Argument

În contabilitate, stocurile sunt tratate în sens restrâns, drept componente ale activelor
circulante aflate “într-o continuă mişcare”, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul
circuitului economic al patrimoniului.
Standardele Internaţionale de Contabilitate IAS 2 folosesc structura de stocuri cu
următoarele interpretări:
Stocurile sunt active circulante:
Deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
În curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus;
Sub formă de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii;
Un activ curent, precum stocurile, reprezintă o resursă controlată de o întreprindere, ca
rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare
întreprinderii.
Stocurile reprezintă active, respectiv active de natura activelor circulante. Conform OMFP
1752/2005 un activ se clasifică ca şi circulant atunci când:
Este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare
Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată
Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi: achiziţie, producţie proprie,
aport,donaţie, etc. În sens larg, stocurile sunt, conform definirii din Standard, elemente ce cuprind
toate activele achiziţionate pentru revânzare sau spre a fi folosite la obţinerea de active în scopul
vânzării, toate acestea în condiţiile desfăşurării normale a activităţii întreprinderii.

Această delimitare a stocurilor nu ţine cont de natura elementului considerat, ci de destinaţia

acestuia care este puternic influenţată de activitatea întreprinderii care deţine bunurile. De exemplu ,
terenurile si construcţiile constituie imobilizări în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri
pentru o societate imobiliară, deoarece au fost achiziţionate sau chiar produse in scopul revânzării.
 Cuprins

CUPRINS .......................................................................................................................................................................1

CAP. 1. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILTĂŢII STOCURILOR. ........................................................................9

1.1.DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE. PRINCIPALELE STRUCTURI ALE STOCURILOR...............................................................................9
1.2.PRINCIPII ŞI REGULI PRIVIND EVALUAREA ŞI RECUNOAŞTEREA STOCURILOR ÎN CONTABILITATE ......................................................13
RECUNOAŞTEREA STOCURILOR ŞI A COSTULUI LOR DREPT CHELTUIALĂ ...........................................................................................14
DEPRECIEREA STOCURILOR ...................................................................................................................................................15
CONTABILITATEA STOCURILOR DE NATURA MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR .............................................................................16
ORGANIZAREA DOCUMENTAŢIEI PRIMARE PENTRU EVIDENŢA STOCURILOR .....................................................................................17
CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND MATERIILE PRIME ŞI MATERIALELE CONSUMABILE .................................................................19
CAP 2 STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE DE NATURA MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR CONSUMABILE LA SC
”PRYSMIAN CABLURI ŞI SISTEME” S.A. ....................................................................................................................... 20
2.1. CONTABILITATEA STOCURILOR DE NATURA MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR CONSUMABILE LA S.C. ”PRYSMIAN CABLURI SI
SISTEME”S.A. .................................................................................................................................................................20
CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ......................................................................................................................................21
CONTABILITATEA MATERIALELOR CONSUMABILE .......................................................................................................................27
2.2.ANALIZA STOCURILOR LA S.C.”PRYSMIAN CABLURI ŞI SISTEME”S.A. ..............................................................................30
CAP 3. CONCLUZII ŞI PROPUNERI................................................................................................................................ 33
 CAP. 1. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILTĂŢII STOCURILOR.

1.1.Delimitări privind stocurile. Principalele structuri ale stocurilor.

În economie, noţiunea de stoc este privită din două puncte de vedere, astfel în sens general,
stocul reprezintă cantitatea de active materiale şi financiare existente la un moment dat într-o unitate
patrimonială şi în sens restrâns reprezintă un ansamblu de materii prime, materiale, etc. destinate
producţiei, respectiv de produse finite, mărfuri destinate vanzării.
În contabilitate, stocurile sunt tratate în sens restrâns, drept componente ale activelor
circulante aflate “într-o continuă mişcare”, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul
circuitului economic al patrimoniului.
Standardele Internaţionale de Contabilitate IAS 2 folosesc structura de stocuri cu
următoarele interpretări:
Stocurile sunt active circulante:
Deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
În curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus;
Sub formă de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii;
Un activ curent, precum stocurile, reprezintă o resursă controlată de o întreprindere, ca
rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare
întreprinderii.
Stocurile reprezintă active, respectiv active de natura activelor circulante. Conform OMFP
1752/2005 un activ se clasifică ca şi circulant atunci când:
Este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare
Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată
Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi: achiziţie, producţie proprie,
aport,donaţie, etc. În sens larg, stocurile sunt, conform definirii din Standard, elemente ce cuprind
toate activele achiziţionate pentru revânzare sau spre a fi folosite la obţinerea de active în scopul
vânzării, toate acestea în condiţiile desfăşurării normale a activităţii întreprinderii.
 Această delimitare a stocurilor nu ţine cont de natura elementului considerat, ci de destinaţia
acestuia care este puternic influenţată de activitatea întreprinderii care deţine bunurile. De exemplu ,
terenurile si construcţiile constituie imobilizări în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri
pentru o societate imobiliară, deoarece au fost achiziţionate sau chiar produse in scopul revânzării.
Din punct de vedere financiar, ţinând cont de perioada scurtă în care sunt regăsite în
structura patrimoniului, sunt considerate alocări ciclice. Sub aspectul gradului de lichiditate,
stocurile sunt considerate active cu o lichiditate parţială.

