Program de recuperare în coxartroză

Naon Gabriel
Katsis Gerorgios
Anamneză:
Nume: A
Prenume: M
Sex: F
Vârsta: 59 ani
Profesie: Pensionar
Diagnostic: coxartroză în stadiul 2 al evoluției

Obiective:
▪ Aameliorarea durerii și a inflamației la nivelul articulatiei coxofemurale

▪ Prevenirea și combaterea pozițiilor vicioase, a tulburărilor de statică ale membrelor

inferioare și ale coloanei vertebrale;

▪ Refacerea mobilităţii în limite funcţionale şi apoi normale;

▪ Mentinerea și cresterea fortei musculare;

▪ Îmbunătățirea circulației sângelui în regiunea membrelor inferioare, a șoldurilor și

în regiunea lombară

▪ Menţinerea şi îmbunătăţirea creşterii rezistenţei la efort;

▪ Menţinerea şi îmbunătăţirea coordonării şi abilităţilor de mişcare;

▪ Independenţă în ADL-uri şi menţinerea unei stări psihice favorabile.

Metode și mijloace:

- Mobilizări pasive, pasivo-active și active cu rezistență

- Exerciții izometrice
- Exerciții statice si dinamice
- Exerciții cu rezistență
- Termoterapie
- Masaj relaxant
- Hidroterapie

Teste de evaluare

Testarea amplitudinii articulare:

▪Poziția de plecare in decubit dorsal. Goniometrul este așezat cu centrul la nivelul
trohanterului, brațul fix rămâne paralel cu suprafața de sprijin, iar brațul mobil
urmărește mișcarea de flexie. Extensia: este mișcarea care duce coapsa posterior fata
de planul frontal. Aceasta mișcare este limitata de ligamentul ilio-femural, astfel încât
amplitudinea ei e in mișcare activa de 20-30° , iar in mișcarea pasiva de 20°, cu
genunchiul flectat este de 30° .
▪Poziția de plecare in decubit ventral sau in ortostatism. Goniometrul se aşează
lateral, cu centrul la nivelul trohanterului, brațul fix rămâne paralel cu suprafața de
sprijin, iar brațul mobil urmează exerciții ale coapsei. Practic se executa cu ambele
membre inferioare simultan, atingând amplitudinea maxima de 180°; amplitudinea
activa obișnuita este de 45° .
▪Poziția de plecare in decubit dorsal, ținând cu ambele mâini genunchiul membrului
pelvin opus testării (celuilalt membru). Centrul goniometrului se aşează pe mijlocul
arcadei iliace, cu brațul fix paralel cu axul longitudinal al corpului; in abductie brațul
mobil urmărește mișcarea de abductie a coapsei, iar in adductie urmărește mișcarea
de adductie a coapsei. Amplitudinea ei este de 60°.
▪Testul Patrick: Subiectul stă în decubit dorsal cu piciorul membrului de testat aşezat
deasupra genunchiului celuilalt membru. Examinatorul duce pasiv genunchiul
membrului testat înspre masă. Testul Patrick Testul este negativ dacă acesta atinge
masa sau ajunge la acelaşi nivel cu celălalt genunchi. Testul este pozitiv dacă nu se
întâmplă lucrul acesta, indicând o contractura a iliopsoasului.
▪Testul Trendelenburg: Subiectul în stând este rugat să îşi ridice de pe sol piciorul
membrului afectat. În mod normal, în sprijin unipodal, pelvisul de partea opusă
trebuie să se ridice, dacă acest lucru nu se întâmplă şi piciorul cade pe sol, testul este
pozitiv indicând o slăbiciune a abductorilor şoldului, a fesierului mediu sau un şold
instabil.
▪Testarea labrului anterior: Subiectul în decubit dorsal. Poziţia de plecare pentru şold
este: flexie, abducţie, rotaţie externă (genunchiul este flectat). Examinatorul duce
şoldul subiectului, pasiv, în extensie, adductie, rotaţie internă. Testul este pozitiv dacă
apare durere la nivelul şoldului testat.
▪Testarea contracturii fesierilor: Subiectul în decubit dorsal, examinatorul face e
flexie a membrului inferior cu genunchiul extins. Când mişcarea nu mai este posibilă,
se flectează genunchiul şi se observă dacă mişcarea se poate continua. Dacă nici aşa
mişcarea nu se mai poate efectua înseamnă că problema este la nivelul fesierilor sau a
şoldului, nu la nivelul ischiogambierilor sau a nervului sciatic.
▪Testul Thomas (testarea contracturii iliopsoasului) Subiectul în decubit
dorsal.Examinatorul flectează genunchiul opus părţii contracturate şi subiectul îl
menţine la piept, prin apucarea cu mâinile.Testul este pozitiv dacă la nivelul
membrului testat (cel care a rămas extins pe masă) apare o flexie a şoldului.
▪Testarea contracturii dreptului anterior: Subiectul în decubit ventral. Examinatorul
flectează genunchiul de partea afectată. Testul este pozitiv dacă pe ultimele grade de
flexie bazinul se ridică de pe masă, prin flexia şoldului.

Program de exerciții:

Încălzire (10 minute)

▪Masaj ușor prin tehnici de netezire

▪Băi calde pentru relaxarea musculaturii

Program propriu-zis (45 de minute)

▪ Din decubit dorsal, kinetoterapeutul fixează cu o mână bazinul iar cu cealaltă în
regiunea posterioară a genunchiului şi execută flexia coapsei pe bazin cu uşoare
arcuiri la amplitudinea maximă a mișcării.

▪ Din decubit lateral, kinetoterapeutul fixează cu o mână deasupra articulației

coxofemurale afectate, iar cu cealaltă mână sub articulația genunchiului m.i. bolnav şi
execută flexia coapsei cu revenirea în extensie.

