Elena Petrescu

1.02.2021

Despre adevăruri personale și dorința sufletului

Adevărul și minciuna sunt concepte controversate de când lumea, dar câți suntem atenți la
subtilități? Pe orice parte învârți analiza, totul se reduce la un unghi extrem de clar, însă bine
îngropat sub preșurile manipulărilor și mascaradelor de aparentă ținută morală. De când
suntem copii am tot auzit să nu-ți minți părinții, să spui mereu adevărul, ca și cum
“dezgolirea” în fața unui public oarecare ți-ar aduce mai multe puncte într-un concurs fictiv al
acceptării și iubirii.

Ceea ce nu auzi aproape niciodată este să nu te minți pe tine însuți. Cea mai importantă
persoană din viața unui om – el însuși – este legat de mic, subtil și subliminal, astfel încât să
nu-și întindă aripile și să nu trăiască în deplin acord cu dorințele sufletului său. Printr-o
influențare brutală, considerată eficientă din punct de vedere al societății, majoritatea
oamenilor riscă să nu-și admită aproape niciodată adevărurile personale și să trăiască în acord
cu ce le face inima să tresalte de bucurie.

Singura persoană din lume pe care nu trebuie s-o minți niciodată ești tu însuți! În rest, poți
comunica ceea ce este necesar și suficient. Confesiunile 100% îți aparțin. Ele sunt sănătatea și
fericirea ta. Adevărurile personale înțelese și asumate îți dau libertatea de a fi Stăpânul
propriului Destin, de a trăi în armonie cu dorințele sufletului tău.

Cel puțin o dată în viață ai făcut ceva atât de cumplit împotriva ta încât ți s-a frânt inima în
două. Azi o eroare, mâine alta, ajungi la un moment în care sufletul îți este pisat în cioburi
fine și fiecare zi pe care o trăiești este o abominație. Nimic nu doare mai tare decât să te calci
singur în picioare, iar de cele mai multe ori o faci pentru cele mai cretine motive:

 părerea celorlalți,
 un job care te sufocă în fiecare zi, dar la care te duci pentru că nu crezi suficient de
mult în tine cât să faci ceva care te face cu adevărat fericit/ă,
 bani mulți (definește mulți!),
 faimă,
 iubirea “necondiționată” a familiei,
 o relație în care te ofilești, dar care crezi că este acceptată de societate
 și câte și mai câte. Continuați voi lista.

Dacă ești “norocos” (adică dacă te doare atât de tare încât vrei să faci o schimbare radicală)
investești timp și energie pentru a te repoziționa. Vei vărsa multe lacrimi, vei pricepe ce îți dă
vaca, care sunt responsabilitățile tale, cum stă treaba cu asumarea și vei ajunge la eliberare.
Vei reînvăța să te iubești. Vei învăța că pe primul loc în viața ta ești tu. Vei învăța că nu-ți
faci cinste dacă te minți și trăiești după niște scenarii scrise de alții pentru tine. Pas cu pas vei
vedea rezultate concrete: te vei simți mai ușor, eliberat, vei depune munca necesară astfel
încât să ajungi acolo unde îți dorești (real). Pentru unii poate înseamă reconversie
profesională, pentru alții poate însemna antreprenoriat. Unii punem pe plan secundar tot ce ne
motiva până acum și vom opta să ne ocupăm de acele lucruri considerate mărunte în raport cu
ce dă bine sau e la modă (adică revenim în matca noastră de femei și bărbați, nu ființe
identice, forțate la xerox).

Cum e să te trezești într-o zi și să accepți că până acum ți-ai sacrificat viața personală pentru
carieră, fără nici un echilibru între cele două? Am un singur cuvânt: eliberator! Să vezi ce
minuni se întâmplă când verbalizezi valorile pe care chiar le cauți într-un partener. Onestitate,
blândețe, pasiuni comune versus poziție de CEO, vilă sau cine știe ce mașină? Da, se poate!
Orice bun material se face/obține. Nimic nu se compară însă cu simțitul orgasmic al fiecărei
nuanțe a vieții! Și, credeți-mă pe cuvânt, nu este nimic greșit în a da ședințele de corporație
pe talentele specific feminine care-ți transformă casa într-un castel al iubirii. Fiecare sărutare
de mână, un bună dimineața așa cum îți place ție, fiecare somn dormit unul în brațele celuilat,
confortul dialogului pe temele cele mai diverse, o sărutare pe ceafă când speli vasele sau o
cutie cărată pentru că este prea grea pentru tine, toate acestea și mult mai multe sunt
neprețuite în comparație cu falsa impresie de putere pe care ți-o dă o funcție.

Am mai sus și o repet, viața se trăiește! Din plin. Cu onestitate față de sine, cu relaxare,
fericire, fără așteptări, într-o permanetă stare de miracol.