Examenul de bacalaureat naţional 2016

Simulare – martie 2016

Rezolvarea subiectelor – clasa XII

Subiectul 1

1. Cetatea Severin
2. Oricare dintre:
a) Basarab şi Nicolae Alexandru deţineau o parte însemnată din teritoriul viitorului
stat Moldova
b) Ludovic I intervine în Moldova pentru a o subordona sau a o domina
c) Moldova şi-a apărat independenţa colaborând cu Polonia
3. Ţara Românească; Basarab
4. Litera B
5. Oricare dintre:
a) ”... regele Ungariei a încercat să suprime noul stat...” (cauză) ”pentru a restaura
dominaţia regatului său la sud de Carpaţi” (efect)
b) ”Folosind prilejul favorabil ivit în 1330, când un corp de oaste al Ţării Româneşti
a fost înfrânt ...” (cauză) ”... Carol Robert a decis să întreprindă o mare campanie
împotriva Ţării Româneşti pentru a-l înlătura pe Basarab” (efect)
c) ”... Carol Robert a decis să întreprindă o mare campanie împotriva Ţării
Româneşti” (cauză) ”pentru a-l înlătura pe Basarab” (efect)
6. Oricare dintre:
a) În 1359 Nicolae Alexandru, domnul Ţării Româneşti, obţine aprobarea
Patriarhului ecumenic de la Constantinopol pentru a întemeia Mitropolia ortodoxă
a ţării cu sediul la Argeş. Principalul rol al acesteia era de a legitima persoana
divină a domnului prin ritualul mirungerii, al sacralizării.
b) A doua mitropolie a Ţării Româneşti a fost întemeiată de Vladislav Vlaicu în
1370. Sediul a fost stabilit la Severin – la graniţa cu teritoriile controlate de
Regalitatea maghiară –, rolul acesteia fiind apărarea ortodoxiei din teritoriile
româneşti în faţa expansiunii catolicismului.
c) În Moldova, Petru Muşat întemeiază, în 1387, Mitropolia de la Suceava
(nerecunoscută de Patriarhia de la Constantinopol deoarece domnul a dorit să
numească el mitropolitul, ceea ce contravenea canoanelor bisericeşti).
Recunoaşterea a fost obţinută de Alexandru cel Bun, în 1401;

7. Forma de organizare cunoscută de români la începutul Evului Mediu este obştea

teritorială sau sătească („satul fără stat” – Nicolae Iorga). Prin unirea obştilor teritoriale
au apărut structuri politice prestatale (Romaniile populare), menţionate în izvoare cu
numele de: ţări, cnezate, voievodate, jupanate, codri, câmpuri, ocoale, cobâle. În Gesta
Hungarorum scrisă de Anonymus în sec. XII sunt oferite informaţii despre formaţiunile
politice situate în interiorul arcului carpatic în sec. IX – voievodatele (ducatele) conduse
de Gelu, Glad şi Menumorut – aflate în conflict cu Regalitatea maghiară, în aceeaşi
situaţie sunt şi voievodatele lui Ahtum (care întreţine relaţii cu Imperiul Bizantin) şi
Gyla din sec. XI.

Subiectul 2
1. Alexandru Ioan Cuza
2. Secolul XIX
3. Ţara Românească; Moldova
4. Oricare dintre:
 a) Reforma agrară a reprezentat ”fondul tuturor preocupărilor”
b) ţărănimea slujise mişcarea naţională în nădejdea soluţionării problemei agrare
c) ţărănimea spera să fie eliberată de obligaţiile de tip feudal şi să fie împroprietărită
5. Conform sursei date măsurile adoptate în perioada 1859 – 1861 au fost îndreptate spre
unificarea internă a Principatelor:
a) „serviciile de vămi ale celor două ţări s-au contopit”
b) „cursul monedelor din Principate a fost unificat”
c) „administraţiile telegrafelor au fost ... contopite”
d) „municipalitatea şi poliţia din Focşani ... au fost unificate”
6. Afirmaţia conform căreia statul român modern se consolidează în primul deceniu după
1861 este adevărată deoarece Alexandru Ioan Cuza împreună cu primul ministru Mihail
Kogălniceanu reformează statul în 1864 – reforma agrară, reforma învăţământului,
reforma justiţiei, reforma electorală ş.a. – şi Carol I, după alegerea sa ca domn, în 1866,
promulgă prima constituţie românească, cea din 1866. Aşadar măsurile întreprinse de cei
doi domni români în deceniul 1861 – 1870 duc la consolidarea statului român modern.