Stocurile, prezintă o serie de caracteristici care le particularizează în structura activelor:

Se află succesiv şi neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi comercializare
Descriu mai multe rataţii în cadrul unei perioade de gestiune
Sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiile prime,materialele consumabile), sau a
fi vândute în aceeaşi stare (mărfurile) sau a fi vândute după prelucrare (produsele).
Contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unităţii şi la valorificarea capitalului.
Stocurile includ elemente materiale dar si nemateriale care, după natura lor, de obicei sunt
delimitate,în funcţie de destinaţie, în patru categorii de stocuri:
Bunurile cumpărate şi deţinute cu scopul revânzării fără a se face nici o transformare,
precum mărfurile achiziţionate de un detailist în vederea revânzării, cumpărate şi destinate
revânzării
Materiile prime, materialele,furniturile, şi alte consumabile destinate realizării obiectului de
activitate a întreprinderii şi care intră în producţia de bunuri fabricate sau realizării prestării de
servicii.
Produse finite, bunuri fabricate de întreprindere
Producţia aflată în curs de execuţie, lucrări şi servicii în curs de execuţie sau neterminate, adică
produsele, lucrările sau serviciile care au atins un stadiu intermediar de fabricaţie şi pentru care
întreprinderea nu a înregistrat venitul aferent

Stocurile cumpărate - reprezintă totalitate bunurilor materiale, lucrări şi servicii cumpărate de la

furnizori.
După destinaţia economică şi natura sau forma fizică stocurile cumpărate cuprind:
 Materii prime-participă direct la fabricare produselor şi se regăsesc total sau parţial în
produsul finit, fie în starea lor iniţială, fie transformate, constituind, de regulă, substanţa principală a
produsului (de exemplu: stofa în industria confecţiilor, lemnul în industria mobilei)
Materiile consumabile sau furniturile - participă indirect sau ajută la procesul de fabricaţie
fără a se regăsi, de regulă, în procesul finit şi cuprind:
Materiale auxiliare, care au rol diferit în procesul de exploatare sau fabricaţie, în sensul că
pot fi consumate, ajută la executarea muncii însăşi sau participă alături de materia primă în procesul
de transformare a acesteia (de exemplu:lacuri şi vopsele în industria mobilei, coloranţi în industria
textilă)
Combustibilul, în funcţie de destinaţia lui, poate fi:tehnologic, folosit în procesul de
producţie în scopul transformării materiilor prime (de exemplu: combustibilul folosit în turnători
pentru topitul metalelor), energetic, consumat pentru obţinerea energiei necesare punerii în mişcare
a unui utilaj,gospodăresc, care nu participă direct la procesul de producţie, ci este folosit pentru
încălzitul secţiilor de producţie, clădirilor administrative, magaziilor
Piese de schimb, destinate pentru înlocuirea pieselor uzate ale maşinilor şi utilajelor sau pentru
reparaţiile şi reviziile periodice ale acestora;în funcţie de sursa de provenienţă, piesele de schimb pot
fi noi, cumpărate de la furnizori sau procurate din producţie proprie şi piese de schimb
recuperate,refolosite sau recondiţionabile obţinute în urma casării mijloacelor consumabile
Din categoria materialelor consumabile mai fac parte :materialele de ambalat, seminţele şi
materialele de plantat, furajele si alte materiale consumabile.
Ambalajele, cu excepţia celor de natura obiectelor de inventar şi a mijloacelor fixe, cuprind
materialele folosite în scopul păstrării calităţii şi proprietăţilor fizico-chimice ale produselor.
Ambalajele pot fi:de producţie,folosit direct în procesul de fabricaţie fără de care produsul nu poate
fi depozitat şi vândut (de exemplu:tuburi pentru paste,fiole pentru injecţii) şi de transport sau de
circulaţie, folosit pentru ambalarea cutiilor de conserve, pentru transportul produselor îmbuteliate în
sticle (de exemplu:lăzi, bidoane, cutii de carton).
Animale tinere (viţei, miei, purcei, mânji), crescute şi folosite pentru reproducţie, cât şi cele puse la
îngrăşat pentru a fi valorificate,coloniile de albine,precum şi animalele mici pentru producţie, lână,
lapte şi blană.
Mărfurile reprezintă bunurile pe care titularul de patrimoniu le cumpără în vederea vânzării.
În sfera stocurilor cumpărate sunt incluse ca o categorie distinctă, obiectele de inventar şi
baracamentele.
 Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă, de regulă mijloacele de muncă, ce nu
îndeplinesc cumulativ condiţiile de valoare şi durată de utilizare pentru a fi considerate mijloace
fixe. Acestea au fie o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, indiferent de durata lor de
serviciu, fie o durată normală de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. Bunurile
asimilate materialelor de natura obiectelor de inventar sunt:echipamentul de protecţie, echipamentul
de lucru, îmbrăcăminte specială, scule, instrumente, mecanisme, dispozitive şi verificatoare cu
destinaţie specială, modele, ştanţe, matriţe şi alte obiecte asimilate.

