Aceasta apare cand sunt mosteniti factori ai coagularii anormali, facandu-i inacapabili sa
functioneze normal.
Gena hemofiliei poate sa prezinta mai multe erori, care pot produce diferite anormalitati ale
factorilor coagularii.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Tipuri de hemofilie">Tipuri de hemofilie
3. Cauze
4. Factori de risc
5. Simptome
6. Mecanism fiziopatologic
7. Consult de specialitate
8. Medici specialisti recomandati
9. Expectativa vigilenta
10. Investigatii
11. Screening
12. Tratament
13. Profilaxie
14. De retinut!
15. Citeste pe aceeasi tema
Tipuri de hemofilie
Sus
Hemofilia este o boala ereditara, transmisa genetic. Riscul aparitiei hemofiliei la un copil
depinde de materialul genetic al parintilor.
Uneori, un copil se naste cu hemofilie datorita mutatiilor care se produc la nivelul
cromozomilor de la nivelul ovulelor sau spermatozoizilor de la unul sau ambii parinti.
Cercetatorii nu cunosc motivele de ce apar aceste mutatii la unii oameni.
Simptome
Sus
Simptomele bolii sunt observate in timpul copilariei. Persoanele cu forme minore de boala,
pot sa nu prezinte simptome pana tarziu in timpul vietii. Desi exista mai multe tipuri de
hemofilie, simptomele sunt aceleasi.
Hemofilia in forma severa este usor de diagnosticat in prima copilarie sau in primul an de
viata. Cu toate acestea, formele usoare pot fi diagnosticate doar la varsta de adult. Daca se
suspecteaza o problema de coagulare, se fac urmatoarele teste dintr-o singura proba de
sange, care pot ajuta la punerea diagnosticului de hemofilie, tipul sau si severitatea:
- timpul de protrombina (PT), care masoara alti factori ai coagularii, altii decat cei pentru
hemofilie. Majoritatea persoanelor cu hemofilie au rezultate normale la acest test. PT poate
fi anormal in alta afectiune care cauzeaza sangerarea
- timpul partial activat de tromboplastina (APTT) ce masoara factorii VIII si IX ai coagularii,
care sunt absenti sau nu functioneaza adecvat la persoanele cu hemofilie. Acest test nu
poate determina ce tip de hemofilie este (A sau B) sau daca defectul este la nivelul
factorului VIII sau IX. O persoana cu hemofilie are un rezultat anormal al APTT-lui
- testul probarii factorului coagularii, care determina severitatea hemofiliei prin masurarea
activitatii nivelurilor de factor VIII si IX in sange, care indica calitatea factorilor coagularii si
functionarea lor:
- hemofilia minora: Nivelul de factori VIII si IX este 5% din normal sau mai mult. Aceasta
forma poate sa nu fie recunoscuta pana la aparitia unei sangerari excesive dupa o trauma
majora sau tratament chirurgical
- hemofilia moderata: Nivelul de factori VIII si IX este intre 1-5% din normal. Sangerarea
apare dupa o luxatie sau entorsa
- hemofilia severa: Nivelul de factori VIII si IX este sub 1% fata de normal. Sangerarea
apare de mai multe ori pe saptamana fara un motiv aparent
- teste mixte de coagulare in care plasma recoltata este amestecata cu plasma normala
pentru a se observa daca atinge un nivel normal de factori de coagulare. Daca nu ajunge la
un nivel normal, in plasma recoltata exista inhibitori ai factorilor de coagulare VIII si IX. In
acest caz, vorbim despre hemofilie dobandita.
Screening
Sus
Daca se cunosc in familie cazuri de hemofilie, se vor face teste genetice pentru depistarea
defectelor ce produc boala, pentru a se evidentia purtatorii (doar femeile sunt purtatoare) in
cazul in care sunt planificati copii. Acest lucru ajuta la luarea unor decizii despre sarcina si
ingrijirea prenatala.
In timpul sarcinii, se fac amniocenteze si se recolteaza probe de biopsie din corionul vitelin
pentru a se testa fatul pentru defecte genetice, ce produc hemofilia. Daca se descopera ca
fatul are hemofilie, se va lua decizie daca se intrerupe sau nu sarcina. Daca se va continua
sarcina, medicul curent si medicul specialist in genetica vor face cunoscute parintilor
problemele pe care le vor intampina dupa nasterea copilului si cum va fi acesta afectat de
boala. Folosindu-se terapii moderne si cu o ingrijire corespunzatoare pentru a preveni
sangerarea, persoanele cu hemofilie au o speranta buna de viata.
