UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIŞ ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ
MASTER: ANALIZE DE LABORATOR UTILIZATE ÎN DOMENIUL
BIOMEDICAL

Terapia genică , o soluţie pentru diabet

zaharat

GENETICĂ MEDICALĂ

COORDONATOR MASTERAND
Prof. Univ. Dr. Mathe Endre Băbuţa Mirela
 Diabetul reprezinta o boala cronica metabolica in care modificarea principala o
reprezinta cresterea glicemiei (nivelul glucozei in sange; normal 50-100mg/dl). Pentru
scaderea glicemiei , pancreasul secreta insulina, hormon care ajuta la utilizarea glucozei
de catre organism si astfel la scaderea nivelului glucozei din sange. Cand secretia de
insulina este inadecvata,apare diabetul zaharat
Terapia genica este un procedeu terapeutic care defineste o serie de tehnologii
biomedicale capabile sa introduca intr-o celula o gena-medicament pentru a corecta un
defect al genomului sau, cu scopul de a preveni sau corecta o conditie patologica. In
teorie exista doua tipuri de terapie genica.
Exista trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 şi gestaţional (de
sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 şi diabetul zaharat tip 2.
Diabet zaharat tip 1 (diabet juvenil sau diabet insulino-dependent)- este tipul de diabet
care apare cel mai frecvent la copii sau tineri si se caracterizeaza printr-o distrugere de
catre sistemul imunitar a celulelor pancreatice care secreta insulina ; persoanele cu diabet
zaharat tip 1 produc putina sau deloc insulina si necesita injectii cu insulina pentru a
supravietui
Diabet zaharat tip 2 (insulino-independent)- este tipul de diabet zaharat care apare cel
mai frecvent la varsta adulta; aceste persoane produc insulina, dar ea nu poate fi utilizata
corect de catre tesuturi; o modificare in stilul de viata in scurt timp de la declansarea
diabetului ( slabit, alimentatie sanatoasa etc.) poate duce la regresia bolii.
Diabet zaharat gestaţional (de sarcină)

Aspecte genetice

Diabetul zaharat este o suferinţă plurietiologică în care sunt implicaţi factori

genetici, infecţii renale, pancreotrope, dereglări endocrine şi uneori factori iatrogeni.
Dintre cauzele diabetului zaharat I menţionăm ereditatea: transmiterea efectului genetic
deţine un rol important 30 – 40% din bolnavi având această etiologie. Se cunoaşte o
transmitere ereditară fără a cunoaşte precis modul de transmitere. Adeseori se găsesc
printre rudele bolnavului cu diabet zaharat persoane care au suferit aceaşi boală. Factorii
genetici sunt mai des intalniti in etiologia diabetului zaharat de tip II (agregare familiala),
insa nu conditioneaza aparitia bolii. Diabetul zaharat apare in cazul persoanelor
predispuse pentru a dezvolta boala (care au in familie rude de sange cu diabet zaharat),
care asociaza si alti factori de risc precum cei de mediu, infectiosi si alimentari.
In geneza diabetului zaharat sunt si unele leziuni ale sistemului nervos, unele
traume psihice puternice, diureticele tiazidice, anticonceptionalele, alcoolismul, fumatul
si mai ales ateroscleroza pancreasului (rol foarte important in diabetul senil).
 Diabet zaharat gestational - este tipul de diabet care apare in timpul sarcinii;
adesea revine la normal dupa sarcina, dar trebuie tinut sub observatie; pacienta are apoi
risc cu 50% mai mare sa dezvolte un diabet zaharat tip 2 ;se trateaza cu regim alimentar
si insulina deoarece in timpul sarcinii nu se iau antidiabetice orale.

Semne şi simptome clinice

Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se

caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange
(hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome
care pot sa apara sunt: setea excesiva, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea
excesiva .
Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie
si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt
bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se
poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.
Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si
pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de
ani sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o
varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in
greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale,
in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De
regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara
administrarea insulinei.
Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula,
pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti
diabetici, simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze
greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente
antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei.
Stabilirea diagnosticului / Metode de diagnostic

Tabelul 1. Criteriile de diagnostic pentru DZ şi pentru alte categorii de hiperglicemie

Concentraţia glucozei (mg/dl)