Stocurile fabricate-reprezintă ansamblul bunurilor materiale, lucrări şi servicii obţinute din

producţie proprie. Din aceasta categorie fac parte:
Produsele - sunt identificate prin următoarele elemente:
-- semifabricatele reprezintă acele produse fabricate al căror proces tehnologic a
fost terminat într-o secţie şi care fie că urmează să treacă în continuare în procesul tehnologic al altei
secţii, fie că urmează să se livreze terţilor.
-- produsele finite sunt acele produse care au parcurs în întregime fazele procesului
de fabricaţie şi nu mai necesită prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea livrării sau
expediate direct clienţilor.
-- produsele reziduale sunt rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile
Producţia în curs de execuţie – reprezintă producţia ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare
prevăzute de procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau
necompletate în întregime, considerate producţie neterminată. Tot în cadrul producţiei în curs de
execuţie se cuprind lucrările, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

După locul de creare al gestiunilor, stocurile se grupează în:

Stocuri care fac parte din patrimoniul propriu şi cuprind:
 stocuri aflate în depozitele titularului de patrimoniu
 stocuri în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate
 stocuri sosite fără factură
 stocuri livrate dar neprelucrate
 stocuri facturate dar nelivrate
 stocuri aflate la terţi
 stocuri care nu fac parte din patrimoniul propriu şi cuprind:
  stocuri primite spre prelucrare
 stocuri în custodie
 stocuri în consignaţie
Aceste caracteristici fac ca stocurile să deţină un rol important în activitatea firmelor. Din acest
motiv este foarte important ca gestiune stocurilor să vizeze menţinerea unui nivel corespunzător al
acestora din punct de vedere al calităţii, cantităţii şi al volumului producţie şi al modului de realizare
al acesteia Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderilor. Un nivel minim poate genera
disfuncţionalităţi pe relaţia furnizor-beneficiar şi opriri ale procesului de producţie. Un nivel ridicat
al acestora, poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de mişcare o
anumită perioadă, fapt ce generează dificultăţi în fluxurile financiare ale firmei.

3.2.Principii şi reguli privind evaluarea şi recunoaşterea stocurilor în contabilitate

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă şi în situaţiile financiare ale întreprinderii se

face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile fundamentale şi
cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, care în principiu reţin două momente pentru
evaluarea elementelor din bilanţ: evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale.
În cazul stocurilor, evaluarea iniţială, adică la intrarea în întreprindere, se face la nivelul costului, iar
evaluarea ulterioară, adică la bilanţ, se face la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă
netă. Valoarea realizabilă netă este „preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţi, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a
costurilor necesare vânzării”.
Întrucât bilanţul nu poate fi conceput fără inventariere, prin care se determină mărimea reală
a elementelor existente la acea dată, implicit rezultă că trebuie luate în considerare încă două
momente ale evaluării: la inventariere, care se sprijină pe valoarea actuală, denumită şi valoare de
inventar (valoarea reziduală netă în cazul stocurilor) şi la ieşirea din gestiune, care se efectuează la
valoarea de intrare(la cost în cazul stocurilor).
În contextul menţionat, prin Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr 1752/2005, sunt
precizate în mod expres, în cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilanţ următoarele
momente:
 evaluarea la intrarea în patrimoniu
 evaluarea la ieşirea din patrimoniu
  evaluarea la inventar
 evaluarea la bilanţ

Recunoaşterea stocurilor şi a costului lor drept cheltuială

Recunoaşterea, aşa cum este definită în Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare, este procesul încorporării în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere a unui
element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere. Acest proces implică descrierea în cuvinte a
elementului respectiv şi asocierea unei anumite sume, precum şi includerea sumei respective în
totalul bilanţului sau al contului de profit şi pierdere.
În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile sunt recunoscute în condiţiile în
care se respectă simultan prevederile a două criterii:
Primul criteriu se referă la gradul de incertitudine în realizarea unor beneficii viitoare asociate unui
element. Evaluarea gradului de incertitudine menţionat ia în calcul informaţia disponibilă în
momentul întocmirii situaţiilor financiare.
În ce priveşte beneficiile economice viitoare încorporate în active, acestea reprezintă
potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalentul de numerar către
întreprindere. Acest potenţial poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale
întreprinderii. De exemplu stocurile sunt utilizate de o întreprindere, de obicei, pentru a produce
bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorinţele sau necesităţile clienţilor. Din
aceste considerente clienţi sunt dispuşi să plătească pentru a le obţine, contribuind astfel la fluxul de
numerar al întreprinderii. Numerarul în sine conferă un avantaj întreprinderii, întrucât permite
controlul celorlalte resurse.
De reţinut că beneficiile economice viitoare încorporate în active, deci şi în stocuri, pot intra
în întreprindere în mai multe moduri cum ar fi:
o utilizarea separată sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea
producţiei de bunuri destinate vânzării.
o schimb cu alte active
o utilizare pentru decontarea unei datorii.
Al doilea criteriu de recunoaştere a activelor de natura stocurilor îl reprezintă credibilitatea
evaluării efectuată conform Cadrului general referitoare la credibilitate ca o caracteristică calitativă a
situaţiilor financiare. De regulă, acest criteriu este satisfăcut deoarece la intrarea stocurilor, costul
este identificabil în mod cert. În multe cazuri însă, costul sau valoarea trebuie estimat(ă); folosirea
unor estimări rezonabile constituie o parte esenţială în elaborarea situaţiilor financiare şi nu
influenţează credibilitatea lor. Atunci când nu poate fi realizată o estimare rezonabilă, elementul nu
este înscris în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere.
Un alt aspect al recunoaşterii, şi în continuare, al derecunoaşterii stocurilor se referă la
momentele în care acestea au loc:
recunoaşterea stocurilor se realizează la intrarea lor în gestiune potrivit surselor de provenienţă,
adică: la achiziţie, la obţinerea din producţie, la aducerea lor ca aport la capitalul social, la primirea
prin donaţie şi subvenţii guvernamentale.
Derecunoaşterea stocurilor (anularea recunoaşterii) se realizează la ieşirea din gestiune
potrivit destinaţiilor acestora, adică: la vânzare, la predarea lor ca aport la capitalul altor
întreprinderii, la predarea lor prin donaţie, la constatarea pierderilor din calamităţi.

