Sunteți pe pagina 1din 20

Interviu

cu Ovidiu-Dragos
Argesanu

“Atâta timp cât o sa slujesc adevarul cu toata credinta si cu toata


puterea mea,
nu o sa-mi poata face nimeni, nimic.”

Stenograma interviului acordat în octombrie 2003 revistei 20ANI


© Romanian Publishing Group

Cum ati ajuns sa scrieti o asemenea carte? (Atacul PSI, n.red.)

E o întreaga poveste... Initial a fost conceputa ca lucrare de doctorat. Nu m-am gândit la


publicul larg, m-am gândit la medici, la medicii psihiatri, la faptul ca habar n-au despre ce
este vorba, ce este psihicul uman... Pentru ca m-am lovit foarte mult de ignoranta asta care
exista în psihiatrie, m-am gândit sa fac lucrarea de doctorat. Si atunci, exact cum am povestit
în carte, m-am dus la profesorul meu la care am tinut foarte mult – prof. George Ionescu – si
am aflat ca a murit în ziua respectiva. Exact în ziua în care m-am dus sa-i propun sa pun
laolalta cunoasterea mea din manastire, din arte martiale, din..., din..., din...

În ce an se întâmpla asta?

Acum un an si jumatate, nu mai stiu exact data... Eu cartea în editura o am bagat-o din
octombrie anul trecut.

Cât ati lucrat?

Am lucrat de prin mai pâna în octombrie. Exact patru luni.

Si la doctorat?...

Deci, ea era initial conceputa ca lucrare de doctorat, dar cum profesorul murise, au urmat
chestiile de rigoare cu înmormântarea si dupa aia m-am gândit – dom’le, la altcineva unde sa
ma duc? Si am încercat pe la diferiti profesori cu care am stat de vorba, au fost foarte
entuziasti, dar au zis – noi nu putem sa ne bagam în asa ceva. Nu putem sa ne periclitam
pozitiile noastre – nu va suparati daca nu va dau nume… ...nu-i necesar... Cert este ca la un
moment dat am ajuns la un profesor care a acceptat; un profesor, asa, mai neconventional.

Nu-i dam numele nici lui?

De fapt, da: la profesorul Romila – care a fost singurul care m-a acceptat; care e în Asociatia
Psihiatrilor Liberi din România si care m-a primit acolo în mijlocul lor. A zis – bine, pune pe
hârtie orice idee îti vine. De fapt, mi-a dat câteva sfaturi foarte utile, chiar foarte utile. M-a
îndrumat oarecum... Si ma duceam la el, mai stateam de vorba, dar asta n-a durat foarte mult,
întrucât la un moment dat mi-a zis ca nu mai poate sa ma primeasca deoarece au venit doua
persoane de undeva de la un organism si au spus ca nu este oportun ca o lucrare cu un
asemenea titlu sa apara. Mi-a spus clar: lucrarea ta sperie, si nimeni nu vrea sa apara. Si am
zis ok…

Ati renuntat?

Am intrat în criza, normal. În momentul în care o munca a mea, nu de un an, de zeci – din
‘91 umblu prin manastiri si am stat pe lânga parintele Argatu, pe lânga parintele nu stiu care,
pe lânga parintele nu stiu care... Deci a fost o munca grea ca sa înteleg. Si ca sa ti se spuna –
stii, nu mai ai voie sa scrii, sa faci treaba asta pentru ca cineva nu doreste si pentru ca
informatiile pe care le dai tu aici, ar trebui sa ramâna strict poporului român… Nu atât
poprului român, sa fim seriosi; nu ramâneau la poporul român, ramâneau la câteva
organisme care stiau sa se foloseasca de cunoasterea asta ca sa manipuleze pe altii.

V-ati schimbat teza de doctorat… si cu ce anume?

Nu mi-am schimbat-o, numai ca n-am avut cu cine s-o mai dau.

Dar ati lucrat la ea în continuare...

Absolut. Deci, am scris si-am zis – ok. Si întâmplarea a facut ca pe masura ce scriam eu, mi-
au venit – ca asa se întâmpla – …mi-au intrat în mâini niste carti. În orice caz, am avut un
ajutor extraordinar, o doamna care mi-a adus carti din afara si când ma gândesc la carti din
afara – înseamna foarte multi bani; o doamna care mi-a dat bani si am avut posibilitatea sa
stau acasa si sa scriu.

Deci, gratie acestei doamne ati avut informatii...

Am avut, nu informatii, carti; ca informatiile le aveam. Eu stiam multe, dar nu aveam nimic
sistematizat. Deci, stii sa faci, dar nu stii sa expui celorlalti. Una este sa faci niste lucruri, si
alta e sa le expui teoretic. Pentru ca mie mi-a fost foarte greu sa traduc în limbaj psihologic
sau psihanalitic sau psihiatric, informatii pe care le aveam din manastiri. Clar, sunt limbi
diferite. Procesul e acelasi – ca-i spui psihotic sau posedat, e acelasi lucru, da?

...Îi spui demonul mâhnirii sau îi spui depresie, e acelasi lucru, nu are importanta. E acelasi
lucru. Doar ca în limbaj diferit. Si atunci mi-a fost destul de greu. ...Am facut doi ani de
psihanaliza numai ca sa-i înteleg. Pe ei, pe colegii mei psihiatri si psihologi. Ca sa înteleg
cum gândesc – pentru ca acuma stiu cum gândeste un preot, sau stiam înainte cum gândeste
un preot sau un calugar si mi-era foarte usor sa ma înteleg cu ei.
Analizându-va colegii i-ati priceput si pe preoti, sau...

Nu, nu, nu, nu, nu... Deci – în momentul în care m-am dus sa învat prin manastire, a trebuit
sa învat sa vorbesc cu ei. Sa discut cu ei, sa ajung la ei. Sau ei sa ajunga la mine. Dar dupa
aia, când am intrat printre medici, au alt limbaj. Vorbesc de psihiatri, nu de medicii...

(insinuant) V-ati dus în manastire ca sa învatati?

(Ferm) Absolut!

…Si ati avut succes?

Cred ca da... (râde) Exista preoti care sunt bine intentionati”

Adica, ati reusit sa mergeti într-o manastire si sa faceti... spionaj?

Nu e spionaj. Deci ei stiau clar ce fac. Stiau clar si chiar m-au ajutat.

Ma mir ca v-au ajutat!!!

Bineînteles ca m-au ajutat, si va spun si de ce. Dincolo de ceea ce se face la ora actuala în
biserica, exista preoti care sunt bine intentionati si care sunt convinsi ca tainele nu mai
trebuie sa fie taine. Ma refer la Tainele bisericii – oh, nu exista, n-avem asa ceva... Ce este
sfânta taina a împartasaniei, da? Ei considera ca asta trebuie sa ramâna taina, dar omul...

(putin ironic) Ati încercat si sfanta taina a spovedaniei?

Pe toate. Nu exista un lucru pe care sa nu-l fi facut. Mai putin (râde) ...deci n-am fost
hirotonisit preot.

…dar m-ati pacalit. Abia în finalul cartii spuneti ca nu sunteti hirotonisit.

Exista ceea ce se cheama cele doua tipuri de preotie: preotia prin har si preotia prin
hirotonisire. Preotia prin har ti-o lasa cineva – un preot; îti lasa harul lui.

Adica dvs. vi l-a lasat cineva?

Sa zicem ca da.

Ce preot?

Deci nu, sunt mai multi. Am avut mai multi care... am avut cunoastere de la mai multi preoti.
Si de la parintele Argatu, si de la pr. Pantelimon si de la Pr. Dosoftei...
Una din întrebarile mele rautacioase, cred...

Da, ascult...

Care o trecusem pe lista...

Exact...

Ma adresez cu ‘ parinte’ sau cu ‘domnule doctor’?...

Nu, în nici un caz. Puteti sa-mi spuneti Dragos. Nu ma deranjeaza. Nu-mi cad gradele..

Da?!...

...Spuneam mi-au intrat în mâna înca vreo câteva carti – le-am mentionat în “Atacul Psi”. Si
în ele am gasit la un moment dat ideea ca “daca vrei sa schimbi ceva, nu trebuie sa te
adresezi vârfurilor, ci trebuie sa intri la nivelul omului simplu”. Deci lucrarea mea de
doctorat ar fi fost o greseala în ideea de a schimba ceva în sistemul mental românesc – pentru
ca, într-adevar, asta vroiam. Si bineînteles ca am început sa studiez de ce la nivelul omului
simplu. Si atunci am înteles ce înseamna de fapt subconstientul colectiv si ca, de fapt,
vârfurile unei societati sunt date de subconstientul colectiv. Si ca a schimba subconstientul
colectiv, deci mentalul omului, nu e simplu. Asta ca noi, care lucreaza în bar, e tranvaist sau
mai stiu eu ce ... Abia atunci se schimba si vârfurile. Si în momentul respectiv mi-a venit
ideea cu...

Sa înteleg ca subconstientului colectiv se adreseaza cartea dvs.?

E adevarat si asta. De ce? Orice adevar care este implementat la nivelul subconstientului
colectiv are repercursiuni si în sus. Deci automat se schimba toata coloana. Absolut.

Va mai aduceti aminte cine v-a «soptit » aceasta teorie ? Sau de unde ati adunat-o, pentru
ca la un moment dat faceti o referire în carte la cei care stiu sa manipuleze, sa “umble” pe
acolo..

Nu stiu cât a stiut, dar e clar ca a fost foarte aproape de adevar Gustave Le Bon cu Psihologia
Multimii. Foarte aproape. Dar nu stiu în ce masura a înteles subconstientul colectiv, pentru
ca el nu a avut dimensiunea completa a subconstientului colectiv si ce este el. A stiut, a
înteles, a observat foarte bine. Deci Gustave Le Bon ramâne un maestru al subconstientului
colectiv, dar n-a avut câteva date... (zâmbeste) Adica exact acelea care sa-i dea dimensiunea
si puterea de a intra în acest nivel.

E o carte de care sunteti constient ca va va pune în conflict si cu biserica si cu colegiul


medicilor.
Absolut.

Asta ati vrut?

(sec) Da. De ce? Pentru ca orice dialog… (iar râde) ca sa existe, orice evolutie se face pe
baza contrariilor. Deci este tot o schema, da? Evolutia se face pe baza contrariilor; eu
întotdeauna o sa ma situez de baricada cealalta; vizavi de oponentul meu. De ce vizavi de
celalalt? Pentru ca numai asa este constructiv. Numai asa fiecare scoate ce este mai bun sau
mai rau din el. Si atunci, situându-ma în opozitie si cu biserica, si cu... Eu iubesc
crestinismul. Ah, nu suport biserica ca institutie, asta-i altceva. Si nu suport modul cum se
practica treaba asta, asta-i alta problema. Da, clar: am intrat în opozitie cu ei. Dar stiu, eu îi
stiu; e greu sa ma loveasca pentru ca-i cunosc si stiu ce pot face. Întelegeti? Deci nu-mi pot
face rau. Iar cei care – cum sa va spun eu – cei care sunt buni cu adevarat stiu ca intentia mea
este buna. Iar cei care sunt rai, nu pot sa-mi faca rau pentru ca sunt rau. Deci n-au ce sa-mi
faca. Si mai este ceva: e foarte important cine este de partea ta. Si atâta timp cât o sa fiu de
partea adevarului – ca sa nu spun Doamne, Doamne – o sa am un ajutor pretios. Atâta timp
cât o sa slujesc adevarul cu toata credinta mea si cu toata puterea mea, nu o sa-mi poata face
nimeni, nimic.

În ceea ce priveste organismele, politicul, medicina – astia chiar nu ma interesaza, sunt slabi.
Deci din punct de vedere – eu vorbesc aici de folosirea instrumentelor psi în ceea ce priveste
distrugerea unui individ – si Biserica le are, si S.R.I.-ul le are, si medicii le au. Un psihiatru
stie ce-i aia o proiectie si poate sa faca o proiectie controlata. Stiu ce sunt alea. De asta cartea
am scris-o în trei limbaje, daca ati observat. E un limbaj al medicilor, al psihiatrilor, este un
limbaj preotesc si este un limbaj adresat omului obisnuit.

Sunt acolo câteva sopârle care numai dvs. stiti catre cine se duc si de ce.

Chiar toate se duc catre... Haideti sa va spun ceva: mie nu-mi plac lucrurile anoste; am avut o
psihiatra, profesoara, care îmi spunea asa: Dragose, decât sa nu sa întâmple nimic, mai bine
sa se întâmple un lucru rau. Asta este o teorie, se numeste teoria stroke-urilor si vine din
psihologie. Dar este extraordinar, si este adevarat si am înteles mai târziu ca este corect asa.
Ei, si atunci am zis: cartea asta trebuie sa fie un stroke, o pleznitura pentru toti. N-are
importanta pentru cine. De ce? Pentru ca sunt amortiti toti. Dom’le, nu ma intereseaza – poti
sa fii rau, poti sa fii bun, e dreptul tau sa alegi; dar fii cumva! Sa nu fii ca o leguma si, cum
sa zic eu, o entitate de manevra pentru altii. Nu-mi plac entitatile de manevra, îmi plac
oamenii care au personalitate. De asta, prefer luptatorii. Prefer soldatii...

Si daca va contracareaza cu non-reactie?

Eu nu cred.

... Sau din ceea ce stiti pâna acum, se misca; apropo de întâlnirea de peste o ora de la
Academia Militara?
Nu. Deci, nu. Toti se misca. Si asta pentru ca într-adevar am dat informatii acolo care poate
ca depasesc un pic chiar pe cei care, chipurile, STIU, si sunt socati: vine un nimeni, apare un
nimb (?) ...cine e, si ce stie, si ce-a spus?... Si cât mai stie?...

Sunt convinsa ca aveti o definitie originala a crestinismului....

N-am nici o definitie a crestinismului. Eu cred ca singurul crestin a fost Hristos.

Câta vreme vorbiti de aceasta notiune, sigur o aveti cumva definita, proiectata...

Da, insist: cred ca singurul care a fost cu adevarat crestin a fost Hristos. Restul, noi, suntem
niste copii, niste copii ieftine care, din când în când, se mai nimereste câte unul sa ajunga la
identificare cu El. Dar în rest, tot copii suntem. Si asta pentru ca nu gasim în noi nici puterea,
nici iubirea de care ar trebui sa dea dovada un crestin. Nu avem. Nu avem, nu pentru noi, ci
pentru ca suntem mult prea preocupati de noi, de propriile persoane, ca sa iubim cu adevarat
pe ceilalti. Si atunci, suntem cum suntem. Nu cred ca ... În nici un caz, nu cred ca Hristos a
vrut sa iasa ce-a iesit. Nu cred. Cred ca suntem departe de ceea ce si-a dorit El. Foarte
departe. Si cred ca preotii sunt departe de ceea ce si-a dorit El. De aceea, daca vin si-mi spun
– dom’le, este adevarat ca Dumnezeu poate fi vazut ca persoana... Dar degeaba îl înveti pe
preot la seminar despre atributele persoanei lui Dumnezeu, daca el nu-L vede. Poti sa-mi
vorbesti mie despre calculatoare cât vrei, daca eu nu-l stiu si nu-l vad în viata mea, e
degeaba. Si atunci, în loc sa se ocupe sa vorbeasca despre Trinitate si despre atributele
Trinitatii, mai bine ar face ca preotii respectivi sa-L vada si sa fie în comuniune cu
Dumnezeu.

Adica sa fie vizibil?! Prin care sa fie vizibil?


(râde)… Dumnezeu este vizibil. Este vizibil, uneori. Aaa… nu sunt printre cei care-L vad,
dar sunt oameni care-L vad. Sunt niste fericiti care-L vad. Ei, si nu din cauza Lui, ci din
cauza noastra. Sunt atâtia oameni care au ochii închisi si care cred în Dumnezeu cu toata
inima, încât zic ca vinovati pentru faptul ca oamenii astia nu au acces la Dumnezeu sunt ei.
Eu daca as fi preot – nu prin har, ci prin hirotonisire – da, as ajuta oamenii sa ajunga sa Îl
vada si sa vorbeasca personal cu El. Si se poate. Noi suntem poate cea mai din urma religie.
Pentru ca am vazut – ma refer la secte – oameni care au aceasta legatura cu divinitatea. Si nu
sunt niste posedati. SUNT si ei…

Totusi, dvs. nu faceati referire la secte, ci la ortodoxie. Si cu atât mai mult era interesant
mesajul dvs. legat de reîncarnare...

Absolut. E vorba...

Eu nu înteleg prea mult. Sincer, nu cred ca ma tin nervii sa cred ca am fost girafa si
urmeaza sa fiu hipopotam… sau mai stiu eu care sunt regulile. În acest amalgam de
ortodoxie si misticism veniti cu reîncarnarea, dar aveti în acelasi timp o parere foarte
buna despre Iisus..
Cea mai buna!

Nu se contrazic cele doua?

Absolut deloc.

De ce?

Pentru ca sunt citate din Biblie care au fost scoase, sunt carti din Biblie care au fost scoase,
care au devenit apocrife…

xxxxxxxxxxxx....

O secunda! Haideti sa cautam în vechile carti sfinte – le vedem cât de sfinte sunt si vedem
daca este adevarat sau nu. Dar la un moment dat se spune… este întrebat Iisus, în ceea ce-l
priveste pe Ioan Cine a fost Ioan?, si el spune: oare voi nu ati înteles ca Ioan era Ilie cel
care trebuia sa vina? N-am spus-o eu, a spus-o Hristos. Ca Ioan era Ilie, si daca Ioan era Ilie,
cum era Ioan, Ilie? Asta va întreb, desi ar trebui sa raspunda Biserica la întrebarea asta, mai
mult.

Biserica are raspunsuri, eu nu le am. Dar nu asta ma interesa, nu recursul la carti care în
clipa asta îmi este defavorabil...

Nu e vorba de recurs la carti, este vorba de Biblie, de Biblie, da, deci de Scriptura...

Nu. Noi operam acum cu doua notiuni care nu ne ajuta...

O secunda: nu se contrazic!

Deci – reîncarnarea si Iisus la asta voiam sa ajung.

V-a explicat vreodata vreun preot ce înseamna mântuirea?

Cred ca au încercat mai multi ...

Cred ca nici ei nu stiu.

N-am gasit înca xxxxx...

Absolut.. Deci fiecare... Mântuirea per total nu exista…

Pâna la urma asta a fost misiunea întruparii lui Iisus!

(flegmatic) Sa ne mântuie... Da, sa ne mântuie în ce sens?


Pai asta vroiam sa..

Oh, Iisus a deschis..

...Cum compatibilizati cele doua notiuni?...

Iisus a deschis...

...într-o teorie publicabila?

...ochii. Deci Iisus a deschis ceea ce se cheama Poarta Dimensiunilor. Pâna la el nimeni nu
putea sa treaca de astral, ca sa zic asa. Stiti ce-i ala astralul?

Da...

Bun. Deci nimeni nu putea sa treaca de Pamânt, sa plece de aici. Da, asta este o planeta la un
anumit nivel si noi prin pacatele noastre suntem legati de ea, ca sa zic asa. Ei, venirea lui
Iisus ne-a creat posibilitatea sa deschidem acea Poarta catre Dimensiune si sa plecam.
Calugarii Shaolin, de exemplu, stiu sa foloseasca Lumina extraordinar. Sunt buni. Maestrii
de qi gong – la fel. Dar nu au acces Dincolo. Prin Iisus se deschid toate cerurile. Toate
cerurile, da? Pâna sus, sus de tot.

Si daca nu fac recurs la acest Iisus nu au nici o posibilitate sa...

Nu cred. La un moment dat spunea Osho, parca, o chestie foarte draguta: am facut nu stiu
câti ani de yoga – n-avea importanta, oricum zeci – ca sa ajung la concluzia ca la Dumnezeu,
tot prin Iisus se ajunge. Nu se poate. Este...

Va spun ca unul care a învatat, cunosc, de la 23 de ani. Deci nu sunt un crestin, eu am


învatat. Eu sunt un format. Tot ce fac vine din cunoastere. Nu m-am nascut cu daruri, nu mi-
a venit Duhul Sfânt într-o zi si a zis – ia-ti de aici, ca tu esti bun si destept. Nu! Eu sunt un
format: scoala, studiu, carti, practica – hai sa vedem ce poate face asta...

... Spionaj

Spionaj, da... Asta e: tata a fost ce-a fost si am învatat multe.

Ce-a fost??

Spion. Tata a fost spion. Am spus chestia asta...

Cred ca am trecut peste pasajul asta, nu-mi amintesc. …Deci a deschis aceasta Cale..

Absolut.
...de eliberare

Da... asa. Si cum este cu reîncarnarea?

La ce mai foloseste?

Pai foloseste, ca grâul nu se face tot odata, sa stiti. Grâul se face treptat. Si chiar daca exista
anumite specii care sunt coapte, altele nu sunt. Si alea trebuie sa mai vina din când în când,
ca un om nu se coace într-o zi. Într-o viata nu poate sa se coaca. Si atunci, trebuie sa mai
vina din când în când. Asta nu hotarasc eu, nu ..Sa stiti ca sunt spirite foarte evoluate care
aleg sa coboare din când în când, tocmai ca sa învete. Pentru ca aici gasesti tot amalgamul.
Pe Pamânt gasesti oameni care sunt de la cel mai jos nivel ca evolutie pâna la cel mai
înalt. ...La ce va uitati?

Probabil ca-i frumos pe aici, pe planeta asta din moment ce mai vin...

Aaa... nu cred ca este frumos, cred ca e foarte urât. (râde)

Probabil aveti un termen de comparatie... Spuneti-mi, cum ati ajuns sa fiti – nu


clarvazator, dar cu al treilea ochi deschis, s.a.m.d. Sunteti nativ?

O secunda. Eu nu am al treilea ochi deschis.

Pai, reiese din carte...

Hai sa zicem ca se poate, se mai deschide din când în când, când am nevoie.

Sunteti nativ sau…

Nu sunt nativ… Nu am nimic nativ. Eu am facut toate prostiile pe care le-au facut copiii
când sunt mici, am facut tot ce se poate face si când am fost mai mare; nu exista ceva care
sa-mi fi scapat. Si câteodata am întrebat, de ce? Mi s-a îngaduit …de undeva, mi s-a îngaduit
sa fac toate prostiile si-am ajuns la concluzia ca: unu – n-am puterea sa judec pe nimeni,
pentru ca le-am facut la rândul meu pe toate; în al doilea rând pentru a sti ca oricine poate
(pauza) daca vrea (pauza) sa mearga (pauza) pe un drum. Si asta depinde de fiecare.

…Nu stiu, povestiti-mi pe scurt – pe cât posibil, aceste trepte ale initierii sau cum
Dumnezeu sa le spun. Totusi, ati ajuns ca din când în când sa deschideti...

Deci se întâmpla în felul urmator: nici vorba treptele initierii. Astea sunt niste lucruri, care
poti sa te chinui sa le deschizi – începi sa tii posturi.. Daca tii posturi, oricum se deshide al
treilea ochi; pentru ca te curati. Ce înseamna sa ti se deschida un ochi, al treilea? Înseamna sa
elimini orice energie negativa care se afla la acel nivel si chakra aia sa functioneze 100%.
Indiferent ca e pe o parte ori e pe alta, ca ochiul deschis poti sa-l ai si dinspre Lumina si
dinspre Întuneric, ca sa zic asa. Ei, asta poate sa faca oricine. Dar nu cred ca este foarte
placut. Am avut o data o pacienta – mi se pare ca am scris despre ea; de fapt, nu era pacienta
mea, era pacienta profesorului, care avea probleme: din când în când vedea raul în natura lui
si a venit în ospiciu...

“Schemele” alea explicate de Dan Seracu? La acest tip de Rau va referiti?

Nu, ea îl vedea pe raul cel mai mare. Exista niste trepte chiar si ale raului, si raul cel mai
mare sunt demonii. Demonii asa cum sunt ei. Ei, ideea este ca ea îi vedea si tot timpul
trebuia sa aiba cineva grija de ea. Si s-a internat în spital. Ideea este ca deschiderea celui de
al treilea ochi nu este o binecuvântare în lumea noastra, ca nu traim singuri si suntem într-o
planeta unde raul e în floare. Dar cum sa zic eu....

Ati învatat..

Mi se întâmpla. Eu l-am conditionat pe al meu. Exista aceasta posibilitate ca un om sa-si


conditioneze atunci când e cazul, si sa vezi numai ce ai nevoie. Treaba asta se face cu acord
de mai de Sus... Si atunci, se da voie – dom’le, eu nu vreau sa-l am deschis tot timpul. Poti sa
stai, de exemplu, cu cineva si la un moment dat sa vezi tot ce este urât în el. Nu cred ca este
o placere, nu? Si atunci, prefer sa ma adresez persoanei si nu raului din el. Aveam un prieten
calugar care în momentul în care aveam un singur rau pe mine, se lua la cearta cu el. Si
atunci, e o viata stresanta. Si nu simt nevoia. Pentru ca nimeni nu e curat, perfect în lumea
asta.

Spuneti-mi cum s-a întâmplat prima data când ati vazut ...

Hmm...

Sau ati avut noroc si v-ati întâlnit cu Zâna Dintisorilor si nu cu Raul ?

Mi se pare ca am scris, prima oara când mi s-a întâmplat – despre trezirea sarpelui meu... Era
vorba de un prieten cu care ma jucam; chipurile ne bateam. Bine, el era mai mic decât mine
cu vreo câtiva ani, mergeam spre sala si m-a lovit... M-am întors si m-a lovit din greseala – o
greseala foarte ciudata, ca m-a lovit exact între doua vertebre. Si atunci am simtit acea
energie cum urca – nu stiam ce mi se întâmpla, chiar n-am stiut ce mi se întâmpla – mi s-a
urcat pâna în cap. Am simtit ca-mi explodeaza capul si tin minte ca i-am zis – stai cuminte,
ca te omor daca te misti. A stat cuminte, stiu ca i-am dat un sut în fund ca ma lovise, si m-am
dus la sala. Faceam antrenament la karate, antrenorul meu este Mircea Ungureanu, centura
neagra 6 Dan; m-am dus la sala si el este un tip care simte foarte bine; când m-a vazut – “ce
ti s-a întâplat”? Si i-am spus ca nu mai reusesc sa-mi controlez energia. Ardeam tot. Si zice
– “nu stiu de ce ti s-a întâmplat”...

...Dar ai priceput ce ti s-a întâmplat?

Pe atunci eram orbete, orbete. Deci – orbete. Nu pricepeam nimic. Si vreau sa-ti spun ca mi-a
zis atunci, nu stiu de ce ti s-a întâmplat tie; e un caz la un milion. Ai sa vezi ca ti s-au
deschis niste centri energetici. Nu stiam ce sunt aia...

Câti ani de atunci?

Era prin ‘90, ‘91, nu mai stiu exact. În orice caz eram student -dar nu la medicina, venisem
deja în Bucuresti. Faceam antrenamente la liceul economic, ala de la Traian. Si vreau sa spun
ca am avut o perioada, în care habar n-aveam ce sa fac cu treaba asta. Efectiv, ardeam tot. Si
tin minte ca aveam probleme cu genunchiul drept, nu prea puteam sa fac antrenamente ca am
avut o ruptura de menisc interior, asa se spunea. Si mi-am zis – daca tot curge atâta (energie)
prin mine, hai sa pun mâna pe genunchiul meu; si n-am mai avut probleme, never.

Timp de câteva saptamâni, era groaznic ca era iarna si nu puteam sa ma racoresc. Era...
ardeam non-stop. Stateam dezbracat cu geamul deschis, ma mai bagam sub apa uneori … Nu
puteam sa controlez acest fenomen. Pâna într-o zi când, de undeva, cineva – eu stiu ? – s-a
gândit ca mi-am terminat chinul sau ce era treaba asta. Si m-am dus la Universitate si-am
gasit pe o taraba o carte care se numea “Trezirea fortei vindecatoare prin Tao”. Si am luat-o,
am deschis-o exact la… dar a fost o chestie atât de frumoasa: am luat cartea, am deschis-o si
acolo era.

...leacul.

Da, era leacul: spunea cum trebuie sa faci nu stiu câte spirale în jurul chakrei ombilicului, ca
sa deschizi sau sa închizi chakra. Si m-am dus frumos acasa, m-am asezat în pat, mi-am facut
cele – nu stiu cât ...22 de cercuri inversate acelor de ceasornic, si-a facut odata ‘pac!’ si s-a
închis. Si am redeschis-o dupa 10 ani. Dupa 10 ani, de ce? Pentru ca nu stiam ce se întâmpla
si nu puteam s-o cuantific: dom’le, ce-i asta, si ce se poate face cu ea.

Faptul ca am facut arte martiale m-a ajutat foarte mult. Artele martiale îti deschid putin
mintea catre energii si cei care fac Aikido, chiar mai mult – catre spirit. Dar am învatat
multe. Asta a fost primul meu contact si dupa aia, cu manastirea a fost doar o... Pentru ca în
arte martiale începi sa înveti sa simti. Începi sa înveti sa simti agresivitatea, dorinta de a te
lovi, începi sa simti adversarul când vrea sa loveasca. Începi sa intuiesti, da, persoana de
lânga tine – ce vrea si ce nu vrea de la tine. Si în momentul respectiv în prima mea întâlnire
cu un preot... Eu am fost crescut în ideea ca toti preotii e porci. Tata a lucrat în Secu’, în
extern. Mama a fost contabila si activista de partid. La noi singura care avea credinta cea mai
mare a fost bunica-mea. Dar nu prea aveam contact cu ea, ca nu-mi dadea voie taica-meu, ca
era ce era. Aveau si ei dreptate pentru ca pe timpul ala Securitatea infiltrase de-ai lor în
preotie si aia neavând nimic în comun cu Harul, normal ca facea toate nefacutele. Toti cei
care au venit în contact cu ei s-au – ceea ce se numeste în preotie – smintit. Si taica’miu era
la fel. Ori, primul meu contact cu un preot – eram student în Timisoara, si ma duceam
(faceam arte martiale, dar prietena mea merge la întâlnirea cu tineri crestini) si la baptisti, si
la ... Am studiat toate astea sa vad ce poate fi. La un moment dat s-au dus la o manastire de
pe lânga Timis, la Timiseni si acolo era un preot... Un preot extraordinar. Si vreau sa spun ca
apropierea de acel preot m-a facut sa simt. Eu eram un senzitiv, dar eram atent la agresiuni,
nu eram atent la bine. Nu stiam ce-i ala bine. Pentru ca nu traisem. Si atunci, m-am apropiat
de acest preot, un preot care statuse vreo 15 ani în puscarie pentru credinta lui; nu stiu – de
undeva din mine am simtit ca e altceva. E primul preot caruia eu i-am pupat mâna. Nu stiu de
ce. Am simtit nevoia asta. Si stiu ca m-a mângâiat pe cap si atât. Si am înteles ca mai exista
Altceva. Am simtit ca mai exista Altceva si, normal, ca trebuia sa descifrez ce este acel
Altceva. Pentru ca asa sunt. Nu pot sa stau daca nu gasesc. E firea mea: de ce, cum, si atunci
când am ocazia... Si la parintele Argatu am ajuns tot aiurea; au venit astia – eu eram deja
student la medicina, si-au venit studentii crestini din Timisoara si au zis – hai, nu mergi si tu
sa-l vedem pe parintele Argatu. ? Pai ce face ala? / Face exorcizari.” Exact ce trebuie... Si
m-am dus. Primul meu gând, la prima exorcizare pe care am vazut-o – “teatru ieftin”. Si
atunci... În prima mea carte povesctesc cum am dus eu un pacient psihiatric la exorcizare si
eu am tinut de el.

Si l-ati rezolvat?

Da, îhî...

Explicatia?

... Ca exista raul ca forma distincta si ca acest rau e mult mai puternic decât credem noi, si
smecher, si ca este adevarata zicala ca cea mai mare pacaleala pe care ne-a facut-o Raul a
fost când a învatat omul ca nu exista...

Metodele lor de “rezolvare”?

... de exorcizare? Erau clar – Molitvele Sfântului Vasile cel Mare. Asta-i tot.

Si vi s-a parut un lucru bun?

Nu ca mi s-a parut un lucru bun, mi s-a parut un lucru ciudat.

Da, dar a avut efect...

A avut efect, absolut. A avut efect pentru ca eram curios sa vad cum.

Daca vrei sa dai de dracu...

Si?..

A fost, a fost o chestie, o întreaga poveste. În primul rând ca am zis – bine, hai sa-l
cunoastem pe dl. rau în persoana. Eu sunt din punctul asta de vedere cam sonat. Aveam o
prietena psihiatra care spunea Dragose, tu esti asa un fel de pilot de încercare psi. (râde) Si
într-o îmi zic, dom’le, daca rugaciunile alea au efect înseamna ca îl întâlnesc eu cumva. M-
am dus si mi-am cumparat Molitvelnicul în care sunt rugaciunile de exorcizare. M-am dus
frumos acasa... În primul rând am facut o chestie draguta; aveam o caseta – era
impresionanta – cu exorcizarea de la Sihastria facuta de parintele Cleopa. O stiti? Ati
vazut?...

Nu, am vazut câteva înregistrate si una în direct, dar slaba “reprezentarea”…

Nu, era exorcizarea de la Sihastria.. Din pacate nu mai am caseta ca am dat-o editoarei mele
si acolo a ramas. Era înregistrata pe o caseta exorcizarea facuta de parintele Cleopa, noaptea,
cu calugarii. Dar era – dom’le, ma speria un pic aici. Ori sunt pe principiul “frica nu-i de la
mine” – asa am învatat în arte martiale, nu am voie sa-mi fie frica; dar îmi trezea asa un
sentiment... Si ce faceam? Îmi puneam caseta noaptea la ora 12.00 s-o ascult, ca sa nu-mi
mai fie frica, sa ma obisnuiesc cu “persoana”. Si la început mai greu, dupa aia mai usor, pâna
când am ajuns sa nu ma mai impresioneze deloc. Si atunci am zis, las’ ca-mi iau eu
Molitfelnic si am început sa-l blestem.

Dar n-aveai un …subiect, nu?

N-aveam subiect. Lui în persoana, celui mai mare, ca asa...

Sa vezi daca apare...

Dom’le – citesc o data, nimic. Citesc a doua oara, nimic. Asta-i nesimtit! Ori e nesimtit, ori
nu exista. Chiar nu ma baga în seama. Si ma duc la biserica, la manastire si zic... era un
preot, parintele Pantelimon... zic “parinte, eu am citit molitvele alea, dar sa fiu sincer n-a
venit nici un demon”. (râde)

Si zice – pai cum le-ai citit? “Pai asa”..

Nt – zice – daca vrei, cu adevarat sa vezi cum e -si a început sa râda...

...sa dai de dracu..

Sa dai de dracu, zice, aprinde-ti tu o lumânare si blesteama-l în genunchi. Bine, zic. M-am
dus frumos acasa, si m-am asezat în genunchi, l-am blestemat si ..nimic! Ma, zic, poate ca n-
aude, poate ca n-am spus-o bine. O spun din nou. Tot nimic. A doua zi, m-am trezit – eu sunt
un tip destul de calm – rar ma scoate cineva din pepeni; e o formatie. Când faci arte martiale
nu te enervezi, ca pierzi. Înveti sa fii controlat în timp, deci niste chestii de astea. Si era fosta
mea sotie care e tot medic, dar nu (...). Si la un moment dat, nu stiu ce se întâmpla, si
izbucnesc! Dar o izbucnire de aia cum nu-mi este proprie, moment în care am facut “proasta”
pe toata lumea care era de fata – nu spun cine – si-am plecat. Da’ am plecat, nu ca!... Si eu
nu le am pe astea. Nevasta-mea, repede, dupa mine. Si pe drum – eu stau în fata la Spitalul
9... si pe drum asa, încerc sa ma gândesc – hopa, ceva nu e în regula. Zic, ceva s-a întâmplat.
Si vine si nevasta-mea: Dragose, ce-ai facut? Pai zic, uite, am citit Moliftele. Dragos, A
VENIT! Pe mine m-a amuzat problema. Si zic... ce facem? Hai la parintele. Mergem la
parintele. Vai de capul meu... Una este când întâlnesti raul în fata si altceva când îl ai în tine.
Deci...
În tine??
În tine, când vine. Si cu tine, da?

Nu puteai sa... te “autovezi”?

Nu, nu. Eram prea micut. Prin ’90 – sunt acum 13 ani.

Probabil ca l-ai zapacit pe parintele...

Si m-am dus la parintele.. M-am dus prima oara la parintele Pantelimon care statea la
lumânari si vindea, si când s-a uitat la mine l-a apucat râsul. Dom’le, când am vazut ca râde,
îmi venea sa sar la el si sa-l strâng de gât. Zic – pai am citit moliftele... Zice – bine ai facut;
acum du-te la parintele la exorcizare. M-am dus la Parintele Argatu, s-a uitat la mine si a
început sa râda. Zice: trei zile de post negru. Ah, când am auzit... Trei zile de post negru, trei
molifte pe zi si scapi, nici o problema. Si-am început. Trei zile de post negru am tinut, tin
minte. Si dupa trei zile m-am linistit, dar tot nu mi-a venit sa cred. …M-au facut “astia”. Si
am continuat asa pâna m-am linistit si m-am lamurit cum sta treaba. A fost o scoala destul de
urâta.

În carte faceti referire la lumina informata, neformata si – ca sa glumesc – as spune si


lumina dezinformata... Structurati-le putin, explicati pe scurt. “La ora actuala se foloseste
lumina informata transmisa prin satelit”..

Daaa.

“Star Trek” e putin spus. Poate “Fantoma se întoare”...

Stiu ca pare ciudat, dar ... Deci exista ceea ce se cheama...

Adevarul ca exista prea multe, prea multe idei în cartea asta lansate. Hai sa vedem cum e
cu lumina informata...

Bun. Totul în Universul asta e energie, da? Totul e lumina. Poti sa percepi treaba asta?

Da; am mai citit una alta.. sper sa priceapa si cititorii mei.

Deci totul e lumina. Ei, ideea este ca orice energie care s-ar transmite este lumina. Bun. Dar,
poate sa fie lumina pura...

Fara mesaj?

Fara mesaj sau cu mesajele ei.. Si lumina are mesajele ei proprii, venite de sus de la Doamne
– Doamne.
Deci asta ar fi sensul?

Da; sunt mesaje – cum sa spun eu – sa zicem ca sunt mai degraba infoenergii. Lumina este o
infoenergie – ca are si energie si informatie. Exista ceea ce se cheama o sursa universala de
lumina, care exista si care trece prin tot Universul, ca sa zic asa, si se întâmpla urmatorul
fenomen. Un individ sau mai multi pot sa preia aceasta energie – n-are importanta ca ea este
electronica, tot energie e; sau ca e produsa ori trece printr-un individ (bioenergie de la un
bioterapeut). E tot o energie si poate sa i se implementeze un mesaj. Un mesaj care sa
intervina la nivelul subconstientului unui individ, la nivel subliminal. Si, venind de acolo –
eu vreau sa-l votez pe nu stiu care; de fapt nu vrei tu sa-l votezi pe nu stiu care, ci vine de
acolo din subconstientul tau la care a umblat cineva. Bun... Am fost destul de clar? Cum este
cu satelitul... La ora actuala se fac studii serioase în strainatate si culmea e ca cei care stiu cel
mai bine, tocmai aia tipa ca nu exista. Dom’le, nu exista, nu exista asa ceva. Si, normal, hai
sa-i lasam pe fraieri sa nu stie si noi ne ocupam de ale noastre, aranjam lucrurile cum vrem
noi. Dar de fapt ei stiu ca exista. Si se fac cercetari la ora actuala, se studiaza chi-ul –
americanii fac Chi-kung acuma sau Tai-chi sau nu stiu ce. Deci au preluat de la chinezi... Ei,
si studiaza chestia asta si deja cred ca se stie la ora actuala... si rusii stiu si emit pe frecvente
care acceseaza nivelul subliminal.

Mai ales rusii...

Si americanii stiu. Dar sa stiti ca razboiul satelitilor este oarecum condus un pic (era condus,
acuma nu stiu daca mai e) dar cel putin înainte de ’90 era condus de rusi. Acuma, hmm, cred
ca au cam picat. Si au picat tocmai pentru ca rusii au desconsiderat factorul uman, cred, la un
moment dat în favoarea tehnologiei. Cert este ca la ora actuala, din satelit, gânditi-va ce
potential are un satelit – faptul ca are acces la lumina solara care emite pe toate frecventele;
soarele are toate vibratiile de la lumina alba la ce vreti – ei, si atunci e atât de usor sa preiei
lumina soarelui ca sursa de energie, s-o modulezi si s-o transmiti mai departe pe o frecventa
care acceseaza subconstientul. E foarte simplu.

Teoretic, da. Practic ce mesaje ‘publicitare’ ar fi pe acolo?

Poate sa fie orice: poate sa fie de la implementarea unei marci de bautura racoritoare pâna la
alegeri politice, pâna la orice.. pâna la a da un sens dorit de altii unui popor, pâna a face
dintr-o tara o tara agrara si a distruge tot ce tine de industrie pâna la, pâna la, pâna la...
Oricum, sunt multi care stiu. Va dau un exemplu:

DE UNDE?

De unde ce?

De unde stiti?

De unde stiu?...
Pendulul, stiu... dar, totusi!

...Admitând ca exista o sansa sa afli valoarea de adevar a unei informatii, credeti ca se poate
proba absolt orice? Nu. Dar exista..

Aproape nimic, dar...

Aproape nimic. Si atunci, poti SA STII sau SA NU STII în functie de... Exista posibilitatea
sa judeci un lucru prin prisma efectelor – sa pleci de la efect, la cauza, nu de la cauza la
efect. Eu vad efectul unui lucru si ma întreb care este cauza. Întotdeauna când ai mai multe
puncte se intersecteaza într-un punct si aia este cauza lucrurilor.

Nu se putea fara satelit?

E mai complicat, pentru ca nivelul subliminal... e... energia merge pe o anumita... Mda, se
poate si fara satelit. (îl pufneste râsul) Dar e mai usor...

“Argintul viu este cea mai simpla forma de magie”

Ce faceti daca va suna lumea?

Depinde pentru ce ma suna.

Pentru serviciile de ‘vraci” cum ati scris în carte..

Ah, ca m-am scris vraci?

Chiar va gaseste la acel numar?

Da, ma gaseste.

Cum veti selectiona cazurile?

Cazurile care vin la mine, sunt la mine. Care nu, sa se duca la altii. N-o sa poata ajunge daca
nu trebuie. Numarul oamenilor pe care îi întâlnesti într-o viata e limitat. E clar ca aceasta
limita nu este orânduita de noi. Si atunci o sa ajunga la mine, cine trebuie sa ajunga la mine.
Cine nu, nu.

Argintul viu e ceva care credeam ca nu exista...

Ba exista. E o energie.

Doar vrajitoarele au acest pretext si…

Sunt multi oameni care au; este o chestie care exista si se simte foarte usor. Argintul viu este
cea mai simpla forma de magie si de care se poate scapa cel mai usor. Deci, chestia ca vai,
are argint viu si cadem pe spate, este o ... Am povestit în carte cum m-am întâlnit eu cu
argintul viu în diferite momente ale vietii.

V-ati razboit cu vreo vrajitoare direct? Sau... le considerati utile?

(râde) Sa zicem ca... faptul ca exista este îngaduit. Si chiar si de Dumnezeu, ca altfel n-ar
exista. Care este ideea? Sunt un pol, asa cum preotii ar trebui sa fie celalalt pol. Iar omul sa
fie obligat sau... sa aiba posibilitatea si liberul arbitru sa aleaga între cei doi poli. Unii aleg pe
mama vrajitoare, altii aleg pe taica preot. Dar tot o metoda de cunoastere este, da? Deci sunt
oameni care nu cred ca se poate un lucru. Tin minte ca vorbeam odata în tren – eu ma lipesc
foarte repede de oameni si stateam de vorba cu oamenii în tren si povesteau: “n-am crezut si
uitati ce mi s-a întâmplat: mi-am pierdut un cercel ...sau fi’sa si-a pierdut un cercel... Si
aveam o femeie de asta în sat si nu m-am dus pâna atunci, ca nu credeam ca poate sau mai
stiu eu ce. Dar m-am dus la ea si mi-a spus: fugi repede acasa ca vine fii-ta de la scoala si
da drumul la apa în chiuveta si se duce cercelul pe canal. Îi cazuse acolo. Si s-a dus si l-a
gasit si de atunci a crezut. Deci n-are importanta. Prima oara trebuie sa înveti sa crezi ca se
poate. Sunt niste stadii initiatice ale oricarui om. Prima oara esti ..patineaza musca... (râde)

Dupa aia, încerci sa crezi ca... vine unul si zice ca se poate. Dom’le, ceva este. Dupa aia
începi sa jonglezi .. se învata stadiile initiatice pe acolo, scrise nu de mine, ci de Eliphas
Levi. Când treci prin toate etapele de la (iar râde) ucenic la maestru, la mare maestru...

Pe unde esti tu acuma, dupa tine?

Dupa mine, nu cred...

E clar ca-ti place sa pendulezi..

...între toate (râde)

...sa fii în opozitie

Absolut. M-as plictisi sa fiu într-un singur loc. Aaa, lumea asta – dincolo de toate – îti ofera
posibilitatea sa înveti foarte multe. Si, culmea este, avem posibilitatea sa învatam absolut
orice în tara asta. Eu am vrut sa plec, sa ma duc sa învat în Tibet, sa ma duc sa învat nu stiu
unde. Sa fim seriosi! N-am avut nevoie sa plec niciunde. Au venit calugarii shaolin aici, au
venit chinezii, si-au facut Tai-chi si mai stiu eu ce.. sau Dao de nu stiu care. Si atunci am
avut posibilitatea sa învat absolut orice, aici, în tara asta în care oricine poate sa învete, daca
vrea, ceva legat de spirit.

Va simtiti responsabil pentru cei care citesc cartea si...

Absolut.
...sunt în aer?

Absolut.

Ce veti face pentru ei?

Deci ideea este în felul urmator: nu am pretentia ca eu o sa fac ceva pentru ei.

Deci tu arunci bomba si de undeva va veni un leac..

Nu.

Cine, moare – moare, cine nu..

Nu, nu sunt chiar asa de ... Cum sa zic, ma simt responsabil, dar cartea asta...

E doar un început...

E clar ca e un început, însa cum sa zic, e clar ca o sa schimbe fundamental niste oameni, dar
nu pe toti. Unii or sa citeasca, o sa zica – asta-i nebun; altiii or sa zica – ba, poate are
dreptate, hai sa vedem mergem mai departe. Dar e clar ca o sa schimbe fundamental niste
indivizi. Ei, indivizii astia eu nu cred ca, vezi Doamne, n-or sa poata sa evolueze decât prin
mine – marele maestru sau marele guru, cum mi-a zis mie cineva la un moment dat Dragos-
guru’.. si sa vina sa învete de la mine. Nu. Doamne fereste! Cred ca fiecare om are drumul
lui si mentorii lui conform – am scris – vibratiei personale. Si cunoasterea e personala,
pentru ca fiecare om vine cu o cunoastere din spate si aici ne întoarcem la problema
reîncarnarii. Deci fiecare vine cu o cunoastere din spate si se poate adapta sau nu unui
individ. Deci eu n-o sa pot sa ajung niciodata la cineva care nu este – cum sa zic eu – cu care
nu sunt compatibil. Si atunci, el o sa-si gaseasca omul care sa-l învete daca o sa fie curios sa-
l învete si cu care este compatibil cu el. Nu neaparat eu.

O concluzie?

Parerea mea este ca nimeni nu este detinatorul unui adevar. Parerea mea este ca nimeni nu
merita cu adevarat sa fie un maestru si un guru. Parerea mea este ca poti sa întâlnesti un om
si sa înveti ceva de la el. Atât. Dar nu ca trebuie sa ajungi sa te închini unui om, da?. Cred ca
adevarul este exact cum spuneam în carte – ca un mozaic în care fiecare îsi aduna pietricelele
lui si are o parte din el. Este un mozaic imens în care fiecare are portiunea lui. Din când în
când – portiunea noastra de mozaic se suprapune. Si diferentele apar tocmai pentru ca eu am
o portiune a mozaicului, tu ai o portiune a mozaicului, dar nu avem pietricelele de legatura.
Si atunci ideea este – eu ma întâlnesc cu tine si aflu niste lucruri care se potrivesc mozaicului
meu. Tu te întâlnesti cu mine, afli niste pietricele care se potrivesc mozaicului tau si
împreuna, cream un mozaic mai mare care – pâna la urma, cândva, poate, va fi din ce în ce
mai mare. Diferentele dintre religii se datoreaza oamenilor si faptului ca nu au gasit
puntile de legatura între credintele lor, dar daca le cauti – le gasesti. Întotdeauna. Eu nu
cred ca exista diferente, si nu cred ca exista – cum sa zic eu? – lucruri insurmontabile. Nu
cred. Cred ca fiecare este dator sa caute si nu facem decât sa repetam niste lucruri pe care le-
au spus apostolii din primele veacuri. Cautati în toate si luati ceea ce este bun – spunea si...
toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos..

Pâna la urma e permisa cunoasterea?

Absolut! Este permisa.

Aici pe planeta asta amarâta?!

Pe planeta asta amarâta, avem acces la o cunoastere...

Cunosti si altele?

Asta este o întrebare absolut... Sunt.

Nu ca “sunt”... Daca TU cunosti?

Hai sa zicem ca sunt si unele chiar aproape de noi, si ca ..

În acelasi spatiu fizic?

Da, dar destul de departe de noi..

În aceeasi dimensiune cred ca am vrut sa spun...

Nu, în aceeasi dimensiune, pe planete apropiate. Si sunt atât de sensibili mental, încât noi îi
deranjam si sunt atât de pasnici. Sunt cei care au venit al Roswell, cei cu ochii mari.

Crezi sau... ai idee de ce au ajuns sa colaboreze cu americanii, de ce tocmai cu ei?

Cred ca asa a rânduit pe undeva Doamne-Doamne. Nu cred ca colaboreaza numai cu ei,


colaboreaza cu foarte multi. Cred ca acolo si-au gasit un loc si ca nimic nu este întâmplator si
daca au ajuns acolo, au ajuns pentru ca trebuiau sa ajunga. În orice caz, SUNT si sunt foarte
pasnici fata de noi si, mental, mult superiori. Noi ne tot laudam cu armele noastre, cu
mentalul nostru, cu forta noastra psi. Dar aia daca ar vrea sa vina peste noi, nici n-am apuca
sa facem ceva. Am sta paralizati pâna ar face orice ar vrea ei. Dar sunt atât de pasnici încât
nici macar nu pot concepe treaba asta – sa ne faca rau. Un lucru este clar si asta este tragic –
suntem atât de rai, din punctul lor de vedere, încât noi ei ar considera ca trebuie sa fim
distrusi ca specie. Si asta-i tragic.

Da?!!
Da.

E o problema. Avem o problema mare.

Din punctul de vedere a multor entitati si civilizatii noi suntem mult prea rai si mult prea
involuati si mult prea agresivi – dar avem un atu extraordinar..

Calea. Deschisa...

Singura! Închipuiti-va ca dintr-un Univers, la noi a venit Dumnezeu în persoana. La cei mai
rai, la cea mai rea Planeta. Cred ca suntem cea mai rea planeta din tot Universul.

© Editura DAO PSI