RIVINIUS BARTHOLIN, se deschid pe fata inferioara alimbii
- Ceilalti isi deschid secretia prin orificii mici, care se gasesc posterior si exterior de
acest canal
- VASCULARIZATIA:
o vena linguală
- Inervaţia secretorie
o ganglionul sublingual
o nervul lingual
- Inervaţia senzitivă
-2 părți: orală (în cavitatea orală, orozontală) si faringiană (baza rădăcinii, atașată de hioid și
mandibulă, e verticală, în orofaringe)
-cele 2 poțiuni sunt delimitate de un șant (Sulcus terminalis) în formă de V, la nivelul vârfului
și o depresiune=Foramen Caecum=o structură permanentă a orificiului superior al canalului
tireoglos si va împărți limba in 2 părți: ANTERIOR (prezintă un vârf=apex, forma de triunghi,
aflat imediat posterior de dintii frontali/incisivi.
Faţa dorsală:
Faţa ventrală:
-Vena ranină
Formaţiuni conjunctive:
-membrana hio-glosiană
-septul lingual
Vascularizație: sursa principală: artera linguală: se desprinde din artera carotidă externă la
nivelul vârfului ?? arhioidului, de la origine va face o curbă ascendentă după care se
ondulează descrescător și înainte de a pătrunde în profunzimea mușchiului hipoglos însoțind
mușchiul prin apertura descrisă de mușchiul constrictor mijlociu + superior + miohioidian
pentru ca ulterior să pătrundă în planșeul cavității bucale; de la acest nivel artera linguală se
continuă înainte până la vârful limbii; în traseul său dă colaterale pentru glandele sublinguale
+ mucoasa gingivală și orală de la nivelul planșeului cavității bucale; se termină prin artera
ranină la nivelul apexului unde se unește cu cea de pe partea opusă.
*Segmentul venos este derivat din vena dorsală + venele profunde linguale.
*Vena linguală dorsală însoțește artera linguală printre mușchiul hioidian și genioglos și se
varsă în vena jugulară internă.
*Vena linguală profundă este vizibilă prin mucoasa sublinguală; deși inițial acompaniază
artera linguală în partea anterioară a limbii, ulterior se separă posterior de mușchiul hioglos;
de fiecare parte va însoți nervul hipoglos pe suprafața exterioară a mușchiului hioglos după
care trece de planșeul cavității bucale prin trigonul format de cei 3 mușchi (constrictor
mijlociu și superior + miohioidin) și se v vărsa în vena jugulară internă.
*Limfaticele sunt drenate în lanțul cervical profund ( format de noduli limfatici din lungul
venei jugulare interne), iar limfa din partea faringină este drenată direct în nodulul jugulo-
digastric; limfa din partea orală este drenată în nodulul cervical profund, cât și indirect –
vasele limftice vor trece pe sub mușchiul milohioidian și ajung în nodulii submentonieri
(inferiori de mușchiul milohioidian și între cei doi mușchi digstrici) și submandibulari (sub
planșeul cavității bucale, pe marginea inferioară a mandibulei.
*Vasele limfatice de la nivelul apexului trec prin mușchiul milohioidian în nodulii ?? după
care limfa va fi drenată în nodulul jugulo-omo-hioidian din lanțul cervical profund.
Inervaţia:
motorie
nervul hipoglos
senzitivo-senzorială
Extrinseci:
• muschiul stiloglos
• muschiul hioglos
• muschiul genioglos
• muschiul faringoglos
• muschiul amigdaloglos
Cuprinde pavilionul (partea externă sub formă de pâlnie) şi conductul auditiv extern (formă
de canal)
A) Pavilionul urechii:
• Expansiune lamelară aderentă prin 1/3 anterioară şi liberă prin 2/3 posterioară,
formând cu capul un unghi deschis posterior – unghiul cefalo-auricular
• Aşezat înaintea apofizei mastoide, în spatele ATM, iar limitele superioară şi inferioară
fiind în dreptul sprâncenei, respectiv la nivelul septului nazal
• Prezintă 2 feţe
a) Faţa externă: priveşte oblic în afară, înainte şi puţin în jos, neregulată şi prezintă:
• Schelet fibro-cartilaginos:
• Ligamente:
• Muşchi:
• Înveliş cutanat
2. LIGAMENTE:
3.MUSCHI:
- POSTERIOR
- EXTERN
- Capsula periferica
1. VESTIBUL MEMBRANOS:
MEMBRANA DE INVELIS:
1. Tunica externa-fibroasa:
Orificii vasculo-nervoase:
MEMBRANA DE INVELIS:
2. Tunica mijlocie-vasculara:
Structura:
2. PROCESE CILIARE
- STRUCTURA IRISULUI:
- epiteliu anterior
- stroma iridiana
- epiteliu posterior
- muschi :
- n. ciliari lungi
-ggl. Oftalmic
- n. ciliari scurti
MEMBRANA DE INVELIS:
3. Tunica interna-retina:
» STRUCTURA RETINEI
Mediile transparente/refringente:
-Cornee, umoare apoasa, cristalin si umoare sticloasa – capacitate optica= 60-70 dioptrii
CRISTALINUL
-Lentila biconcava – fata anterioara mai plana | fata posterioara mai proeminenta
-la periferie- membrana lui ZINN – ligament inelar pe care se insera muschilor ciliari
-vine in raport:
• În număr de 6 din care 4 drepţi ( superior, inferior, intern, extern) şi 2 oblici (superior
şi inferior)
• Prin tendon – 2 orificii pentru n.optic intern şi extern – inelul lui Zinn pentru
n.oculomotor comun, extern, ramul nazal al oftalmicului şi rădăcina simpatică a
ggl.oftalmic
Micul oblic are inserţia de origine pe marginea externă a orificiului superior al canalului
nazal, înapoia sacului lacrimal, iar inserţia terminală este pe scleortică, retroecuatorial în
cadranul infero-intern la 16mm de marginea corneei
• Acţiunea:
• Faţa anterioară (cutanată) este convexă şi mulată pe ochi – inferior, la limita cu orbita
– şanţul transversal orbito-palpebral inferior
• Marginile fiecărei pleoape sunt una aderentă (orbitară) – raport cu rebordul orbitei şi
alta liberă – prezitnă în partea internă câte o ridicătură – tuberculul lacrimal.
