Proiect

Anexa nr. 6
la HG ____ din____________2009

MINISTERUL CULTURII ŞI TURISMULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

COMPLEXUL MUZEAL ORHEIUL VECHI

„Aprobat”
Ministrul Culturii şi Turismului

_____________

„Coordonat”
Director Direcţie Patrimoniu şi
Resurse Turistice a MCT
____________ N. Răileanu

Directorul Complexului
Muzeal Orheiul Vechi
_____________ L. Colţa

PLAN DE VALORIFICARE TURISTICĂ

A REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE
«ORHEIUL VECHI»
ÎN ANII 2009-2020

Chişinău-Orheiul Vechi
2009
 Cuprins

1. Introducere………………………………………………………………………………
……
2. Date generale privind Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul
Vechi»…………………………………
3. Locul Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi» în cadrul potenţialului turistic
naţional……………
4. Premisele dezvoltării turismului în zona Orheiul Vechi…..
……………………………..
4.1. Amplasament…………………………………………………………………………
4.2. Condiţii de relief ……………………………………………………………………..
4.3. Condiţii meteorologice………………………………………………………………
4.4. Condiţii
demografice…………………………………………………………………
4.5. Accesibilitatea
……………………………………………………………………….
5. Potenţialul turistic natural…………………………………………………………………
5.1. Obiective geologice…………………………………………………………………
5.2. Obiective hidrologice………………………………………………………………..
5.3. Obiective vegetale şi faunistice …………………………………………………..
6. Potenţialul turistic istorico-cultural……………………………………………………….
6.1. Obiective arheologice……………………………………………………………….
6.2. Obiective rupestre…………………………………………………………………..
6.3. Obiective de arhitectură vernaculară……………………………………………..
6.4. Obiective de arhitectură ecleziastică………………………………………………
6.5. Expoziţii arheologice şi etnografice………………………………………………..
6.6. Sărbători folclorice tradiţionale…………………………………………………….
7. Din istoria valorificării turistice a Orheiului Vechi……………………………………….
8. Capacităţi şi trasee turistice……………………………………………………………….
9. Turismul ca factor de presiune asupra Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul
Vechi»…………….
10. Condiţii de cazare şi de deservire………………………………………………………..
11. Deficienţe şi probleme în realizarea unui plan de dezvoltare turistică………… ……
12. Obiective strategice privind dezvoltarea turismului în zona Orheiul Vechi ………….
13. Impactul realizării planului de dezvoltare turistică………………………………………
14. Monitorizarea şi evaluarea realizării planului de valorificare turistică………………..
INTRODUCERE

Obiectivele de patrimoniu istorico-natural s-a impus pregnant în turismul contemporan,

devenind o latură inalienabilă a fenomenului respectiv, care în prezent nu poate fi
conceput în afara monumentelor istorico-culturale şi naturale.

În acest context, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi», graţie unei originalităţi

inedite a patrimoniului natural şi istorico-cultural, vine să ocupe un loc deosebit în
sistemul turistic al Republicii Moldova şi să constituie o veritabilă carte de vizită a ţării.

DATE GENERALE PRIVIND REZERVAŢIA CULTURAL-NATURALĂ «ORHEIUL

VECHI»

Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» reprezintă un ansamblu de monumente

naturale şi culturale integrate într-un sistem unic ca rezultat al colaborări multimilenare
dintre om şi mediu ambiant.

Peisajul Orheiul Vechi cuprinde: peisaj natural arhaic, diversitate vegetală şi faunistică
bine conservată, cadru arheologic de excepţie, varietate istorico-arhitecturală, habitat
rural tradiţional, originalitate etnografică şi folclorică.

Complexul Orheiul Vechi ocupă arii naturale protejate de o frumuseţe rar întâlnită, în
defileul râului Răut din preajma satelor Trebujeni, Butuceni şi Morovaia

În acest context, complexul Orheiul Vechi constituie o veritabilă salbă de cetăţi naturale
adaptate, care l-au adăpostit pe om în toate timpurile, începând cu epoca paleoliticului
şi până în zilele noastre.

Complexul ocupă şapte promontorii de proporţii, fascinante din punct de vedere

peisajer şi şase defilee adiacente de o frumuseţe deosebită.

Defileul Răutului traversează complexul istorico-natural Orheiul Vechi de la nord-vest

spre sud-est pe un traseu tri-sinusoidal de circa 15,0 km, fiind mărginit la extremităţi de
satele din vecinătate: Furceni (raionul Orhei) şi Maşcăuţi (raionul Criuleni).

În linie dreaptă, complexul istorico-natural se extinde pe o suprafaţă cu lungimea

maximală de 9,0 km de la nord-vest spre sud-est şi lăţimea de 1,5-4,0 km de la sud-
vest spre nord-est.

Cele mai valoroase obiective de patrimoniu natural şi cultural sunt concentrate în partea
centrală a Complexului Orheiul Vechi – pe suprafaţa promontoriilor Peştera şi Butuceni.

Prin frumuseţea deosebită şi caracterul revelatoriu al peisajului, originalitatea reliefului,

varietatea vegetaţiei şi a faunei, multitudinea de situri istorico-arheologice, izul profund
istorico-arheologic şi etnografic, zona Orheiului apare drept unul dintre cele mai
 impresionante şi interesante locuri din Europa, fapt ce-i oferă o importanţă deosebită
din diferite unghiuri de vedere, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltării în zona dată
a turismului.

LOCUL REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE «ORHEIUL VECHI» ÎN

CADRUL REŢELEI TURISTICE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Conform legislaţiei şi actelor normative în vigoare, în Republica Moldova se disting 8

zone turistice de bază, în cadrul cărora se evidenţiază subzone turistice, care fiind
enumerate de la nord spre sud se prezintă după cum urmează:

1. Zona turistică Edineţ-Ocniţa

a) Subzona turistică Edineţ.
b) Subzona turistică Ocniţa
c) Subzona turistică Donduşeni
2. Zona turistică Bălţi
3. Zona turistică “Codru”
a) Subzonă turistică Orhei.
b) Subzona turistică Teleneşti
c) Subzona turistică Călăraşi
d) Subzona turistică Hânceşti
4. Zona turistică Chişinău
5. Zona turistică Soroca-Dubăsari
a) Subzona turistică Soroca
b) Subzona turistică Camenca
c) Subzona turistică Dubăsari
6. Zona turistică Cahul
7. Zona turistică Vulcăneşti – Căinari
8. Zona turistică Nistru Inferior

Conform estimărilor de specialitate, pe primul loc, după valoarea resurselor turistice şi

după funcţionalitatea turistică, se poziţionează zona turistică „Codru”, unde, în
perspectiva unor amenajări turistice adecvate, se pot dezvolta următoarele forme de
turism:

 turism itinerant cu valenţe culturale

 odihnă şi tratament
 vânătoare şi pescuit sportiv
 turism ştiinţific
 turism ecologic
 turism rural

În contextul clasificării prezentate, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi»

apare drept parte componentă a subzonei turistice „Orhei” din cadrul zonei „Codru”,
fiind în acelaşi timp cel mai important element al zonei respective.