Deprecierea stocurilor

Stocurile pot suferi deprecieri în raport cu valoarea de intrare datorită demodării, degradării
sau ca urmare a faptului că la inventar valoarea lor de utilitate sau de piaţă la care se vor valorifica
în viitor este apreciată ca fiind mai mică decât valoarea contabilă.
Contabilitatea acestor ajustări se realizează prin sistemul de ajustări, care constă în
constituirea de rezerve ce se includ pe cheltuieli în exerciţiul curent în vederea preîntâmpinării
efectelor negative în exerciţiile următoare.
Pentru deprecierea stocurilor de materii prime şi materiale, de regulă, la finele exerciţiului
financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie ajustări pe seama cheltuielilor. În perioada următoare,
la finele fiecărui exerciţiu financiar sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor respective, ajustările
respective se suplimentează, se diminuează sau se anulează astfel:
A – în situaţia în care deprecierea este superioară ajustări constituite, atunci se constituie o
ajustare suplimentară
B – în cazul în care deprecierea constatată este inferioară ajustări constituie, diferenţa se
deduce din ajustarea constituită şi se înregistrează la venituri.
C – cu ocazia anulări unei ajustări la ieşirea din patrimoniu a stocurilor, ajustarea constituită
se înregistrează la venituri, astfel ajustarea va avea următoarea formă:
 A = Vcs-Vis, A=ajustare; Vcs = valoarea contabilă a stocurilor; Vis = valoarea de
inventar a stocurilor
În principiu, la închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, valoarea de intrare în
gestiune a stocurilor se compară cu valoarea de inventar a acestora, aceasta fiind dată de utilitatea
bunului şi de preţul pieţei.
Dacă valoarea de intrare este mai mare decât valoarea de inventar, aceasta se înregistrează în
contabilitate, iar pentru diferenţa dintre valoarea contabilă de intrare şi cea de inventar, firma poate
constitui o ajustare.

Contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime şi materialelor

În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate în procesul de producţie

sau pentru prestarea de servicii întră materiile prime, materialele consumabile şi materialele de
natura obiectelor de inventar.
Materiile prime sunt bunuri care participă direct la fabricarea produsului, în care se regăsesc
integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformate.
Materialele consumabile sunt bunuri care participă sau ajută la procesul de producţie sau
exploatare, fără a se regăsi de regulă în produsul finit. Principalele categorii de materiale
consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de scgimb,
seminţe şi materiale de plantat, furaje.
Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunurile care nu îndeplinesc în mod
cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor, adică, fie au durată de
utilizare mai mică de un an, fie au o valoare de intare mai mică decât limita legală.
Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se realizează
prin conturile ce formează conţinutul clasei a 3-a denumită « Conturi de stocuri şi producţie în curs
de execuţie ».
În cadrul Planului de conturi general, din clasa a 3-a face parte grupa 30 « Stocuri de materii
prime şi materiale », cu următoarele conturi sintetice : 301 « materii prime », 302 « materiale
consumabile », 303 « materiale de natura obiectelor de inventar » şi contul 308 « diferenţe de preţ la
materii prime şi materiale ».
Conţinutul şi funcţia contabilă a conturilor de stocuri se diferenţiază în raport de metoda
inventarului utilizat pentru evidenţa mişcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei
inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de valori materiale şi se
creditează cu ieşirile de valori materiale. În cazul utilizării metodei inventarului intermiten, la
încheierea exerciţiului financiar, în debitul contului se înregistrează stocurile de la sfârşitul
perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exerciţiului, în credit, stocurile de la
începutul perioadei în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune, în cazul
materialelor şi ca venituri în cazul produselor şi producţiei în curs de fabricaţie.
Contul 301 « materii prime » asigură evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de materii
prime, aflate în proprietatea unităţii, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit, integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată.Este un cont de activ,în
debitul său, aplicând metoda inventarului permanent, se înregistrază valoarea la preţ de înregistrare a
materiilor prime intrate în gestiunea unităţii. În creditul acestui cont se înregistrează valoarea la preţ
de înregistrare a materiilor prime ieşite din gestiune. Are întotdeauna sold debitor, care reprezintă
valoarea materiilor prime exestente în gestiunea unităţii la preţ de înregistrare.
Conturile 302 “materiale consumabile” şi 303 “materiale de natura obiectelor de inventar” au
aceeaşi funcţiune ca şi contul 301 “materii prime”. Cu ajutorul lor se ţine evidenţa existenţei şi
mişcării stocurilor de materiale consumabile şi respectiv materiale de natura obiectelor de inventar.

