Motorul cu ardere internă

Motorul cu ardere internă  este motorul care transformă energia

chimică a combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului,
în energie mecanică. Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul
presiunii (energiei potenţiale) aplicate pistonului în mişcare mecanică ciclică, de
obicei[1] rectilinie, după care în mişcare de rotaţie uniformă, obţinută de obicei[1] la arborele cotit.
Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacţia chimică de ardere.

Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obţine prin arderea

combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul petrolier
lichefiat, dar se pot folosi şi combustibili gazoşi, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca praful
de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obţine din aerul atmosferic. Combustibilul în amestec cu
aerul se numeşte amestec carburant. Arderea poate fi iniţiată prin punerea în contact direct a
amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se poate produce aproape instantaneu în toată
masa amestecului caz în care se numeşte detonaţie şi are un caracter exploziv.

Prin arderea carburanţilor rezultă diferite produse de ardere cu o temperatură de aproximativ

2000 °C. Majoritatea acestor produse se prezintă sub formă gazoasă. Pentru o ardere completă se
asigură combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să producă oxidarea integrală a
elementelor sale componente.

Clasificarea motoarelor cu ardere internă

Din punctul de vedere al obţinerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în:

 motoare cu ardere internă cu piston, cu mişcarea liniară a pistonului, sau rotative;

 motoare cu reacţie.

La turbinele cu gaze, denumirea de motor se foloseşte doar pentru cele folosite în aviaţie, când se discută despre întregul motor, adică toate părţile lui,

în care se execută ciclul termodinamic, nu doar la discul paletat.

Motoarele cu ardere internă rotative sunt utilizate pe scară mai redusă datorită problemelor tehnologice mari si a fiabilităţii mai scăzute. Cel mai

cunoscut tip de motor cu combustie internă rotativ este motorul Wankel, dar există şi alte soluţii, de exemplu cu pistoane în foarfece, sau cu diferite alte

sisteme.

Clasificarea motoarelor cu ardere internă

După natura combustibilului
 motoare la care se întrebuinţează drept combustibil benzina, au carburator sau pompă de injecţie.

 motoare la care se întrebuinţează drept combustibil motorina, au pompă de injecţie.

 motoare cu gaz la care se întrebuinţează drept combustibil un combustibil gazos, de obicei gaz natural sau un amestec de combustibil.

După numărul de curse simple efectuate de piston într-un ciclu ( sau numărul de timpi)

Motor în patru timpi.

Motor în doi timpi.

După spaţiul producerii amestecului carburant

 Motoare cu formarea în exteriorul cilindrului a amestecului carburant. Este cazul motoarelor cu carburator, injecţie de benzină în conducta

de aspiraţie şi al motoarelor cu gaze cu instalaţie de formare externă a amestecului aer-combustibil.

 Motoare cu formarea în cilindru a amestecului carburant. Din această categorie fac parte motoarele cu injecţie de combustibil cum sunt

motoarele Diesel sau şi unele motoare cu aprindere prin scânteie şi motoarele cu gaze la care combustibilul gazos este introdus în cilindru printr-

o supapă aparte în timpul aspiraţiei.

După felul aprinderii amestecului carburant

 Motor cu aprindere prin scânteie (prescurtat MAS). După admisia şi comprimarea amestecului carburant în cilindrii motorului, în apropierea

PMI (punctul mort interior) al pistonului, are loc aprinderea. Aceasta se realizează prin producerea unei scântei între electrozii bujiei, care aprinde

amestecul carburant. Arderea are loc într-un interval de timp relativ scurt, în care presiunea şi temperatura gazelor din cilindru cresc repede până

la presiunea de 30 - 40 daN/cm³ şi temperatura de 1800 – 2.000 °C. Datorită presiunii gazelor din cilindru, care acţionează asupra pistonului,

acesta se deplasează spre PMI (punctul mort inferior), şi roteşte prin intermediul sistemului biela-manivela, arborele motor. Această cursă a

pistonului, se mai numeşte şi cursă activă sau cursă motoare.

 Motor cu aprindere prin comprimare  (prescurtat MAC sau Diesel). La sfârşitul compresiei, combustibilul este introdus sub presiune în

cilindru, fiind pulverizat foarte fin cu ajutorul injectorului, montat în chiulasă. Datorită contactului cu aerul fierbinte din interiorul cilindrului,

particulele pulverizate se aprind şi ard, iar presiunea din cilindru creşte, moderat, menţinându-se relativ constantă pe durata arderii. Gazele

rezultate în urma arderii apasă asupra pistonului, determinând deplasarea acestuia spre PMI, efectuând cursa activă. Supapele rămân închise

până aproape de sfârşitul acestei curse.