• Tuberculul lacrimal împarte pleoapa în 2 porţiuni: una internă, aciliată (1/8 din
lungimea pleoapei) şi alta externă, ciliată (7/8 din lungimea pleoapei).
• Când ochiul este deschis, marginile libere formează orificiul palpebral (30mm/12-
15mm).
CONJUNCTIVA:
Cavitatea conjunctivală:
-formă de sac deschis anterior la nivelul fantei palpebrale, între faţa profundă a pleoapelor şi
faţa anterioară a globului ocular, căptuşită de o membrană mucoasă – conjunctiva.
Conjunctiva palpebrală:
-Conjunctiva fundului de sac intern, se îngroaşă realizând 2 formaţiuni alăturate: una internă
– caruncula lacrimală si una externă – plica semilunară
-Acoperă sclerotica
Inervaţia: senzitivă – n.lacrimal (în afară), n.nazal extern (înăuntru) şi nervii ciliari
(porţiunea centrală)
• Trece prin sinusul cavernos şi intră în orbită prin fanta sfenoidală la nivelul inelului
Zinn
• Se împarte în 2 ramuri:
NERVUL TROHLEAR:
ORIGINE REALA:
Axonii neuronilor care alcatuiesc acest nucleu se incruciseaza pe linia mediana, dorsal de
apeductul lui Sylvius
ORIGINE APARENTA:
- Trece apoi prin fanta sfenoidala si ajuge in cavitatea orbitara pe plafonul ei pentru a
ajunge la OBLICUL SUPERIOR.
NERVUL ABDUCENS:
– IV - motor
• Originea reală într-un nucleu din calota pontină , imediat sub planșeul ventriculului IV
cerebral
a) Glanda lacrimală
• Porţiunea orbitară:
• Prezintă:
• porţiunea palpebrală:
Ambele porţiuni prezintă canale excretoare care fuzionează şi se deschid în partea externă a
fundului de sac conjunctival superior.
Inervaţie: nervul lacrimal al oftalmicului. Vegetativ – filete parasimpatice din ggl sfeno-
palatin
• Calanele lacrimale– unul superior şi unul inferior, se unesc într-un canal de 1-3mm
care se deschide în sacul lacrimal
• Canalul nazal – conduct osos de 12-16 mm oblic în jos, înapoi şi înăuntru, care se
deschide în meatul inferior.
Conformaţia exterioară:
a) Faţa ventrală, este cuprinsă între două şanţuri colaterale ventrale drept şi stâng.
Aceste şanţuri sunt ireale, fiind doar marcate de ieşirea rădăcinilor ventrale motorii
ale nervilor spinali.
- Pe mijlocul faţei ventrale se află şanţul median ventral, care este profund şi larg de
cca.2 mm. Împreună cu şanţurile colaterale, delimitează pe suprafaţa măduvii
cordoanele ventrale.
b) Faţa dorsală este şi ea delimitată de de două şanţuri colaterale dorsale, prin care pătrund
în măduvă rădăcinile dorsale, senzitive ale nervilor spinali.
- Pe mijlocul feţei dorsale se află un şanţ îngust, şanţul median dorsal, din fundul
căruia pătrunde în măduvă septul median dorsal, de natură glială.
c) Feţele laterale sunt delimitate de fiecare parte de şanţuri colaterale ventrale şi dorsale şi
corespund suprafeţelor exterioare ale cordoanelor laterale ale măduvii.
Raporturile măduvii:
- Prezintă două bare antero-posterioare care sunt unite prin comisura cenusie.
- Cornul anterior are formă aproximativ patrulateră având contur festonat. Prezintă un
cap şi o bază si contine nuclei:
- nucleul anterolateral
- nucleul posterolateral
- nucleul posteromedial
- Cornul posterior este mai alungit şi mai subţire decât cel anterior, prezentând un cap, un
col şi o bază.