Zona turistică “Codru” cuprinde podişul Moldovei Centrale, respectiv, dealurile

colinare cu păduri de foioase, cunoscute sub denumirea tradiţională de codri. Zona
respectivă este străbătută de magistralele europene Cernăuţi-Odesa şi Leuşeni-
Chişinău-Dubăsari.

Este cea mai reprezentativă zonă prin varietatea şi complexitatea resurselor

turistice, între care un loc important îl ocupă cele naturale.

Subzonă turistică Orhei ocupă partea nord-estică a zonei Codru, cuprinde arealul
deluros al Orheiului cu importante obiective naturale şi cultural-istorice de valoare
deosebită, inclusiv:

1. Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» cu multiple obiective istorico-

culturale şi naturale;
2. Complexele ecleziastice (biserici şi mănăstiri) de la Orhei (secolele XVII-XVIII),
Butuceni (secolul XVII), Curchi (secolul XVIII), Ţigăneşti (secolul XVIII), Piatra
(secolul XVIII), Peresecina (secolul XVIII), Jeloboc (secolul XIX) etc.;
3. Conacul Balioz de la Ivancea (secolul XIX)
4. Complexele de arhitectură populară (Jeloboc, Brăneşti, Trebujeni, Furceni, etc.);
5. Case memoriale (Donici, Piatra);
6. Peisaje spectaculoase calcaroase cu stânci recifale, cheile Răutului (Trebujeni,
Butuceni, Morovaia, Brăneşti, Furceni);
7. Păduri de interes peisagistic şi social-recreativ (Curchi, Ivancea, Trebujeni);
8. Ape minerale biocarbonate (Orhei) etc.
PREMISELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN ZONA ORHEIUL VECHI

Amplasament

Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» este parte integrantă din comuna

Trebujeni (satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia), raionul Orhei al Republicii Moldova.

Se află în partea centrală a Republicii Moldova, la distanţa de 50 km spre Nord-Est de

la capitala ţării, oraşul Chişinău.

Face parte din masivul istorico-geografic Codrii Orheiului, amplasat pe cursul inferior al
râului Răut, la intersecţia regiunilor de silvostepă şi stepă.

Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» se află în defileul râului Răut, la circa 15

km de la confluenţa lui cu fluviul Nistru.

Condiţii de relief

Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» dispune de un relief complex, care îmbină

structuri geologice sarmaţiene de circa 13 milioane ani cu un caracter rupestru
pronunţat şi peisajuri cuaternare argiloase de circa 1,8 milioane – 10 mii ani acoperite
de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani.

Elementul geomorfologic esenţial al complexului îl constituie valea râului Răut,

compusă din albia minoră, albia majoră, terase şi versanţi.

Valea Răutului cu versanţi asimetrici este săpată în reciful de calcar sarmaţian mijlociu.
Are formă de defileu şi chei, fiind relativ îngustă, cu o lăţime ce nu depăşeşte 1,0-2,0
km.

Râul Răut are maluri concave sau convexe, de multe ori aproape abrupte, uneori cu
panta până la 90º, reprezentând segmente de mare atractivitate.

Caracterul pitoresc al văii este accentuat de trei meandre (Mihăilaşa, Peştera, Butuceni)
de o rară frumuseţe şi de o originalitate deosebită. Înălţimea versanţilor abrupţi atinge în
mediu altitudinea de circa 100-130 m, cotele maxime fiind de 170-180 m, mai sus de
nivelul mării.

Condiţii meteorologice

Zona respectivă reprezintă un spaţiu de risc slab la fenomene climatice. Este amplasată
pe izoterma +21° C a lunii iulie şi între izotermele -4° C, -3° C a lunii ianuarie.

Valoarea maximală a verii de +41,5° C a fost înregistrată pe 21 iulie 2007, valoarea

maximală a iernii de -38,5° C a fost înregistrată pe data de 25 ianuarie 1942.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 500 ml. Durata strălucirii soarelui este de 2000-2050
ore anual (22,8-23,4 %).

Durata predominantă a vântului în regiune este de Nord-Est, iar calmul atmosferic este
de 42 %.

În linii generale, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi», beneficiază de o climă

moderată, fenomenele meteorologice de risc reprezentând excepţii.

Condiţii demografice

Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» corespunde în temei teritoriului comunei

Trebujeni cu o populaţie de 2112 locuitori, din cadrul căreia fac parte 3 sate (Trebujeni -
1581 locuitori, Butuceni – 389 locuitori şi Morovaia - 132 locuitori).

Centrul comunal Trebujeni ocupă o suprafaţă de 2,5x0,2-0,9 km, satul Butuceni

– 2,0x0,15-0,20 km, iar satul Morovaia – 0,8x0,10-0,15 km.

Cele trei sate sunt amplasate pe malul stâng al râului Răut, fiind înşiruite în lanţ
de la nord spre sud. În partea de nord se află satul Trebujeni, în continuarea lui,
la distanţa de 2,0 km urmează satul Butuceni, iar mai departe se află satul
Morovaia, amplasat la distanţa de 0,5 km de la Butuceni, respectiv la 4,5 km de
la Trebujeni prin defileul Răutului sau la distanţa de circa 2,4 km pe calea de
nord.

Spre nord de satul Trebujeni, la circa 15,0 km se află s. Susleni, spre nord-vest
la 8,5 km se află satul Furceni, iar spre vest la 4,0 km se află satul Brăneşti. Spre
sud de comună, la distanţa de 0,8 km de la satul Morovaia, se află satul
Maşcăuţi, raionul Criuleni.