Organizarea documentaţiei primare pentru evidenţa stocurilor

Activele circulante generează diverse operaţiuni legate de procesele de aprovozionare,

păstrare, eliberare din depozite, prelucrare în procesul de producţie, inventariere, vânzare.
Operaţiile care privesc stocurile, respectiv intrarea şi ieşirea stocurilor sunt consemnate în
documente primare. În continuare, menţionăm cele mai des întălnite documente primare.
Pentru intrarea de stocuri se pot utiliza următoarele documente:
 avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document de
însoţire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca
document de încărcare a gestiunii primitorului.
 factura fiscală, care se întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fără aviz de însoţire
a mărfii.Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate.
 nota de recepţie şi constatare, care se întocmeşte la primirea şi recepţia bunurilor, în cazuile
când există diferenţe la recepţie, când sunt depozitate în mai multe locuri şi când sunt
refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare.
  bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitării unor
bunuri provenite din producţie proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii ca restituiri
la locurile de depozitare iniţiale.
Intrarea bunurilor în gestiune se realizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces care
presupune parcurgerea anumitor etape:
 recepţia transportului pe baza documentului denumit „proces verbal de constatare”
 recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul să întocmească „nota de
recepţie şi constatare de diferenţe”
 recepţia calitativă, realizată de către specialişti, tehnologi.
În cazul decalajelor între etapa de aprovizionare şi etapa de recepţie a stocurilor se procedează
astfel:
 bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare
cât şi la contabilitate pe baza recepţiei şi a celorlalte documente însoţitoare.
 bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în
gestiune.
Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi următoarele documente:
 avizul de însoţire a mărfii şi factura fiscală, pentru ieşirile în afara unităţii patrimoniale
 bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date în consumul productiv. Bonul de
consum poate fi bon de consum colectiv sau bon de consum individual
 fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare de ieşire din
magazie
 bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unităţile cu amănuntul
Evidenţa operativă a stocurilor se realizează acolo unde se produc faptele, astfel documentul de
evidenţă operativă la depozit este „fişa de magazie”. Fişa de magazie se conduce la locurile de
depozitare a stocurilor şi se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat. Operaţiile
economice se consemnează în fişa de magazie numai cantitativ.
Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza „dispoziţiei de livrare” , „avizul de însoţire a
mărfii” şi a „facturii fiscale”.
În situaţia decalajelor între procesul de vânzare şi momentul livrării bunurilor, acestea se
înregistrează ca ieşiri din unitate astfel:
 bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în contabilitate se
înregistrează în conturile extrabilanţiere
  bunurile livrate şi nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locul de depozitare
cât şi în contabilitate, pe baza documentelor aferente.
În general documentele de evidenţă a stocurilor evidenţiază intrările, ieşirile, şi existenţele de la
un moment dat şi pentru un anumit loc de depozitare. De asemenea, ele reprezintă sursele de
informaţii pentru controlul operativ şi contabil.
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe este cel mai cunoscut document de înregistrare a
intrărilor în stoc. Acest document serveşte la:
 recepţia bunurilor intrate în gestiune
 intrarea bunului în gestiune
 act probatoriu în justiţie
 document de înregistrare în contabilitatea sintetică şi analitică
Bonul de consul este un document care serveşte la:
 document de eliberare din magazie
 document justificativ de ieşire a bunurilor din stoc, respectiv de descărcare a gestiunii
Pentru urmărirea realizării contractelor de aprovizionare cu bunuri se întocmesc următoarele
documente de evidenţă operativă: „registrul de comenzi” şi „fişa de urmărire a contractelor”.
În condiţiile în care se impune urmărirea sosirii transporturilor şi plata facturilor se utilizează ca
şi documente de evidenţă operativă „registrul de comenzi” şi „fişa de urmărire a executării
contractelor”.
În funcţie de specificul activităţilor, mai pot fi înlocuite şi late documente de evidenţă operativă
cum sunt:
 raportul de gestiune
 registrul stocurilor
 bonul de primire în consignaţie
 borderoul de primire a obiectelor în consignaţie
 borderoul de ieşire a obiectelor din gestiune
 borderoul de predare a documentelor

Contabilitatea operaţiilor privind materiile prime şi materialele consumabile

A. În cazul folosirii metodei inventarului permanent

Operatiile privind stocurile se grupează, după sensul lor, în cumpărări de stocuri şi ieşiri de stocuri
operaţii privind cumpărările se stocuri – în cursul exerciţiului, toate operaţiile privind cumpărările
de materiale de la furnizori se înregistrează la costul de achiziţie în debitul conturilor de stocuri în
corespondenţă cu conturile de furnizori, indiferent dacă aprovizionarea se face pe credit comercial
sau cu plată imediată.

B. În cazul utilizării metodei inventarului intermitent.

În cazul metodei inventarului intermitent, la deschiderea exerciţiului financiar se preiau la
cheltuielile perioadei (grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile”) stocurile existente la încheierea
exerciţiului precedent reflectate în conturile din clasa a 3-a „Conturi de stocuri şi producţie în curs
de execuţie”.
Cumpărările de stocuri efectuate în cursul perioadei se înregistrează în debitul conturilor de
cheltuieli din grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile, respectiv în debitul contului 4426 „TVA
deductibilă” şi în creditul contului 401 „Furnizori”.
La sfârşitul perioadei pe baza listelor de inventariere întocmite, stocurile finale sunt
reflectate în debitul conturilor de stocuri şi creditul conturilor de cheltuieli.

