Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2) Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar, după aceleaşi norme
metodologice în vederea aprecierii corecte şi comparative a activităţii şi pentru
centralizarea datelor la nivelul direcţiilor din cadrul băncilor centrale.
Obiectivele capitolului:
Caracterizarea documentaţiei bancare.
Definirea şi descrierea circuitului documentar bancar.
Identificarea tipurilor de control bancar intern.
Resursele atrase de bancă constituie aproximativ 80-90% din resursele totale ale băncii.
Aceste resurse băneşti sunt necesare pentru realizarea operaţiunilor active. Mobilizarea pe un
termen anumit a mijloacelor băneşti temporar disponibile de la persoanele fizice şi juridice îi
permite băncii să folosească aceste mijloace pentru creditarea agenţilor economici.
În funcţie de caracteristicile resurselor atrase, ele pot fi grupate în:
Resurse depozit, pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Dintre acestea fac
parte: conturile de disponibilităţi ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale
instituţiilor financiare şi publice, ale băncilor şi Trezoreriei statului; Depozitele la
vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice; certificatele de depozit;
depozitele instituţiilor financiare internaţionale; depozitele corespondente ale altor
bănci; sumele în tranzit între unităţile băncii.
Resurse nondepozit, pe care banca le poate procura în situaţii dificile, cum ar fi
lipsa de lichidităţi. Dintre acestea fac parte: împrumuturi de la Banca Naţională a
Moldovei; împrumuturile de pe piaţa interbancară de la alte bănci; vînzarea
temporară a bonurilor de trezorerie şi altor titluri de stat sau valorilor mobiliare
corporative pe care le are în portofoliul ei; emiterea obligaţiunilor, cambiilor
bancare.
5.1. Tipuri şi particularităţi ale conturilor bancare. Contul bancar este un cont
analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont, prin care se efectuează operaţiuni de
încasări şi/sau plăţi ale mijloacelor băneşti.
Contul curent bancar este contul deschis de bancă pentru titularul de cont, care serveşte
la înregistrarea în ordine cronologică a operaţiunilor în numerar şi/sau fără numerar efectuate
în/din acest cont în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Cont de depozit este un cont deschis de bancă pentru titularul de cont, destinat evidenţei
operaţiunilor de depunere şi plasare a mijloacelor băneşti temporar libere la termen (cont de
depozit la termen - cont deschis de bancă, în care sînt depuse mijloace băneşti cu dobîndă,
pentru o perioadă fixă de timp) sau la vedere (cont de depozit la vedere - cont deschis de
bancă, în care sînt depuse mijloace băneşti cu sau fără dobîndă fără fixarea termenului de
plasare) în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Contul de credit este contul bancar deschis pentru înregistrarea creditelor acordate
persoanelor fizice şi juridice.
Contul Loro este contul bancar deschis de către o altă bancă la banca dată.
Cont provizoriu este contul bancar deschis pentru persoanele fizice şi juridice pe o perioadă
de timp limitată, destinat acumulării de mijloace băneşti suficiente pentru formarea
capitalului social.
Sistemul de codificare a conturilor este conceput astfel încît conţine o cantitate de
informaţii referitoare atît la client, cît şi la bancă.
Numărul de cont este construit pe două niveluri:
nivel sintetic;
nivel analitic.
Nivel sintetic al contului este format din patru caractere şi reprezintă clasa, grupa,
subgrupa şi tipul contului. Nivelul sintetic al conturilor utilizat de băncile comerciale trebuie
să fie aprobat de BNM.
Nivel analitic al unui cont include un număr de caractere ce poate varia de la cîteva
caractere la douăsprezece. Aceste poziţii sunt folosite la identificarea mai multor tipuri de
date pentru a facilita operaţiunile în cont sau ca informaţii de gestionare solicitate de bancă.
Caracterele la nivelul analitic redau următoarele: cifra-cheie a băncii, codul băncii, al filialei,
numărul clientului, tipul clientului, indicatorul de valută, alte informaţii.
5.2.Operaţiuni de depozit. Ponderea cea mai marea a resurselor atrase o constituie
mijloacele acumulate la conturile de depozit.În majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt
clasificate după următoarele modalităţi:
a) În funcţie de modul de retragere şi scopul plasării mijloacelor depozitate;
b) În funcţie de categoria de depunători:
c) În funcţie de modul de calcul şi de achitare a dobînzii.
Conform modului de retragere şi scopului plasării mijloacelor depozitate deosebim:
Depozite la vedere-mijloacele depuse în contul de depozit de către persoana fizică sau
juridică fără a specifica termenul de retragere a acestora. Ele au un înalt grad de lichiditate
pentru deţinătorii lor şi deaceea banca bonifică dobînzi mici sau nu bonifică deloc (în cazul
depozitelor la vedere în valută). Aceste surse sînt utilizate de către bancă în scopul creditării,
deoarece acest tip de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci.
