Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie Economică și Business

Departament Teorie economică și Marketing
Disciplina Bazele logisticii

Referat

“Principiile metodologice de gestiune a stocului

de aprovizionare în cadrul înterprinderii.”

A efectuat: Dragan Maria ML-191

A verificat: Carp Elena,
lect. sup. univ.
Chişinău, 2021
Cuprins
Introducere
Subiectul I
Definirea Aprovizionării.
1.1. Ce este aprovizionarea?...................................................................................................3

Subiectul II
Principiile de gestiune a stocului de aprovizionare...........................................................4

Subiectul III
Metode de gestiune a stocului de aprovizionare.
3.1. Metoda Just in Time........................................................................................................5
3.2. Metoda MRP – Material Requirments Planning.............................................................6

Concluzie
Introducere

Scopul acestei lucrări este de a determina principiile metodologice de aprovizionare și

importanta lor în cadrul înterprinderii.

Obiective: Definirea stocului de aprovizionare

Determinarea principiilor care stau la baza gestiunii stocurilor de aprovizionare
Determinarea metodelor de gestiune

Cuvinte-cheie: stoc de aprovizionare, gestiune, metode, principii.

Subiectul I
Definirea Aprovizionării
1.1. Ce este aprovizionarea?
Aprovizionarea reprezint ansamblul de activități prin care se asigur, în cantitatea i
structura necesar, resursele materiale sau serviciile necesare pentru asigurarea bunei desfurari
a activităților din cadrul intreprinderii.
Obiectivele generale:
Obţinerea de bunuri şi servicii în cantitatea şi la calitatea cerută,
Obţinerea de bunuri şi servicii la cel mai scăzut cost,
Obţinerea unor livrări prompte din partea furnizorului,
Beneficierea de un service superior din partea furnizorului,
Dezvoltarea şi menţinerea unor raporturi favorabile cu furnizorii firmei, precum şi căutarea şi
dezvltarea altora noi.

Obiective derivate
Formarea unor stocuri minime necesare,avînd cel mai scăzut grad de imobilizare financiară
Menținerea unor stocuri efective în limitele minime și maxime admise pentru satisfacerea
cererii
Protecția și conservarea rațională a resurselor pe timpul depozitării
Asigurarea uni grad de certitudine în aprovizionare pe un orizont ridicat la timp

Obiectivele activităţii de aprovizionarea sunt duble:

pe de o parte trebuie să se aducă înîntreprindere şi să stocheze resursele materiale la cel
mai mic cost,iar pe de altă parte, să se asiguredisponibilitatea lor în scopul satisfacerii
nevoilor celor care le utilizează(compartimentul de producţiesau de vânzare).
 3

Subiectul II
Principiile de gestiune a stocului de aprovizionare.

Principiile care stau la baza gestiunii stocului de aprovizionare sunt următoarele:

1. optimizarea stocurilor de mărfuri - aceste criterii de optimizare sunt diferite:
diminuarea timpului de rotaţie şi maximizarea siguranţei de aprovizionare a clienţilor,
sau minimizarea cheltuielilor de circulaţie, legate de transportare şi păstrare (logistice)
cu condiţia satisfacerii maxime a cererii consumatorilor, etc.

2. siguranţa normativelor, care se obţine datorită creării stocurilor de rezervă (sau de

risc). Este important de prevăzut astfel de stocuri mai ales la mărfurile de primă
necesitate - făină, crupe, zahăr, sare, săpunuri, etc.

3. baza ştiinţifica de calcul al normativelor - contribuie la luarea în consideraţie a legilor

şi legităţilor economice pentru a exclude greşeli majore.

4. realitatea normativelor are ca bază constituirea lor reieşind din situaţia concretă şi
reală a întreprinderii (capacitatea depozitelor, depozite proprii sau arendate, costurile
înalte sau joase pentru arenda depozitelor, înzestrarea tehnică a depozitelor, volumul
mijloacelor circulante proprii şi împrumutate, nivelul dobânzilor plătite pentru
împrumuturi, etc.)

5. eficienţa normativelor - se obţine datorită efectului pozitiv obţinut în urma folosirii

acestora - accelerarea rotaţiei, micşorarea cheltuielilor de transport şi păstrare,
ameliorarea satisfacerii cerinţelor clientelei, etc.
 4

Subiectul III
Metode de gestiune a stocului de aprovizionare.

