China 

(scris cu caractere chineze tradiționale: 中國; scris cu caractere chineze simplificate: 中

国; Pinyin Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó   ascultă (ajutor·info)), denumită oficial Republica Populară
Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o
populație de peste 1.350.000.000 de locuitori. China are un sistem unipartid, condus de către Partidul
Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing.[5] Acesta exercită jurisdicție
peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală
(Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un
sistem de autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de asemenea, Taiwanul, drept a XXIII-a
provincie, care este, în prezent, controlată de către o entitate politică separată, Republica Chineză (RC);
o revendicare controversată din pricina statutului politic complex din Taiwan.[6]

Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km2, China este ca mărime a suprafeței de uscat a doua țară din
lume[7] și a III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de metoda de măsurare.[b] Peisajul Chinei
este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și Taklamakan, din nordul arid, la
pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase precum Himalaya, Karakoram, Pamir și Tian
Shan separă China de Sudul și Centrul Asiei. Fluviile Yangtze și Galben, ca lungime al III-lea și al VII-lea
din lume, curg dinspre platoul tibetan înspre dens populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a lungul
Oceanului Pacific, este de 14.500 km lungime și este mărginită de mările Bohai, Galbenă, Chinei de
Est și Chinei de Sud.

Istoria Chinei începe din erele civilizației antice – una dintre cele mai vechi din lume – care a înflorit în
bazinul fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De milenii, sistemul politic al Chinei s-a bazat
pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de dinastii, începând cu semimitologica Xia, din bazinul
Fluviului Galben (cca 2000 î.Hr.). De la anul 221 î.Hr., când dinastia Qin a cucerit o serie de mai multe
state, pentru a forma un imperiu chinez, țara s-a extins, fărâmițat și reunificat de mai multe
ori. Republica Chineză (1912-1949) (RC) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China
Continentală până în 1949. După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul
Comunist i-a învins pe naționaliștii din partidul Kuomintang, din China Continentală, și a proclamat
Republica Populară Chineză, la Beijing la 1 octombrie 1949, în timp ce Kuomintangul a mutat guvernul
RC la actuala capitală, Taipei.

De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale
lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a doua economie din lume, atât
cu PIB-ul total nominal, cât și cu paritatea puterii de cumpărare (PPC) și este, de asemenea, cel mai mare
exportator și importator din lume de bunuri.[8] China este una din țările ce deține arme nucleare și are
cea mai mare armată permanentă, cu al doilea buget din lume luat-după mărime -destinat apărării.
[9]
 RPC este membră a Organizației Națiunilor Unite din anul 1971, când a înlocuit RC în calitate de
membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. China este, de asemenea, membră a numeroase
organizații multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru Cooperare
de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială
superputere de către un număr de analiști.[10][11]

Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (scris cu abjadul arab: ‫)چین‬, care provine de la
cuvântul sanscrit Cina (चीन).[12] Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului
portughez Duarte Barbosa.[13] Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555.[14] Teoria tradițională,
propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că „Cina” este derivat din „Qin” (秦), regatul
vestic al Chinei, în timpul dinastiei Zhou.[15] Cu toate acestea, termenul a fost folosit în scripturile hinduse
timpurii, inclusiv în Mahabharata (secolul V î.Hr.) și Legile lui Manu (secolul II î.Hr.).[16][17]

Numele oficial al prezentei țării este „Republica Populară Chineză” (scris cu caractere chinezești
simplificate: 中华人民共和国; scris cu pinyin: Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó). Denumirile chineze
obișnuite ale țării sunt: Zhongguo (scris cu caractere chinezești tradiționale: 中國; scris cu caractere
chinezești simplificate: 中国, de la Zhong: „central” sau „de mijloc” și Guo: „stat” sau „state” – și în
timpurile moderne – „națiune”) și Zhonghua (în chineză: 中华), cu toate că numele oficial al statului a
fost schimbat de mai multe ori, de către dinastii succesive și guverne moderne. Termenul ZhongGuo a
apărut în diverse texte antice, cum ar fi „Textul clasic despre Istorie” din secolul al VI-lea î.Hr.,[c] iar în
perioada pre-imperială a fost adesea folosit ca un concept cultural pentru face o distingere față de
triburile Huaxia, percepute ca „barbare”. Termenul, care poate fi singular sau plural, făcea referire la
grupul de state sau de provincii al Câmpiei Centrale (Chineze), dar până în secolul al XIX-lea nu a fost
folosit ca un nume pentru întrega țară. Chinezii nu au fost singurii care și-au considerat țara ca
„centrală”, conceptul fiind întâlnit și la alte civilizații.[18]

Dovezile arheologice sugerează o prezență umană pe teritoriul Chinei încă de acum 250.000 = 2,24
miloane de ani.[19] O peșteră din Zhoukoudian (în apropierea Beijingului de astăzi) prezintă fosile
hominide datând din perioada 680.000 - 780.000 î.Hr.[20] Fosilele sunt ale Omului de Pekin, un exemplu
de Homo erectus care utiliza focul.[21] Situl Omul de Pekin a dat, de asemenea, resturi de Homo
sapiens datând din perioada 18.000-11.000 î.Hr.[22] Unii oameni de știință susțin că o formă
de protoscriere a existat în China mai devreme de anul 3000 î.Hr.[23]

Conform traditiei chineze, prima dinastie monarhică a fost Xia, care a apărut în jurul anului 2070 î.Hr.
[24]
 Dinastia a fost considerată mitică de către istorici, până la săpăturile arheologice științifice de la
Erlitou, unde au fost găsite rămășițe datând din epoca bronzului, în Henan în 1959.[25] Însă rămâne neclar
dacă aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă.[26]