Depozite la termen-mijloacele depuse de către persoanele fizice sau juridice pe o perioadă
fixată în scopul economisirii. Depunătorul are dreptul să-şi retragă mijloacele depuse în cont
numai la termenul indicat în contract. Depozitele la termen se clasifică în categoriile:
Depozite pe termen scurt (scadenţa pînă la 1 an)
Depozite pe termen mediu (scadenţa de la 1 an pînă la 5 ani)
Depozite pe termen lung (scadenţa de la 5 ani şi mai mult)
Aceste depozite sînt bonificate de bancă la dobînda pieţei, dar, spre deosebire de
cele la vedere, sunt mai mari.
În funcţie de categoria de depunători:
Depozitele persoanelor fizice, care se mai numesc depozite personale. Resursele
plasate de populaţie fără stabilirea scopului de economisire sunt depozite obişnuite, iar
depozitele de economii sunt mijloacele depuse în scopul păstrării şi economisirii ca
ulterior să fie utilizate de depunător conform unor necesităţi concrete.
Depozitele persoanelor juridice, adică ale agenţilor economici şi a organizaţiilor de
stat. Ponderea cea mai mare a depozitelor agenţilor economici o reprezintă depozitele
la vedere şi disponibilităţile băneşti aflate în conturile curente.
Depozite ale băncilor şi ale altor instituţii financiare sunt resursele pe termen scurt
care variază, de regulă între o zi şi un an şi apar ca efect al reciprocităţii în relaţiile de
decontare pe piaţa interbancară. Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala
modalitate de completare a resurselor unei bănci pe termen scurt. De regulă depozitele
băncilor sunt numite plasamente bancare.
În funcţie de unitatea monetară în care se depune depozitul deosebim:
o Depozite în monedă naţională;
o Depozite în valută. În Republica Moldova băncile practică atragerea resurselor
depozitare în dolari SUA şi în euro.
Conform modului de calcul şi achitare a dobînzii, depozitele se clasifică în:
Depozite la vedere şi conturi curente fără dobînzi;
Depozite cu dobînzi.
Conturile curente se creditează de client cu sumele de la diverşi debitori sau prin
acordări de credite şi se debitează cu plăţile făcute către creditori sau cu rambursările de
credite.Conturile curente sunt conturi de pasiv. În credit se înregistrează deschiderea sau
completarea contului curent. În Debit se reflectă achitarea parţială sau închiderea contului
curent. Soldul iniţial şi final -creditor.
D = S * Rd * N / 100 * 365
unde
D- suma dobânzii pentru utilizarea creditului overnight
S- suma creditului overnight
3) Venituri extraordinare - sunt veniturile care apar foarte rar în activitatea bancară, ele
includ veniturile de la creditele care au fost anulate înainte şi la moment achitate. Ele mai
incorporează sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurari sub formă de
recuperare a pierderilor din calamităţi, perturbări politice, accidente şi alte evenimente
excepţionale.
5a. Alte venituri = soldul tuturor 5b. Alte cheltuieli = soldul tuturor
articolelor clasificatela categoria alte articolelor clasificate la categoria alte
venituri cheltuieli
10. Rezultatul (venit sau pierdere) net din activitatea ordinară = venitul
(pierderi) net pînă la impozite şi pînă la articole extraordinare – impozit pe venit
14. Profitul net/pierdere a(l) activităţii băncii = rezultatul net din activitatea
ordinară + rezultatul net excepţional
43
5
Plătitor Beneficiar
1 3 9
8 4 6
7
Banca plătitoare Banca
beneficiară
49
2 2
BNM
Planul de conturi are drept menire organizarea ţinerii evidenţei contabile, asigurarea
utilizatorilor cu informaţia economico-administrativă necesară, precum şi întocmirea dărilor
de seamă financiare şi a altor rapoarte stabilite.
Planul de conturi este elaborat în baza standardelor internaţionale, normativelor mondiale,
regulamentelor şi experienţei evidenţei contabile.
Planul de conturi are următoarea structură:
Conturile sunt grupate în clase:
-clasa 1 - Active;
-clasa 2 - Obligaţiuni;
-clasa 3 - Capital acţionar;
-clasa 4 - Venituri;
-clasa 5 - Cheltuieli;
-clasa 6 - Conturi condiţionale;
-clasa 7 - Conturi memorandum.
Conturile claselor “Active ” şi “Cheltuieli” sunt active, conturile claselor “Obligaţiuni” ,
“Capital acţionar”, “Venituri” sunt pasive.
În limita fiecărei clase conturile sunt unite în grupe după destinaţia lor economică.
În clasa “Active” conturile sunt repartizate în ordinea descreşterii lichidităţii.
Pentru evidenţierea în clase a grupelor de conturi, în grupe – a conturilor aparte, este folosit
principiul ierarhic.Ierarhia claselor, grupelor, conturilor este reflectată cu ajutorul sistemului
de notaţii numerice.
Pentru notarea conturilor concrete se foloseşte numărul din 4 cifre.