• Centrii vegetativi simpatici ai măduvei spinării sunt situaţi la nivelul coloanei laterale,
care formează cornul lateral si contine Neuronii centrali ai simpaticului. Centrii vegetativi
simpatici suntlocalizati la niv cervical, toracal si lombar si sunt reprezentati de: centrul
cardioaccelerator, centrii bronhopulmonari, centrii pilomotori, sudorali şi vasomotori.
- Coloana vegetativă medială este situatăt în afara canalului ependimar. Celulele care
compun această coloană medială aparţin simpaticului.
- Fibrele lungi au traiect vertical şi conectează măduva cu encefalul sau asociază între
ele mielomere situate la distanţă.
- Fibrele scurte realizează funcţia de centru reflex al măduvei spinării fiind situate în
vecinătate a substanţei cenuşii.
- Fasciculele senzitive sunt formate din fibre lungi verticale care conduc ascendent spre
encefal sau structurile subiacente influxurile plecate de la neuronii ganglionului spinal.
- Fasciculele motorii sunt formate din fibre lungi verticale ce conduc descendent
influxurile nervoase de la encefal sau structurile subiacente spre celulele motorii ale
măduvei.
- Fasciculele de asociaţie sunt formate din fibre lungi, mijlocii sau scurte care conduc
ascendent sau descendent influxuri de la un mielomer la mielomerele supra sau subiacente
si se împart în 3 categorii: - homolaterale, heterolaterale si bilaterale
- BULBUL RAHIDIAN:
• Raporturi:
- Faţa posterioară a bulbului prezintă două porţiuni distincte, una inferioară şi alta
superioară.
• Prima aripă este aripa albă internă care se prezintă ca o proeminenţă rotunjită
transversal, de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful la nivelul unghiului inferior al
ventriculului. Prezintă o creastă ventriculară care împarte aripa într-un versant medial si într-
un versant lateral.
• Cea de-a doua aripă este aripa cenuşie care are baza orientată în jos. Conţine nucleul
dorsal al vagului.
• A treia aripa este cea albă externă are baza orientată în sus.
• Raporturi:
- Faţa anterolaterală prezintă şanţul basilar. De-o parte şi de alta a şanţului bazilar sunt
situate piramidele pontine, care sunt traversate de şanţuri paralele. La nivelul piramidelor
pontine îşi are originea aparentă nervul cranian V.
110. MEZENCEFALUL
- MEZENCEFALUL:
• Raporturi:
- nucleul motor al trigemenului Nucleul ambiguu (nucleus ambiguus) este situat în bulb, fiind
format de jos în sus de nucleii motori ai nervilor accesor (XI), vag (X) şi glosofaringian (IX).
Nucleul ambiguu este format din celule mari multipolare a căror axoni vor forma
componenta motorie a nervilor IX, X şi XI.
Teritoriul lor de inervaţie este reprezentat de musculatura derivată din arcurile brahiale,
fiecare din ei constituind nervul unui anumit arc brahial:
Cealaltă coloană motorie îşi are originea în baza cornului anterior şi conţine nucleii motori ai
nervilor cranieni:
- III (oculomotor);
- IV (trohlear);
- VI (abducens);
- XII (hipoglos).
Nucleul hipoglos - este situat în etajul bulbar şi inervează muşchii limbii. Se proiectează în
aria medială a aripii albe interne de pe planşeul ventricular. Fibrele care părăsesc nucleul
apar la suprafaţa bulbului la nivelul şanţului preolivar.
Nucleul abducens - este situat în punte, în treimea sa inferioară fiind destinat muşchiului
drept extern.
Nucleul abducens primeşte fibre ale motricităţii voluntare prin fasciculul corticonuclear,
precum şi fibre de la nivelul coliculilor cvadrigemeni superiori şi inferiori ce asigură reflexele
optico, oculogire şi acustico-oculogire. Asocierea sa cu nucleii perechilor III, IV, XI precum şi
cu componenta vestibulară a perechii VIII permite realizarea reflexelor oculocefalogire şi
vestibulo-oculogire.
Nucleul trohlear (nucleus trochlearis; patetic) este situat în etajul mezencefalic caudal de
nucleul oculomotorului la nivelul coliculilor cvadrigemeni posteriori. Trohlearul este singurul
nerv cu originea aparentă pe faţa posterioară a trunchiului cerebral.
- Inervează muşchiul oblic superior şi are aceleaşi conexiuni centrale cu nervul oculomotor.
- inervează muşchii drept superior, drept inferior, drept intern, oblic inferior şi ridicător al
pleoapei superioare
Conexiunile corticale sunt realizate cu scoarţa lobului frontal, precum şi cu scoarţa ariilor
vizuale ale lobului occipital. O serie de alte conexiuni sunt realizate cu tectul mezencefalic,
nucleii vestibulari, nucleii acustici, formaţia reticulată. Aceşti nuclei rămân plasaţi în
apropierea planului median, imediat sub planşeul ventriculului IV sau în apropierea feţei
posterioare a trunchiului cerebral. Axonii plecaţi de la nivelul lor apar pe faţa anterioară a
trunchiului cerebral (cu excepţia trohlearului), în imediata apropiere a planului median. La
periferie ei se distribuie musculaturii derivate embriologic din somitele cefalice (muşchii
limbii) şi din somitele preotice (muşchii extrinseci ai globului ocular), motiv pentru care
această coloană mai este denumită şi coloană somitică.
