MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI TINERETULUI A REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL IULIA HASDEU DIN CAHUL

CATEDRA TIC

REFERAT
TEMA: Familia ca grup psihologic distinct

Elaborat: Neagu Iulian

Profesor: Condorachi
Galina

Cahul, 2021
1.Ce este familia?
Psihologia familiei este un domeniu al psihologiei care a apărut și care devine de-
a lungul timpului de o importantă deosebită. Că definiție psihologia familiei poate
fi un domeniu ce se ocupă cu studiul teoretic și aplicativ al mecanismelor
psihologice ale constituirii, menținerii și disoluției familiei, precum și al proceselor
și fenomenelor ce au loc în cadrul unei familii. Pentru a înțelege mai bine
psihologia familiei, este nevoie să definim ce estepsihosexologia. Așadar,
psihosexologia este un domeniu constituit din elemente ce fac parte din
psihologie ce se întrepătrund cu elemente din medicină. Este un domeniu ce
studiază particularitățile comportamentale ale celor două sexe în stabilirea,
funcționarea și dezvoltarea relațiilor interpersonale erotico-sexuale, interactive și
de intercunoastere. În tratatul sau de psihosexologie, Constantin
Enechescu consideră că obiectul psihosexologiei este instinctul sexual și
comportamentele legate de el. Atât psihologia familiei cât și sexologia, folosesc
concepte din mai multe ramuri ale psihologiei cum ar fi: psihologie
generală, psihologie socială, psihologia
vârstelor, psihanaliză, psihoterapia și consilierea
psihologică, neuropsihologia, medicină, antropologia și dreptul.
Pentru a înțelege mai bine domeniul psihologiei familiei trebuie să înțelegem mai
întâi ce este acela un cuplu, o căsătorie și o familie. Printr-un cuplu înțelegem din
punct de vedere psihologic o structura bipolară de tip biopsihosocial, bazat
pe interdeterminism mutual(partenerii se satisfac, se stimulează, se dezvoltă și se
realizează că individualități biologice, afective și sociale, unul prin intermediul
celuilalt.
Căsătoria este un proces interpersonal al devenirii și maturizării noastre că
personalități, un proces de conștientizare, redirecționare și fructificare a
tendințelor, pulsiunilor și al finităților inconștiente de autocunoaștere prin
intercunoastere. Prin familie înțelegem o formă de comunitate umană alcătuită
din doi sau mai mulți indivizi uniți prin legături de căsătorie și/sau partenere
realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologică și sau cea psihosocială.
2.Familia ca sistem
Sistemul în general este un ansamblu de elemente aflate într-o ordine
nonintamplatoare care funcționează pe baza unor reguli și dispune de echilibru.
Prin sistem înțelegem nu numai o suma a părților lui ci și relațiile dintre acestea.
Raportat la familie această este văzută că o suma a membriilor ei componenți și
interacțiunea dintre aceștia, această realizându-se după anumite reguli, având
anumite funcții și existând permanent tendința menținerii unui echilibru în
interiorul acestuia. Că și sistemele în general, familile pot fi închise(nu
relaționează aproape deloc cu mediul înconjurător)sau deschise(relaționează cu
mediul înconjurător). Familiile închise funcționează după regulile și principiile
proprii, fiind foarte rezistente la schimbare, exemple sunt familiile care au foarte
puțini prieteni, care nu sunt vizitate de rude, vecini, prieteni, își educa copii doar
după propriile principii și sunt reticențe la idei sau modalități noi de funcționare.
Familiile deschise sunt acele familii ce au multe relații de prietenie, care își fac
vizite reciproce, și sunt deschiși pentru modificarea regulilor și concepțiilor după
modelul altor familii. Pentru a-și menține stabilitatea și echilibru dinamic, familia
folosește mecanisme de feedback acestea fiind pozitive sau negative. Raportat la
familie, feedback-ul pozitiv este reprezentat de acțiuni întreprinse, de exemplu
atunci când în funcție de reacțiile copilului ce merge la grădiniță sau la școală,
părinții își organizează stilul de viață(programul zilei de lucru, timpul liber, timpul
dedicat lecțiilor sau activități extrașcolare etc.). Feedback-ul negativ reprezintă
mecanisme cum sunt pedepsirea, învinovățirea, umilirea, ceartă, bătaia, folosite
pentru corectarea comportamentelor greșite ale membriilor familiei.