CAP 2 STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE DE NATURA MATERIILOR PRIME ŞI

MATERIALELOR CONSUMABILE LA SC ”PRYSMIAN CABLURI ŞI SISTEME” S.A.

2.1. Contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime şi materialelor consumabile la S.C.

”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A.

La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A. contabilitatea stocurilor utilizează

metoda inventarului permanent care presupune înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor
operaţiilor atât cantitativ cât şi valoric.
Procesul de aprovizionare cuprinde activităţi şi operaţii efectuate pentru procurarea
mijloacelor economice (materii prime, materiale) şi obţinerea lucrărilor şi serviciilor de la terţi
necesare realizării obiectivului de activitate al întreprinderii. Astfel lansarea comenzilor şi
încheierea contractelor de aprovizionare cu furnizorii, transportul bunurilor şi obiectelor
achiziţionate, recepţia lor cantitativă şi calitativă la intrarea în întreprindere, depozitarea şi
 Procesul de aprovizionare generează astfel cheltuieli cu preţul de cumpărare a stocurilor,
cheltuieli de transport, încărcare, descărcare, comisioane, taxe, cheltuieli cu recepţia şi stocarea.
Toate aceste elemente de cheltuieli formează costul de achiziţie al stocurilor procurate.

Contabilitatea materiilor prime

Materiile prime sunt reflectate cu ajutorul contului 301 „Materii prime” şi evidenţiază
existenţa şi mişcarea stocurilor de materii prime care participă direct la fabricarea produselor,
regăsite în produsele finite integral sau parţial, în stare iniţială sau transformată, stocuri aflate în
proprietatea întreprinderii.
La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A. principalele grupe de materii prime
folosite sunt:
 Granule PVC
 Granule PE
 Bandă PET
 Sârmă cupru
 Sârmă oţel-zinc

Exemplul: S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A achiziţionează în data de 15.03.2006

materii prime sub formă de granule PVC conform Avizului de însoţire a mărfii prezentat în anexa
nr.4, în valoare de 19800, TVA 19%. La data de 17.03.2006 se întocmeşte şi factura fiscală, dată la
care se plăteşte şi furnizorul prin bancă conform ordinului de plată
achiziţie materii prime conform avizului de însoţire a mărfii:

Studiu de caz privind evaluarea ieşirilor (consumul) de granule PVC, precum şi stocul final ştiind că
stocul iniţial de granule PVC este de 10000 kg la preţul de 2,5 conform Fişei de magazie, pe baza
următoarelor metodelor de evaluare:
CMP calculat după fiecare recepţie
CMP calculat la sfârşitul lunii
Metoda FIFO (prima intrare-prima ieşire)
Metoda LIFO (ultima intrare-prima ieşire)
În tabelul nr.2 se prezintă situaţia stocului iniţial precum şi mişcările din cursul lunii martie 2006
privind materia prima „granule PVC”
 În ansamblu metoda CMP tinde să anuleze efectele creşterii sau descreşterii preţurilor,
deoarece nivelul costului mediu ponderat şi al costului stocului final calculat conform acestei
metode este influenţat de toate preţurile plătite pe parcursul exerciţiului şi de preţul stocului iniţial.

Metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) – constă în evaluarea ieşirilor de stocuri în ordinea în
care au intrat, la costul primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul lotului următor, în ordine cronologică. În consecinţă, stocul final este evaluat la
cele mai recente costuri.
 Contabilitatea materialelor consumabile

Materialele consumabile sunt reflectate cu ajutorul contului 302 „Materiale consumabile”

care evidenţiază existenţa şi mişcarea stocurilor de materiale consumabile, cum sunt: materialele
auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat,
furaje şi alte materiale consumabile, care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără ase regăsi, de regulă, în produsul finit.
La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A se folosesc următoarele materiale consumabile:
Furnituri: -- papuci şi mufe din aluminiu
Chimicale : coloranţi
Combustibili
Piese de schimb
Materiale pentru ambalat: -- tambur lemn

Exemplul: În data de 13.03.2006 se achiziţionează piese de schimb în valoare de 1000, TVA19%,

conform avizului de însoţire anexa nr.11. Cheltuielile de transport sunt 100, TVA 19% conform
facturii fiscale primite de la SC SPRINT CURIER SRL prezentată în anexa nr. 13 Factura pentru
piesele de schimb (anexa 12)se întocmeşte la o săptămână de la data livrării acestora, dată la care are
loc şi plata furnizorului prin casierie.

Cumpărările de stocuri implică anumite cheltuieli accesorii (transport, asigurare,etc.).În

principal, aceste cheltuieli trebuie adăugate la preţul de achiziţie şi contabilizate în debitul conturilor
de stocuri şi în debitul conturilor de cheltuieli. Şi totuşi, practicile contabile nuanţează rezolvarea, în
sensul că, nu toate cazurile în care aceste cheltuieli nu sunt delimitate fără ambiguitate privind
anumite cumpărări particulare, ele pot fi înregistrate utilizând conturile 613,622,624.

