GEOPOLITICA PETROLULUI SAU „CĂLCÂIUL LUI AHILE” ÎN

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

Cristian ISTRATE

Abstract: Articolul de față examinează petrolul, atât ca resursă sau derivat pe care îl utilizăm în foarte multe
dintre activitățile specifice fiecărei zile, cât și modul în care acesta poate influența mediul internațional.
Petrolul devine un factor important în acumularea puterii pentru cei care îl dețin sau o slăbiciune pentru cei ce
sunt dependenți de importul acestuia. Un al punct important al articolului este crearea OPEC ca răspuns la
dominația celor Șapte Surori asupra majorității resurselor petroliere globale, precum și importanța acesteia
pentru mediul internațional.
Cuvinte cheie: petrol, mediu internațional, geopolitică, OPEC.

1. Câteva considerații generale cu privire la petrol. Situația actuală a rezervelor

petroliere

Dacă am avea doar câteva secunde la dispoziție să enumerăm primele resurse care ne-
ar trece prin minte, o parte ar enumera resurse precum apa, alții s-ar referi la păduri și terenuri
cultivabile, minereuri, dar ar exista o categorie care s-ar gândi imediat la petrol. Criteriile
luate în calcul de respondenți ar fi random. Cel mai probabil unii ar lua în calcul resursele
indispensabile vieții, iar ceilalți s-ar gândi la resursele care pot fi convertibile în bani și oferă
avantaje strategice. Astăzi, petrolul nu mai este un subiect de discuție destinat cercurilor de
geologi sau economiști, ci devine un element important în diverse activități politice sau al
analizelor strategilor.
Înainte de a analiza semnificația acestei resurse din punct de vedere geopolitic, este
necesar să înțelegem foarte clar la ceea ce ne raportăm. Din acest motiv, este important a fi
supusă atenției o definiție a petrolului: combustibil mineral clasic, de origine organică.
Constituie, în fapt, un amestec complex de hidrocarburi lichide și s-a format, în decursul unei
lungi perioade de timp, din planctonul (organismele mărunte ce plutesc în masa apei) depus
pe fundul unor bazine marine închise (mări interioare, golfuri, lagune), cu apă sărată sau
salmastră și care, sub influența bacteriilor, s-a transformat într-un nămol numit sapropel,
supus și el, ulterior, la mai multe transformări succesive.1 Dincolo de considerațiile pur
tehnice pe care le putem avea, un lucru este cert: petrolul este departe de a fi lipsit de
importanță în modul în care politica internațională se conturează de mai bine de 70 de ani.
1
Silviu Neguț (coord.), Geografie Economică Mondială, Editura Meteor Press, București, f.a., p. 49.

1
Este foarte clar că nu este greșită afirmația conform căreia suntem martorii și trăitorii unei
civilizații a petrolului și sunt suficiente argumente care vin în sprijinul acestei afirmații. Există
o diferențiere clară a categoriilor de produse petrochimice, de așa manieră încât avem oleofine
și compuși aromatici. Acestea se constituie în bază pentru noi produse pe care le utilizăm
zilnic, cum ar fi: detergenți, îngrășăminte, mase plastice, combustibili, medicamente,
cosmetice, cauciuc sintetic.2 Această enumerație mai poate continua cu mulți alți termeni, însă
deja am acoperit o gamă largă de produse pe care le utilizăm în fiecare zi. Acest argument, la
care putem adăuga și faptul că industria petrolieră este cea mai mare din lume, demonstrează
clar că toți locuitorii planetei trăiesc într-o civilizație petrolieră.
Locul petrolului în piramida energetică a omenirii este incontestabil. De mai bine de
20 de ani, cel puțin 30% din consumul de energie primară a fost reprezentat de către petrol. 3
Având în vedere creșterea exponențială a consumului acestei resurse, este bine să ne întrebăm
de câte rezerve dispunem și pentru cât timp ar putea să ne ajungă acestea.
Conform unei statistici publicate de către OPEC- Organization of the Petroleum
Exporting Countries, la nivelul anului 2016, existau 1,492,16 miliarde de barili de petrol drept
rezerve, dintre care 81,5% aparțin statelor membre OPEC- 1,216.38 miliarde de barili, în
timp ce numai 18, 5% din rezerve aparțind altor state din afara organizației- 275.38 miliarde
barili.4 British Petroleum Company a realizat o ierarhizare a regiunilor în funcție de rezervele
existente de petrol, fapt care va explica o serie de interese ale unor state în Asia Centrală:5

