Expertizarea 

fizico-chimică a urmelor
secundare  ale  impuscaturii

CUPRINS

1. Introducere

1
 1.1. Aspecte generale privind expertiza criminalistica

1.2. Fenomenul tragerii şi elementele sale

2. Metode si tehnici de analiza
3. Clasificarea armelor de foc
4. Ridicarea urmelor
4.1. Urme principale si secundare
5. Microscopia electronică cu baleiaj cu spectometrie de raze X, cu dispersie după energie
6. Metoda Bayesiana

Bibliografie

Introducere

1.1. Aspecte generale privind expertiza criminalistica

Expertiza criminalistică face parte din categoria cea mai largă a expertizelor judiciare
ce constituie un mijloc de probă, un procedeu probator, prin care, pe baza unei cercetări
fundamentate pe date şi metode ştiinţifice, expertul aduce la cunoştiinţa organului judiciar
concluzii motivate ştiinţific cu privire la fapte pentru a căror lămurire sunt necesare
cunoştinţe specializate.

Cecetarea criminalistică a urmelor secundare ale tragerii este destinată descoperiri şi

examinării urmelor aparţinând factorilor secundari ai tragerii cu o armă de foc, formaţi în

2
jurul sau în interiorul orificului de intrare a proiectilului, ca şi a urmelor specifice de tragere
fromate pe mâna persoanei care a folosit arma.

Urmele produse la descărcarea unei armări pot furniza informații importante în

cazurile în care sunt ridicate întrebări referitoare la o posibilă asociere a armamentului cu o
persoană, timpul de la descărcare sau distanța de tragere. Odată cu progresele tehnologice,
provocările criminalistice prezentate de aceste urme, cunoscute sub numele de reziduuri de
împușcare, se mută de la domeniul analitic la interpretarea rezultatelor analitice.

Săvârşirea infracţiunilor cu arme de foc nu a deţinut niciodată o pondere

semnficativă în numărul infacţiunilor săvârşite, dar întodeauna au reprezentat un interes
atat din partea oraganelor de anchetă cât şi societăţii în general.

Acest interes nu este datorat tipului infracţiunilor săvârşite, ci modului cum au fost
săvârşite, prin folosirea unei arme de foc. Acest efect îl atrage arma de foc datorită calitaţilor
sale, fiind cunoscut prin forţa de pătrundere a unui proectil explulzat pe ţeava armei de către
pulberea explozivă din tubul cartuşului.

În practică se ivesc diferite situaţii în care nu este posibil ca prin mijloacele uzuale de
probă (declaraţiile marotrilor, obiectele găsite la faţa locului) să se lamureacă cauza în
întregul ei.

În cazurile de examinare a urmelor lăsate de armele de foc se apelează la metode şi

mijloace de cercetare fizică sau chimică, cum ar fi fotografia, microfotografia, microscopia,
acţiunea luminii ultraviolete sau infraroşii, raze X, analize chimice de laborator pentru
examinarea şi evidenţierea urmelor de pulbere arsă sau nearsă.

1.2. Fenomenul tragerii şi elementele sale

În timpul tragerii cu o armă de foc, cuiul percutor loveşte capsa de iniţiere a

cartuşului, determinând aprinderea pulberii de iniţiere, cu producerea unei flăcări în
interiorul tubului cartuşului. Praful de puşă din interiorul tubului cartuşului începe să ardă,
transformând-se din solid în gaz. Acest volum de gaze, generat în urma arderii prafului de
puşcă, creează presiune în interiorul cartuşului presiune care va forţa proiectilul să avanseze
de-a alungul ţevii armei. Presiunea generată în spatele proiectilului este eliberată imediat
după ce acesta părăseşte gura ţevii. Proiectilul acţionează ca un dop într-o sticlă cu şampanie
bine agitată. Când glonţul părăseşste gura ţevii armei, presiunea împinge cu viteză mare
rezidurile de tagere în afara ţevii armei. Reziduurile sunt împrăştiate din ţeavă sub forma
unui con fumegând.

Pulberile de iniţiere utilizate cel mai frecvent conţin sulfat de plumb, azotat de bariu,
sulfură de stibiu şi ca urmare rezidurile tragerii conţin, în principal, elemente chimice Pb, Ba,
Sb, Al, S, Sn, Ca, K, Cl, Si.
3
 Se pot întânli şi pulberi de iniţiere pe bază de merur, în special în munţia fabricată în
Europa de Est şi utilizată în Orientul Mijlociu. În prezent însă, din motive ecologice, pentru a
aevita contaminarea aerului cu plumb, majoritatea producătorilor de muniţe pentru armele
de foc oferă muniţie fără plumb care conţine Al, Si, Cu şi Sn, asociate uneori cu elementele
Sr, Sn, K şi-sau Ba.