Sange integral
Plasma venoasa Sange integral capilar
(glucometru)
Diabet zaharat

-Glicemia bazală sau ≥126 110

-TTGO la 2 ore sau ≥200 ≥200
-prezenţa simptomelor
sugestive şi glicemie in
orice moment al zilei ³ 200
mg/dl
Scăderea toleranţei la
glucoză (STG)
-Glicemie bazală <126 şi <110 şi
-TTGO la 2 ore 140-200 < 200
Glicemie bazală modificată
(GBM)
-Glicemie bazală 100-125 ≥90 şi < 110

Diagnosticul diabetului zaharat are la baza determinarea glicemiei (concentratia

zahararului in sange) din sangele venos (plasma venoasa mai exact). Exista 3 modalitati
de a pune diagnosticul:

1. Prezenta simptomelor clasice de diabet (sete mare, urinat des si mult, pierdere in
greutate neexplicata, foame) si o glicemie ≥ 200mg/dl recoltata oricand in timpul zilei,
indiferent de timpul trecut de la ultima masa sau cat de copioasa a fost aceasta.
2. Daca glicemia pe nemancate, dimineata, dupa 8 ore de post este ≥126 mg/dl atunci se
pune diagnosticul de diabet zaharat. Se va repeta insa determinarea si in zilele urmatoare
pentru confirmarea diagnosticului.
3. Daca glicemia pe nemancate, dimineata, dupa 8 ore de post este mai mica de 126
mg/dl atunci se face un asa numit test de toleranta la glucoza. Astfel, dimineata pe
nemancate (post de 8 ore) se recolteaza o glicemie pe vena, se beau 75 g de glucoza (in
300 ml apa, preferabil cu putina lamaie) si se testeaza din nou glicemia peste 2 ore (intre
timp nu se mananca, nu se fumeaza, nu se face efort, etc.). Daca la 2 ore de la ingerarea
glucozei glicemia este mai mare de 200 mg/dl se pune diagnosticul de diabet zaharat.

Evoluţie şi prognostic

Diabetul zaharat, caracterizat prin hiperglicemie si glicozurie, poliurie, polidipsie,

polifagie si scadere in greutate, este un stadiu foarte avansat al bolii. De aceea se
apreciaza necesitatea prezentarii celor patru stadii din evolutia diabetului.
- prediabetul sau diabetul potential (stadiul I)
- diabetul latent (stadiul II).
- diabetul chimic (biochimic), care formeaza stadiul III
- diabetul zaharat clinic manifestat (stadiul IV) este forma clasica.

Complicatiile diabetului zaharat

Prezenta diabetului zaharat face posibila aparitia (pe lânga hipoglicemie) a doua
complicatii majore ale bolii acute:

•Cetoacidoza diabetica
•Coma hiperosmolara

Complicatiile tardive includ:

•Anomalii circulatorii;
• Retinopatia

• Nefropatia
• Neuropatia
• Polineuropatia
• Mononeuropatia
• Radiculopatiile
 • Neuropatia vegetativa
• Amiotrofia.
•Ulcerele piciorului diabeticului

• Înfectiile

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

Se pot aborda mai multe strategii de tratament pentru diabet sub indrumarea unei
echipe medicale calificate.

Cunostiintele despre diabet, tratamentul si preventia evolueaza de la o zi la alta.

Tratamentul are ca scop mentinerea, conservarea nivelului normal de glucoza in sange.
Auto monitorizarea este o componenta determinata in tratarea diabetului. Tratamentul
pentru diabet este personalizat si se adreseaza aspectelor medicale, psihosociale si ale
stilului de viata.
Tratamentul diabetului de tipul 1: Deficitul productiei de insulina a pancreasului
face ca diabetul de tipul 1 sa fie dificil de controlat. Tratamentul necesitata un regim strict
care incude de obicei o dieta calculata cu grija, activitate fizica planificata, testarea la
domiciliu a nivelului de glucoza in sange si multiple injectii cu insulina zilnice.
Tratamentul diabetului de tipul 2: Acest tratament include de obicei un control al
dietei, exercitii fizice, controlul la domiciliu al nivelului glucozei in sange, medicatie
orala si/sau insulina. Aproximativ 40% dintre pacentii cu diabet de tip 2 necesita injectii
cu insulina.
Exercitiul fizic. Este indispensabil deoarece are rol de a scadea glicemia prin
cresterea consumului glucozei la nivel muscular.
Viaţa cotidiană