Accesibilitatea

Accesul în zona Orheiului Vechi teoretic poate fi efectuat pe 5 căi:

1. dinspre vest, pe drumul Brăneşti-Trebujeni
2. dinspre sud-est, pe drumul Maşcăuţi-Butuceni
3. dinspre nord, pe drumul Susleni-Trebujeni
4. dinspre nord-vest, pe drumul Jeloboc-Trebujeni
5. dinspre nord-vest, pe drumul Furceni-Trebujeni

La modul practic, însă, la etapa actuală, accesul în zona Orheiului Vechi se face
printr-un singur loc - dinspre Brăneşti, pe drumul ce vine de la Chişinău. Drumul
respectiv, este unicul din zonă amenajat în corespundere cu cerinţele
contemporane, restul reprezentând drumuri rurale cu mari probleme de
deplasare.

Drumurile din satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia, cu excepţia unei părţi din
artera centrală a satului Trebujeni, reprezintă drumuri simple rurale, fără
amenajare specială, care datorită caracterului rupestru al zonei sunt în stare
relativ bună, fără de noroiul caracteristic pentru satele din afara zonei Răutului.

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

Potenţialul turistic al Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi» cuprinde două

categorii de bază: obiective naturale şi obiective antropice.

Obiectivele naturale se grupează în patru subdiviziuni distincte: geologice, hidrologice,

vegetale şi faunistice, iar obiectivele antropice în opt unităţi de bază: istorico-
arheologice, vestigii de arhitectură istorică, complexe rupestre, locaşe bisericeşti în
funcţiune, construcţii vernaculare, patrimoniu etnografic funcţional, moşteniri folclorice
şi obiecte de patrimoniu mobil expuse în cadrul muzeal.

5.1. Obiective geologice

5.1.1. Defileul Răutului

Monument al naturii sub formă de canion sinusoidal cu maluri abrupte, săpat cu circa
2,0-1,0 milion de ani urmă în reciful de calcar sarmaţian constituit pe fundul fostei Mări
Sarmatice cu circa 13-11 milioane ani.

Traseu cu o lungime de circa 15 km mărginit de satele Furceni şi Maşcăuţi.

Peisaj natural de o rară frumuseţe; adăposteşte o variată floră de stâncărie, faună

reprezentativă, multiple situri arheologice din diverse epoci istorice, complexe rupestre
din perioada medievală şi aşezările contemporane Trebujeni, Butuceni, Morovaia.

Posedă un grad maxim de reprezentativitate, originalitate şi expresivitate;

- Are o valoare naturală excepţională; este bine conservat; oferă o informaţie turistică
exhaustivă;
- Ocupă locul central în cadrul Complexului Orheiul Vechi, determinând caracterul
peisajului din zonă;
- Accesul pentru vizitarea obiectivului este deschis şi relativ bine asigurat;
- Dotările turistice speciale pentru vizitarea obiectivului lipsesc.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X

2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
 9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 1 7

5.1.2. Defileul Ivancea

Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-1,0
milion de ani urmă în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe.

Traseu cu o lungime de circa 3,0 km, de la satul Brăneşti până la vărsarea în r. Răut.

Posedă un grad maxim de reprezentativitate, originalitate şi expresivitate;

Are o valoare naturală excepţională; este bine conservat; oferă o informaţie turistică
specifică;

Ocupă un loc secundar în cadrul Complexului Orheiul Vechi, determinând caracterul

peisajului în partea de vest a zonei în cauză;

Accesul pentru vizitarea obiectivului este cu dificultăţi;

Dotările turistice speciale pentru vizitarea obiectivului lipsesc.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 2 5

5.1.3. Defileul Râpa Ciobanului

Monument al naturii sub formă de canion ondulat cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-
1,0 milion de ani urmă în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 2 6
5.1.4. Defileul Morova

Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-1,0
milioane ani urmă în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe cu
structuri carstice de unicat de tip polie şi con carstic; resturi de faună fosilă.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 1 1 8

5.1.5. Defileul Râposu

Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat timp de circa un
milion de ani în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe;
adăposteşte complexe rupestre medievale, resturi ale Schitului monastic al pârcălabului
Albu-Maşcăuţi.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 2 6

5.1.6. Defileul Culicăuca

Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat timp de circa 1,0
milion de ani în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe;
adăposteşte floră de stâncărie şi faună sălbatică.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
 Punctaj total 2 4 4

5.1.7. Defileul Hucişca

Monument al naturii sub formă de râpă alăturată defileului râului Răut pe axa vest-est,
vis-a-vis de capătul de vest al promontoriului Butuceni;este săpat de circa 1,0 milion ani
în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o frumuseţe deosebită, adăposteşte
floră şi faună sălbatică.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 4 4

5.2. Obiective hidrologice

5.2.1. Fântâni tradiţionale de apă potabilă

Reprezintă monumente etnografice din secolele XVII-XX. În satele Trebujeni, Butuceni,

Morovaia, precum şi în afara lor sunt prezente peste o sută de fântâni; sunt construite
conform tehnicilor tradiţionale din piatră, fiind prevăzute la suprafaţă cu dispozitive din
lemn. În conformitate cu terasele geologice în care sunt săpate, fântânile conţin apă de
calitate provenită din calcare sarmaţiene sau argile cuaternare.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 1 3 6

5.2.2. Izvorul nr. 1 (Trebujeni)

Este amplasat la est de satul Trebujeni, pe malul din stânga al Răutului, mai jos de
Valul cetăţii geto-dace şi de şirul de complexe rupestre din perioada modernă; este un
izvor de apă potabilă de calitate superioară cu un debit accentuat, care provine din
bazinul recifal al sarmaţianului mijlociu.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
 4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 1 3 6

5.2.3. Izvorul nr. 1 (Butuceni)

Este amplasat la sud de satul Butuceni, pe malul din dreapta a Răutului, mai jos de
cetatea geto-dace Maşcăuţi-Dealul cel Mare, vis-a-vis de cetatea geto-dacică Butuceni;
este un izvor de apă potabilă de calitate superioară cu un debit foarte puternic (circa 10
litri pe secundă), care provine din bazinul ricifal al sarmaţianului mijlociu.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 4 1 5

