MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA

DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU

1. ELEMENTE DE LOGICĂ MATEMATICĂ

Scopurile unităţii de curs sunt:

1. Dezvoltarea gândirii logice şi a limbajului matematic (simbolic).
2. Formarea unor capacităţi de aplicare a elementelor de logica propoziţiilor, în
instruire.

Cuprinsul unităţii:

1.1 Definirea noţiunii de propoziţie logică. Valoarea de adevăr a unei propoziţii logice. 2
Diferenţa dintre enunţ matematic şi propoziţie matematică
1.2 Definirea operatorilor logici 2
1.3 Noţiunea de predicat (unar,binar…). Predicate logic echivalente 4
1.4 Propoziţii universale şi existenţiale. Teoremă reciprocă, contrară şi contrara reciprocei 6
1.5 Probleme rezolvate 8
1.6 Probleme propuse pentru evaluare 9

Obiective operaţionale:
¾ Să determine valoarea de adevăr a propoziţiei folosind definiţiile
operatorilor logici;
¾ Să transcrie un enunţ din limbaj natural în limbaj simbolic (şi invers), folosind
operatori şi cuantificatori logici;
¾ Să efectueze corect operaţia de negare a unei propoziţii;
¾ Să construiască teoremele reciprocă, contrara reciprocei pentru o teoremă dată
(teorema directă);
¾ Să formuleze explicaţii didactice pentru jocurile logico-matematice pornind de la
metodele abstracte care le guvernează.

Structura cursului:
Definirea noţiunii de propoziţie logică. Valoarea de adevăr a unei propoziţii logice. Diferenţa
dintre enunţ matematic şi propoziţie matematică
Definirea operatorilor logici
Noţiunea de predicat (unar,binar…). Predicate logic echivalente
Propoziţii universale şi existenţiale. Teoremă reciprocă, contrară şi contrara reciprocei
Probleme rezolvate
Probleme propuse pentru evaluare

1
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
Autoevaluare şi aprofundare
Problemele 1 şi 3 fac parte din portofoliul de evaluare, celelalte pot fi utilizate pentru
aprofundarea cunoştinţelor.

Conţinutul unităţii de învăţare

Este cunoscut faptul că logica matematică studiază procesele de raţionament (produse
superioare ale gândirii), cu mijloace matematice. Dascălilor le revine sarcina să cultive elevilor
limbajul corect (chiar logic), să efectueze o analiză logică a unei probleme, să-şi argumenteze
afirmaţiile făcute, să utilizeze forme simple de raţionament, să-şi poată construi demonstraţii
riguroase. Consideraţiile făcute mai sus sunt doar câteva dintre argumentele care constituie o
motivaţie a studierii capitolului “elemente de logică matematică” de către studenţi şi profesori.

PROPOZIŢII
Definiţie: În logică, prin propoziţie înţelegem un enunţ care poate fi adevărat sau fals.
Oricărei propoziţii i se asociază o valoare de adevăr: este sau adevărată şi atunci spunem
că are valoarea de adevăr 1, sau falsă şi atunci spunem că are valoarea de adevăr 0. Nici o
propoziţie nu este în acelaşi timp adevărată şi falsă.
Exemple de propoziţii:
¾ “2 + 3 = 6 “,
¾ “ Bucureşti este capitala României”,
¾ “ 5 este număr prim”
Prima din aceste propoziţii are valoarea de adevăr 0 şi celelalte două au valoarea de
adevăr 1.
Propoziţiile interogative sau exclamative ale limbii nu sunt propoziţii în logică. De
asemenea definiţiile nu sunt propoziţii. De exemplu, enunţul “ un număr întreg divizibil cu 2 se
numeşte număr par” nu este o propoziţie. Însă enunţul “ orice număr par este divizibil cu 2” este
o propoziţie, şi are valoarea de adevăr 1.

OPERATORII LOGICI
Cu ajutorul operatorilor logici, din una sau două propoziţii date se pot forma noi
propoziţii a căror valoare de adevăr depinde numai de valoarea de adevăr a propoziţiilor date.
Vom indica această valoare de adevăr cu ajutorul unor tabele: în partea stângă a tabelului apar
toate valorile de adevăr posibile ale propoziţiilor date în partea dreaptă, valoarea de adevăr a
propoziţiei nou formate.