După aşezarea cilindrilor sunt

 motoare cu cilindrii în linie.

 motoare cu cilindrii în V.

 motoare cu cilindrii în W.

 motoare cu cilindrii şi pistoanele opuse, boxer.

 motoare înclinate, la care cilindrii au axele situate în acelaşi plan, însă înclinat faţă de planul vertical.

 motoare cu cilindrii aşezati în stea, utilizate cu precădere unde este nevoie de un raport putere/greutate mare, de exemplu în aviaţie şi în

marina militară (vedete).

 Motoare cu cilindrii în „Δ” Delta, Napier Deltic-motoarefolosite la căile ferate şi vapoare englezeşti.

Caracteristici

n motor cu ardere internă este caracterizat printr-o serie de parametri:

 Punct mort interior (PMI) (învechit: punct mort superior, PMS) este poziţia pistonului care corespunde volumului minim ocupat de fluidul

motor în cilindru.[2] La motoarele cu mecanism bielă-manivelă, arbore cotit şi chiulasă (motorul Wankel n-are nimic din astea, dar are PMI) este

poziţia pistonului când aceasta se găseşte - în timpul deplasării sale - la cea mai mare distanţă posibilă faţă de axa arborelui cotit; această poziţie

coincide cu distanţa minimă a pistonului faţă de chiulasă şi este determinată de montajul pistonului în ansamblul mecanismului bielă-manivelă.

 Punct mort exterior (PME) (învechit: punct mort inferior, PMI) este poziţia pistonului care corespunde volumului maxim ocupat de fluidul

motor în cilindru.[2] La motoarele cu mecanism bielă-manivelă, arbore cotit şi chiulasă este poziţia pistonului când aceasta se găseşte - în timpul

deplasării sale - la cea mai mică distanţă posibilă faţă de axa arborelui cotit; această poziţie coincide cu distanţa maximă a pistonului faţă de

chiulasă şi este determinată, de asemenea, de montajul pistonului în ansamblul mecanismului bielă-manivelă.

 Cursa pistonului S este distanţa dintre punctul mort interior şi punctul mort exterior, [2] (la motoarele cu mecanism bielă-manivelă fiind

măsurată pe generatoarea cilindrului motor) parcursă de piston între două schimbări de sens ale deplasării sale. Pentru motoarele cu mecanism

bielă-manivelă cu excentricitate nulă (cazul obişnuit) fiecare cursă a pistonului corespunde unei rotaţii de 180° a arborelui cotit şi este egală cu

diametrul (2R) cercului descris de axa geometrică a fusului maneton în jurul axei geometrice a fusurilor paliere (S=2R).

 Alezajul cilindrului D este diametrul interior al cilindrului motor. [2]

 Volumul minim al camerei de ardere Vc  este volumul ocupat de gaze când pistonul se află la PMI. [2] La motoarele cu cilindru şi chiulasă

este spaţiului cuprins între fundul pistonului, peretele interior al cilindrului motor şi chiulasă, în momentul când pistonul se găseşte în punctul mort

interior.

 Cilindreea unitară (pe scurt, cilindree) Vs  este volumul generat prin deplasarea pistonului în timpul unei curse. [2]

 Cilindreea totală (pe scurt, litraj) Vt  este suma cilindreelor unitare ale tuturor cilindrilor unui motor. [2]
 Volumul total al cilindrului Va  este volumul maxim ocupat de gaze măsurat când pistonul se află la PME; volumul total al cilindrului este

format din însumarea cilindreei unitare cu volumul camerei de ardere. [2]

 Raportul de comprimare ε este raportul dintre volumul total al unui cilindru şi volumul camerei de ardere: [2]

Ε= Va / Vc

În notaţia curentă, raportul este exprimat sub formă de fracţie zecimală.

 Turaţia motorului (pe scurt, turaţie) n este numărul de rotaţii efectuat într-un minut de arborele cotit, [3] în timpul funcţionării motorului într-un

anumit regim constant.

Ciclul motor este succesiunea proceselor (transformărilor de stare) care se repetă periodic în cilindrul unui motor. [4] Convenţional, ciclul

motor începe cu procesul de admisiune şi se termină cu procesul de evacuare. Într-un minut un motor efectuează nc cicluri.

Un timp al motorului este partea de ciclu motor care se efectuează într-o cursă a pistonului. [4] La motoarele cu excentricitate nulă

fiecare timp din funcţionarea motorului corespunde unui unghi de rotire a arborelui cotit de 180°. În cursul fiecărui timp agentul motor

trece prin diferite transformări de stare caracteristice (volum, presiune, temperatură). Uzual se construiescmotoare (care funcţionează

după un ciclu) în patru timpi (ν=4) şi motoare în doi timpi (ν=2).[4] Se cunosc şi motoare în şase timpi.[5] La motoarele în patru timpi,

deoarece procesele termice corespund aproximativ cu cursele pistonului, timpii poartă numele

de admisiune (1), comprimare (2), ardere şi destindere (3), respectiv evacuare (4).[4]

Cu numărul de timpi, legătura dintre numărul de cicluri şi turaţie este: [3]

nc= 2n /ν

Puterea indicată şi puterea efectivă a unui motor cu ardere internă