Copilul va fi testat dupa nastere pentru hemofilia A, dintr-o proba de sange luata din
cordonul ombilical. Testarea pentru hemofilia B la nou nascuti nu este eficienta intrucat nou
nascutii au un nivel scazut de factor IX. Testarea pentru factorul IX al coagularii este mai
eficienta dupa ce copilul a implinit 6 luni.
De retinut!
Exista multe tipuri de boli ce prezinta o diateza hemoragica, ce rezulta in urma unui deficit al
factorilor coagularii, unele dintre ele fiind foarte rare. Boala von Willebrand este cea mai
frecventa dintre bolile ereditare hematologice. Ca si in hemofilie, defectul este tot la nivelul
factorului VIII al coagularii. Simptomele sunt identice, dar printr-un mecanism diferit,
afectand atat barbatii cat si femeile.
Tratament
Sus
Tratament - generalitati
Tratamentul hemofiliei se stabileste in functie de severitatea bolii. Intrucat hemofilia este o
boala genetica, tratamentul se incepe de cele mai multe ori de la nastere. Hemofilia se
tratateaza, in principiu, prin inlocuirea factorilor coagularii anormali pentru a preveni
pierderile severe de sange si complicatiile sangerarii.
Virusii pot fi transmisi prin sangele de la donatori, desi acest lucru se intampla destul de rar.
Inca din 1985, produsele de sange, cum ar fi concentratele de factori de coagulare, au fost
testate pentru boli virale produse de virusuri ca virusul imunodeficientei umane (HIV),
virusul hepatitei B si hepatitei C. Sangele suspectat de astfel de virusuri nu va fi utilizat.
Majoritatea procedurilor de purificare ale sangelui distrug majoritatea virusurilor care nu
sunt detectati la examenul screening uzual. Unele virusuri inca raman in sange cum ar fi
virusul hepatitei A si parvovirusurile, care sunt greu de detectat datorita structurii lor
moleculare. Drept urmare, in unele cazuri destul de rare, virusurile se pot transmite prin
plasma ce contine factorii coagularii, lucru care poate produce complicatii. Concentratele de
plasma produse in laborator (folosind tehnica ADN-ului recombinat) nu transmit virusuri.
Tratament initial
Se face planning familial inaintea posibilei sarcini, in cazul in care exista istoric de hemofilie
in familie. Diagnosticul poate fi pus de la nastere. Uneori, mamele nu stiu ca sunt purtatoare
de hemofilie, iar in aceste cazuri se descopera ca fiul are hemofilie in momentul in care vor
fi evidente echimoze sau sangerari dupa accidentari. Se vor face teste care sa determine
daca este vorba de hemofilie sau care este severitatea acesteia.
Copiii si adulti cu o forma usoara de hemofilie, nu necesita tratament cu concentrate de
factori de coagulare, cu exceptia momentelor in care este nevoie de o interventie medicala
sau stomatologica sau dupa o accidentare. Pentru o forma severa de hemofilie, se
administreaza concentrate intravenos. Un copil mai mare de 10 ani poate invata sa-si
administreze singur aceste concentrate, ce inlocuiesc factorii sai de coagulare anormali.
Tratament de intretinere
Factorii coagularii sunt inlocuiti prin injectarea intravenoasa de noi factori de coagulare.
Severitatea bolii detemina cantitatea de factori de coagulare care vor fi inlocuiti.
- in formele severe de hemofilie se vor inlocui factorii coagularii la perioade regulate de timp
(profilaxie) pentru a preveni sangerarea sau in conditiile necesitatii acestora dupa aparitia
simptomelor de sangerare sau in urma unor activitati care produc hemoragie
- in forme mai putin severe de hemofilie, factorii coagularii sunt inlocuiti in urmatoarele
conditii:
- sangerare dupa o accidentare
- se prevede sangerare inainte de o interventie chirurgicala
- cand se practica activitati care pot provoca sangerare, cum ar fi sporturi de contact intre
persoane.
De retinut!
Tratamentul medicamentos poate fi folosit pentru a creste sinteza factorilor de coagulare, mai
ales in cazul unor interventii medicale sau stomatologice. Acestea sunt eficiente doar in
formele usoare de boala. Sunt administrate in asociere cu factori ai coagularii, daca exista o
forma mai severa de boala.
Majoritatea complicatiilor sunt tinute sub control prin injectarea de factori de coagulare.
Complicatiile pot sa apara si in urma tratamentului cu factori de coagulare.