La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A se folosesc următoarele materiale de natura

obiectelor de inventar.
Obiecte de inventar în depozit

Echipamente de protecţie în depozit:

 mănuşi
 ochelari de protecţie
 salopete
 cască protecţie

Exemplul: S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A achiziţionează conform facturii fiscale

din anexa16,în data de 04.03.2006, 50 buc. salopete la un preţ de cumpărare 17,00, TVA 19% şi 50
perechi de mănuşi la un preţ de cumpărare de 9,00, TVA 19%, conform facturii anexa nr.17.
Cheltuielile de transport sunt de 50, TVA 19%, conform chitanţei din anexa nr.18.Se plăteşte
furnizorul din casierie.

4.2.Analiza stocurilor la S.C.”PRYSMIAN CABLURI ŞI SISTEME”S.A.

Ratele de gestiune a stocurilor (viteză de rotaţie) arată rapiditatea cu care stocurile trec prin
toate stadiile activităţii: aprovizionare – depozitare – producţie – desfacere – încasare, până se
reîntorc în formă bănească.
 Dinamică:
nivelul ratei în anul 2005 a scăzut faţă de nivelul ratei în 2004 datorită faptului că ponderea activelor
circulante scade. Este o situaţie favorabilă pentru întreprindere dacă se obţin cel puţin tot aceleaşi
rezultate din perioada bază de comparaţie.
Rata stocurilor – reflectă ponderea stocurilor in total active
RSt= St/AT*100
Nivelul indicatorului este:
2004 – 42,20
2005 – 55,83
Dinamică:
creşterea stocurilor este justificată atunci când este determinată de sporirea volumului de activitate,
respectiv este nejustificată atunci când duce la formarea de stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.
Nivelul atei depinde de mai mulţi factori cum ar fi:
sectorul de activitate unde activează întreprinderea
durata ciclului de exploatare
specularea fluctuaţiilor de preţ.
Calculul ratelor de gestiune a stocurilor:
1.Viteza de rotaţie a stocurilor – arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activităţii
până se întorc în forma bănească iniţială.
NRSt=CA/St
Dinamică:
viteza de rotaţie a stocurilor creşte de la un an la altul datorită creşterii eficienţei gestionării acestora,
cauza acestei modificării fiind faptul că indicele cifrei de afaceri este mai mare decât indicele
stocurilor
2. Durata în zile a unei rotaţii a stocurilor – va fi cu atât mai mică cu cât numărul de rotaţii este mai
mare şi invers.
DZSt=ST/CA*T
Dinamică:
durata în zile a unei rotaţii a scăzut datorită faptului că cifra de afaceri a crescut intr-o proporţie mai
mare decât cea a stocurilor.
3. Viteza de rotaţie a materiilor prime
NRMP&MT=CA/MP&MT
Dinamică:
viteză de rotaţie a materiilor prime şi a materialelor creşte de la an la an ceea ce echivalează cu
creşterea nivelului de eficienţă în gestiune acestora, această modificare se datorează creşterii cifrei
de afaceri.
4.Durata în zile a unei rotaţii
DZMP&MT=MP&MT/CA*T
Dinamică:
indicatorul a scăzut în 2004 faţă de 2005, datorită faptului că materiile prime şi materialele au
crescut într-o proporţie mai mică decât a crescut cifra de afaceri.
 CAP 5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

S.C.”PRYSMIAN CABLURI ŞI SISTEME”S.A. are ca principal obiect de activitate

producerea de cabluri electrice de joasă, medie şi înaltă tensiune şi accesorii pentru acestea, cabluri
de telecomunicaţii.
În prezent societatea este condusă de Adunarea Generală a Acţionarilor şi deţine un capital
integral privat în sumă de 30792.73 divizat în 12268.01 parţi sociale a câte 2.51 fiecare, aparţinând
în proporţie de 80,56% grupului PIRELLI, 11,88% grupului CONTINENTAL, 7,56% alţi acţionari.
Se observă poziţia dominantă pe care o deţine acţionarul majoritar, compania italiană PIRELLI care
deţine 80,56% din numărul acţiunilor emise de societate.
Pentru a-şi comercializa produsele în străinătate, întreprinderea este obligată să-şi adapteze
produsele la cerinţele fiecărei ţări şi să la supună procedurii de control şi de certificare specifice ţării
importatoare. În acest sens din septembrie 2000 S.C. PRYSMIAN CABLURI ŞI SITEME S.A. este
certificată de către DQS Germania în privinţa implementării ISO 9001 şi devine totodată membră a
IQNet ( Reţeaua Internaţională de Calitate). De asemenea, societatea este atestată şi obţine
Autorizaţiile de Comercializare eliberate de SC ELECTRICA SA pentru toată gama de produse.
S.C.”PRYSMIAN CABLURI ŞI SISTEME”S.A. utilizează ca metodă în contabilitatea
stocurilor metoda inventarului permanent. În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate,
în conturile de stocuri se înregistrează toate operaţiile de intrare a stocurilor (cantitativ şi valoric)
evaluate la preţ de achiziţie, cost de producţie, preţ standard (prestabilit) sau preţ de facturare după
caz.
Caracter continuu al producţiei implică constituirea de stocuri care reprezintă cantităţi fizice
de materiale, produse finite sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare. Din punct
de vedere financiar stocurile reprezintă alocări de capital care se recuperează numai după
parcurgerea ciclului de exploatare prin vânzarea şi mişcarea produselor realizate de întreprindere.
Pentru realizarea acestui ciclu de exploatare întreprinderea trebuie să deţină trei categorii de stocuri:
stocuri de materii prime şi materiale, stocuri în curs de fabricaţie, stocuri de produse finite.
Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cât
mai eficientă a acestor valori, în antrenarea tuturor factorilor care să ducă la accelerarea vitezei de
rotaţie şi la reducerea acestor stocuri.
Creşterea competitivităţii este unul din obiectivele urmărite şi este legată de modernizarea
instalaţiilor existente, îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie, dezvoltarea unor noi investiţii,
îmbunătăţirea activităţii comerciale, în special a activităţii de export, creşterea calităţii produselor,
reducerea consumurilor de materiale şi energetice şi asigurarea unei structuri organizaţionale şi
operaţionale flexibile. Atingerea acestui obiectiv impune restructurarea societăţii, care să asigure
condiţii tehnico-organizatorice, economico-financiare şi manageriale corespunzătoare, în scopul
creşterii eficienţei economice, rentabilităţii activităţii productive şi profitabilităţii generale a
societăţii. Acţiunea de restructurare trebuie să ţină cont de elementele definitorii ale societăţii şi
impune luarea unor măsuri tehnico-organizatorice, manageriale, financiare şi comerciale pe termen
scurt şi lung.