3.1. Metoda Just in Time

Cu privire la perfecționarea activității de aprovizionare a unei întreprinderi, se recomandă
metoda ”Just in time”, conform căruia întreprinderea trebuie să funcționeze aproape de
situația ideală, adică cu stocuri de nivel zero sau, în anumite situații, să dețină stocuri pentru
cel puțin o zi.
În acest caz devine extrem de importantă alegerea furnizorilor, care trebuie să îndeplinească
cerințele: - să posede capacitatea de a opera cu livrări frecvente și diferite, ceea ce implică un
nou mod de organizare a secțiilor de producție, care trebuie să poată primi livrările
furnizorilor; - să livreze produse de calitate, în caz contrar, orice lot de produse ar putea
conduce la întreruperea fabricației.
În acest caz, selecția furnizorilor se va face în funcție de seriozitate, încredere și calitatea
produselor furnizate.
Caracteristicile de bază ale implementării metodei ”Just in time” în aprovizionarea
întreprinderilor industriale sunt:
• un număr cât mai mic de furnizori, având o localizare cât mai apropiată de întreprindere,
posibilitatea repetării ușoare a tranzacțiilor;
• livrări frecvente în cantități mici, acorduri de livrare pe termen lung, documente minime
pentru efectuarea tranzacției, livrarea produselor necesare în cantități precise;
• specificărșii clare în ceea ce privește calitatea produselor livrate.

Aplicarea acestei metode aduce următoarele avantaje întreprinderii:

a. se pot încheia cu furnizorii, contracte exclusive, pe termen lung, sortimentul de produse
fiind invariabil din punct de vedere al cantității sau a sortimentelor;
b. permite reducerea stocurilor i utilizarea eficientă a spațiilor de depozitare;
c. scade riscul privind nesiguranța afacerii;
d. întreprinderea devine competitivă și cu prestigiu

3.2. Metoda MRP – Material Requirments Planning

Metoda se bazează pe aplicarea conceptului de cerere disponibilă, având ca obiectiv

stabilirea unui plan de producție și aprovizionare a materialelor și componentelor utilizate în
realizarea produselor finite.
Pot fi determinate astfel cantitățile de resurse materiale cerute și momentul utilizării
acestora în fabricație. Cererile de materiale în acest sistem se obțin pe baza următoarelor
informații: planul și programele de producție, cererile de resurse materiale estimate și
probabile, contractele și comenzile ferme.
Pe baza programelor de fabricație și a diagramelor de execuție se stabilesc și se elaborează
elementele:
 programe de alimentare ale secțiilor și atelierelor;
 cererile de materiale pentru perioadele de timp rezultate;
 bonuri de materiale pentru eliberarea din depozite a materialelor necesare;
 fișa limită de consum pentru reperele produsului;
 raportul ce stă la baza stabilirii și defalcării necesarului de resurse pe perioadele de
plan.

Pe baza acestor date se întocmesc fișiere de produse, de consumuri specifice, de structuri și

rețete de fabricație, furnizori, comenzi, contracte. Fișierele se prelucrează cu ajutorul
calculatorului, constituindu-se baze de date.
Introducerea, actualizarea, prelucrarea și evidența acestora se realizează cu ajutorul unor
programe elaborate cu softuri specializate de baze de date.
Determinarea cantităților economice de comandat se face păstrându-se un echilibru între
costurile de lansare și costurile de stocare. Strategia de aprovizionare a unei întreprinderi
trebuie să conducă la un echilibru între cantitățile necesare de resurse materiale și cele
disponibile.
Deși metoda este simplă și eficace, totuși utilizarea acesteia se poate realiza numai în
concepție informatică, care necesită baze de intrare foarte precise, fiind aplicabilă numai
pentru întreprinderile care fabrică produse complexe.
 6

Concluzie
Stocurile sunt bunuri deținute de o înterprindere în vederea unei vânzări viitoare. Gestiunea
stocurilor este foarte importantă în înterprindere, deoarece stocurile reprezintă 15-30% din
totalul activelor înterprinderii.
Scopul stocului de aprovizionare constă în acoperirea integrală a necesarului de consum, cu
altecuvinte- asigurarea completă şi complexă a cererilor de consum ale unităţilor economice
cu resursede cea mai bună calitate şi nu în ultimul rând la preţuri avantajoase.
Atingerea acestui obiectiv presupune ca, încă din faza de aprovizionare să fie acţionate
toate modalităţile care permit obţinerea lui; ţinând cont că de cele mai multe ori, chiar din
această fază se creează premisele pentru realizarea de profit: aceasta pentru că, la cumpărare,
orice reducere de preţ obţinută prin negocieri înseamnă profit pentru cumpărător.
Având în vedere aceste aspecte, este evidentă necesitatea şi oportunitatea realizării unei
analize atente a activităţii de aprovizionare la nivelul oricărei firme, în vederea depistării unor
soluţii concrete care să permită creşterea eficienţei desfăşurării acestei activităţi şi, pe această
bază, activităţii de ansamblu a firme.
7