Regiune Numărul total de miliarde de barili la

finele anului 2016
America de Nord 227.5
America Centrală și de Sud 327.9
Europa și Eurasia 161.5
Orientul Mijlociu 813.5
Africa 128
Asis-Pacific 48.4
Total MONDIAL 1706.7

2
Viorel Mionel, Geoeconomie. Competiția globală pentru resurse strategice, Editura Universitară, București,
2017, p. 149.
3
Ibidem, p. 151.
4
http://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/330.htm, accesat la data de 9 mai 2018.
5
https://www.bp.com/content/dam/bp/en/corporate/pdf/energy-economics/statistical-review-2017/bp-statistical-
review-of-world-energy-2017-oil.pdf, accesat la data de 9 mai 2018, p. 2.

2
 După cum poate fi observat și din tabel, cu orice alte variații ar mai putea să apară în
viitorul apropiat, majoritatea rezervelor petroliere sunt deținute de către Orientul Mijlociu.
Statele membre OPEC dețin următoarele resurse petroliere:6

State membre ale OPEC Numărul total de Procentul de rezerve

miliarde de barili la petroliere deținut la nivelul
finele anului 2016 OPEC
Venezuela 302.25 24.8%
Arabia Saudită 266.21 21.9%
Iran 157.20 12.9%
Irak 148.77 12.2%
Kuwait 101.50 8.3%
Emiratele Arabe Unite 97.80 8.0%
Libia 48.36 4.0%
Nigeria 37.45 3.1%
Qatar 25.24 2.1%
Algeria 12.20 1.0%
Angola 9.52 0.8%
Ecuador 8.27 0.7%
Gabon 2.00 0.2%

Studiind tabelele de mai sus, este mai mult decât clar că Orientul Mijlociu este
principalul exportator de țiței și, mai mult decât atât, deține un număr impresionant de
conducte.7 Spre exemplu, cei mai mulți kilometri de conductă sunt în proprietatea Arabiei
Saudite- peste 19.000 de km. O adevărată rețea de conducte petroliere poate fi identificată
între Statele Unite și Canada: Trans Alaskan Pipeline, Trans Mountain Pipeline, Lakeland
Pipeline, Keystone Pipeline, Express/Plate Pipeline.8

2. OPEC- principalul actor în geopolitica petrolului

Dacă Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol este sau nu un element central în

geopolitica petrolului, a fost un subiect amplu și supus unei dezbateri continue. Momentul de
început al acestei organizații este anul 1960, luna septembrie, atunci când Arabia Saudită,
Venezuela, Iran, Irak și Kuwait au puz bazele acesteia, având drept scop principal
coordonarea politicilor petroliere ale statelor membre și asigurarea prețurilor corecte și stabile

6
http://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/330.htm, accesat la data de 9 mai 2018.
7
http://www.iags.org/geopolitics.html, accesat la data de 9 mai 2018.
8
Viorel Mionel, Op. cit., p.163.