-nucleul senzitiv al trigemenului situat în etajul pontin de la care pornesc două rădăcini:
- tuberculul acustic.
Nucleul solitar - este nucleul de terminaţie senzitivă şi senzorială a nervilor intermediar al lui
Wrisberg (VII bis), glosofaringian (IX) şi vag (X) şi este situat în etajul bulbopontin.
-Cele 2/3 superioare ale nucleului primesc prin nervii VII bis şi IX excitaţiile gustative de la
mucoasa linguală şi sunt denumite nucleul gustativ a lui Nageotte.
Tuberculul acustic cu originea nervului vestibulocohlear (VIII), nerv compus dintr-o ramură
acustică cu originea în nucleii cohleari şi o ramură vestibulară cu originea în nucleii
vestibulari ai lui Schwalbe, Deiters şi Bechterew.
Nucleii vestibulari sunt situaţi la nivelul aripii albe externe de pe planşeul ventriculului IV.
Conexiunile nucleilor vestibulari sunt deosebit de importante pentru realizarea reflexelor de
orientare şi de echilibru.
Nucleii acustici sunt nucleii de terminaţie a axonilor protoneuronilor acustici din ganglionul
lui Corti.
- căi ascendente;
- căi descendente;
- căi de asociaţie
- căi cerebeloase.
-Căile ascendente- sunt reprezentate de căi care provin din măduva spinării SI Căi cu origine
în trunchiul cerebral.
Căile descendente sunt reprezentate de :
Căile de asociaţie sunt grupate într-un tract tegmental central şi un fascicul longitudinal
medial.
Tractul tegmental central este constituit din fibre care provin de la talamus, hipotalamus, de
la coliculii cvadrigemeni şi de la nucleul roşu.
Fasciculul longitudinal medial - este un veritabil canal vertical medial situat între diencefal şi
măduva spinării, grupând fibre ascendente, descendente şi fibre internucleare.
- de fibre dentorubrice.
Fibrele arciforme externe (arcuatae externae) sunt directe situate posterior şi încrucişate
situate anterior. Plecate din nucleii lui Goll şi Burdach ajung prin pedunculii cerebeloşi
inferiori la nucleul dinţat şi scoarţa cerebeloasă.
Fibrele arciforme interne (arcuatae internae) sunt fibre care se încrucişează. Conectează
oliva bulbară cu nucleul dinţat şi scoarţa cerebeloasă prin intermediul pedunculilor
cerebeloşi inferiori.
• Cerebelul are forma unui ovoid cu axul amre transversal de 8-10 cm; diametrul său
ant-post variază între 150-200 g.
• Se descriu:
2)Faţa inferioara:
- Prezintă pe linia mediană un şanţ adânc numit valecula, în fundul căruia găsim
vermisul inf. Acesta din treimea sa post trimite lat., în fiecare emisfer cerebelos căte
un braţ de substanţă albă, formând un relief în cruce numit piramida lui Malacarne.
Pe laturile valeculei se găsesc amisferele cerebeloase, care pe această faţă sunt
convexe.
3)Faţa anterioara:
a) Porţiunea inferioara:
b) Porţinea superioara:
• Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin intermediul unor cordoane nervoase
numite pedunculi cerebeloşi:
- doi pedunculi cerebeloşi inf.care îl leagă de bulb şi măduvă şi acre în porţiunea lor
bulbară se numesc corpi restiformi.
- doi pedunculi cerebeloşi mijlocii, foarte dezvoltaţi la om, care unesc emisferele
cerebelului de feţele lat ale punţii.
- Circumferinţa cerebelului
- separă faţa sup.de cea inf.prezentând pe ea un şanţ adânc numit marele şanţ
circumferenţial al lui Vicq d”Azyr. Post.şi median acest şanţ este întrerupt de o mică
scobitură numită incizura marsupiulis. În această incizură găsim extremitatea post.a
vermisului şi tot în ea pătrunde marginea ant.a coasei cerebelului.
-substanţa albă
SUBSTANŢA CENUŞIE:
Nucleii cerebelului:
- nucleul dinţat;
- nucleul emboliform;
- nucleul globulos
-nucleul fastigial.
- este format dintr-o lamă de substanţă cenuşie neregulat plisată cu deschiderea orientată
anterior şi medial.
-are aspectul unei coloane de substanţă cenuşie orientată sagital, paralel cu linia mediană.
Cei 2 nuclei fastigiali sunt separaţi unul de celălalt printr-o lamă de substanţă albă. Nucleul
fastigial este nucleul arhicerebelului.
Aferenţele cerebelului ajung la scoarţa cerebelului fie difuz, fie prin realizarea unei proiecţii
precise. În general fiecare zonă a cortexului cerebelos (arhi, paleo sau neo) îşi trimite axonii
celulelor lui Purkinje spre nucleii respectivi:
Nucleii centrali ai cerebelului după ce au primit axonii celulelor lui Purkinje emit
eferenţelecerebelului. Eferenţele cerebelului se îndreaptă spre nucleii trunchiului cerebral
sau spre formaţiunile diencefalice realizând astfel arcurile arhi, paleo sau neocerebeloase
care se disting printr-o activitate funcţională diferită.
