Echilibrul pieţei

Scopul in care se studiază cererea şi oferta pieţei il reprezintă crearea unui cadru de analiză a
comportamentului cumpărătorilor şi ofertanţilor. Curbele cererii arată cum reacţionează consumatorii
la modificarea preţului, iar curbele ofertei arată care este reacţia ofertanţilor la acelaşi fenomen. Atat
cererea, cat şi oferta sunt mulţimi de valori corespunzătoare unui număr mare de preţuri. Care dintre
aceste preţuri vor domina piaţa? Care va fi cantitatea de bunuri care va fi vandută şi cumpărată pe
piaţă? Răspunsurile la aceste intrebări depind de modul in care interacţionează ofertanţii şi
cumpărătorii pe piaţă. Această interacţiune a consumatorilor şi ofertanţilor va conduce laechilibrul
pieţei.

Echilibrul pieţei poate fi definit ca acea situaţie in care, la un anumit preţ dominant al pieţei,
consumatorii pot cumpăra toate bunurile pe care şi le doresc, iar producătorii pot vinde toate
bunurile pe care sunt dispuşi să le pună la dispoziţia pieţei. 

Să incepem analiza echilibrului pieţei cu un exemplu. Să presupunem că pe piaţa unui anumit

bun, cererea şi ofertasolicitanţilor şi respectiv ofertanţilor sunt cele din: Cererea şi funcţia
cererii si anume tabelul 2.1, figura 1 si Oferta şi funcţia ofertei şi respectiv din Tabelul
1 şi Figura 1. Aceste două tabele sunt combinate in tabelul 2.3 şi in figura 2.5.

Cererea şi oferta pieţei

Tabelul 2.3

Preţul Cantitatea Cantitatea

unitar cerută oferită
(milioane (mii unităţi) (mii unităţi)
lei)

6 2.000 7.000
5 3.000 6.500
4 4.000 6.000
3 5.000 5.000
2 5.500 4.000
1 6.000 3.000
La preţul de 3 milioane lei, cantitatea pe care consumatorii doresc să o cumpere este egală cu
cantitatea pe care ofertanţii doresc să o vandă, anume milioane unităţi. Se poate deci spune că, la 3
milioane lei, piaţa este in echilibru. Preţul de 3 milioane de lei se numeşte preţ de echilibru.
Cantitatea de 5 milioane unităţi, care se vinde atunci cand piaţa este in echilibru, poartă numele
de cantitate de echilibru.

Prin urmare:
 Preţul de echilibru este preţul unui bun la care cantitatea pe care consumatorii doresc să o
cumpere este egală cu cantitatea pe care producătorii doresc să o vandă.
 Cantitatea de echilibru este cantitatea dintr-un bun cumpărată şi vandută atunci cand piaţa
se află in echilibru.

Atunci cand preţul este de 5 milioane lei, cantitatea cerută scade, conform legii cererii la 3 milioane
unităţi, in timp ce cantitatea oferită creşte, conform legii ofertei, la 6,5 milioane unităţi. In aceste
condiţii, apare un surplus de produse pe piaţă, denumit excedent. Surplusul apare la preţuri mai
mari de 3 milioane lei şi creşte direct proporţional cu preţul. In condiţiile surplusului, producătorii nu
pot vinde tot ceea ce au produs. Apar stocurile fără mişcare. Acestea presupun costuri de stocare,
costuri legate de deprecierea fizică şi morală a mărfii, dar şi costuri de oportunitate egale cu
pierderile suferite prin imobilizarea banilor, care ar fi putut avea o altă destinaţie. De aceea,
interesaţi in a-şi lichida stocurile, producătorii vor reduce treptat preţurile, pană ce surplusul va
dispărea. Cand preţul scade la 1 milion lei, conform tabelului 2.3 şi figurii 2.5, cantitatea cerută
creşte, conform legii cererii, la 6 milioane unităţi, in timp ce cantitatea oferită scade, conform legii
ofertei, la 3 milioane unităţi. In aceste condiţii, pe piaţă apare un deficit de produse, denumit
şi lipsă. Cerinţele consumatorilor nu sunt satisfăcute integral. De aceea, ei vor fi dispuşi să
plătească preţuri mai mari, pană ce dorinţele lor sunt complet satisfăcute.