Tubul cartuşului este confecţionat cel mai desea din Pb sau Sb, dar mai există şi
proiectile care conţin aliaje feroase.

Pulberile din interiorul cartuşului pot fi pulbere fără fum sau pulbere neagra (cu fum).
Pulberea neagră conţine o combinaţie de azotat de potasiu (75%), carbon (15%) şi sulf (10%).
Conform unui studiu recent al FBI, pulberea fără fum poate să conţină până la 23 de compuşi
organici. Această pulbere este compusă din nitrat de celuloză (accelerant), nitroglicerină
(material energetic) şi aditivi, cum ar fi difenilamina (stabilizator), etilcentralită sau
metilcentralită (stabilizatori sau-şi agenţi de gelifiere), izomeri ai dinitrotoluenului.
Difenilamina se descompune în N-nitrozodifenilamină şi diferiţi nitroderivaţi.

În urma arderii, pulberile balistice se transformă într-o masă foarte mare de gaze,
caracterizată prin presiuni mari de 2500 - 3500 kgf/cm 2 şi temperaturii ridicate , care în
momentul formării gazelor ating valori înjur de 2500 - 3500 K. Parte din energia calorică se
transformă în energie cinetică, imprimând proiectilului în momentul părăsirii gurii de foc
viteze înjur de 700 - 1000 m/s, iar temperatura gazelor scade, de până la 1500 -2000 K.

2.Diferite metode şi tehnici de analiză

1. Examinarea şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii de natură organică se

realizează cu următoarele tehnici:

 teste culoare de difenilamină şi reactivul Griess pentru evidenţierea urmelor de

compuşi organici din categoria nitroderivaţilor;
 cromatografia în strat subţire;
 lichid cromotografie cu spectometrie de masă;
 spectometrie de mobilitate ionică;
 electroforeză capilară pentru indentificarea şi analiza ionilor anorganici conţinuţi în
pulberile fără fum arse şi nearse;
 cromatografie gazoasă cu spectometrie de masă.
2. Exminarea şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii de natura anorganică se
realizează cu următoarele tehnici:

 testele de culoare cu difenilamină şi reactivul Griess pentru evidenţierea urmelor de

compuşi anorganici din categoria azotaţilor;
 teste pentru identificarea stibiului cu idoura de trifenillmetilarsonium (coloraţie
portocalie(, a a plumbului şi bariului cu rodizonat de sodiu (coloraţie roşie pentru ambele

4
elemente, care la adăugare de acid clorhidric diluat devine purpurie indicând prezenţa
plumbului);
 spectrometria de absorţie atomică;
 chemoluminişcenţa;
 spectrometria de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv;
 spectrometria de fluorescenţă de raze X;
 microscopia electronică cu balneaj cu spectrometrie de raze X, cu dispersie după
energie (SEM/EDS).
Nu toate tehnicile enumerate pot să ofere specificitatea necesară identificării
urmelor secundare ale împuşcăturii in criminalistică, deoarece majoritatea lor nu analizează
particulele ca atare. Singurul echipament care pote să frunizeze informaţiile morfologice şi
analitice refritoare la particulele analizate într-o manieră nedistructivă şi permite detecţia şi
identificarea particuleler urmelor secundare ale împuşcăturii cu specificitate maximă este
microscopul electronic, cuplat cu spectometru de raze X.

3.Clasificarea armelor de foc

Prin arme de foc în sensul Legii se înţeleg acele arme a căror funcţionare determină
aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe aprinse sau luminoase ori
împrăştierea de gaze nocive iritante sau de neutralizare, pe baza forţei de expansiune a
gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături.

 arme de tir, cu glonţ sau cu alice, special fabricate sau confecţionate pentru practicarea
tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de către Federaţia Româna de Tir

 arme de vânătoare, cu glonţ, cu alice sau mixte, destinate practicării vânătorii

 arme confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare

 arme ascunse, astfel fabricate sau confecţionate încât existenţa lor să nu fie vizibilă ori
bănuită

 arme de panoplie, făcute inofensive, dacă, prin valoarea lor istorică, ştiinţifică sau care
constituie daruri, recompense ori amintiri sunt destinate a fi păstrate în instituţii de cultură şi
artă, asociaţii cultural-artistice şi sportive sau în panoplii personale.

 arme de recuzită, făcute inofensive, destinate a fi folosite în activitatea – artistică sau de

producţie cinematografică – a teatrelor, circurilor, studiourilor de filme ori a altor asemenea
instituţii cultural – artistice;

 ansamblurile, subansamblurile şi dispoziţivele care se pot constitui şi funcţiona ca arme de

foc.