- fibrele vestibulocerebeloase;
- tractul tectocerebelos;
- tractul tectopontocerebelos.
Conexiunile paleocerebelului.
- tractul spinocerebelos posterior (direct, Flechsig) cu origine în coloana lui Clarcke din
măduva toracală inferioară şi lombară. Acest fascicul duce spre cerebel sensibilitatea
proprioceptivă inconştientă a trunchiului şi membrelor inferioare. Ajunge prin pedunculul
cerebelos inferior la scoarţa vermisului, dar şi la scoarţa paleocerebeloasă a emisferelor;
- fibre care sosesc de la nucleii lui Goll, Burdach şi von Monakow prin intermediul
pedunculului cerebelos inferior şi se termină în uvulă, pyramis, culmen, lobulul central,
lingulă;
- tractul olivocerebelos;
- tractul tectocerebelos, care soseste la cerebel prin pedunculii cerebeloşi superiori asociind
funcţia de echilibru şi de reglare a tonusului muscular cu centrii reflexelor vizuale şi acustice.
- tractul cerebeloreticular Unele fibre trec prin pedunculul cerebelos mijlociu şi se termină la
formaţia reticulată pontină controlaterală, altele trec prin pedunculul cerebelos inferior spre
porţiunea medială a formaţiei reticulate bulbare.
Conexiunile neocerebelului.
- tractul olivocerebelos ce pleacă din olivă şi ajunge prin pedunculul cerebelos inferior la
scoarţa emisferului de partea opusă;
- tractul reticuloneocerebelos;
- fibre rubrocerebeloase;
- fibre arciforme.
- fibrele dentorubrice care pleacă de la nucleul dinţat, trec prin pedunculul cerebelos
superior şi se încrucişează la nivelul decusaţiei lui Werneckink şi ajung la nucleul roşu;
• 4 feţe şi 2 extremităţi
a) Faţa superioară:
- Este străbătută de un şanţ coroidian în 2 porţiuni: una laterală care face parte
din ventriculul lateral şi alta internă acoperită de trigonul cerebral.
b) Faţa inferioară:
c) Faţa internă:
Talamusul:
- este acoperit pe faţa superioară şi internă de un strat subţire - de substanţă albă, numit
strat zonal, şi - de substanţa cenuşie subependimară.
Substanţa albă este formată din lame înguste ce separă nucleii voluminoşi.
Pe faţa externă este acoperit de lama medulară externă (stria medulară externă).
Lama medulară internă reprezintă o lamă cu dispoziţie verticală, care se împarte anterior şi
posterior, constituindu-se astfel patru sectoare (un sector anterior, unul median, unul lateral
şi unul posterior).
Sectorul median şi cel lateral sunt subîmpărţite într-un grup dorsal şi altul ventral. Ca atare
rezultă cinci grupe de nuclei. ( talamic reticulati, mediali,anteriori,posterior,laterali)
Nucleii talamici reticulaţi asigură relaţia între toţi nucleii şi sunt activatorii lor. Exercită o
acţiune reglatoare difuză nespecifică şi de reglare a nivelului de conştienţă.
Nucleii mediali:
Nucleii anteriori:
- Este conectat cu corpii mamilari primind pe faţa sa inferioară fibrele ascendente ale
fasciculului mamilotalamic.
Nucleii laterali:
-anterior,
-intermediar
- posterior.
Primii 2 sunt situaţi pe căile extrapiramidale, grupul latero-ventral anterior fiind în relaţie cu
nucleii striaţi, iar grupul lateroventral intermediar reprezentând un releu pentru fibrele
dentotalamice. Nucleul lateroventral posterior reprezintă un centru al somesteziei abordat
de lemiscul medial, de tracturile spinotalamice, de fibrele gustative şi de fibrele
trigemenului. Nucleii laterodorsali sunt în special nuclei de asociaţie. Se împart întrun grup
laterodorsal anterior şi un nucleu laterodorsal posterior.
Conformaţie externă:
• Are o faţă superioară acoperită de talamus şi una inferioară care se observă în spaţiul
opto-peduncular.
Lobul frontal:
• Girusul frontal inferior (frontal III) este împărţit de cele 2 prelungiri ale scizurii lui
Sylvius în 3 zone: orbitară (sub prelungirea orizontală), triunghiulară (între cele 2
prelungiri) şi opreculară.
Lobul temporal
• Situat pe faţa externă a emisferelor inferior de scizura Sylvius, fiind delimitat de lobul
occipital printr-un plan fictiv ce trece prin extremitatea posterioară a corpului calos.
• Între girusul temp superior şi lobul parietal – formaţiuni de legătură ce trec prin
fundul scizurii Sylvius şi care formează circumvoluţiunile lui Heschl.
Lobul parietal
• Este delimitat înapoia scizurii Rolando, deasupra scizurii Sylvius şi înaintea scizurii
perpendiculare externe.