Definiţie: Operatorii logici sunt: ⎤ (negaţia), ∧ (conjuncţia), ∨ (disjuncţia),

(implicaţia), ↔ ( echivalenţa).
Definiţie: Negaţia unei propoziţii A este propoziţia “non A” sau “nu este adevărat că
A” care se notează ⎤ A sau A . Propoziţia ⎤ A este adevărată dacă si numai dacă propoziţia

2
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
A este falsă. Putem indica valoarea de adevăr a propoziţiei ⎤ A în următorul tabel ( tabla de
adevăr):

A ⎤A
1 0
0 1
Exemplu: Propoziţia B = ”nu este adevărat că 9 este par” care coincide cu “9 nu este
număr par” este negaţia propoziţiei .
A = “ 9 este număr par”

Propoziţia A este falsă şi propoziţia B = ⎤ A este adevărată.

Definiţie: Conjuncţia propoziţiilor A şi B este propoziţia “A şi B” care se notează A Λ

B. Propoziţia A Λ B este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii A şi B sunt adevărate.
Tabla de adevăr a conjuncţiei este deci:

A B AΛB
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Exemplu: Propoziţia “ 7 este număr prim şi 6 este număr impar” este o propoziţie falsă
fiind conjuncţia a două propoziţii : “7 este număr prim” şi “ 6 este număr impar”, prima fiind
adevărată şi a doua falsă.
Definiţie: Disjuncţia propoziţiilor A şi B este propoziţia “A sau B” care se notează A V
B. Propoziţia A V B este falsă dacă şi numai dacă ambele propoziţii A şi B sunt false. Tabla de
adevăr a disjuncţiei este:
A B AVB
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Exemplu: Propoziţia “7 este număr prim sau 6 este număr impar” este adevărată fiind
disjuncţia a două propoziţii dintre care una este adevărată.
Definiţie: Implicaţia propoziţiilor A şi B este propoziţia “A implică B “ care se mai
poate citi “dacă A atunci B” sau “din A rezultă B” şi se notează

A→ B.

Propoziţia A→ B se mai numeşte şi implicaţia de sursă A şi capăt B. Ea este o propoziţie

falsă dacă şi numai dacă sursa este o propoziţie adevărată, iar capătul o propoziţie falsă. Tabla de
adevăr a implicaţiei este:
A B A→B
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1

3
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
Exemple: Propoziţia “dacă 5 este număr prim atunci 6 + 2 = 4 ” este o propoziţie falsă
fiind o implicaţie a cărei sursă este o propoziţie adevărată în timp ce capătul este o propoziţie
falsă. Propoziţia “ dacă 2 + 2 = 5 atunci 6 este număr impar” este adevărată fiind o implicaţie a
cărei sursă este o propoziţie falsă.

Dacă propoziţia A→ B este adevărată scriem A ⇒ B şi spunem că B este o consecinţă

logică a lui A.
De exemplu avem:

“ 2 + 2 = 5 “⇒ “6 este număr impar”

dar nu avem (nu este adevărat că ) “5 este număr prim” ⇒ “ 6 + 2 = 4”.

Definiţie: Echivalenţa propoziţiilor A si B este propoziţia “A echivalent cu B” care se
mai poate citi “ A dacă şi numai dacă B” şi se notează A↔B .

Propoziţia A↔B este o propoziţie adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile A şi B au

aceeaşi valoare de adevăr. Tabla de adevăr a echivalenţei este:

A B A↔B
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 1
Exemplu: Propoziţia: “4>5 dacă şi numai dacă 1+1=3” este o propoziţie adevărată fiind
echivalenţa a două propoziţii ambele false.

Dacă propoziţia A ↔ B este adevărată, scriem A⇔ B şi spunem că propoziţiile A şi B

sunt echivalente logic.