4. Ridicarea urmelor

În cazul comiterii unei infracţiuni care implică utilizarea unei arme de foc se pot trage
concluzii privind succesiunea evenimentelor chiar şi numai pe baza locului unde a fost

5
descoperită arma de foc implicate în comiterea faptei şi pe baza faptului dacă aceasta era
sau nu încărcată.

În momentul în care se ridică arme de foc trebuie să se ţină cont de următoarele

aspecte:

 siguranţa celui care manipulează arma şi a persoanelor prezente;

 fotografierea (fixarea detaliată a locului faptei şi a poziţiei în care a fost

descoperită arma de foc - se efectuează fotografii de orientare, schiţa, ale obiectelor
principale şi de detaliu);

 pentru manipularea armelor de foc şi a muniţiilor utilizaţi echipamente de

protecţie (mănuşi de unică folosinţa, măşti etc.) pentru a evita crearea unor urme
suplimentare sau deteriorarea urmelor existente;

 protejarea probelor ADN şi a urmelor papilare - se evită atingerea zonelor unde pot
fi descoperite alte genuri de probe (de ex. patul/crosa armei de foc, marginile încărcătorului
etc.);

 protejarea oricăror alte genuri de probe, în special a particulelor din zona gurii ţevii
(ţesut biologic, sânge, fire de păr, fibre etc.), împotriva ştergerii/pierderii. Se aplică un capac
din hârtie fixat pe exterior cu bandă adezivă; pentru ambalare/ ridicare/ manipulare nu se va
introduce nici un obiect pe canalul ţevii.

4.1.Urmele principale si secundare

Urmele principale sunt urmele apărute ca rezultat al folosirii armelor de foc si al

acţiunii fenomenelor dinamice : arma, cartuşul, glonţul, tubul, orificiul de intrare, orificiul de
ieşire, canalul orb si urmele de ricoşeu.

Urmele secundare ale împuşcăturii - prezenţa lor este influenţată de distanţa de la

care s-a efectuat tragerea.

Urmele secundare ale împuşcăturii apar ca rezultat al acţiunii fenomenelor termice si

chimice care au loc in canalul ţevii armei si la o oarecare distanta de aceasta. Din categoria
urmelor secundare cele mai importante sunt : urme rezultate din acţiunea flăcării, a gazelor,
urme de funingine, particule de pulbere arsa si nearsa, inelul de metalizare si particule de
unsoare.

Urmele rezultate din actiunea flacarii se manifesta sub forma unei arsuri limitrofe
orificiului de intrare, indeosebi in cazul in care teava este suficient de aproape de tinta. O

Urmele rezultate din actiunea gazelor se datoreaza presiunii gazelor provenite din
arderea pulberii in interiorul tevii si pot fi descoperite atunci cand tragerea s-a efectuat de la
o distanta nula sau foarte mica. In acest caz canalul format de glont se prezinta ca o

6
prelungire a canalului ţevii si primeşte pe pereti presiunea unei cantitati mari de gaze care il
dilata, iar orificiul de intrare capata o forma neregulata.

Urmele de funingine apar ca urmare a arderii incarcaturii de pulbere din cartus care
formeaza microparticule de funingine ce se găsesc in stare de suspensie in gaze. Purtata de
gaze, funinginea se depune pe ţinta formând un strat fin, iar in functie de intensitatea
acesteia se pot face aprecieri cu privire la distanta de la care s-a tras.

Particulele de pulbere arse si nearse constituie o alta urma suplimentara a

împuşcăturii deoarece in afara gazelor si funinginii de pe ţeava armei, mai ies in urma
glonţului si particule de pulbere nearsa ce acţionează ca nişte proiectile, având o viteza
iniţiala mare.

Inelul de metalizare mai este cunoscut si sub denumirea de “ guleraş “ sau “ inelul de
ştergere “ si se regăseşte in jurul orificiului de intrare. In cazul in care glonţul a pătruns prin
mai multe medii diferite ca densitate, urmele de metalizare si de ştergere se găsesc separat.
Inelul de metalizare poate fi evidenţiat cu ajutorul radiaţiilor x.

