SUPORT DE CURS 2

ÎNGRIJIRI PALIATIVE

PRINCIPII ETICE ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ

Etică = ethos – este considerată ştiinţa comportamentului, moravurilor, studiul teoretic al principiilor
care guvernează problemele practice.
Asistenta medicală pe lângă îngrijirile profesioniste oferite mai are un rol deosebit de important, şi
anume urmărirea principiilor etice şi respectarea standardelor de îngrijire integrate, într-un mod cât se
poate de responsabil şi riguros. Consumatorul de servicii trebuie să primească o îngrijire foarte sigură şi
potrivită stării în care se află.
Principii etice - stabilesc dacă acţiunile trebuie sau nu trebuie să aibă loc şi au ca scop justificarea
regulilor de urmat în îngrijirea pacientului. Aceste principii sunt valabile în toate ţările, dar pot fi aplicate
diferit, de la ţară la ţară, în funcţie de educaţie şi model cultural.
Se identifică câteva principii şi valori etice de care trebuie să ţină seama asistentul medical:
 autonomia
 binefacerea (beneficienţa)
 non-maleficienţa
 dreptatea
 veracitatea
 sinceritatea
 confidenţialitatea

1. Autonomia – conform acestui principiu, individual trebuie să i se dea posibilitatea de a hotărî

singur asupra propriilor acţiuni

1
2. Binefacerea – reprezintă obligaţia de a face bine şi de a evita producerea de prejudicii altor persoane.
A acţiona conform acestui principiu înseamnă a-i ajuta pe pacienţi să obţină ceea ce le este benefic şi de
a reduce riscurile. Asistentele medicale sunt obligate ” să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile,
să redea sănătatea şi să aline suferinţele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică) Aceste linii de conduită
profesională se materializează în efecte benefice pentru persoana îngrijită sănătoasă sau bolnavă.
3. Non-maleficienţa - prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem rău persoanei îngrijite.
4. Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi responsabilitate şi profesionalism toţi
pacienţii indiferent de vârstă, condiţie socială, economică, criterii religioase, etnie
5. Veracitatea - obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul. Relaţia între asistentul
medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr.
6. Sinceritatea - este considerată o dovadă de respect datorată persoanei îngrijite. Asistentele
medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună credinţă, să spună adevărul despre boală, despre
tratament, fără însă să-şi depăşească limitele de competenţă.
7. Confidenţialitatea - asistenta medicală este obligată să păstreze secretul profesional; toate
informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi împărtăşite altei persoane din afara echipei de
îngrijire, decât cu consimţământul pacientului, facând excepţie cazurile prevăzute în mod expres
de lege.

Răspundere şi responsabilitate în nursing

Aceste două atribute fără de care asistentul medical nu-şi poate desfăşura activitatea.
Răspunderea profesională – este un concept etic important care are la bază relaţia asistent medical-
pacient în acordarea îngrijirilor. Asistenta medicală are răspundere faţă de pacient, profesia sa şi
societate, pentru ce a făcut sau nu a făcut în activitatea de îngrijire.
Responsabilitatea profesională - este o autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. Fiind conştienţi
de fiecare atitudine şi acţiune, înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră toate consecinţele.
Asistentul medical are responsabilităţi individuale, de grup precum şi specificului unde lucrează. El îşi
desfăşoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relaţii de parteneriat şi solidaritate
profesională. Activitatea în echipă presupune respectarea autonomiei profesiei cât şi buna colaborare
pentru realizarea scopului propus ducând astfel la satisfacţia profesională.

2
Nursele au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:
 să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie;
 îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind, rasa, culoarea, naţionalitatea,
resursele financiare ori convingeri etice;
 să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe care ei şi familia lor să-i
înţeleagă cu uşurinţă, iar ei să-şi dea consimţământul după ce s-au informat şi au înţeles tot;
 să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor;
 să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor, examinării şi tratamentului;
 să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau experimente, fără
să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor;
 pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa fel încât
să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le sunt nevoile de
bază
Legislativ – asistenta medicală are datoria de a :
 promova ce e cel mai bine pentru pacient
 se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate
 proteja drepturile pacientului.
Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte :
 standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea efectelor, rezultatelor,
planului de îngrijire;
 standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educaţie, colaborare, etică, utilizarea
resurselor, cercetare, performanţă, evaluare.

REGULI ETICE
1. CONFIDENȚIALITATEA – este obligația profesională a cadrelor medicale de a respecta
intimitatea pacientului – condiție esențială în stabilirea relației bazate pe încredere între medic / asistent
medical și pacient. Această confidențialitate nu se respectă doar în situații speciale, cum ar fi implicarea
altor cadre medicale în tratament, în folosul pacientului sau în fața legii.
2. FIDELITATEA – este obligația de a străbate alături de pacient și familie întregul drum până în
ultimele zile de viață, adică de a „ nu abandona bolnavul”.

3
3. COMPETENȚA – în îngrijirea pentru eliminarea suferinței, se obține prin cursuri în domeniul
paliației, practică și educație continuă.
4. COMUNICAREA ADEVĂRULUI – permite stabilirea unei relații de încredere. Aplicarea oricărui
tratament necesită consimțământul informat al pacienților, ceea ce se bazează pe comunicare efectivă și
cunoașterea adevărului
5. TRECEREA DE LA TRATAMENTUL CURATIV AL UNUI BOLNAV INCURABIL CU
BOALĂ ÎN EVOLUȚIE, LA TRATAMENT PALIATIV – este de asemenea o problem etică, decizia
fiind luată în echipă. Este necesar ca această trecere să se facă în mod senzitiv, subliniind faptul că
tratamentele curative agresive în acest stadiu de boală, fac mai mult rău decât bine. Atât pacientul cât și
familia trebuie asigurate ca tratamentul se continuă în altă manieră și nicidecum nu se abandonează
bolnavul. Pacientul și familia sunt reasigurate, că în orice stadiu se poate acorda sprijin medical.
SITUAȚII ȘI PROBLEME CRITICE
1. MOMENTUL OPRIRII TRATAMENTULUI CURATIV, în unele cazuri, este greu de decis.
Abandonarea tratamentului curative, nu înseamnă abandonarea bolnavului.

2. TRATAMENTUL BOLNAVULUI TERMINAL NU TREBUIE SĂ FIE STRESANT, el se adresează

prevenirii și controlului simptomelor ( durere, greață, vomă, etc.). Tratamentul durerii insuportabile este
cea mai important obligație etică a cadrelor medicale.

3. ALIMENTAȚIA ARTIFICIALĂ, impusă uneori de familie, de cele mai multe ori face mai mult rău
decât bine.

4. HIDRATAREA, în cazurile terminale poate avea mai mult efecte nedorite, nicidecum beneficiarul
scontat, observant în afecțiunile acute. Deseori bolnavii sunt hiperhidratați înainte de deces, din dorința
de a face ceva, la insistențele familiei.

5. RESUSCITAREA BOLNAVULUI TERMINAL, din punct de vedere etic, nu se recomandă. Dacă se

resuscitează un bolnav terminal, se poate prelungi procesul morții și suferința, fără a-i produce nici un
beneficiu. Bolnavul își poate exprima în scris dorința cu privire la resuscitare.