5.3. Obiective vegetale şi faunistice

5.3.1. Rezervaţia peisajeră Trebujeni

Reprezintă o arie naturală protejată amplasată pe suprafaţa promontoriului Mihăilaşa;

este alcătuită din vegetaţie bine conservată, cuprinde specii rare de plante, animale
vertebrate şi insecte; adăposteşte cetatea geto-dacică Trebujeni-Potârca şi aşezarea cu
multe starturi culturale Trebujeni-Scoc.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.
1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 2 5

5.3.2. Rezervaţia peisajeră Selitra

Reprezintă o arie naturală protejată; este alcătuită din vegetaţie bine conservată,
cuprinde specii rare de plante, animale vertebrate şi insecte; adăposteşte cetatea geto-
dacică Trebujeni-Selitra.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 2 5

5.3.3.Pădurea Ţigancii

Reprezintă o pădure protejată; este alcătuită din vegetaţie bine conservată, cuprinde
specii rare de plante, animale vertebrate şi insecte; dispune de amenajări de vânătoare.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 3 4

5.3.4. Coloniile de popândăi pestriţi

Pe suprafaţa promontoriului Peştera, locul fostului oraş medieval Orheiul Vechi se află
câteva grupuri de colonii de popândăi pestriţi, animal vertebrat protejat la nivel
european, fiind înscris în Lista Roşie a Europei; coloniile de popăndăi sunt concentrate
în preajma citadelei medievale; în regiunea centrului administrativ al complexului
Orheiul Vechi; în partea de sud a promontoriului, vis-a-vis de Mănăstirea pârcălabului
Bosie.

Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.

1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X
2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X
3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X
5 Valoarea naturală X
6 Grad de conservare X
7 Gradul de informare turistică X
8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X
10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 3 5
 6. POTENŢIALUL TURISTIC ISTORICO-CULTURAL

Obiective arheologice

şul Orheiul Vechi

Monument de istorie şi cultură amplasat pe suprafaţa promontoriului Peştera. Conţine

vestigii arheologice din toate epocile istorice cunoscute pe teritoriul Republicii Moldova,
de la paleolitic până la etapa actuală, inclusiv urme a două oraşe medievale: oraşul de
tip oriental Şehr al-Cedit (sec. XIV) şi oraşul moldovenesc Orhei (sec. XV-XVI).

e pământ nr. 1, 2

Monumente arheologice, părţi componente ale sitului Orheiul Vechi; reprezintă sisteme
fortificate sub forma unor valuri din pământ cu şanţuri adiacente de apărare amplasate
pe talpa promontoriului; datează din perioada medievală; în forma actuală reprezintă
amenajări din perioada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

6.1.1.2. Citadela de piatră

Monument arheologic; parte componentă a sitului Orheiul Vechi; reprezintă o fundaţie

din piatră de formă trapezoidală amplasată în partea superioară (centrală) a
promontoriului Peştera; datează din perioada medievală sec. XIV-XVI; în timpul domniei
lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a reprezentat locul de reşedinţă al pârcălabilor de Orhei.

n Serai

Monument de arhitectură medievală; parte componentă a sitului Orheiul Vechi;

reprezintă o fundaţie din piatră, de formă patrulaterală; locul fostului centru comercial al
oraşului Şehr al-Cedid al Hoardei de Aur din sec. XIV.

a medievală

Monument de arhitectură medievală; parte componentă a sitului Orheiul Vechi;

reprezintă fundaţia din piatră a bisericii creştine a oraşului Orhei din sec. XV-XVI.

edievală
 Monument de arhitectură medievală; parte componentă a sitului Orheiul Vechi;
reprezintă fundaţia din piatră, de formă patrulaterală a unei băi publice a oraşului Şehr
al-Cedid al Hoardei de Aur din sec. XIV.

Cetatea Butuceni

Valul de pământ nr. 1

Monument arheologic, parte componentă a sitului Butuceni; reprezintă un sistem

fortificat sub forma de val din pământ cu şanţ adiacent de apărare amplasat la capătul
de vest al promontoriului; datează din perioada geto-dacă.

Valurile de pământ nr. 2, 3

Monumente arheologice, părţi componente a sitului Butuceni; reprezintă sisteme

fortificate sub forma valurilor din pământ cu şanţuri adiacente de apărare amplasate în
partea centrală a promontoriului, la est de Biserica de zid din 1904; datează din
perioada geto-dacă.

Citadela cu palisadă

Monument arheologic, parte componentă a sitului Butuceni; reprezintă un sistem

fortificat sub formă de palisadă din bârne de lemn; amprentele palisadei sub formă de
şiruri de adâncituri pot fi observate în roca de calcar de pe suprafaţa promontoriului;
datează din perioada geto-dacă.

Valul de pământ nr. 5

Monument arheologic, parte componentă a sitului Butuceni; reprezintă un sistem

fortificat impunător sub formă de val din pământ cu şanţ adiacent de apărare; este
amplasat la capătul de est al promontoriului; datează din perioada geto-dacă.

Cetatea Trebujeni-Potârca

Reprezintă un sistem fortificat sub forma valurilor din pământ cu şanţuri adiacente de
apărare care delimitează un promontoriu cu orientare nordică; datează din perioada
geto-dacă.

Obiective rupestre

Schitul Peştera

Monument de arhitectură rupestră medievală; cuprinde circa 100 de chilii monahale de

tip peşteră şi o biserică monumentală săpată în stâncă – biserica Peştera. Se află în
partea centrală a satul Butuceni; din anul 1996 biserica Peştera este funcţională,
oficiind slujbe religioase.

Mănăstirea pârcălabului Bosie

Monument de arhitectură rupestră medievală; cuprinde 10 chilii monahale de tip peşteră

şi o biserică monumentală săpată în stâncă; dispune de o arhitectură arhaică şi
 inscripţii rupestre în limba slavonă şi română cu garfie chilrilică (secolul XVII); se află la
circa 1,5 km spre est de Schitul Peştera.

Schitul pârcălabului Albu-Maşcăuţi

Monument de arhitectură rupestră medievală; se află pe malul din dreapta al Răutului,

vis-a-vis de Biserica de zid a satului Butuceni; cuprinde circa 20 de chilii monahale de
tip peşteră etajate în 4 niveluri.

6.2.4. Schitul „Stânca Corbului”

Monument de arhitectură rupestră medievală; se află pe malul din dreapta al Răutului,

vis-a-vis de marginea de vest a satului Butuceni; cuprinde circa 30 de chilii monahale
de tip peşteră etajate în 4 niveluri.