3
pentru producătorii de petrol.9 Aceasta a fost înființată în Bagdad. În prezent, are un sediu
central în Viena. La acel moment, al anilor ´60, existau 7 companii multinaționale petroliere,
numite Seven Sisters, care proveneau din afara Chinei, URSS-ului. Statelor Unite și Canadei,
iar acestea sunt următoarele: Anglo Persian Oil Company (British Petroleum se numește în
prezent), Gulf Oil (o parte au intrat în proprietatea British Petroleum, iar cealaltă parte a intrat
în componența Chevron), Standard Oil of California (astăzi poartă numele de Chevron),
Texaco (ulterior a devenit parte componentă a Chevron), London headquartered Royal Dutch
Shell, Standard Oil Company of New Jersey (mai târziu a devenit Exxon), și Standard Oil
Company of New York (a luat numele de Mobil, care împreună cu Exxon au creat
ExxonMobil).10 Aceste companii au dominat piața petrolieră din toate punctele de vedere,
inclusiv exporturile. Până în 1973, când a avut loc criza petrolieră, mai bine de 85% din
rezervele petroliere erau sub controlul acestor companii. Având în vedere situația existentă,
în anul 1968, statele membre ale OPEC au semnat o declarație comună în care își rezervau
dreptul asupra resurselor petroliere existente pe teritoriile acestora. În doi ani, aceasta reușește
să aibă un cuvânt important de spus în ceea ce privește stabilirea prețurilor petrolului.
Prima criză a petrolului a fost declanșată de OPEC din dorința de a răspunde negativ
acțiunii Statelor Unite de a sprijini Israelul în Războiul de Yom Kippur. Embargoul asupra
livrărilor de petrol a fost o mare problemă pentru Statele Unite, Japonia și aliații acestora din
Vestul Europei. Prețul petrolului a ajuns de la 3 dolari la 12 în aproximativ un an. Acesta este
momentul pe care îl putem considera elocvent pentru a demonstra rolul petrolului în acțiunile
geopolitice. Dincolo de faptul că statele au dus dintotdeauna o luptă acerbă pentru resurse și
bogăție, dependența de țiței, specifică civilizației petroliere, face din acesta o armă
incontestabilă pentru statele ce îl dețin din abundență.
Cea de-a doua criză a petrolului s-a desfășurat în 1978-1979. Deși statele membre
NATO au fost considerate în permanență aliatele Statelor Unite, embargoul asupra petrolului
era o piatră de moară pentru țările vizate. Această problemă a creat oarecare disensiuni între
aliații europeni, dar și Japonia în ceea ce privea politica SUA îndreptată spre Orientul
Mijlociu. Miza era una foarte clară: OPEC avea să întrerupă embargoul atunci când Statele
Unite ar fi fost capabile să asigura pacea în Orientul Mijlociu. În consecință, administrația
Statelor Unite, prin persoana lui Henry Kissinger, a început negocieri separate cu Israel, Egipt
și Siria cu scopul retragerii trupelor israeliene din Golan și Sinai.

9
Bassam Fattouh, Lavan Mahadeva, OPEC: What Difference has it made?, în
https://www.oxfordenergy.org/wpcms/wp-content/uploads/2013/01/MEP-3.pdf, accesat la data de 9 mai 2018, p.
4.
10
https://www.financial-dictionary.info/terms/seven-sisters-oil-companies/, accesat la data de 9 mai 2018.

4
 La o primă vedere, coeziunea dintre statele membre ale OPEC ar părea foarte bună,
însă aparențele înșeală și de data aceasta. Coeziunea de grad înalt nu poate fi obținută
deoarece în organizație există o serie de probleme ce nu au fost încă rezolvate. Nu există o
coordonare eficientă între statele membre, iar acest aspect le diminuează influența ca
organism întreg. Spre exemplu, Iranul și Arabia Saudită se află într-o dispută din cauza
cotelor de producție. Este bine de amintit că Arabia Saudită este cel mai relevant membru al
OPEC, prin urmare, dacă acest stat fanion are probleme cu coordonarea și relaționarea cu alți
membri, devine foarte probabil ca și ceilalți actori mai puțin relevanți ai organizației să aibă
viziuni disparate. Astfel de disensiuni nu pot face altceva decât să diminueze coerența
acțiunilor organizației. Ba mai mult, Iran și Arabia Saudită se află într-o dispută și pentru
câștigarea supremației în lumea islamică. Alte două probleme ale OPEC se pot concentra în
jurul oportunismului statelor membre, dar și concurența pe care o prezintă unele țări din afara
organizației. Sigur că dacă privim OPEC doar din perspectiva obținerii unui preț cât mai bun
pentru țiței, atunci se poate afirma că ținta organizației a fost atinsă. Totuși, în lipsa unor
soluții pentru problemele apăsătoare ale Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol, este
foarte puțin probabil ca aceasta să capete unitatea și eficacitatea organizațiilor transatlantice.