Subiectul 3
Totalitarismul în Europa şi în România

Regimurile politice totalitare se instalează după sfârşitul Primului Război Mondial (1914
– 1916). Statul cu un astfel de regim este produsul conflictului dintre burghezie şi proletariat.
„Bolşevismul este născut din lupta împotriva capitalismului. Fascismul este născut din războiul
contra marxismului” (R. Condenhove-Kallergi). Termenul este folosit pentru prima dată de către
Benito Mussolini, în 1932, care se proclama pe sine „totalitar” şi a numit statul fascist italian „lo
stato totalitario”. Lumea europeană suportă, în contextul crizelor economico-sociale generate de
distrugerile războiului, schimbări la nivelul mentalităţilor şi a sistemului de valori. Noţiunile de
progres şi civilizaţie, promovate de regimurile liberale, par din ce în ce mai lipsite de fundament.
Totalitarismul este forma extremă a autoritarismului; el urmăreşte instituirea unui control
riguros asupra tuturor domeniilor şi aspectelor umane, nu numai ale vieţii sociale, ci şi ale celei
individuale, cu alte cuvinte dictatura totală. Exemple: fascismul italian, nazismul german,
comunismul rus/sovietic.
Chiar dacă fascismul şi nazismul sunt ideologii de extrema dreaptă iar comunismul de
extrema stângă, cele trei au şi caracteristici comune: monopartitism, lider absolut, cultul
personalităţii, dorinţa de a creea „omul nou”, poliţia politică, înlăturarea adversarilor politici,
cenzura etc.
Fascismul este un regim politic totalitar impus în Italia de mişcarea condusă de Benito
Mussolini în 1922. Caracteristici specifice: corporatism, anticomunism, antisindicalism, etatism,
alianţă cu Biserica catolică etc.
Nazismul este un regim politic totalitar impus în Germania, în 1933, de Adolf Hitler şi
partidul său, câştigător al alegerilor parlamentare din 1932. Caracteristici specifice: spaţiul vital,
rasism, antisemitism, xenofobie, control al Bisericii
Comunismul este un regim politic totalitar impus în Rusia/U.R.S.S. de V.I. Lenin (prin
revoluţia bolşevică din 1917) şi I.V. Stalin (prin măsurile iniţiate după acapararea puterii).
Caracteristici specifice: centralism economic, naţionalizare, colectivizare, industrializare forţată,
planificare etc.
În toate cele trei forme ale totalitarismului întreaga putere aparţine unei singure persoane
(Mussolini-Italia, Stalin-U.R.S.S., Hitler-Germania) care o exercită prin intermediul unicei
formaţiuni politice admise (Partidul Fascist Italian, P.C.U.S., N.S.D.A.P.) iar puterea este
exercitată prin teroare prin intermediul poliţiei politice (OVRA-Italia, NKVD-URSS, Gestapo-
Germania). Sunt încălcate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, sunt comise crime împotriva
umanităţii: Gulagul sovietic şi Holocaustul iniţiat de Germania. Regimurile totalitare au generat
un uriaş spaţiu concentraţionar format din închisori, lagăre de muncă şi de exterminare, în care
erau aruncaţi opozanţii regimului sau cei consideraţi inferiori ca rasă. 
 În România, după abdicarea silită a regelui Mihai – 30 dec. 1947 –, este instituit regimul
comunist de factură stalinistă. Pentru legitimarea acestuia a fost adoptată Constituţia din 1948 –
inspirată din cea a U.R.S.S. din 1936 – bazată pe principiul puterii poporului şi monopartitism,
care înlocuiesc principiul separării puterilor în stat, al reprezentativităţii, suveranităţii naţionale
şi pluripartidismul.
Din punctul meu de vedere practicile politice specifice regimului totalitar din România au
la bază, în perioada stalinistă (1948 – 1965), aplicarea modelului sovietic în integralitatea sa –
colectivizarea agriculturii (1949 – 1962) s-a făcut, ca şi în U.R.S.S., forţat, prin propagandă,
arestări, deportări, urmărindu-se distrugerea elitei satului românesc. Astfel 96% din terenurile
arabile au fost trecute în proprietatea statului –, iar în perioada ceauşistă (1965 – 1989) se
urmăreşte îndepărtarea de politica U.R.S.S. şi aplicarea modelului asiatic preluat din China şi
Coreea de Nord, bazat pe acapararea întregii puteri de un mic grup de oameni ce gravita în jurul
liderului suprem. Aplicându-se această politică, în perioada 1980 – 1989 are loc izolarea
României datorită încălcării flagrante a drepturilor şi libertăţilor de către Nicolae Ceauşescu şi a
refuzului aplicării reformelor impuse de liderul sovietic Mihail Gorbaciov.
Efectul unei asemenea politici îndreptate împotriva poporului român, pe plan intern, şi
căderea regimurilor comuniste din Europa, pe plan extern, duce la căderea totalitarismului în
România şi începutul democratizării societăţii româneşti.