Complexul rupestru Trebujeni-Cariere

Monument de arhitectură rupestră modernă – mine de extras piatră; se află în malul din
stânga Răutului, la est de satul Trebujeni, sub valul nr. 5 al cetăţii geto-dacice; cuprinde
circa 20 de încăperi distribuite într-un singur nivel.

Obiective de arhitectură vernaculară

Gospodării tradiţionale din satele Trebujeni, Butuceni, Morovaia

Monumente de arhitectură vernaculară din secolele XIX-XX; sunt înregistrate circa 200
gospodării cu arhitectură tradiţională; construite din piatră în corespundere cu specificul
zonal; Arhitectura specifică include prezenţa obligatorie a prispei cu stâlpi sculptaţi din
piatră, a tindei, dormitorului şi a casei mari; a stâlpilor de piatră sculptaţi. Interiorul
caselor este împodobit cu ţesături, broderii, alte accesorii, lucrate manual din materiale
locale cu folosirea coloranţilor naturali.

Gospodăria tradiţională „Casa-Muzeu” - Butuceni

Monument de arhitectură vernaculară din secolul XIX; construite din piatră în

corespundere cu specificul zonal; include o expoziţie permanentă de etnografie.

Gospodăria tradiţională „Casa-Muzeu” – Butuceni

Monument de arhitectură vernaculară din secolul XIX; casă din piatră construită în
corespundere cu specificul zonal.

Gospodăria tradiţională „Casa-Muzeu etajată” – Morovaia

Monument de arhitectură vernaculară din secolul XX; casă din piatră boierească,
construită în corespundere cu specificul zonal.
Obiective de arhitectură ecleziastică

Clopotniţa Bisericii Peştera

Monument de arhitectură de cult; construită în anul 1890 de asupra bisericii rupestre

Peştera.

Biserica Naşterii Maicii Domnului, Butuceni

Monument de arhitectură de cult; construită în anul 1904 în partea centrală a

promontoriului Peştera; pe locul citadelei geto-dace.

Biserica Acoperământul Maicii Domnului, Trebujeni

Monument de arhitectură de cult; construită în anul 1844; se află în partea centrală a

satul Trebujeni.

Expoziţii arheologice şi etnografică

Sala de expoziţie Orheiul Vechi (arheologie)

Edificiu construit în anul 2002; adăposteşte expoziţia de piese arheologice dobândite în

timpul investigaţiilor arheologice de la Orheiul Vechi în anii 1948-2001.

Casa-Muzeu – Butuceni (etnografie)

Monument de arhitectură vernaculară din secolul XIX; adăposteşte o expoziţie

permanentă de etnografie.

Manifestări folclorice tradiţionale

Manifestările folclorice tradiţionale reprezintă o componentă inalienabilă a activităţilor

populaţiei locale din comuna Trebujeni, acestea fiind organizate periodic, în special cu
ocazia sărbătorilor creştine.

Manifestări folclorice, în mod tradiţional, sunt organizate pentru vizitatori în cadrul

pensiunilor agroturistice.
DIN ISTORIA VALORIFICĂRII TURISTICE A ORHEIULUI VECHI

În calitate de obiectiv turistic, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» a fost

oficializat pentru prima dată în anul 1968, în urma deciziei Guvernului RSSM de crea în
cadrul Rezervaţiei istorico-naturale Orheiul Vechi un complex muzeal-turistic.

Circuitul turistic maxim la Orheiul Vechi se constată pentru perioada anilor 1976-1979,
când conform registrelor de evidenţă, Complexul muzeal anual era vizitat de un număr
impunător de turişti – de la 87500 persoane în anul 1976 până la 107720 vizitatori în
anul 1979.

Admiţând faptul că în perioada respectivă a fostei URSS, statistica putea fi „uşor”

exagerată, fapt caracteristic general pentru regimul sovietic, trebuie totuşi de constatat,
că cifrele respective, cu o mică marjă de eroare, în linii generale pot fi acceptate, dat
fiind că în perioada respectivă, sistemul totalitar de comandă în mod centralizat
organiza la scară largă excursiile şi vizitele elevilor, studenţilor şi a colectivelor de
muncă la diverse muzee, iar în cazul RSSM, la Orheiul Vechi în special.

În anii 1980-1984 la Orheiul Vechi se constată o scădere substanţială a numărului de

vizitatori, de la 62 mii în 1980 până la 37 mii în 1984, fapt care trebuie pus în legătură
cu intensificarea procesului de decădere economică bruscă a URSS.

Tendinţa de scădere a numărului de turişti la Orheiul Vechi a continuat în anii de

„perestroică” a lui Mihai Gorbaciov, de la 24,3 mii vizitatori în anul 1985 până la 18,7 mii
vizitatori în anul 1990.

Cota minimă – de 5,4 mii vizitatori din perioada sovietică, la Orheiul Vechi este atinsă în
anul 1991 - când în urma prăbuşirii URSS se rup legăturile cu fostele republici unionale,
iar turiştii se abţin de a veni în Republica Moldova.

În anul 1992, ca rezultat al declanşării Războiului de la Nistru (la circa 15 km de la

Orheiul Vechi), traficul turistic în cadrul Complexului Muzeal Orheiul Vechi a încetat
complet.

Începând cu anii 1993-1994 turismul la Orheiul Vechi este reluat şi către 1997 constituie
8 mii vizitatori, depăşind de 1,5 ori cota din 1991 - anul căderii URSS, cifră care în anii
următori a continuat să crească ascendent, atingând 12,5 mii în 2001, cu o uşoară
stagnare în anii 2002-2003, pentru a ajunge în anul 2006 la cifra de 13671 vizitatori,
care este cifra maximă de după 1991, dar care rămâne sub nivelurile atinse până la
anul 1990, constituind 65 % faţă de 1989 şi 30 % din capacităţile maxime ale
Complexului Orheiul Vechi.

CAPACITĂŢI ŞI TRASEE TURISTICE

Caracterul deschis al Complexului Orheiul Vechi a facilitat dezvoltarea accelerată a

turismului cultural în spaţiul respectiv, în scurt timp situl respectiv devenind obiectivul
turistic nr. 1 din Republica Moldova, situaţie menţinută până în prezent.

Fluxul turistic de bază în cadrul complexului Orheiul Vechi se desfăşoară în lunile de

primăvară-vară (mai, iunie, iulie şi august) ale anului, mai puţin în septembrie, sporadic
în aprilie şi octombrie, lipsind aproape completamente în lunile friguroase de noiembrie,
decembrie, ianuarie, februarie şi martie.