LEGILE CALCULULUI PROPOZITIONAL

Calculul propoziţional studiază din punct de vedere logic expresiile obţinute din literele
p, q, r, …, cu ajutorul operatorilor logici: ⎤, Λ, V, →, ↔ după anumite reguli.
Definiţie: Literele p, q, r, …, se numesc variabile propoziţionale sau formule elementare,
iar expresiile obţinute din ele cu ajutorul operatorilor logici se numesc formule, regulile de
formare a formulelor fiind următoarele:

• varibilele propoziţionale p,q, r, …, sunt formule;

• dacă A şi B sunt formule, atunci (⎤A), (AΛB), (AVB), (A→B) şi

(A↔B) sunt de asemenea formule.
Exemple: Expresiile:

p,( ⎤ p), ((r Λ s) → ( ⎤ p)), (r Λ (s →( ⎤ (p))), ((p V ( ⎤ q) → (p ↔ q)),

sunt formule ale calculului propoziţional.

4
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
Deoarece abundenţa parantezelor în unele formule devine greoaie, perechea de paranteze
exterioare nu se mai scrie, iar ordinea în care se aplică operatorii logici este următoarea: ⎤, Λ, V,
→, ↔. Astfel expresiile date ca exemple mai sus se scriu astfel:

p, ⎤ p, r Λ s → ⎤ p, r Λ (s → ⎤ p), p V ⎤ q → (p ↔ q).
Dacă într-o formulă în scrierea căreia intră variabilele propoziţionale p,q,r, …, înlocuim
aceste variabile cu diverse propoziţii, obţinem o nouă propoziţie a cărei valoare de adevăr
depinde numai de valoarea de adevăr atribuită variabilelor propoziţionale componente.
Definiţie: O formulă a calculului propoziţional se numeşte lege, tautologie sau formulă
identic adevărată, dacă orice valoare de adevăr ar avea variabilele propoziţionale care intră în
compunerea sa, valoarea de adevăr a propoziţiei obţinute este 1.
Pentru a demonstra că o anumită formulă a calculului propoziţional este o tautologie,
atribuim variabilelor propoziţionale care intră în compunerea ei valori de adevăr în toate
modurile posibile şi calculăm de fiecare dată, pe baza tabelelor de adevăr ale operatorilor logici,
valoarea de adevăr a formulei; dacă de fiecare dată valoarea obţinută este 1, înseamnă că formula
respectivă este o tautologie.
Astfel avem:

p ⎤p pV⎤p
1 0 1
0 1 1

Rezultă că formula p V ⎤ p este o tautologie (care se numeşte legea terţului exclus).

Dăm ca exemplu şi legea negării implicaţiei:

⎤ (p→ q) ↔ p Λ ⎤ q

A(x) = “x < 0” şi B(x) = “x ≥ 0”

care au sens pentru x număr real, avem:

⎤ A(x) ⇔ B(x) şi A(x) ⇔ ⎤ B(x).

Relaţiile de consecinţă logică şi echivalenţă logică pot fi definite şi între predicatele n-
are, unde n ≥ 2, într-un mod evident. De exemplu, dacă considerăm predicatele:
x > y, y > 0 şi x2 > y2,
care au sens când x şi y sunt numere reale, avem:

x > y Λ y > 0 ⇒ x2 > y2,

De asemenea,

⎤ (x - y = 2) ⇔ x – y ≠ 2.
Orice teoremă în matematică se formulează de regulă, spunând că un anumit
predicat este o consecinţă logică a unui alt predicat, deci are forma:
5
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
A(x1, x2, …,xn) ⇒ B(x1, x2, …,xn).
Astfel, teorema “înălţimile unui triunghi sunt concurente” are forma:

A(x,y,z) ⇒ B(x,y,z)
unde A(x,y,z) este predicatul “x,y,z sunt înălţimile unui triunghi” şi B (x,y,z) este
predicatul “x,y,z sunt concurente”.
Teorema “diagonalele unui romb sunt perpendiculare” are forma:

A(x,y) ⇒ B(x,y)
unde A(x,y) este predicatul “x,y sunt diagonalele unui romb” şi B(x,y) este predicatul “x,
y sunt perpendiculare”.

PROPOZITII UNIVERSALE SI EXISTENTIALE

Definiţie. Fie A(x) un predicat unar. Propoziţia “pentru orice valoare permisă a
variabilei x, A(x) este o propoziţie adevărată” se numeşte propoziţie universală asociată
predicatului A(x) şi se notează (∀ x) A(x).
De exemplu, dacă A(x) şi B(x) sunt două predicate, avem:

A(x) ⇒ B(x)
dacă şi numai dacă propoziţia

(∀ x) (A(x) → B(x)) este adevărată.