Durerea cronica de la nivelul articulatiilor apare la persoanele cu hemofilie care au unul sau
mai multe episoade de sangerare severa la nivelul articulatiilor in fiecare an. Narcoticele sunt
tratamentul cel mai eficient pentru a ameliora durerea de la nivelul articulatiilor asociata
hemofiliei. In unele cazuri se recomanda proteza articulara.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Tratamentul ambulator pentru hemofilie se refera la educarea pacientului pentru a
recunoaste cand incepe sangerarea, administrarea de factori ai coagularii, un regim
alimentar sanatos si exercitiu fizic regulat. Autoingrijirea sau ingrijirea unui copil cu hemofilie
la domiciliu poate conduce la o calitate mai buna a vietii.
Exista anumiti pasi care imbunatatesc starea de sanatate si previn episoadele de
sangerare.
Este important, in mod special, sa se previna sangerarea in articulatii, intrucat acest lucru
poate conduce la incapacitati motorii severe:
- mentinerea unei greutati normale corporale. La supraponderali, stresul in plus asupra
articulatiilor poate declansa sangerare
- exercitii fizice cu prudenta. Efortul fizic cum ar fi cel de la inot, ce nu pune un stres in plus
asupra articulatiilor, este recomandat
- nu se administreaza medicamente neprescrise decat daca sunt recomandate de medic.
Se evita AINS (antiinflamatoare nestoidiene), cum sunt Aspirina, Ibuprofen, care pot afecta
coagularea sangelui
- se previn accidentarile din activitatile casnice
- se vor recunoaste episoadele de sangerare, astfel incat la aparitia acestora dupa o
accidentare sau spontan aparute, sa se poata administra un tratament imediat.
Tratament chirurgical
Nu exista tratament chirurgical pentru hemofilie. Cu toate acestea, complicatiile bolii, cum ar
fi problemele articulare, sangerarile pericerebrale sau edemele care fac sa creasca
tensiunea la nivelul bratelor sau membrelor inferioare (sindrom de compartiment), pot
necesita tratament chirurgical.
Inlocuitorii de factori de coagulare sunt necesari inainte, in timpul si dupa tratamentul
chirurgical, inclusiv proceduri dentare.
Persoanelor cu forme minore de hemofilie li se pot administra agenti antifibrinolitici sau
desmopresin acetat inaintea interventiei stomatologice. Factori ai coagularii, agenti
antifibrinolitici sau cei aderenti la fibrina si posibil, desmopresin acetatul sunt de obicei
folositi in combinatie pentru controlul sangerarii intrabucale.
Alte tratamente
Problemele in urma sangerarii cauzate de hemofilie, pot fi prevenite si tratate cu inlocuitori
ai factorilor de coagulare. Factorii de coagulare se obtin de la donatori (factori ai coagularii
derivati din plasma) sau sunt produsi in laborator (inginerie genetica a ADN-ului recombinat).
Cantitatea de factori ai coagularii necesari este determinata de severitatea hemofiliei si/sau
locul sangerarii. Este nevoie de o cantitate mai mare de factori ai coagularii pentru
interventia chirurgicala sau sangerare intracerebrala, decat pentru situatiile mai putin
serioase, cum ar fi o interventie dentara.
Deoarece este o boala ereditara, hemofilia nu poate fi prevenita. Daca unii dintre membrii
apropiati ai familiei au hemofilie sau sunt purtatori sanatosi, se va cere sfatul genetic al unui
specialist in bolile transmise genetic (genetician medical), in cazul in care se doreste un
copil, inainte de aparitia sarcinii. Un consilier pe probleme genetice va spune cat de
probabil este sa se nasca un copil cu hemofilie si cat de severa va fi aceasta.
Daca aceasta boala exista deja, se va mentine o stare cat mai buna de sanatate, o greutate
constanta, limitarea stresului in articulatii, lucru care poate produce hemartroza. De
asemenea, se va consulta medicul specialist in crearea unui model de exercitii fizice pentru
persoanele cu hemofilie. Exercitiul fizic zilnic creste forta musculara si ajuta la prevenirea
hemoragiei.
Este importanta prevenirea sangerarii articulare intrucat poate conduce la incapacitati
severe.
De retinut!
Sus
Cercetatorii estimeaza ca terapia genica va putea in cele din urma sa determine producerea
de factori ai coagularii. Intrucat majoritatea populatiei nu are acces la aceasta terapie
eficienta, studiilor nu li se acorda o mare importanta. Dezvoltarea genica s-a facut in asa fel
incat, acestea adiministrate la animale de laborator, induc producerea de factori de
coagulare pe o perioada scurta de timp (2-3 saptamani). Acesti cercetatori studiaza in
prezent o metoda pentru a determina organismul uman sa produca factori de coagulare pe
o perioada mai lunga de timp. In prezent se fac studii de terapie genica.