Edificarea în anii 2002-2003 a unui Hotel modern în cadrul Complexului Muzeal de la

Orheiul Vechi, cât şi a unor pensiuni turistice în satele Trebujeni şi Butuceni, a deschis
calea turismului de toamnă-iarnă pentru anumite categorii sociale, în special din oraşul
Chişinău.

În perioada mai-august, circuitul turistic se face cotidian, cu predominare absolută în

zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători.

Ţinând cont de particularităţile obiectivelor de patrimoniu, capacitatea maximă de

primire de către Complexul muzeal Orheiul Vechi a turiştilor pe traseul de bază este
stabilită la cota de 360 persoane pe zi (18 grupe a câte 20 persoane asigurate de 6
ghizi) (durata excursiei - 2 ore, orar de excursii: orele 09.00-18.00); 2160 persoane pe
săptămână (6 zile lucrătoare); 8640 persoane pe lună (24 zile lucrătoare); de circa 35
mii de persoane în patru luni de sezon şi de circa 10 mii de persoane în alte luni ale
anului, în total circa 45 mii vizitatori pe an.

Fluxul general de vizitatori şi turişti în mod integral poate fi asigurat doar de către
obiectivele de patrimoniu cultural aflate sub cer liber (Valuri de pământ, Citadela din
piatră, Caravan Serai, Moscheea, Biserica, Baia medievală etc.), Sala de expoziţie
arheologică şi Casa-Muzeu de etnografie.

Î acelaşi timp, obiectivele de patrimoniu cu caracter închis şi spaţiu limitat (Schitul

Peştera, Mănăstirea pârcălabului Bosie etc.) posedă o capacitate de deservire de cel
mult 180 vizitatori pe zi (6 ore pe zi câte 10 vizitatori la fiecare de 20 minute).
TURISMUL CA FACTOR DE PRESIUNE ASUPRA REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE
«ORHEIUL VECHI»

În condiţiile dezvoltării accelerate a turismului, în cazul complexelor muzeale aflate sub

cer liber pe spaţii întinse, iar a Peisajului Cultural Orheiului Vechi în mod special, există
riscul unor presiuni negative antropice.

Ţinând cont de faptul, că numărul turiştilor la Orheiul Vechi în ultimii 10 ani a sporit
simţitor, procesul respective fiind în creştere pentru anii următori, dovadă a acestui fapt
fiind politicii de deschidere a Republicii Moldova, dezvoltarea Agenţiilor Turistice,
adoptarea de către Guvern a „Strategiei de dezvoltare durabilă a turismului în
Republica Moldova în anii 2003-2015” (hotărârea nr. 1065, din 02.09.2003) şi de către
Parlament a noii „Legi cu privire la organizarea si desfăşurarea activităţii turistice in
Republica Moldova” (nr. 352–XVI din 24.11.2006).

Tabel. Dinamica indicatorilor activităţii turistice in Republica Moldova

in anii 2000-2007
(date oficiale: http://turism.md/rom/section/316/)

Indicatorii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Agenţi economici titulari ai
314 336 243 238 237 236 216
licenţei de turism
Numărul mediu scriptic al
1538 1904 1972 1927 2086 2132 1840
angajaţilor
Numărul vizitatorilor
78,1 81,6 115,9 153,5 169,8 152,8 132,9
(mii persoane)
Turism internaţional total
51,4 45,9 71,7 90,9 93,9 82,3 82,4
(mii persoane) :
- sosiţi în R.Moldova 19,0 15,7 20,2 23,6 26,1 25,1 14,2
- plecaţi din R.Moldova 32,4 30,2 51,5 67,3 67,8 57,2 67,8
Încasările totale din
activitatea de turism 45828,9 60630,8 98573,9 145608,5 181144,1 228494,6 282194,9
(mii lei)
Beneficiul din realizări
2945,2 3995,7 8402,1 18167,0 17807,0 27407,1 33161,1
(mii lei)

În linii generale, turismul organizat şi reglementat, în cazul respectării tuturor cerinţelor

impuse de „Regulamentul desfăşurării activităţilor turistice la Orheiul Vechi”, nu poate
prezenta pericol pentru Peisajul Cultural din zonă.
Cu toate acestea, turismul organizat, în cazul exploatării excesive şi neatente, ar putea
să conducă la deteriorare anumitor segmente de patrimoniu din zona Orheiului Vechi
(învelişul vegetal general din zonă, plantele decorative şi medicinale, aspectul general
al peisajului natural şi al peisjului cultural, starea interioară a complexelor rupestre,
zidăriile de arhitectură medievală etc.).

Pericolul cel mare însă vine de la vizitatorii şi turiştii neorganizaţi, care în mod individual
pot pătrunde şi respectiv deteriora obiective de patrimoniu aflate în cele mai îndepărtate
locuri ale Complexului Orheiul Vechi: în adâncul masivelor de păduri protejate, pe
stâncile şi versanţii aflaţi la distanţe apreciabile de la centrul muzeal, în interiorul
complexelor rupestre aflate în locuri inaccesibile, pe suprafaţa fundaţiilor de arhitectură
medievală etc.

Turismul neorganizat în anumite cazuri conduce la poluarea cu gunoi a spaţiului

complexului istorico-natural, la deteriorarea anumitor obiective de patrimoniu cultural şi
natural: distrugeri de arhitectură medievală, incrustarea de inscripţii pe pereţii
complexelor rupestre, strângerea de flori decorative şi medicinale, afectarea coloniilor
de faună sălbatică etc.

Capacitatea de primite a Complexului Orheiul Vechi este estimată la circa 360 de

persoane pe zi, respectiv de circa 8640 persoane pe lună.

Actualmente capacitatea maximă de acces a vizitatorilor şi turiştilor este atinsă doar în

zilele de sâmbătă-duminică şi de sărbători a lunilor de primăvară-vară (mai-august), în
total circa 25-30 de zile pe an.

Securitatea Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi», este realizată de către

supraveghetorii muzeului, numărul cărora este insuficient pentru a asigura paza
corespunzătoare a întregului teritoriu cu obiective de patrimoniu şi de către două posturi
de poliţie amplasate pe teritoriul Complexului Istorico-Natural.