3. În loc de concluzii

Întrucât rolul petrolului în politica de putere nu poate fi pus sub semnul întrebării,
extirparea acestuia din ecuaţia calculului puterii iese din discuţie. Totuşi, geopolitica
petrolului este marcată de două reduceri de dependenţe: cea dintre posesor şi consumator şi
cea dintre consumator şi posesor. Este foarte adevărat că statele care au în posesie petrol sunt
avantajate, însă numai cu condiţia să ştie să îl gestioneze prin politici eficiente și eficace.
Aceasta nu este o axiomă, fapt pentru care realitatea a demonstrat posibilitatea existenței unor
situații diferite. Dacă între consumator și producător există o discrepanță prea mare, atunci
apar probleme, mai ales dacă cel ce consumă este mult mai puternic decât cel ce furnizează.
Acest aspect poate fi observat urmărind situația din jurul petrolului caspic.11
Cea mai mare provocare pentru statele dependente de importurile petroliere va fi
diversificarea surselor pentru a nu ajunge în situația în care este acum Uniunea Europeană în
legătură cu importurile de gaz rusesc. Mai multe alternative pentru importuri va crea
posibilitatea alegerii celor mai puțin nocive surse (printr-o soluție mai puțin nocivă ne referim

11
Nicolae Dolghin, Geopolitica. Dependențele de resursele energetice, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, 2004, p. 18.

5
la una care să presupună mai puține compromisuri). Petrolul rămâne o resursă finită, chiar
dacă au existat și unele teorii care susțineau contrariul. Consumul acerb de energie, care
conduce și la consumul acerb de petrol, va crea probleme în descoperirea unor noi rezerve de
care să se poată dispună în viitorul ceva mai îndepărtat. Statistic vorbind, atunci când se
consumă 10 barili de petrol, sunt indentificați doar alți 4 care l-ar putea înlocui. 12 Dacă ne
îndreptăm atenția spre state precum China, India, Japonia, Statele Unite, cea mai mare parte a
țărilor din Uniunea Europeană, sunt consumatori de resurse petroliere într-o măsură mult mai
mare decât produc. Cu ceva ani în urmă, Statele Unite erau principalul consumator de energie,
însă locul a fost ocupat de China.
Chiar dacă au trecut multe decenii de la crizele petrolului, importanța acestuia rămâne
demnă de luat în calcul și astăzi. Între Rusia și Occident, au existat probleme din acest punct
de vedere, de așa manieră încât orice scădere susținută asupra prețului petrolului nu ar face
altceva decât să afecteze Rusia, mai ales din cauza faptului că principalele sale exporturi sunt
de natură energetică. Chiar dacă Federația Rusă a rezistat sancțiunilor Occidentului, pierderile
de câteva puncte procentuale din PIB au creat instabilitate. În Asia Centrală intervin
schimbări în ceea ce privește dependențele. Spre exemplu, Turkmenistanul a devenit unul
dintre furnizorii principali de petrol ai Chinei.
Indiferent de modul în care sunt privite resursele petroliere, apartenența lor la modul
de construire al jocurilor geopolitice rămâne de actualitate. Nu este deloc greșit să vorbim
despre o geopolitică a țițeiului atâta vreme cât se poate demonstra cu atâta ușurință câte daune
pot provoca fluctuațiile de preț ale acestuia. Pe termen lung, trebuiesc identificate noi bazine
petroliere și, cel mai probabil, și noi modalități de extracție și prelucrare, de așa manieră încât
lumea să nu se găsească în mijlocul unei crize energetice fără ieșire.

BIBLIOGRAFIE

I. Monografii:

1. Dolghin, Nicolae, Geopolitica. Dependențele de resursele energetice, Editura

Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2004.
2. Mionel, Viorel, Geoeconomie. Competiția globală pentru resurse strategice,
Editura Universitară, București, 2017.
12
Ibidem, p. 19.

6
 3. Neguț, Silviu (coord.), Geografie Economică Mondială, Editura Meteor Press,
București, f.a..

II. Surse web:

1. http://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/330.htm
2. https://www.bp.com/content/dam/bp/en/corporate/pdf/energy-
economics/statistical-review-2017/bp-statistical-review-of-world-energy-
2017-oil.pdf
3. http://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/330.htm
4. http://www.iags.org/geopolitics.html
5. https://www.financial-dictionary.info/terms/seven-sisters-oil-companies/