• Prezintă un şanţ (şanţul interparietal) (de oridinul II) care se împarte în 2 braţe la
extremitatea superioară (formă de T).
- parietal superior
Lobul occipital
• Delimitat sub scizura perpendiculară externă şi înapoia planului fictiv care trece prin
corpul calos.
Pe faţa externă a emisferelor cerebrale, în afară de cei 4 lobi, mai avem un lob în fundul
scizurii lui Sylvius – lobul insulei.
SCOARTA CEREBRALA:
Alocortexul este la rândul său format din arhicortex şi paleocortex, ambele fiind constituite
din trei straturi de celule.
- superficial molecular
- un strat polimorf.
Paleocortexul - la nivelul sau sunt situaţi centrii senzoriali, integrativi şi asociativi olfactivi.
-nucleul caudat,
-nucleul lenticular,
-claustrum
-nucleul amigdalian.
1. Nucleul caudat (nucleus caudatus) are aspect de virgulă şi este situat în jurul talamusului.
Prezintă:
- un cap,
-un corp
-o coadă.
-Este voluminos,
Capul nucleului caudat este separat de corp printr-un plan convenţional, frontal trasat prin
gaura lui Monro.
-Marginea laterală răspunde locului de fuzionare dintre corpul calos şi centrul oval.
2. Nucleul lenticular
Baza nucleului este convexă şi răspunde lobului insulei, de care este separat prin capsula
externă, claustrum şi capsula extremă.
Nucleul lenticular prezintă o extremitate anterioară, care este unită de capul şi coada
nucleului caudat prin punţi de substanţă cenuşie, şi o extremitate posterioară, care răspunde
porţiunii retrolenticulare şi capsulei interne. Nucleii caudat şi lenticular sunt descrişi
împreună sub numele de corp striat (corpus striatum). Denumirea de striat se datorează
aspectului pe care-l prezintă pe secţiuni: strii cenuşii alternative cu benzi de substanţă albă.
124. SUBSTANTA ALBA A EMISFERELOR CEREBRALE
-din fascicule de fibre mielinizate, care se interpun între scoarţă şi nucleii bazali, formând în
fiecare emisfer o masă semiovalară denumită centrul oval Vieussens.
Acestea vin sau pleacă de la scoarţa cerebrală spre sau de la formaţiunile subiacente. Fibrele
de proiecţie cele mai importante se organizează în masa de substanţă albă a capsulelor,
dintre care cea mai bine dezvoltată este capsula internă. Capsula internă este o formaţiune
ce apare târziu. Mielinizarea căilor piramidale se produce după naştere. Fasciculele de
proiecţie separă nucleul lenticular de nucleul caudat formând capsula internă. Are aspectul
unui cornet deschis în afară cu nucleul lenticular în concavitate.
Pe secţiune frontală Charcot (ce trece prin corpii mamilari) este o lamă albă oblică situată în
jos şi înauntru între nucleul lenticular şi regiunea sublenticulară la exterior şi capul nucleului
caudat şi talamus în interior. Uneşte centrul oval cu răspântia substanţei talamice şi
sublenticulare.
Capsula este formată din 5 segmente: - un braţ anterior (crus anterius, lenticulocaudat) ce
corespunde feţei anterosuperioare a nucleului lenticular. Este format aproape în întregime
din fibre talamofrontale şi frontotalamice; - un genunchi (genu capsulae internae),
corespunzând unghiului superointern a nucleului lenticular. Prin genunchi trec fasciculul
geniculat şi câteva fibre extrapiramidale; - un braţ posterior (crus posterius segment
lenticulotalamic) prin care trece contingentul cel mai important al fibrelor motorii. Ceea ce
caracterizează fasciculul piramidal este torsionarea fibrelor sale la nivelul substanţei albe a
emisferelor cerebrale.
Prin segmentul retrolenticular trec radiaţiile optice Gratiolet; - un segment sublenticular prin
care trec fibrele fasciculului temporotalamic Arnold, fasciculul temporopontin Turck precum
şi fibre interstriate. Al doilea grup este format de fibrele de asociaţie, cu orientare îndeosebi
sagitală ce se organizează în fascicule de asociaţie intraemisferică.
Conectează diferitele arii ale aceluiaşi emisfer. Sunt scurte şi sunt situate superficial imediat
sub scoarţă. Unesc circumvoluţiile alăturate şi sunt cunoscute sub numele de fibre arcuate
sau arciforme. Altele sunt fascicule lungi şi sunt situate mai profund în substanţa albă. Al
treilea grup este reprezentat de fascicule interemisferice (comisurale), care au orientare
transversală şi asigură conexiunea între cele două emisfere. Comisurile (fasciculele
interemisferice) se pot împărţi în mari şi mici.
- Fasciculele interemisferice mici sunt aşezate pe două planuri, un plan inferior şi altul
superior. Planul inferior este situat la nivelul ventriculului III, aici găsindu-se comisura lui
Gudden, care leagă cei doi corpi geniculaţi interni, comisura lui Meynert, care uneşte cele
două regiuni sublenticulare, şi comisura subtalamică, care uneşte cele doua regiuni
subtalamice. În planul superior se întâlnesc comisura albă posterioară de la nivelul epifizei,
care este o comisură mezencefalică, comisura interhabenulară, care uneşte cei doi ganglioni
ai habenulei, şi comisura albă anterioară, care uneşte lobii temporali.