Iată care sunt mecanismele prin care surplusul, lipsa, precum şi jocul liber al preţurilor conduc
la autoechilibrarea pieţei. Acest fenomen nu poate avea loc dacă reducerea sau creşterea liberă a
preţurilor sunt impiedicate de anumiţi factori, cum ar fi intervenţiile guvernamentale (impunerea de
preţuri maximale sau minimale) care permanentizează excedentele şi deficitele. Numai atata vreme
cat preţul se poate insă modifica neingrădit, surplusul şi lipsa de produse pe piaţă sunt temporare.
Aceste aspecte vor fi tratate pe larg, intr-un subcapitol ulterior. Preţul şi cantitatea de echilibru se
pot deduce matematic, pornind de la definiţia echilibrului pieţei: punctul in care cantitatea oferită este
egală cu cantitatea cerută.

QxC = f (Px) = a – bPx

QxO = g (Px) = a' + b'Px

Prin urmare, preţul de echilibru se va deduce din ecuaţia:

QxC = QxO ⇔ a – bPx = a' + b'Px

Inlocuind formula preţului de echilibru in ecuaţiile cererii şi ofertei, obţinem:

 Modificarea echilibrului pieţei
In procesul decizional, decidenţii sunt interesaţi de foarte multe ori să cunoască efectele modificării
unuia sau a mai multor determinanţi ai cererii şi ofertei asupra preţului şi cantităţii de echilibru. In
cadrul acestui subcapitol, vom arăta cum se modifică echilibrul pieţei, atunci cand determinanţii işi
schimbă valoarea, ca urmare a unor modificări apărute pe piaţă.

Studierea modificărilor echilibrului, ca urmare a unor schimbări apărute, este esenţială pentru
previzionarea situaţiei viitoare a pieţei. Previzionarea modificării ulterioare a echilibrului poate fi de
natură calitativă, atunci cand se determină numai direcţia evoluţiei pieţei in viitor, dar şi cantitativă,
atunci cand se pot stabili atat direcţia, cat şi amplitudinea modificării. Acest studiu le permite
managerilor să anticipeze modificări viitoare ale situaţiei pieţei, cum ar fi: evoluţia preţului
automobilelor, atunci cand preţul benzinei creşte (sau scade); evoluţia vanzărilor de mobilă la
creşterea (sau reducerea) preţului caselor. 

Generalizand, putem spune că studierea modificărilor echilibrului pieţei arată care este impactul
evoluţiei determinanţilor asupra preţului şi vanzărilor de pe o piaţă, cel puţin ca direcţie, dacă nu şi
ca amplitudine. Din cele prezentate anterior, a reieşit că modificările preţului mărfii nu determină
deplasarea curbelor cererii şi ofertei. Aşa cum am mai subliniat, preţul se modifică de-a lungul
curbelor existente ale cererii şi ofertei, contribuind implicit la modificarea cantităţii, pentru a elimina
surplusul şi deficitul de bunuri. De aceea, preţul şi cantitatea sunt variabile endogene.

Variabilele endogene, preţul şi cantitatea, sunt variabilele determinate de echilibrul pieţei. Pe de

altă parte,echilibrul pieţei se modifică sub presiunea unor variabile care determină schimbarea
poziţiei curbei cererii sau a curbei ofertei. Aceste variabile se numesc, aşa cum am mai arătat,
determinanţi. Intrucat valorile determinanţilor sunt stabilite in afara pieţei studiate, ei mai poartă
numele de variabile exogene.