Particulele de unsoare se datorează faptului ca glonţul preia din canalul ţevii o parte
din unsoarea si vaselina folosita la întreţinerea acesteia si o depune pe ţinta, in jurul
orificiului de intrare. La tragerile de la distante foarte mici aceste urme apar sub forma de
picături, iar pentru evidenţierea lor pot fi folosite radiaţii ultraviolete care dau o fluorescenta
bleu-albăstruie, sau o coala de hârtie alba ce se aplica pe orificiul de intrare, absorbind astfel
urmele de unsoare.

5.Microscopia electronică cu baleiaj cu spectometrie de raze X, cu dispersie după

energie

Necesitatea de a idenitifica urmele secundare ale împuşcăturii precum şi problemele

privind utilitatea unor metode de indentificare a acestor ureme ridicate în practica
organelor de anchetă a făcut ca evoluţia în acest domeniu să fie una foarte dinamică şi
amplă. De la testul cu parafină descoperit în 1914 de către doctorul Iturrioz şi până astăzi la
microscopia electronică cu belaiaj, au fost propuse şi descalificate diferite metode pentru o
cat mai buna identificare şi analiză a particulelor urmelor secundare al împuşcăturii.

Metodelor ce nu analizează particulele în individualitatea lor le lipseşte specificitatea

necesară pentru detecţia rezidurilor tragerii în cercetarea criminalistică.

Analiza particulelor se reaizează printr-un microscop electronic cu baleiaj.

Microscopul electronic cu baleiaj (SEM) genereaza un flux de electroni care bombardeaza
proba supusa analizei. Ca rezultat al acestei interactii microscopia electronica cu baleiaj
permite o vizualizare clara a structurii generale a probei; pot fi observate suprafata
superioara, sectiunea transversala si suprafata inferioara. Din asimetria structurii si din
micrografii se poate estima in plus porozitatea si distributia marimii porilor. Limita de

7
rezolutie a unui microscop electronic simplu se afla in intervalul 0,01 µm (10 nm) pe cand
diametrul porilor suportilor se afla in intervalul 0,1-10 µm. Rezolutii de 5 nm se pot atinge cu
alte tehnici microscopice cum ar fi microscopia cu efect de camp, nanoscopia.

Acesta daca este echipat cu un detector de raze X poate să analizeze spectre de raze
X în monstre cu volum de caţiva microni cubici. Un spectometru cu raze X poate separa
emisile de raze X, în funcţie de lungimea de undă de difracţie de la un cristal (WDX) sau prin
utilizarea dispersiei de energie caracteristică a unui detector de stare solidă.

Rezoluţia ridicată a imaginilor obţinute este esenţială în identificarea şi separarea

microparticulelor urmelor secundare ale împuşcăturii. Acesta utilizează un fascicol de
elctroni pentru a vizualiza obiectul de analizat. El prezintă o profunzime a câmpului de 200
de ori mai mare decât a unui microscop optic, o rezoluţie extrem de înaltă şi o capacitate de
magnificare mai mare de 100.000. Suplimentar, în momentul bombardăriiprobei, electronii
dau o parte din ernergia lor elementelor prezente în componenţa probei şi această energie
poate fi reemisă sub formă de raze x, la o lungime de undă specifică fiecărui element chimic.

Majoritatea particulelor de tip urme secundare ale împuşcăturii sunt foarte mici (0,5
– 10 microni) şi, deoarece sunt împrăştiate pe o suprafaţă relativ mare este necesar să se
verifice-analizeze suprafeţe mari pentru a obţine rezulate valide din punct de vedere
statistic. În aceste condiţii cautarea manuală a microparticulelor de interes printre mii de
alte particule existente într-o părobă, nu este practică, este mare consumatoare de timp şi
este supusă uni risc mare de inducere de erori. Pe lângă acestea mai putem menţiona şi
materialele străine, cum ar fi fibre şi rămăşiţe de piele care pot face dificilă găsirea
rezidurilorilor sau chiar imposibilitatea de a fi văzute.

Din acete motive, alternativa automată a identificării/analizei urmelor secundare ale

împuşcăturii este mult mai atractivă, permiţând rularea rapidă, nesupravegheată, a mai
multor probe în timpul nopţii, oferindu-i astfel timp operatorului pentru validarea şi
procesarea datelor.