- corp
-coasa creierului
Faţa inferioară a corpului calos dă inserţie pe linia mediană septului pelucid, iar spre
extremitatea posterioară fuzionează cu fornixul.
Genunchiul se termină printr-o porţiune efilată, care poartă denumirea de bec, şi care atinge
comisura albă anterioară şi lama supraoptică.
Bureletul (splenius) este situat deasupra epifizei delimitând împreună cu aceasta porţiunea
mijlocie a fantei lui Bichat.
Radiaţiile caloase unesc diferite puncte simetrice sau asimetrice ale cortexului. Ele
penetrează în centrul oval şi sunt destinate în totalitate scoarţei cerebrale cu excepţia
formaţiunilor hipocampice şi circumvoluţiei T2.
Corpul calos are rol important în funcţiile psihice, praxice şi gnozice, acestea necesitând
participarea celor două emisfere cerebrale. Secţionarea experimentală a corpului calos duce
la pierderea posibilităţii de transfer interemisferic al informaţiilor.
- este format din fibre care unesc între ele ariile arhicortexului, fiind aşezat pe ventriculul III
şi pe talamus.
* Faţa sa superioară vine în raport anterior pe linia mediană cu septul lucid şi lateral cu
planşeul ventriculului lateral.
Pilierii posteriori sunt în număr de doi la fel ca şi cei anteriori, şi se dirijează în jos şi în afară
împărţindu-se îndouă bandelete, una internă şi alta externă.
• Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un perete inferior
(planşeu)
a) Cornul frontal:
b) Cornul sfenoidal:
c) Cornul occipital:
-mijlociu, diencefalic
• Situat pe linia mediană între cei 2 nuclei talamici, sub trigonul cerebral şi deasupra
hipotalamusului
• Are 2 pereţi laterali, un plafon (baza) şi un planşeu format din 2 margini (anterioară şi
posterioară). Cele 2 versante se unesc şi formează vârful ventriculului III.
a) Pereţii laterali:
Prezintă un şanţ antero-posterior concav superior – şanţul lui Monro – se termină posterior
într-o depresiune deasupra orificiului superior al apeductului Sylvius.
Şanţul lui Monro împarte peretele lateral într-un etaj superior (talamic) şi altul inferior
(hipotalamic).
1. Etajul talamic: ţine anterior până la stâlpul anterior al trigonului cerebral, superior este
delimitat de plafon prin pedunculul anterior al epifizei (habena), iar inferior este separat de
etajul hipotalamic prin şanţul lui Monro. Are aspect ovalar cu axul mare oblic în sus şi
dinainte înapoi. Este format de faţa talamusului şi prezintă în mijloc comisura cenuşie cu
aspect de punte transversală între feţele interne ale celor 2 nuclei talamici.
2. Etajul inferior: este situat sub cel talamic, are formă triunghiulară cu baza spre şanţul
Monro şi vârful în jos, spre infundibul. Este constituit din regiunea infundibulo-tuberină a
hipotalamusului.
b) Plafonul (baza):
• Triunghiular, cu vârful înainte, între cele 2 orificii ale lui Monro şi cu baza înapoi
• Marginea anterioarăeste oblică de sus în jos şi dinainte înapoi, formată din mai multe
elemente:
Marginea posterioară– alcătuită de la vârful ventriculului III spre înapoi şi în sus de:
d) Vârful ventriculului III – realizat din unirea celor 2 margini ale planşeului , se continuă
descendent cu tija pituitară.
e) Cavitatea ventriculului III – căptuşită de membrana ependimară şi conţine LCR provenit
din secreţia plexurilor coroide sau din ventriculii laterali prin orificiile lui Monro. De aici, LCR
trece prin orificiul superior al apeductului Sylvius (anus) spre ventriculul IV.
• Formă rombică cu axul mare (30-35 mm) logitudinal şi axul mic (15-20 mm)
transversal
a) Peretele anterior (planşeul) – format de 2 triunghiuri lipite prin bazele lor: unul superior –
pontin şi altul inferior – bulbar
Prezintă pe linia mediană un şanţ – tija calamusului, care la unghiul inferior are formă
triunghiulară – ciocul calamusului.
• Membrana tectoria:
Prezintă îngroşări neregulate formate din ghemuri conjunctivo-vasculare dispuse sub formă
de cordoane – plexurile coroide ale ventriculului VI (formă de T) cu ramura verticală dublă şi
2 ramuri orizontale;
Ramura verticală formează plexurile mediene care se termină inferior de o parte şi alta a
orficiului lui Magendie;
Orificiul lui Magendie (7-8 mm/5-6 mm) este deasupra ciocului calamusului, pe linia
mediană. Prin acest orificiu – comunicarea ventriculului IV cu spaţiul subarahnoidian.