Variabilele endogene, preţul şi cantitatea, sunt variabilele determinate de echilibrul pieţei. Pe de

altă parte,echilibrul pieţei se modifică sub presiunea unor variabile care determină schimbarea
poziţiei curbei cererii sau a curbei ofertei. Aceste variabile se numesc, aşa cum am mai arătat,
determinanţi. Intrucat valorile determinanţilor sunt stabilite in afara pieţei studiate, ei mai poartă
numele de variabile exogene.

Variabilele exogen , sau determinanţii sunt variabilele ale căror valori se stabilesc in afara pieţei
studiate şi deci variabile care determină modificarea poziţiei curbei cererii sau a curbei ofertei. 
Vom trece din nou in revistă determinanţii.

Determinanţii cererii sunt: veniturile consumatorilor, preţul produselor conexe in consum

complementare şi substituibile), gusturile, preţul aşteptat in viitor, conform previziunilor şi numărul
clienţilor potenţiali.

Determinanţii ofertei sunt: tehnologia disponibilă, preţul produselor conexe in producţie, nivelul

previzionat al preţului, numărul organizaţiilor ofertante.

In subcapitolele anterioare, am prezentat influenţa fiecărui determinant asupra cererii şi a ofertei.

Influenţa modificării cererii asupra echilibrului

pieţei
Pentru a studia influenţa modificării cererii asupra echilibrului pieţei, să luăm exemplul reducerii
cererii de ouă, ca urmare a creşterii atenţiei pe care o acordă consumatorii sănătăţii, intrucat
consumul lor contribuie la mărirea nivelului de colesterol in sange. Să ne reamintim că, prin
modificarea gusturilor consumatorilor, care incep să evite un anumit produs, in cazul nostru ouăle,
cantitatea cerută de aceştia la fiecare preţ al pieţei scade. Ca urmare, curba cererii se deplasează
spre stanga, aşa cum se poate vedea in figura 2.6.
 Figura 2.6 Influenţa reducerii cererii asupra echilibrului pieţei

Ca urmare a descreşterii cererii de ouă, curba cererii se deplasează spre stanga, iar E0,
corespunzător preţului de 1.000 lei şi cantităţii de 5.000 mii bucăţi pe săptămană se modifică la E1.
La preţul de 1.000 lei, cantitatea cerută s-ar reduce la 3.000 mii bucăţi pe săptămană. Cantitatea
oferită rămanand neschimbată 5.000 mii bucăţi pe săptămană, pe piaţă ar apărea un surplus de
2.000 mii bucăţi pe săptămană. Pentru a elimina surplusul, ofertanţii vor reduce treptat preţul pană la
750 lei, cand cantitatea cerută devine din nou egală cu cantitatea oferită, fiind de 4.000 mii bucăţi pe
săptămană.

Se poate spune deci că, in condiţiile in care ceilalţi factori sunt constanţi, pe piaţă se stabileşte
următorul lanţ de evenimente, ca urmare a reducerii cererii: in primul rand scade preţul, ca urmare a
apariţiei surplusului la preţul iniţial; in al doilea rand, se reduce cantitatea oferită, ca urmare a
reducerii preţului; in final, se atinge un nou echilibru al pieţei, la un preţ la care cantitatea cerută de
pe noua curbă a cererii egalează cantitatea oferită de pe curba existentă a ofertei.
Deci, ofertanţii nu reacţionează direct la descreşterea cererii, ci la reducerea preţului, ca urmare a
reducerii cererii. 

Acest lucru demonstrează faptul că preţul are rolul de a le semnala ofertanţilor o modificare a
dorinţelor cumpărătorilor.

Lanţul de cauzalitate stabilit in cazul creşterii cererii este opus anteriorului, fiind prezentat in figura
2.7. Să presupunem că, datorită creşterii veniturilor consumatorilor, cererea de aparate CD player
creşte. Să ne reamintim că la creşterea veniturilor consumatorilor, cantitatea cerută de aceştia la
fiecare preţ al pieţei creşte. Ca urmare, curba cererii se deplasează spre dreapta.