3.Structura familiei
În concepția psihiatrului argentinian Salvador Minuchin, structura familială este
un set invizibil de cerințe funcționale ce organizează modurile în care membrii
familiei interacționează. Pentru menținerea integrității și menținerea
funcționalității unei familii este nevoie că structura acesteia să fie flexibilă, să
reziste la schimbare până la un anumit punct dar în același timp să se adapteze
atunci când circumstanțele o cer. Acest lucru se poate realiza prin
intermediul subsistemelor familiale, acestea fiind fie indivizi singuri,
fie diade(exemplu mama-copil, soț-soție) cele mai importante subsisteme
familiale sunt: subsistemul adulților, subsistemul paternal și subsistemul fratriilor.
Subsistemul adulților numit și marital sau al soților, acesta include cei doi soți.
Acest sistem are rolul principal de a modela intimitatea și angajamentul. Pentru
această este nevoie de abilități cum sunt complementaritatea și acomodarea
reciprocă, cu alte cuvinte această însemnând, ambii soți simt că pot fi
independenți dar în același timp și că sunt împreună.
Acest subsistem poate stimula învățarea, creativitatea și creșterea ducând astfel
la acomodarea reciprocă, mai precis la susținerea aspectelor pozitive ale
partenerului și la actualizarea aspectelor creative ale acestora, aspecte inactive
până atunci. Subsistemul marital are nevoie de protecție față de cerințele și
nevoile altor sisteme cum ar fi de exemplu situația cuplurilor cu copii pentru a-și
oferi unul altuia suport emoțional. Pot apărea dificultăți de relaționare între soți
de exemplu, atunci când unul dintre aceștia insistă în urmărirea propriilor scopuri,
lăsând în urmă scopurile diadei că întreg.
Subsistemul paternal se formează atunci când se naște primul copil și cuprinde
părinții dar și membrii familiei extinse(de exemplu bunica). Responsabilitatea
acestui subsistem este mare și constă în a crește copii a-i ghida, a stabili limite și
a-i disciplină. Acum apar dificultăți, pentru că adultul este în același timp partener
pentru celălalt membru al diadei maritale, dar și părinte pentru copil însă nu
întotdeauna aceste două tipuri de funcții sunt eficient îmbinate. Dificultatiile
apărute în subsistem, duc la destabilizarea cuplului marital prin atragerea unui
copil în interiorul acestuia sau la izolarea copilului de către cuplul marital.
Acțiunile exterioare asupra copilului sau modificările în evoluția acestuia duc la
efecte și asupra subsistemului paternal chiar și asupra celui marital.
Subsistemul fratriilor este format din copiii din familie oferindu-le acestora primul
grup social în care cu toții sunt egali. Sistemul fratriilor învață copiii să negocieze,
să coopereze, să cunoască competiția și submisivtatea, suportul reciproc și
atașamentul față de prieteni. Copiii preiau astfel diferite roluri și poziții în familie,
fiindu-le necesare în evoluția lor ulterioară în viață.

4.Functiile familiei
Familia are un rol important în societate, îndeplinind mai multe funcții.
Principalele funcții ale familiei sunt: economică, de socializare, de solidaritate și
sexual-reproductivă.
• Funcția economică joacă un rol important prin asigurarea resurselor materiale,
financiare, necesare existenței familiei. O dată îndeplinită corespunzător, funcția
economică da libertatea familiei de a se concentra și a îndeplini și celelalte funcții.
Această funcție este realizată de cei doi soți prin aducerea veniturilor în urmă
exercitării unor profesii, prin procurarea și producerea hranei, a obiectelor de
îmbrăcăminte prin transmiterea profesiei și/sau susținerea copiilor în alegerea
profesiei.
• Funcția de socializare este tradusă că fiind funcția de educare în scopul asimilării
de către copii, dar și de ceilalți membri ai familiei, a atitudinilor, valorilor,
principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social.
Rolul funcției de socializare este de a integra în societate persoană(copilul), prin
educația făcută la toate nivelele cum ar fi: material, fizic, psihologic, moral și
spiritual. Această funcție are grade diferite de manifestare, de la o familie la altă
în funcție de preocuparea într-o mare sau mai mică măsură privind educarea
membrilor săi.
• Funcția de solidaritate constă în asigurarea unității și stabilității familiei,
implicând manifestarea sentimentelor de afecțiune, de respect, de apartenența la
grupul familial, a încrederii membrilor unii în alții, a dezvoltării intimității, a
ajutorării și susținerii reciproce de-a lungul timpului. Această funcție are un grad
din ce în ce mai slab de manifestare în zilele noastre, fapt dovedit prin creșterea
ratei divorțurilor, a înmulțirii relațiilor de concubinaj a celibatarilor și a familiilor
monoparentale.
• Funcția sexual-reproductivă are în vedere satisfacerea sexuală reciprocă a celor
doi soți și a ducerea pe lume a copiilor. Cele două componente ale acestei funcții
sunt tratate diferit în funcție de familie punându-se accentul fie pe împlinirea
sexuală în unele familii, în timp ce în alte familii se acordă o importantă deosebită
aducerii pe lume a copiilor. Realizarea acestei funcții depinde și de factori cum ar
fi gradul de cultură avut de cei doi parteneri, gradul și tipul de educație primit,
influențele religioase, dorința și caracteristicile fizice și psihologice ale celor doi
soți. S-a constatat că în zilele noastre, în societățile mai avansate economic,
cuplurile și familiile tind să pună accent din ce în ce mai mult pe împlinirea afectiv-
sexuală în detrimentul celei reproductive.