“Diabetul ar putea fi tratat cu succes cu ajutorul unui tratament care să intervină

asupra genei care produce rezistenţa la insulină. Cea mai nouă descoperire în materie de
gene implicate în apariţia diabetului este IRS1. Spre deosebire de cele descoperite până
acum, aceasta nu influenţează cantitatea de insulină produsă de pancreas, ci felul în care
corpul foloseşte acest hormon.Cand gena funcţionează normal, organismul este ferit de
rezistenţa la insulină, un simptom ce reprezintă primul pas spre diabetul de tip II, alături
de reducerea cantităţii de insulină produsă de pancreas. Când gena este „defectă",
consecinţa este prezenţa unei cantităţi prea mari de glucoză în sânge, care nu mai poate fi
transformată în energie, fiindcă organismul nu mai foloseşte eficient acest hormon.
Cercetătorii au descoperit faptul că vina pentru activitatea proastă a genei IRS1 este o
mutaţie care se produce la nivelul unei singure secvenţe a ADN-ului. Interesant este că,
deşi modificarea este foarte mică, efectul constă în reducerea activităţii normale a genei
cu 40 la sută.
Gena „rezistenţei" este prima din interiorul celulelor care se activează atunci când
începe producţia de insulină. Ea este cea care spune celulelor că glucoza este prezentă în
sânge şi că trebuie consumată. Dacă ea este „defectă", întregul proces este perturbat, iar
glucoza circulă în sânge fără să fie folosită.
Terapia genică presupune corectarea bagajului genetic, de aceea este nevoie ca
genele „corectoare" să pătrundă în ADN-ul celular. Acest lucru se face prin introducerea
genelor bune în celulele pacientului, prelevate din sânge şi reinjectate, sau prin
intermediul unor virusuri care duc genele în corp.
Singura aplicaţie a terapiei genice în România se referă la tratarea piciorului
ateriopatic, o afecţiune ce poate apărea ca o complicaţie a diabetului. În cazul acestei
boli, genele introduse în corp prin injectare refac vascularizaţia şi implicit, hrănirea cu
oxigen şi cu nutrienţi a ţesuturilor pentru a bloca necroza.
Savanţii care au descoperit gena IRS1 sunt de părere că o soluţie pentru tratarea
diabetului ar fi inactivarea genelor mutante. Ulterior, ele pot fi înlocuite cu altele care
funcţionează normal. O altă soluţie ar fi dinamizarea activităţii genei IRS1, atunci când
aceasta lucrează la capacitate redusă, astfel încât ea să îşi îndeplinească în mod corect
rolul în organism.
Specialistul nostru Dr. Andrei Anghel şeful Catedrei de Biochimie a UMF
„Victor Babeş" din Timişoara Terapia genică a fost introdusă în România în anul 2005,
iar studiul clinic în care a fost aplicată a urmărit tratarea piciorului ateriopatic,
complicaţie ce apare şi în diabet sub numele de „picior diabetic", iar genele folosite refac
vascularizaţia.Concret, s-au introdus, prin injectare intramusculară la nivelul piciorului
bolnav genele VEGF (factorul de creştere al endoteliului vascular) şi HGF (factorul de
creştere hepatic), pentru a induce dezvoltarea unei noi reţele de vase sanguine, ce vor
hrăni ţesuturile piciorului bolnav. Deocamdată, protocoalele de tratament permit
aplicarea terapiei genice doar în stadiile premergătoare amputaţiei, nu mai devreme.”
  ( Livia Roşca, “Terapia genică, o soluţie pentru diabet”)
BIBLIOGRAFIE:

1. .Bostaca Ioan– "Cheile diagnosticului in clinica medicala", Editura Polirom, Iasi,

1999:

2. I. Mincu – Ce trebuie să ştim despre diabetul zaharat?, Ed. Medicală 1989;

3. V.Voiculescu – Medicină generală, Ed.Medicală 1990;

4 V.Şerban, Iulia Velea – Diabetul zaharat insulino – dependent al copilului şi

adolescentului. 400 întrebări şi 400 de răspunsuri, Ed. Miron, Timişoara 1998;

5. Gabriel Ungureanu,Maria Covic – "Terapeutica medicala", Editura Polirom, Iasi,

2000;

6. Gherasim L.. – "Medicina Interna", vol. II, Editura Medicala, Bucuresti, 2001.

7. http://www.adevarul.ro/societate/sanatate/medicina_clasica/Terapia_genica-
o_solutie_pentru_diabet_0_164983916.html