Figura 2.7 Influenţa creşterii cererii asupra echilibrului pieţei

Aşa cum se poate observa in figura 2.7, ca urmare a creşterii cererii de aparate compact disc, curba
cererii se deplasează spre dreapta, iar echilibrul iniţial E0, corespunzător preţului de 4.000.000 lei şi
cantităţii de 10. mii bucăţi pe lună se deplasează spre dreapta, la E1, corespunzător unui preţ de 5
milioane lei şi unei cantităţi de 12 mii bucăţi pe lună. In situaţia in care preţul ar rămane de
4.000.000 lei, cantitatea cerută ar creşte, cantitatea oferită rămanand neschimbată şi pe piaţă ar
apărea un deficit. In aceste condiţii, pentru a-şi putea procura produsul, o parte din cumpărători vor fi
dispuşi să plătească preţuri din ce in ce mai mari, fapt pentru care deficitul se va reduce treptat,
pană ce cantitatea cerută egalează din nou cantitatea oferită, fiind de 12.000 mii bucăţi, la preţul de
5.000.000 lei. In acest caz, creşterea preţului le semnalează ofertanţilor necesitatea de a oferi un
număr mai mare de produse.

Influenţa modificării ofertei asupra echilibrului

pieţei
Să ne amintim că modificarea ofertei se reprezintă grafic prin deplasarea intregii curbe a ofertei spre
dreapta, ca urmare a influenţei determinanţilor. De exemplu, creşterea preţului concentratelor, cu
care sunt hrăniţi puii, poate duce la reducerea ofertei de ouă. In figura 2.8 se prezintă influenţa
acestei reduceri asupra echilibrului pieţei.

Figura 2.8 Influenţa reducerii ofertei asupra echilibrului pieţei

Ca urmare a descreşterii ofertei de ouă, curba ofertei se deplasează spre stanga, iar E0,
corespunzător preţului de 1.000 lei şi cantităţii de 5.000 mii bucăţi pe săptămană nu mai
este echilibrul pieţei. In situaţia in care preţul ar rămane de 1.000 lei, cantitatea oferită s-ar reduce
la 3.000 mii bucăţi, iar cantitatea cerută ar rămane neschimbată. Pe piaţă ar apărea un deficit de
2.000 mii bucăţi. In aceste condiţii, pentru a-şi putea procura produsul, cumpărătorii vor fi dispuşi să
plătească preţuri mai mari, fapt pentru care deficitul se va reduce treptat, pană ce cantitatea cerută
egalează din nou cantitatea oferită, fiind de 4.000 mii bucăţi pe săptămană, la preţul de 1.250 lei.
Cumpărătorii nu reacţionează direct la reducerea ofertei, ci la consecinţa acesteia, creşterea
preţului. Iată incă o dovadă a faptului că preţul are o funcţie de comunicare intre cumpărători şi
ofertanţi Lanţul de cauzalitate stabilit in cazul creşterii ofertei este opus anteriorului, fiind prezentat in
figura 2.9. Să presupunem că, datorită perfecţionării tehnologiilor de fabricaţie, oferta de
televizoarestereo creşte. (Să ne reamintim că, prin perfecţionarea tehnologiei, cantitatea oferită la
fiecare preţ al pieţei creşte.) Ca urmare, curba ofertei se deplasează spre dreapta.
 Figura 2.9 Influenţa creşterii ofertei asupra echilibrului pieţei

Dacă inainte de perfecţionarea tehnologiei echilibrul pieţei se stabilise in punctul E0 la 5 milioane

lei şi 4 milioane bucăţi pe an, oferta crescută presează in jos asupra acestuia, in scopul eliminării
excedentului, la echilibrul E1 la care noua curbă a ofertei intersectează curba originală a cererii. In
punctul E1 preţul de echilibru scade la 4 milioane lei,cantitatea de echilibru crescand la 5
milioane bucăţi pe an.