O bună parte din obiectivele de patrimoniu cultural şi natural (complexele de arhitectură

medievală şi cele mai multe complexele rupestre) nu sunt asigurate cu paza
corespunzătore, fapt ce sporeşte riscul de deteriorare a obiectivelor de patrimoniu de
către anumite categorii de vizitatori şi turişti.

Pentru a evita urmările negative care pot veni din partea vizitatorilor şi turiştilor sunt
necesare măsuri de suplimentare a punctelor de supraveghere pentru toate obiectivele
de patrimoniu cultural şi natural ale Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi».

Creşterea pe viitor a fluxului turistic, în special a turismului neorganizat precum şi

aducerea circuitului turistic la capacităţile maxime pentru toate zilele de primăvară
-vară, în condiţiile rămânerii în urmă a amenajărilor corespunzătoare, va conduce
inevitabil la degradarea anumitor obiective de patrimoniu şi a sectoarelor din preajma
acestora.

O eventuală intensificare a accesului turistic în complexele rupestre, în special în

Biserica Peştera şi în Mănăstirea pârcălabului Bosie, va conduce la accentuarea
proceselor de degradare a construcţiilor respective (schimbarea regimului de umiditate,
degradarea podelii şi a pereţilor, creşterea crăpăturilor tectonice, măcinarea calcarului
de la baza pereţilor etc.)
CONDIŢII DE CAZARE ŞI DE DESERVIRE

Primele amenajări de cazare şi deservire turistică în zona Orheiului Vechi au apărut în

anii 2002-2003, ca rezultat al desfăşurării proiectelor de promovare a micului busenis în
comuna Trebujeni şi de dezvoltare în zonă a turismului rural, cultural şi ecologic.

În anul 2007 în zona Orheiului Vechi funcţionau următoarele unităţi de cazare şi

deservire a vizitatorilor, toate acestea reprezentând investiţii private, sprijinite în
anumite cazuri de proiectele Fundaţii Soros-Moldova şi PNUD-Moldova:

Hotel (20 locuri), Bar (30 locuri) şi Restaurant (160 locuri) amenajate în cadrul Centrului
de Vizitatori Orheiul Vechi,
Pensiuni pentru turişti cu toate comodităţile amenajate în satul Trebujeni (5 unităţi
cazare pentru 34 persoane) şi satul Butuceni (2 unităţi cazare pentru 8 persoane şi 5
unităţi în curs de amenajare pentru 25-30 persoane)

În cadrul zonei Orheiul Vechi sunt 5 unităţi comerciale (cafenele şi magazine): Trebujeni
(5 unităţi), Butuceni (3 unităţi) şi Morovaia (1 unitate).

La dispoziţia vizitatorilor sunt puse următoarele structuri:

- Centru de Vizitatori, echipat cu utilaj tehnic modern (televizor, calculator,
videomagnitofon) (2 încăperi de circa 160 m.p.)
- Centru de expoziţie şi de vânzare a pieselor de artizanat
- Centru de Informare şi promovare muzeală (1 edificiu)
- Popasuri la aer liber amenajate pentru vizitatori (2 unităţi)
- Vicee moderne (4 unităţi pentru 12 persoane)
- Parcări amenajate (2 parcări pentru 30-40 de unităţi de transport)

În cadrul Complexului Orheiul Vechi vizitatorii pot beneficia de următoarele servicii:

- Excursii realizate de către ghizii Complexului Muzeal în limbile română şi rusă.
- Excursiile în alte limbi (engleză, franceză, germană etc.) sunt organizate cu
translatori şi ghizi invitaţi din oraşul Chişinău.
- Materiale informative (broşuri, ghid turistic în limba română şi limba engleză,
pliante, alte materiale ilustrative).
- Expoziţie arheologică (circa 120 m.p.).
- Expoziţie etnografică (casă-muzeu)
- Plimbări cu căruţa
- Plimbări cu calul
- Excursii tematice în cadrul ariilor protejate, inclusiv cu căruţa
- Excursii tematice în cadrul complexelor rupestre
- Plimbări cu barca pe râul Răut
- Pescuit sportiv
- Alpinism cultural

DEFICIENŢE ŞI PROBLEME ÎN REALIZAREA UNUI PLAN DE DEZVOLTARE

TURISTICĂ

Analiza situaţiei din zona Orheiului Vechi denotă existenţa în cadrul respectiv a unui
potenţial natural şi istorico-cultural deosebit, în stare să favorizeze dezvoltarea unui
turism polivalent, de o perspectivă deosebită.
În acelaşi timp, cercetarea amenajărilor din şi a infrastructurii din zona respectivă
denotă o serie de probleme, care împiedică dezvoltarea normală a turismului:

1. Accesibilitate redusă:
a. Din cinci căi de acces în zonă, este funcţională doar una,
b. În cazul mai multor obiective de patrimoniu natural şi istorico-cultural
accesul este redus, periculos sau imposibil,

2. Lipsa de informare
a. Lipsa indicatoarelor şi panourilor
informaţionale referitoare la obiectivele de patrimoniu natural şi cultural,
b. Lipsa materialelor promoţionale
cu privire la complexul Orheiul Vechi şi a obiectivelor de patrimoniu din zonă,

3. Lipsa amenajărilor de bell vedere.

4. Stare degradată avansată a unor obiective de arhitectură medievală şi de arhitectură

rupestră,

1. Stare degradată a obiectivelor de arhitectură vernaculară din satele Trebujeni,

Butuceni şi Morovaia,

2. Lipsa unor amenajări şi reconstrucţii, care ar putea completa anumite lacune ce ţin
de istoria Orheiului Vechi,

3. Lipsa dotărilor de infrastructură generală în zonă: apeduct, sisteme de canalizare şi

de aprovizionare cu gaz natural,

4. Lipsa unor dotări de acumulare şi prelucrare a deşeurilor pentru satele comunei

Trebujeni,

5. Insuficienţă de parcări amenajate în jurul complexului,

6. Lipsa unui plan de amenajare turistică teritorială a complexului,

7. Activităţi insuficiente în atragerea populaţiei locale în procesul de prestări de servicii

pentru vizitatori,

8. Lipsa parteneriatului dintre sectorul public şi privat în problemele menţinerii şi

valorificării obiectivelor de patrimoniu din zona Orheiului Vechi,

9. Lipsa colaborării dintre complexul muzeal şi comunitatea monahală din zonă.

10. Lipsa unei colaborări sistematice cu Agenţiile de Turism din Republica Moldova

OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN ZONA

ORHEIUL VECHI

1. Amenajarea căilor de acces general în zona Orheiului Vechi (şoselele Maşcăuţi-

Butuceni, Furceni-Trebujeni, Jeloboc-Trebujeni şi Susleni-Trebujeni),

2. Amenajarea drumurilor centrale şi laterale din satele Trebujeni, Butuceni şi

Morovaia,

3. Amenajarea accesului pietonal către obiectivele de interes turistic din cadrul

Complexului Orheiul Vechi: amenajarea de poteci pietonale, scări, inclusiv cu
suporturi de protecţie pentru a uşura accesul în galeriile rupestre,