Măsuri pe termen scurt:

Organizatorice:
o reducerea şi corelarea numărului de personal cu capacităţile în funcţiune, reducerea
numărului de personal indirect productiv şi stoparea angajărilor
o valorificarea prin vânzare a unor active şi mijloace fixe
o îmbunptpţirea sistemului de aprovizionare şi depozitarea a materiilor prime şi materialelor
Manageriale:
o sporirea responsabilităţii personalului din conducerea executivă prin delegarea clară a
responsabilităţilor
o introducerea unui sistem mai performant de prelucrare automată a lucrărior financiar-
contabile la nivelul secţiilor şi a compartimentelor centrale
o implementarea sistemului de asigurare a calităţii la nivelul tuturor fluxurilor de producţie
Financiare şi comerciale:
o creşterea volumului de export prin promovarea de noi sortimente, creşterea ponderii de
cabluri electrice, îmbunătăţirea permanentă a calităţii semifabricatelor şi adaptarea la
cerinţele pieţii.
o obţinerea de materii prime de calitate şi la preţuri mai reduse, în condiţii avantajoase de plată
corelate cu durata ciclului de fabricaţie
o livrarea produselor către clienţi cu capacitate de plată
o eliminarea compensărilor în afara circuitului bancar
o obţinerea de credite în condiţii avantajoase pentru achitarea datoriilor
Măsuri pe termen lung:
Organizatorice:
o organizarea ştiinţifică a producţiei, optimizarea fluxurilor de fabricaţie, organizarea
transportului intern, a întreprinderii şi reparprii utilajelo şi perfecţionarea procerselor de
producţie în scopul folosirii eficace a utilajelor şi aforţei de muncă
o asigurarea aplicării de forme şi metode moderne de programare a producţiei
o propuneri de programe, asigurăd utilizarea integrală a capacităţilor de producţie,
valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, a combustibililor şi energiei
Tehnice şi tehnologice:
o trebuie elaborate tehnologii de execuţie, asigurând condiţii de calitate şi parametrii tehnico-
func[ionali, precrum şi încadrarea în normele de consum, de manoperă şi materiale
o stabilirea ciclurilor tehnologice să se facă pe baza tehnologiilor de execuţie
Financiare şi comerciale
o obţinerea de împrumuturi pe termen lung pentru realizarea obiectivelor de investiţii, cu
perioade de rambursare mai îndepărtate
o activitatea firmei trebuie să se desfăşoare astfel încât să asigure acoperirea cheltuielilor de
producţie pe seama veniturilor proprii şi să obţină rezultate financiare care să permită
realizarea profitului.
Studierea atentă a pieţei în legătură cu: cererea, oferta, concurenţa, mediul general, materii prime
şi materiale, forţa de muncă, resurse financiare şi informaţionale, reţele de distribuţie şi strategii de
promovare
Introducerea în fabricaţie numai a produselor care asigură desfacerea prin contracte sau comenzi
ferme, produse carea sigură o valorificare superioară a materiilor prime asigurând totodată un nivel
tehnic şi calitativ competitiv şi costuri de producţie cât mai reduse.
 Bibliografie

1.Bobiţan N.,Iosif A.,Cotleţ D.,Mateş D.,Haţegan C.,Negruţ C.,Ineovan F.,Contabilitate

financiară,Editura Mirton,Timişoara,2003
2.Feleagă L.,Feleagă N.,Contabilitatea financiară o abordare europeană şi internaţională,Editura
Infomega,Bucureşti,2005
3.Pântea I.P., Bodea Gh.,Contabilitatea financiară actualizată la standardele europene,Editura
Intelcredo,Deva,2006
4.Ristea M.,Contabilitatea financiară a întreprinderii,Editura Universitară,Bucureşti 2004
*** Ordin nr.1850/14.12.2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile publicat în
MO nr 23/7.01.2005
*** Ordin nr.1752 din 17.11. publicat în MO nr 1080 din 30.11.2005 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene