Romantismul Universal

Romantismul (sau epoca romantică)a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală

apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul
anilor 1800. În mare parte, romantismul a fost o reacție împotriva Revoluției Industriale,
cât și împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat
artele vizuale, literatura și muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra
istoriografiei, educației și istoriei naturale .
Romantismul este un curent literar-artistic care s-a remarcat în prima jumătate a seci
XIX în culturile europene. Acesta reprezintă o metodă de geneză în literatură și artă, o
atitudine, o abordare deosebită asupra lucrurilor caracterizată prin aspirația spre absolut,
prin negarea realității în favoarea fanteziei, visului, idealului utopic. Creațiile acestui
current se asociază cu ceva emoțional, înălțător, pasional, nobil, dezinteresat, uneori rupt
de realitate și idealist.
Acest curent are la bază câteva particularități.
În primul rând, cultivarea subiectivismului și a individualismului reprezintă o trăsătura
difinitoare a romantismului. Acesta afirmă suprematia subiectivității prin abordarea
individuală a situațiilor și prin perspectiva unică redată de autor.
În al doilea rând, atestăm personaje specifice acestui curent. Acestea sunt preluate și
inspirate din toate categoriile sociale. Romanticii își demonstrează preferința pentru
personajele excepționale și nobile ce se caracterizează prin noblețe sufletească, decadență
morală sau altele.
O altă particularitate a romantismului este căutarea unui refugiu în religie sau natură
(cultul naturii). Elementele pastorale/folclorice specifice utilizate in operele precum
„Mândrie și prejudecată” de Jane Austen relevă ideea că această trăsătura este prezentă în
operele autorilor romantici.
Opera “Mândrie și prejudecată” de Jane Austen este o creație a romantismului.
Atestăm personaje excepționale în împrejurări excepționale. Un exemplu poate servi
Elizabeth Bennet care este intruchiparea perfecta a eroinei tipice pentru Jane Austen:
inteligenta, generoasa, sensibila, incapabila de gelozie sau de orice alt pacat major. Am
putea crede ca asta o face o mironosita insuportabila, dar adevarul e ca Lizzy este o tanara
moderna si sofisticata, care, la nevoie, stie sa dea o replica spirituala si politicoasa, insa
mustind de sarcasm.
Altă trăsătură atestată în operă este afirmarea individualității, a originalității și a
spontanității. În contextul operei, domnul Darcy manifestă mândria și spontanitatea față
de atitudinea sa față de Lizzy. De la început își exprimă resentimentul față de Elizabeth
domnului Bingley, apoi îi mărturisește acesteia dragostea care-o poartă.
Opera “Mândrie și prejudecată”  prezintă caracterul romantic și emoțional alături de
protagonista Elizabeth Bennet pe drumul anevoios spre iubirea adevărată și spre o
gândire necoruptă de cei din jur. Totul într-o societate construită pe diferențe de statut
social demarcate de mândrie și prejudecată.
În concluzie, acest curent evidențiază valorile morale , subiectivismul, nobilețea și
favoarizează fantezia, visul, idealul utopic și altele. După cum spune Jeane-Claude
Lalanne-Cassou: “Romantismul există în toate epocile și la toate vârstele”. Această
afirmație ne confirmă faptul ca romantismul va fi mereu actual și relatabil pentru
sentimentele affective si fermecătoare.