4. Elaborarea şi amplasarea indicatoarelor şi a panourilor informaţionale necesare la

toate obiectivele de interes turistic cu informaţii prezentate în limbile română, rusă,
engleză şi franceză,

5. Amenajarea teraselor de belle vedere dotate cu suporturi de protecţie adecvate,

6. Realizarea lucrărilor de conservare, protecţie şi amenajare a obiectivelor şi

monumentelor arheologice, de arhitectură medievală şi arhitectură rupestră,

7. Construcţia apeductului pentru satele comunei Trebujeni,

8. Construcţia sistemelor de canalizare în zona complexului Orheiul Vechi,

9. Construcţia sistemelor de aprovizionare cu gaze naturale pentru locuitorii din satele

Butuceni, Trebujeni şi Morovaia,

10. Amenajarea sistemelor de acumulare şi prelucrare a deşeurilor,

11. Amenajarea unui sistem de parcări pentru transportul auto,

12. Elaborarea planului de amenajare turistică teritorială al Complexului Orheiul Vechi,

13. Atragerea populaţiei locale în prestarea serviciilor pentru vizitatori.

14. Asigurarea transportului public permanent pe ruta Chişinău - Orheiul Vechi,

15. Elaborarea proiectelor de reconstrucţie pentru cele mai reprezentative monumente
din cadrul complexului Orheiul Vechi (segmente ale cetăţii geto-dacice, citadelei
medievale, Palatului Pârcălabului, Bisericii medievale, Caravan Seraiului, Băii
tătăreşti, reconstrucţia unor case tradiţionale ţărăneşti),

16. Elaborarea şi realizarea proiectelor de conservare şi de protecţie a monumentelor

din cadrul Complexului,

17. Amenajarea caselor tradiţionale ţărăneşti în agropensiuni pentru primirea

vizitatorilor,

18. Scutirea proprietarilor de agropensiuni de impozite în scopul impulsionării dezvoltării

turismului rural în arealul Complexului Orheiul Vechi,

19. Conservarea şi dezvoltarea potenţialului etnofolcloric, a tradiţiilor şi obiceiurilor

populare, amenajarea centrelor de artizanat,

20. Dezvoltarea economiei locale prin crearea de centre agroindustriale comerciale

(vânzarea de produse alimentare ecologic pure, prestarea de servicii etc. ),

21. Asigurarea unor servicii de informare turistică la nivel local, naţional şi internaţional,

22. Asigurarea funcţionării Centrului informaţional pentru vizitatori, amplasat la intrarea

pe teritoriul Complexului,

23. Asigurarea complexului Orheiul Vechi cu specialişti de performanţă pentru ghidaj în

limbi de circulaţie internaţională,

24. Asigurarea parteneriatului eficient dintre sectorul public şi privat în problemele

amenajării şi dezvoltării Complexului,

25. Reorganizarea Complexului Muzeal Orheiul Vechi în Rezervaţie istorico-naturală.

26. Asigurarea unei colaborări sistematice dintre complexul Orheiul Vechi şi Agenţiile de
Turism.
CTUL REALIZĂRII PLANULUI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ

Impactul realizării planului de dezvoltare turistică în zona Orheiului Vechi se va resimţi

pe următoarele poziţii:

13.1. Schimbări

- de conştientizare: va fi conştientizată importanţa şi locul deosebit al

Complexului Orheiul Vechi ca obiectiv de patrimoniu în context naţional şi
internaţional;
- de imagine: se va multiplica pe plan naţional şi internaţional imaginea
Complexului Orheiul Vechi;
- de prestigiu: va creşte prestigiul Complexului Orheiul Vechi pe plan naţional şi
internaţional;

13.2. Beneficii

- Complexul muzeal va obţine surse financiare suplimentare, care vor putea fi

aplicate la cercetarea, protejarea, conservarea şi restaurarea obiectivelor de
patrimoniu,
- Populaţia locală va obţine posibilităţi speciale pentru organizarea şi desfăşurarea
micului bussines în domeniul turismului rural, cultural şi ecologic, obţinerea unor
venituri noi în scopul asigurării unor condiţii decente de viaţă,
- Comunitatea locală va obţine o nouă imagine pe plan naţional şi internaţional, fapt
ce va facilita posibilităţi noi de obţinere a finanţărilor pentru dezvoltarea infrastructurii
teritoriale, precum şi altor programe administrative, educaţionale şi culturale.
TORIZAREA ŞI EVALUAREA REALIZĂRII PLANULUI

Monitorizarea procesului de realizare a planului de valorificare turistică va fi efectuată

de către structura specializată a „Complexului Muzeal Orheiul Vechi” în conformitate cu
prevederile prezentului document, trimestrial, semestrial şi anual.

Evaluarea rezultatelor realizării planului se va face în cadrul şedinţelor operative ale

direcţiei complexului muzeal, a adunărilor generale, în cadrul unor seminare, în faţa
organelor de stat ramurale etc.

BIBLIOGRAFIE

- Postică Gh. Orheiul Vechi. Ghid turistic, Chişinău, PNUD, 2004. 24 pag.
- Postică Gh. Orheiul Vechi: cercetări arheologice 1996-2001, Iaşi, Ed. Univ. Al. I. Cuza, 2006, 224
pag.
- Strategia de Dezvoltare Durabila a Turismului în Republica Moldova pentru anii 2003-2015 / Elena
Turcov, PNUD-Molodva, Chisinau, 2003, 98 p.
- Turcov E. Direcţiile de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova, Chişinău, Ed.
ASEM, 2002, 136 p.
- Turcov E. Coordonarea turismului, Chişinău, Editura ASEM, 2006, 208 p.