De asemenea

A(x) ⇔ B(x)
dacă şi numai dacă propoziţia

(∀ x) (A(x) ↔ B(x)) este adevărată.

Considerând predicatul: “x2 > 0”, unde x este un număr real, propoziţia

(∀ x) (x2 > 0)
nu este însă o propoziţie adevărată. Într-adevăr, avem predicatul: A(x) = “x2 > 0”, unde x
este un număr real şi propoziţia A(0) nu este o propoziţie adevărată.
Definiţie. Propoziţia existenţială asociată unui predicat unar oarecare A(x) este “există
cel puţin o valoare x0 a variabilei x astfel ca A(x0) să fie o propoziţie adevărată” şi se notează
(∃x) A(x).
Exemplu: Considerând predicatul: A(x) = “ x + 2 = 0”,unde x este număr întreg,
propoziţia A(-2) este adevărată pe când A(3) este falsă.
6
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
Definiţie: Teorema contrară a unei teoreme se obţine înlocuind ipoteza şi concluzia
teoremei date prin negaţiile lor.
Exemplu: Se consideră teorema:
“dacă produsul a două numere reale este zero, atunci cel puţin unul dintre ele este zero”.
Ea are forma:

“xy = 0 ⇒ x = 0 ∨ y = 0”
Contrara acestei teoreme este :

“xy ≠ 0 ⇒ x ≠ 0 ∧ y ≠ 0”
adică, dacă produsul a două numere reale este diferit de zero, atunci ambele numere sunt
diferite de zero.
Fiind dată o teoremă:

A(x1,x2,…,xn) ⇒ B(x1,x2,…,xn)
putem forma:

• teorema reciprocă:
B(x1,x2,…,xn) ⇒ A(x1,x2,…,xn)

• teorema contrară:
⎤ A(x1,x2,…,xn) ⇒ ⎤ B(x1,x2,…,xn)

• teorema contrară reciprocei ( sau, ceea ce este acelaşi lucru, teorema reciprocă
contrarei):

⎤ B(x1,x2,…,xn) ⇒ ⎤ A(x1,x2,…,xn)
Datorită tautologiei

(p → q) ↔ (⎤ q → ⎤ p) ,
din calculul propoziţional, teorema directă:

A(x1,x2,…,xn) ⇒ B(x1,x2,…,xn)
este adevărată dacă şi numai dacă contrara reciprocei sale:

⎤ B(x1,x2,…,xn) ⇒ ⎤ A(x1,x2,…,xn)
este adevărată.
Pe această observaţie se bazează metoda demonstraţiei prin reducere la absurd, prin care,
în loc să demonstrăm teorema directă, demonstrăm contrara reciprocei. Metoda demonstraţiei

7
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
prin reducere la absurd este foarte utilă în matematică, deoarece de multe ori demonstraţia
teoremei directe este foarte dificilă.
Exemplu: Să consideram teorema:
Teoremă: Dacă a şi b sunt numere reale astfel încât a2 + b2 = 0 atunci
a = 0 şi b = 0.
Ea are forma:

x2 + y2 = 0 ⇒ x = 0 ∧ y = 0.
Contrara reciprocei este teorema:

x ≠ 0 ∧ y ≠ 0 ⇒ x2 + y2 ≠ 0.

Dacă a şi b sunt numere reale şi cel puţin unul din ele este diferit de zero atunci a2 + b2 ≠
0
Am numit teoremă orice propoziţie adevărată care stabileşte că unul sau mai
multe obiecte matematice posedă o anumită proprietate. Dar, de obicei, astfel de rezultate se
numesc propoziţii şi numai rezultatele cele mai importante, cu o semnificaţie deosebită poartă
numele de teoreme. Se numesc, de regulă, corolarii acele propoziţii care rezultă imediat din alte
teoreme sau propoziţii şi leme acele rezultate care pregătesc demonstraţia unei propoziţii mai
complicate sau a unei teoreme.

PROBLEME REZOLVATE
1. Să se nege propoziţiile următoare, în care literele reprezintă numere reale:
P1: (x-1)(x-2)(x-3) = 0
P2: x4-16 = 0
Soluţie:

P1 : (x - 1)(x - 2)(x – 3) = 0 ⇔ (x - 1 = 0) ∨ (x - 2 = 0) ∨ (x - 3 = 0) ⇔ (x
= 1) ∨ (x = 2) ∨ (x =3).

Non P1: [(x = 1) (x = 2) (x =3)≠0⇔(x ≠ 1) ∧ (x ≠ 2) ∧ (x ≠ 3)

Analog P2.
2. Formulaţi un enunţ logic care să răspundă următoarei soluţii:

R A C R = Raluca
r •x • • A = Anca
d - x - C = Claudiu
c - - x r = rezolvă probleme
d = dansează
c = citeşte

8
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU

PROBLEME PROPUSE PENTRU EVALUARE

⎧ 1 1 1 1 ⎫
1. Fie mulţimea M = ⎨ − 4 , − 2 , − , − , 0 , , , 2 , 4 ⎬ .
⎩ 2 4 4 2 ⎭

Să se nege propoziţiile P1, P2, P3 şi să se precizeze care dintre propoziţiile P1, P2, P3, ⎤
P1, ⎤ P2, ⎤ P3 sunt adevărate şi care false.

P1: oricare ar fi x ∈ M, există y ∈ M astfel încât x + y = 0.

P2: oricare ar fi x ∈ M, există y ∈ M astfel încât x · y = 1.

P3: oricare ar fi x ∈ M, există y ∈ M astfel încât x · y ≤ 4x.

2 Fie propoziţiile:
P1: Punctele A, B şi C nu sunt coliniare.
P2: Unghiul BAC este drept.

P3: Punctul D este situat pe drepta BC (D ∈ BC).

P4: Dreapta AD este perpendiculară pe drepata BC, AD ⊥ BC.

P5: AD2 = DB · DC.
Care dintre implicaţiile următoare sunt adevărate şi care sunt false?

1) ( P1 ∧ P2 ∧ P3 ∧ P4) ⇒ P5;

2) ( P1 ∧ P3 ∧ P4 ∧ P5) ⇒ P2;

3) ( P1 ∧ P2 ∧ P3 ∧ P5) ⇒ P4;

4) ( P1 ∧ P2 ∧ P4 ∧ P5) ⇒ P3.
3. Să se nege propoziţiile următoare şi să se spună care negaţii sunt false şi care
adevărate.
P1: “Oricare ar fi dreptele paralele d1, d2 şi oricare ar fi secanta d, unghiurile
corespondente formate de aceste drepte sunt egale”.
P2: “Oricare ar fi dreptele d1, d2 şi d astfel ca d să formeze cu d1 şi d2 două unghiuri
alterne interne egale, dreptele d1 şi d2 sunt paralele”.

Rezumat:
¾ Definirea noţiunii de propoziţie logică;
¾ Valoarea de adevăr a unei propoziţii logice;
¾ Diferenţa dintre enunţ matematic şi propoziţie matematică;
9
MATEMATICA PENTRU PROFESORII MIRELA ADRIANA
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR TÂRNOVEANU
¾ Definirea operatorilor logici;
¾ Definirea noţiunii de predicat (unar,binar…);
¾ Predicate logic echivalente;
¾ Teoremele privite ca o consecinţă a echivalenţei şi implicaţiei predicatelor;
¾ Transcrierea din limbajul natural în limbaj logic (şi invers) folosind operatorii şi
cuantificatorii logici;
¾ Probleme rezolvate şi probleme ce se pot trata la nivelul ciclului primar;
¾ Probleme propuse pentru evaluare

Bibliografie
1. CÂRJAN F., SĂVULESCU D., Curs de matematică pentru institutori, Editura
Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2002.
2. LAVROV I.A., MAKSIMOVA L.L., Probleme de teoria mulţimilor şi logică
matematică, Editura Tehnică, 1974
3. NĂSTĂSESCU C., NIŢĂ C., BRANDIBURU M., JOIŢA D., Exerciţii şi
probleme de algebră pentru clasele IX –XII, E.D.P.,1981
4. TÂRNOVEANU M., PURCARU M., TÂRNOVEANU C., Fundamente de
matematică şi metodică, Editura Tehnopress Iaşi, 2005

10