În conformitate cu standardul ASTM E1588-08, evaluarea particulelor metalice,

detectate prin microscopie electronică de baleiaj, cuplată cu spectometrie de raze X se
realizează pe baza morfologiei şi compoziţiei chimice elementelor a a cestora. Din punct de
vedere morfologic, particule cu diametrul cuprins între 0,5 µm cu formă sferică sau ovală,
dar şi agregate cu forme neregulate cu mărimi cuprinse între 1-100 µm, rezultate în urma
fuziunii particulelor de mici dimensiuni, sunt încadrate în categoria urmelor secundare ale
împuşcăturii.

Programul automat aferent microscopului electronic permite detecţia şi identificarea

urmelor secundare ale împuşcăturii, pe baza caracteristicilor morfologice şi a compoziţiei
elementale a particulelor. Fiecare buton este scanat în întregimeiar, după analiza
morfologică şi elementală, particulele identificate sunt clasificate automat în „carcateristice”
şi „indicative”. Particulele identificate sunt relocalizate şi reanalizate manual pentru

8
confirmare, la magnitudini de 1000 -2000 de ori.

Pentru evaluarea corectă a rezultatelor analitice chimişti criminalişti trebuie să aibă

infromaţii corealte cu evenimentele produse la faţa locului, referitor la următoarele
aspecte:

1. Contaminarea şi transferul urmelor secundare ale împuşcăturii, ca urmare a unor

manipulări greşite sau prin contaminarea cu urme secundare a împuşcăturii de la o tragere
anterioară, aspecte care pot să conducă la rezulate false pozitive;

2. Spălarea mâinilor sau purtarea mănuşilor pot să conducă la rezulate negative

false;

3. Timpul de depunere a particulelor urmelor secundare ale împuşcăturii, în

vecinătatea persoanei care a tras cu o armă de foc. În literatura de specialitate se precizează
că depunerile particulelor urmelor secundare ale tragerii se realizează la un interval de
câteva minute după producerea împuşcăturii.

4. Tipul muniţiei utilizate. datorită utilizării tot mai crescute a muniţiei fără plumb, nu
mai este posibilă ideintificarea particulelor conţinând plumb, bariu, stibiu ca şi
caracteristice, specifice tragerii cu armele de foc, ceea ce împiedică identificarea corectă a
particulelor urmelor secundare ale tragerii şi poate conduce la rezulatae fals negative;

5. Particlele ce prezintă compoziţii similare (Pb, Sb,şi Ba) cu cele ale urmelor
secundare ale împuşcăturii pot proveni din alte surse decât tragere cu o armă de foc.
Diferite domenii1 de activitate au fost identificate ca surse de particule cu compoziţie
similară cu cea a urmelor secundare ale împuşcăturii.

Metodele dezvolate în laboratoarele criminalistice europene, pentru analiza

particuleor urmelor secundare ale împuşcăturii, se bazează mai ales pe stabilirea aspectului
„caracateristic” decat pe interpreatrea staistică a rezultatelor.

În abordarae „fomală”, particulele urmelor secundare ale împuşcăturii evidenţiate

într-o probă sunt interpretate confrom regulilor unui protocol general de interpretare,
pentru a determina dacă particulele provin dintr-o sursă specifică sau nu. Problema cea mai
importantă a abordării „formale” o constituie faptul că anumite muniţii (muniţia fără
plumb2) nu produc particule „caracteristice” urmelor secundare ale împuşcăturii.

În abordarea „specifică”, „de la caz la caz”, praticulele urmelor secundare ale

împşcăturii descoperite pe o suprafaţă sunt comparate cu muniţia utilizată. Se apreciază că
această abordare este de mai mult ajutor justiţiei. Ea permite utilizarea rezultatelor
subestimate de abordarea ormală în anumite situaţii şi evită supra estimarea rezultatelor în
altele. Este recomandat ca abordarea „specifică”, „de al caz la caz” să fie urmată, ori de cate
ori este posibil, în interpretarea particulelor urmelor secundare ale împuşcăturii.

9
Consideraţiile staitstice şi bazele de date pot fi de ajutor nu numai în exprimarea „gradului
de unicitate” al diverselor particule descoperite, dar mai ales în evaluarea valorii unei
ipoteze particulare. Se consideră necesară dezvolatarea unor modele similare celor
existente pentru alte mijloace de probă (fibre, sticlă estc.) în vederea utilizării teoremie lui
Bayes în interpreatrea urmelor secundare ale împuşcăturii.

