TEMA DE CONTROL NR.

”Grupurile iau decizii mai bune ca indivizii”

Abstract

Luarea deciziilor este o competenţă importantă în viaţă. Luăm sute de decizii în fiecare zi.
Cele mai multe sunt banale şi nu au un impact de durată asupra vieţii noastre, în timp ce altele pot
să ne schimbe foarte mult viaţa. Cea mai importantă etapă a procesului de luare a unei decizii este,
poate, prima, identificarea unor alternative. Adesea nu luăm în calcul toate alternativele posibile
când vrem să luăm o decizie. Deciziile importante rareori sunt simple, iar cea mai bună alternativă
poate apărea numai după o deliberare atentă. Brainstormingul este o tehnică de generare a unui
număr mare de alternative pentru luarea deciziilor.
Odată ce au identificat un grup de alternative, cei care iau decizii trebuie să cântărească
avantajele şi neajunsurile fiecăreia pentru a face o alegere potrivită. Cunoştinţele joacă un rol
important în această etapă a procesului de luare a deciziilor. Deţinerea informaţiilor complete este
esenţială pentru luarea unei decizii bune.

Suportul teoretic
De cele mai multe ori ne întrebăm dacă deciziile luate de grup sunt mult mai bune decât cele
luate individual. Din punct de vedere psihosociologic, grupul poate fi definit ca un ansamblu de
persoane între care există legături integrative de tip funcțional, comunicativ, afectiv și normativ.
Membrii grupului au scopuri comune, desfășoară activități comune, comunică și stabilesc relații
care au o anumită evoluție în timp. Prin natura sa, societatea umană are o organizare grupală, fiind
formată din grupuri mari care includ alte tipuri de grupuri mici .
Tendințele oamenilor de știință behavioriști de a se concentra pe pe aspectele individuale ale
procesului decizional a dus la neglijarea faptului că multe decizii importante sunt luate de obicei de
grupuri. În organizații spre exemplu, deciziile cele mai importante sunt luate de consiliul de grup,
cum de altfel și în familie deciziile sunt luate după o discuție în prealabil între membrii familiei.
Implicarea mai multor persoane în luarea deciziilor este gândită din trei perspective:
- Grupurile folosesc informații detaliat bazându-se pe cunoștiințele și experiența membrilor;
- Grupurile sunt mult mai susceptibile în a detecta erorile și prejudecățile având în vedere că
contribuția fiecărui individ este evaluată în parte de ceilalți membri;
- Fiecare individ este mai motivat să muncească, în condițiile în care ceilalți membri îi
evaluează activitatea și efortul depus.

1 din 4
 Fenomenul gândirii de grup a devenit ”popular” în rândul comunității științifice și nu numai,
deoarece, la doar trei ani de la ”lansarea” lui în 1975, apărea Webster's New Collegiate Dictionary,
conceptul fiind definit drept ”conformarea la valorile și normele etice ale grupului”.
Importanța teoriei gândirii de grup a fost prezentată și de Randall S. Peterson, care remarca faptul
că din 1982, teoria elaborată de Irving L. Janis (1972, 1982), conform The Social Sciences Citation
Index, a fost citată în medie de peste 100 de ori pe an. În perioada 2000-2007 s-au intensificat
cercetările privind relația dintre angajament și luarea deciziei în situația de gând grupală, climatul
organizațional, izolarea grupului precum și cele privind analiza gândirii de grup, având în vedere
normele și valorile culturale.
Situațiile discutate de către Irving L Janis au condus la numeroase studii de caz, cercetări
empirice, analize ale conținutului comunicării și experimente care veneau să confirme sau să
infirme ipotezele de la care pleca analiza întreprinsă de el. Irving L. Janis preciza că un grup ai cărui
membrie au roluri bine definite, cu proceduri operaționale standardizate și cu o tradiție care
facilitează gândirea critică, este probabil să ia decizii mult mai bune, comparativ cu un individ care
lucrează și ia decizii singur. Ulterior atenția cercetătorilor a fost atrasă și de condițiile antecedente
eleaborate de psihosociolog dar și de alți posibili factori care pot conduce la apariția acestui
fenomen.
În procesele decizionale și nu numai, gradul ridicat de încredere interpersonală este cel mai
adesea asociat cu un nivel de performanță pe măsură, dar și cu experimentarea unor procese de
grup, cum ar fi, de exemplu cooperarea, angajamentul sau atașamentul, acestea contribuind și mai
mult la îmbunătățirea activităților grupului.
Discutarea fenomenului de schimbare a riscului a adus o notă de claritate în a înțelege de ce
grupurile își asumă sau evită după caz, soluții cu un grad crescut de risc. Și aici sunt analizate
responsabilitatea individuală versus cea grupală, unde își face apariția difuziunea responsabilității,
respectiv concretizarea consensului datorită membrilor cu poziții sociale înalte în cadrul grupului.
Atenția cercetătorilor din domeniu a fost atrasă în primul rând de dilema în care se regăsește
fenomenul gândirii de grup, proces sau teorie a variației. În ceea ce privește gândirea de grup,
aceasta trebuie percepută caun fenomen patologic al luării deciziei de grup, idee desprinsă din
lucrările lui Irving L. Janis, privind acest fenomen și întâlnită în studiile altor specialiști precum
Septimiu Chelcea, Ștefan Boncu, cu precizarea că factorii determinanți și condițiile antecedente
trebuie să primească mai mult suport și consens din punct de vedere științific.
Un alt aspect, tot mai des discutat și analizat în contextul organizațional privind grupurile
decizionale, este reprezentat de încrederea interpersonală. În sensul cel mai larg, încrederea este o
chestiune de interese, de relații și structuri sociale, mediul sociocultural în care trăiește și muncește
individul.

2 din 4
Concluzii

Având în vedere literatura de specialitate consultată, consider că analiza gândirii de grup este
importantă în înțelegerea deciziilor de grup și în acest fel, pot fi controlate sau eliminate
distorsiunile de ordin comunicațional care apar la un moment dat, printre membrii care formează
aceste grupuri. Dar pentru a reuși să punem în practică dezideratul trebuie să ne cunoaștem și să
dorim să-i înțelegem pe cei din jurul nostru, pe cei cu care lucrăm, să le acceptăm acele defecte în
funcție de care se evidențiază calitățile. Acestea sunt principalele motive care constituie argumente
în vederea aprofundării și continuării studiului gândirii de grup și luării deciziilor în mediul
organizațional.

3 din 4
BIBLIOGRAFIE:

1. Păvălache M.(2011). Dinamica grupurilor, Suport de curs. Brașov;

2. Abric J. A.(2002) Psihologia comunicării, Editura Polirom, București
3. Baron, R. S. & Kerr, N. L. (2002). Group process, group decision, group action (2nd ed.)
Philadelphia: Open University Press.
4. Kreitner, R., & Kinicki, A. (2001) Organizational behavior (5th ed.). New York,
Irwing/McGraw-Hill.
5. http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs14.pdf

4 din 4