Prima cifră a numărului contului reprezintă clasa contului, indicînd apartenenţa la active,
obligaţiuni, capital acţionar, venituri, cheltuieli, conturi condiţionale sau conturi
memorandum.
A doua şi a treia cifră reprezintă grupa contului, care grupează conturi cu apartenenţă
economică omogenă.
A patra cifră reprezintă obiectul concret al evidenţei.
În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include pînă la 9 conturi. Cu toate acestea,
pentru a evita divizarea conturilor, avînd conţinut general economic, unele grupe includ un
număr mai mare de conturi. În acelaşi timp, într-o grupă se include conturile care (după cifra a
doua şi a treia) ar fi trebuit raportate la diferite grupe.
Conturile sunt multivalutare.
Folosirea Planului de conturi se simplifică prin aplicarea principiului sincronizării ultimelor 3
cifre din numerele conturilor claselor “Venituri” – “Active” şi “Cheltuieli” - “Obligaţiuni”.
Soldurile conturilor claselor “Active” , “Obligaţiuni”, “Capital acţionar” se folosesc la
întocmirea “Dării de seamă privind starea financiară (bilanţul contabil)”, iar soldurile
conturilor claselor “Venituri” şi “Cheltuieli” se folosesc pentru întocmirea “Dării de seamă cu
privire la venituri şi cheltuieli”
Evidenţa pe conturile primelor cinci clase se efectuează după metoda dublei înscrieri.
52
Evidenţa pe conturile condiţionale se divizează în conturi debitoare şi creditoare după
destinaţia operaţiunilor efectuate. Evidenţa se ţine prin înscrierea operaţiunea la debitul/
creditul contului şi trecerea la scăderi prin contabilizarea inversă. Metoda dublei înscrieri nu se
aplică.
Pentru evidenţa valorilor şi documentelor importante în activitatea băncii sau consemnate la
aceasta sunt destinate conturile memorandum. Evidenţa pe conturile memorandum se ţine
după schema: intrare, ieşire, sold.
În afara de Plan fde conturi şi descrierile conturilor, în aactivitatea sa practică băncile se vor
conduce şi de alte active normative ale BNM reglementînd ţinerea evidenţei contabile, precum
şi de Standardele naţionale ale evidenţei contabile.
Ex. decontare bancara în numele clientului: -soc. com. X din contul deschis la BCR
,sucursala Bucuresti depune un ordin de plata destinat unui partener care cont deschis la
BCR-Sibiu
Clienti care au conturi deschise la aceeasi unitate bancara. În aceasta situatie este implicata
în decontare o singura unitate bancara care gestioneaza conturile curente ale clientilor
implicati într-o relatie de decontare. Rezolvarea contabila este de forma:
Clienti care au conturi la unitati bancare diferite dar apartinând aceleasi societati bancare. În
acest caz se pune problema identificari unitati bancare care initiaza decontarea si a
acelora care confirma primirea documentelor si finalizeaza decontarea. Pentru aceasta
situatie normele BNR au stabilit sa fie denumite conventional sedii A unitatea bancara
care au initiativa începeri unei decontari; sedii B unitatile bancare care primesc
53
documentele emise de sediile A si finalizeaza decontarea fie în nume propriu fie în
numele clientilor.
Indiferent daca sunt operati în nume propriu sau în numele clientilor operatiile
generate antreneaza modificari patrimoniale de natura încasarilor sau platilor respectiv de
natura intrarilor sau iesirilor din patrimoniu.
Cele mai folosite documente care determina decontari între unitatile bancare sunt:
-Ordin de plata : instrument de plata din initiativa platitorului ceea ce înseamna ca este emis
si depus la banca de catre clientul platitor;
-CEC -u : instrument de decontare din initiativa beneficiarului ;orice carnet cec se elibereaza
de banca atunci când beneficiarul are într-un cont special depus un disponibil. Cecul se
utilizeaza ori de câte ori între parteneri prin contractul comercial s-a stabilit decontarea
operatiei prin cec.
c. Sistemul mixt : se desfasoara cu interventia unui sediu controlor astfel: sediul emitent A
emite documentele interne în doua exemplare: originalul îl transmite sediului B (destinatar)
,iar copia sediului controlor. În baza originalelor documentelor interne sediul B efectueaza
înregistrarile în contabilitate care implica un cont tranzitoriu de decontari între sedii. Contul
la sediul B are deschise analitice pe sediile emitente A formând astfel CARTOTECA.
101 "Casa";
36 "Conturi de stocuri";
soldul D reprezinta creanta banci asupra titularului de cont ,creanta reprezentata de credit
în descoperire de cont pe care banca în anumite situatii îl poate acorda clientului.
Contul 101"CASA" - se utilizeaza în cazul în care au loc miscari de numerar între unitatile
bancare operative ale aceleasi banci.
Este cont de A:
se C cu înregistrarea retragerii de numerar si orice alte plati în numerar efectuate prin
casierie.