▪ Din decubit ventral, kinetoterapeutul cu o mână fixează bazinul, iar cu cealaltă

mână prinde articulația genunchiului și ridică ușor membrul de pe suprafața patului,
dar nu mai mult de 15-20°.

▪ Acelaşi exerciţiu cu m.i. afectat în afara patului, kinetoterapeutul realizează extensii

urmate de uşoare flexii. Atât flexiile cât şi extensiile se vor executa cu uşoare arcuiri.

▪ Din decubit dorsal, kinetoterapeutul fixează cu o mână creasta iliacă iar cu cealaltă
regiunea poplitee şi execută abducţia cu revenire în adducție.

▪ Acelaşi exerciţiu, pacientul fiind în decubit lateral.

▪Din şezând, gamba atârnă la marginea patului, kinetoterapeutul prinde 1/3 inferioară
a gambei şi execută rotaţie intemă şi externă.

▪ Din decubit dorsal cu m.i. şi şoldul în afara suprafeţei de sprijin a patului.

Kinetoterapeutul cu o mână prinde spațiul popliteu iar cu cealaltă fixează bazinul
deasupra articulației. Se execută circumducţii ale membrului în ambele sensuri de
mișcare. La început cercul descris va avea diametrul mai mic apoi va fi executat cu o
amplitudine mai mare.

▪ Din decubit dorsal, genunchiul flectat cu sprijin pe plantă, pacientul prinde

articulația genunchiului și realizează flexia coapsei pe bazin cu revenire în poziția
inițială.

▪ Același exercițiu se poate realiza fără ca mâinile să prindă genunchiul, mișcarea

putându-se efectua liber.

▪ Din decubit dorsal cu membrul în extensie, realizează flexia membrului inferior cu

revenire în poziția inițială.

▪ Din decubit lateral, pacientul efectuează flexia membrului inferior fără rezistență
gravitațională. Revenire în poziția inițială.
▪ Acelaşi exerciţiu se poate executa cu revenire din flexie, putându-se continua cu
extensia membrului.

▪ La aceste exerciții, kinetoterapeutul poate opune rezistenţă în mişcările de flexie şi

extensie în 1/3 inferioară a coapsei, genunchiul flectat sau în extensie.

▪ Din decubit ventral, cu m. i. în flexie, în afara marginii patului, se executa extensia

membrului cu revenire în poziția inițială.

▪ Din decubit ventral, membrul inferior în afara marginii patului, cu genunchiul

flectat la 90° se realizează extensia m. i. cu revenire.

▪ Acelaşi exerciţiu cu o greutate fixată în 1/3 inferioară a coapsei (în spaţiul popliteu)
sau în 1/3 inf. a gambei, se realizează extensia.

▪ Pacientul in decubit ventral, m. i. afectat în afara marginii patului. Pacientul execută

flexii urmate de extensii. Acest exerciţiu se execută cu rezistență din partea
kinetoterapeutului în partea postero-inferioară a coapsei.

▪ Acest exercitiu se mai poate executa m.i. împotriva unei greutăţi la cadrul cu
scripeţi.

▪ Pacientul în decubit dorsal, m.i. întins pe o placă melaminată. Pacientul realizează

mișcarea de abducție a membrului inferior (este foarte important ca să nu se combine
mişcările de abducţie a m.i. afectat cu rotaţia sa externă), cu revenire în poziția
inițială.

▪ Acelaşi exerciţiu se poate realiza cu rezistenţă din partea kinetoterapeutului care

fixează cu o mână bazinul iar cu cealaltă opune rezistenţă în 1/3 inf. a părţii laterale a
coapsei pentru mişcarea de abducţie. Pentru mişcarea de adducţie rezistenţa se opune
în 1/3 inf. a părţii mediale a coapsei.

▪ Pacientul in decubit latera. Realizează abducția m.i. cu revenire.

▪ Acelaşi exerciţiu se poate executa cu o greutate așezată pe 1/3 inf. şi laterală a

coapsei sau a gambei .

▪ Pacientul în decubit lateral. Execută abducția contra unei greutăţi într-un sistem cu
scripeţi sau cu rezistență din partea kinetoterapeutului.

▪ Din decubit lateral pe partea membrului afectat. Membrul inferior neafectat este
susţinut în abducţie de kinetoterapeut. Pacientul efectuează adducţia m. i. afectat până
la atingerea membrului abdus. Revenire în poziția inițială.

▪ Acelaşi exerciţiu se poate executa cu o greutate așezată pe 1/3 inferioară a coapsei.

 ▪ Acest exerciţiu se mai poate realiza cu rezistenţă opusă de către kinetoterapeut tot
în 1/3 inf. a coapsei, pe faţa internă.

▪ Pacientul în decubit ventral, genunchiul flectat la 90°. Pacientul execută cu m.i.

afectat rotaţii interne şi externe libere până la limita durerii.

▪ Acelaşi exerciţiu, în 1/3 inf. a gambei se află o greutate.

▪ Din şezând, cu gambele atârnând la marginea patului. Pacientul execută rotaţii

interne şi rotaţii externe, cu gamba m.i. afectat care pendulează dreapta - stânga.

▪ Acelaşi exerciţiu se poate executa cu un săculeţ cu nisip atașat în 1/3 inf. a gambei.

Revenire după efort (15 minute)

▪Exercitii de pedalare la bicicleta ergometrica, executate progresiv, de la 5 la 10
minute, in ritm lent, urmate de relaxare in decubit dorsal cu membrele sprijinite pe
sipca a III-a a scarii fixe.

▪Stretching

▪Masaj