3. Porţiunea mijlocie:
d) Unghiurile:
Unghiul superior – se continuă cu apeductul lui Sylvius prin care comunică cu ventriculul III
Unghiurile laterale (2) – sunt situate în locul unde diametrul transversal întâlneşte pedunculii
cerebeloşi inferiori. Ele se prelungesc lateral cu 2 culoare transversale – recesusurile
transversale. Acestea, spre partea posterioară poartă numele de „cornul abundenţei” care se
deschide în spaţiul subarahnoidian prin orificiul lui Luschka.
-este un lichid clar și transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul
ependimar, spațiile subarahnoidiene cerebrale și medulare
Este produs de către plexurile coroide , producția de LCR fiind în jur de 500-1200 mL/zi,
acesta fiind reînnoit zilnic de 3-4 ori.
-LCR este resorbit la nivelul vilozităților arahnoidiene de către sistemul venos cerebral.
- Presiunea normală a LCR (în decubit dorsal) este în jur de 5-10 mm Hg, o presiune mai mare
de 15 mmHg putând indica hipertensiune intra-craniană. În ortostatism, presiunea
intracraniană este în jur de 14-25 mm Hg.
-Majoritatea variațiilor presiunii LCR se datorează compresiunii asupra venei jugulare sau
datorită tușitului.
1. ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate,
lichidul trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale.
Este alcătuit din trei membrane de protecţie care învelesc măduva. La nivelul găurii
occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cerebrale. Membrana exterioară se
numeşte dura mater. Are o structură fibroasă, rezistentă şi este separată de peretele
canalului vertebral prin spaţiul epidural.
Arahnoida are o structură conjunctivă şi este separată de dura mater prin spaţiul subdural şi
de pia mater prin spaţiul subarahnoidian, care conţine lichidul cefalorahidian (LCR).
Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia
mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari
portiuni luand denumirea de cisternele subarahnoidiene. Spatiul subarahnoidian contine
lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale sistemului cerebroventricular.
LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in sistemul venos prin
granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.
• Arahnoida craniana
profund.
albă subcorticală.
-Ajunse în pia mater se anastomozează între ele şi formează vene mai mari care se vor vărsa
în sinusurile durei mater.
- Este ram terminal al arterei carotide interne (care la nivelul extremitatii mediale a
scizurii lui Sylvius se imparte in ramuri terminale)
Ramuri colaterale:
A) Ramuri centrale
B) Ramuri corticale- iriga toata fata inferioara a lobului temporal , cu exceptia polului
anterior si se distribuie intregului lob occipital
138. VENA MARE A LUI GALIEN
Venele cerebrale profunde colectează sângele din regiunile profunde ale emisferelor şi sunt
reprezentate de venele cerebrale interne, venele bazale şi vena mare a lui Galien.
CARACTERE GENERALE:
• NERV MIXT
ORIGINE REALA:
MOTORIE – nucleul masticator (punte). Coloana motorie ventrală a trunchiului cerebral este
reprezentată de doi nuclei masticatori: nucleul pontin principal și nucleul mezencefalic
accesor.
- talamus (III)
-nucelul lacrimo-muco-nazal
ORIGINEA APARENTA:
-două rădăcini:
TRAIECT SI RAPORTURI:
TRAIECT INTRACRANIAN:
posterior - cerebel
-Nervul trigemen propriu zis are traiect scurt - de la fata anterioara a puntii la foseta
gasseriana. --In acest mic traiect n. trigemen se gaseste in aria triunghiului trigeminal
delimitat anterior de stanca, posterior de trunchi si intern de encefal.
RAMURI TERMINALE:
ANASTOMOZE:
-componentă motorie:
M. Mimicii
M. Stilohioidian
M. Scaritei
-componenetă senzitiva – zona Ramsay Hunt (membrana timpanica, o parte din CAE si din
fata externa a pavilionului urechii)
ORIGINEA REALĂ:
ORIGINEA APARENTA:
TRAIECT:
-PORTIUNEA INTRACRANIANA
-PORTIUNEA EXTRACRANIANA
PORTIUNEA INTRACRANIANA:
PORTIUNEA INTRAPIETROASA:
• Portiunea labirintica
• Portiunea timpanica
• Portiunea mastoidiana
-Doua unghiuri:
Cotul facialului
PORTIUNEA EXTRACRANIANA:
-PATRULATERUL FACIALULUI
-PORTIUNEA INTRAPAROTIDIANA
-In raport cu a. carotida externa (profund) si cu v. jugulara externa (intre artera si nerv)
Ramuri terminale:
-Ramul temporal - încrucişează arcada zigomatica şi inervează muşchii faciali superiori (ai
părţii anterioare a neurocraniului şi din jurul orificiului palpebral)
Anastomoze:
-N. glosofaringian IX – prin marele si micul nerv pietros superficial cu cei profunzi din IX
ansa lui Haller - sub baza craniului, pe faţa externă a venei jugulare interne
-N. trigemen V - prin nervii pietroşi, care se termină în ganglionul pterigo-palatin şi ggl. otic
de pe traiectul nervilor maxilar şi mandibular
-Plexul cervical superficial - prin ramul auricular posterior, care se uneşte cu ramul auricular
din acest plex şi cu ramul cervical transvers