6. Metoda Bayesiana

In lucrarea Current perspectives in the interpretation of gunshot residues in forensic

science, cercetatorii au demonstrat ca expertiza poate oferi diferite dovezi referitoare la
gloanțe, cartușe, arme de foc și urmele secundare ale impuscaturii.

Pentru realizarea studiului, s-a folosit Metoda Bayesiana- pentru a se evalua

importanţa unei particule a urmelor secundare ale împuşcăturii corelate unui subiect sau
unei infracţiuni, trebuie să se compare două ipoteze, prima fiind ipoteza acuzării, suspectul a
tras cu arma de foc într-o anumită situaţie, iar a doua fiind ipoteza apărării, suspectul nu a
fost implicat în tragere. Dacă se descoperă o particulă ce poate fi considerată ca aparţinând
urmelor secundare ale împuşcăturii se apreciază că existenţa aceasteia este urmarea
descărcării unei arme, fie urmarea contactului cu o altă suprafaţă contaminată cu reziduuri
ale tragerii cu o armă de foc ( de exemplu: o armă, mâinile trăgătorului, un cartuş ars,
consumat etc.).

Raportul de probabilitate, pentru evaluarea importanţei unei probe sub ipoteze

conflictuale, permite expertului criminalist să considere nu numai infromaţia realtivă la o
posibilă sursă a uneia sau mai multor particule, ci mai ales dacă aceasta este corelată cu
activitatea specifică unui suspect.

Terema lui poate fi foarte folositoare ca metodă de interpreatre, evaluare a probelor

deoarece fromula lui Bayes este un instrument obiectiv. Dar metoda nu trebuie supra
estimată ea neputând servi ca unică metodă de interpreatre a oricărei probe sau în orice
împrejurări.

Aceste aspecte vin în contrast cu metodele de analiză în masă, cum ar fi

spectometria de absorţie atomică, analiza cu activare de neutroni rapizi , spectometria de
emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv, unde monstra de analizat este dizolvată sau
extrasă înaintea determinării concentraţiei ai tuturor elementelor, astfel sacrfiicând
infromaţii morfologice şi idenitificarea individuală a particulelor. Pe lângă acestea
spectrometria de fluorescenţă de raze X este o metodă de analiză în masă care a fost folistă
la analiza elementală a praticulelor urmelor secundare ale împuşcăturii. Spre deosebire de

10
metodele de analiză în masă pe bază de dizolvare a monstrei într-o soluţie, spectrometria
de luorescenţă de raze X este non-distructivă, totuşi aceasta nu oferă infromaţii de tip
morfologice şi este incapabilă să identifice individual fiecare particulă a urmelor secundare
ale tragerii.

Interesul deosbit acordat pentru acest domeniu şi setea de cunoaştzere şi

descoperire sunt premisele următoarelor metode şi tehnici de analiză a urmelor secundare
ce vor apărea în viitor mult mai precise şi mult mai rapide.

Un exemplu în acest sens este tehnica emisiei de raze X induse de protoni (PIXE) este
o metodă de analiză a particulelor urmelor secundare ale împuşcăturii mult mai eficace
deaorece are o sensitivitate mult mai inaltă la detectarea elemntelor. Dar a fost
desconsiderată datorită operaţiunilor de rutină împovărâtoare.

Metoda Bayesiana (BN) este compusa din două părți: partea dreaptă se referă la
comparatia dintre două gloanțe, iar partea stângă se referă la deducerea distanței de tragere
pe baza cantității de particule observate pe țintă, dupa cum se observa in tabelele de mai
jos. Ambele părți ale MB sunt legate prin nodul F, fiind glontul analizat.

Metoda Bayesiana sustine în mod adecvat interpretarea stiintifică a dovezilor oferind

posibilitatea de a atinge cerintele de transparentă, impartialitate si logică. Analiza mai
multor tipuri de dovezi nu este o sarcină usoară si ar putea duce la diferite erori de
rationament în timpul procesului de construire a BN.

11
Bibliografie

1. Teoria Bazes ca metodă de interpreatare a probelor în criminalistică, în Revista de

criminologie, de criminalistică şi de penologie,Bucureşti, Anul 2005, Numarul 2, p. 300-
304
2. Current perspectives in the interpretation of gunshot residues
in forensic science, M. Maitre, K.P. Kirkbride, M. Horder, Forensic Science
International 270 (2017) 1–11

12