Sunteți pe pagina 1din 110

CUPRINS

Capitolul I
E.RA ODATĂ ................................................ 5
Belvedere . .. .. ... .. ... ... .. ... .. ... ... ... .. .. ... ... .. ... .. .. .. .. .. 5
Teatrul cel vechi din uliţa Gol ia . .... .. .. .. ... ... ... . 1O
Bahluienbad ... .... ... .... .... .. .. .... .. .... ... .... .. ..... ... ... . 12
O poveste şi o casă de demult ....................... 15
Bojdeuca din strada armoniei .. .. .... ... .. .. ... ... ... . 19
Căutîndu-1 pe Mitif.......................................... 22
.. Fîntîna internaţională" de la Breazu ............ 24
Palatul strigoiului din Copou .......................... 28

Capitolul II
LOCURI PRJN CARE TRECEM ............. 36
Mahalaua droşcarilor ....................................... 36
„Academia" muzicanţilor din uliţa Frecăului ...... 43
Negustorii din „Adunaţi" ............................... 51

Capitolul ill
ISTORIA UITATĂ ...................................... 57
Feredeile „idriatice" de la Răpidea .............. 57
Palatul „dezrobirii" ......................................... 66
La mulţi ani, Iaşi! .......................................... 69
„Vocea Franţei" . ..... .... .... .... .. .... .... .... ... ... .... ... . 72
Crucea lui Ferenţ ............................................ 75
Grădina amintirilor ... ... ......... ... ... ... .... .... ...... ... 86
„Podul" lui Eminescu de la Rîpa Galbenă ........ 95

Note .......................................................................... 108

111
I. ERAU ODATĂ...

BELVEDERE Din ziua cînd primele cîrduri de cocoare


împungeau înălţinile cerului primăvăratic, iar
pe valea iezită a Babluiului bîtlanii începeau să măsoare adîncimilc
smîrcurilor, Doamna Smaranda simţea că o cuprind nişte fiori şi
dorul plecării nu-i mai dădea pace. Frumosul ei palat, din Uliţa
Princiară (strada Lozonschi, de astăzi) parcă nu mai avea nici un
vino-ncoace. Prea îl gbjonteau pe dinăuntrul Curţii tot felul de
acareturi, hambare, chilii, cuhnii şi paravane şi prea îl înăduşeau,
pe dinafara, hardughii şi bîjgle mucezite, precum ruinele Feredeului
Turcesc (Baia), dintr-o coastă şi Hanul Ghimeş din cealaltă , dughenile
bisericii Lozonschi cu grajdurile domneşti, peste drum, la fată, şi
zidurile Mitropoliei năruite în dos.
Îmboldită de boarea vînticelului cald ce adia peste ogrăzi,
învăluind trimbele fumului cu izuri de frunze şi vrejuri aprinse
prin grădinile abia greblate, într-o bună zi se avînta în faetonul
domnesc şi fără multă pohfală, păguboasă pentru strînsa ei pungă
domnească, dădea semn „înainte" celor doi arnăuţi înfipţi lingă
scară. Îtnpuşcali, alfi doi slujitori păftăluiţi pe bidivii lor încordaţi,
o zbugheau în fruntea cortegiului, cu săbiile întinse, gata să ia în
vîrfuri pe acei ce ar fi îndrăznit să taie calea armăsarilor domneşti,
albi şi focoşi, porniţi la galop sforăind şi nechczînd.
Fulgerînd pe Uli\a Mare, faetonul strălucitor cobora iute
pe ULiţa Palatului, duruind ca un tunet peste Podul Roşu şi zburînd
pe lingă otcupciii barierei Socola, ce se trăgeau îngrozi~i într-o
parte, mulfumind cerului că au scăpat numai cu spaima, cînd, după
obicei, ieşiseră somnoroşi în calea cailor, cu mînile ridicate şi glas
poruncitor, să controleze caJabaJîcul şi să scrie pe călători în izvodul
celor intraţi şi ieşifi pe la rohatca Socolei.

5
Scurtîndu-şi coada ca un gînsac tocmai ieşit din baltă,
după cîteva sute de stînjeni cîrmea deodată la stînga şi dispărea în
desişul unui parc, la poarta căru ia înlemnise un paznic înfiretat.

Palatul Belvedere
Acolo, pe coasta dealului, peste drum de mănăstirea lui
Lăpuşneanu (unde-i acum Spitalul Socola), la poalele codrului
bătrîn, îmbăiat în lumină şi alintat de zefiruri, se însorea, ca un
castel pe munte, Palatul domnesc de vară - Belvedere. Înălţîndu-se
ţantoş deasupra aleilor tăiate printre arbori scumpi şi covoare de
flori aşternute la picioare, rivalul ieşean al Belvederilor din Postdam,
Praga, Viena şi Paris, trona peste întreaga vale, treptăluită pînă pe
zare cu lungi şiraguri de vite alese.
Fundat încă prin anul 18 17, după planurile inginerului
Cubelca, întorlocase la zidirea lui meşterii cei mai vestiţi ai capitalei,
după care tîmplarul Vincier, lăcătuşul Stanislav, zugravul Paltacevschi
(insemnări pe marginea unui manuscris) şi un roi de pietrnri şi
sculptori îi dăduseră fasonul. Salahori şi robi, cită frunză şi iarbă,
cu grădinarul Mitropoliei în frunte, desemnaseră şi croiseră straturi
şi cărări, răsădiseră vreo 2000 de copaci şi peste 50000 de puieţi
pămînteni şi străini, prefăcînd şesul golaş în perie de lăstăriş.
Întinzînd o lane în povîrnişul Repedei, bătrînii suiulgii
îndreptaseră apele de cleştar ale Păunului şi Chetrăriei către havuzurile
şi bazinele sale cu statui şi 1cvi ţîşnitoare săpate La tot pasul. Mărit şi
6
înzorzonat după urcarea pe tron a fostu lui vistier Mihalache Sturza,
al!i meşteri priceputi ii dăduseră şi mai mult farmec, pregătindu-l în
fiecare primăvară pentru găzduirea Curţii princiare.
Mutaţi în B elvedere pe la Sfintul Gheorghe, Domnul şi
Doamna Smaranda nu-l părăseau decît după marile zaiafeturi ale
culesului, cînd dealurile huiau de chiotele şi cîntecele lucrătorilor,
iar la cramă mustul tîşnea înspumat din călcătoare, căzi şi teascuri,
prăvălindu-se prin leici cit dirmiliile, ia pîntecele budanelor din
hăurile beciurilor prăpăstioase.
Aprigă, Doamna Smaranda, în sama căreia intrau treburile
gospodăriei şi cu_r\ilor din Socola ş i Flămînzi, sosea prima la Belve-
dere, chiar înainte de a da col\ul ierbii, şi îl părăsea ultima, după
ce pristavii şi zapci ii terminau rînduitul poamelor pe rafturi, î n
gîrlici, uscatul perjelor pe lozniţe, fiertul vutcilor ş i povirlei, şi
umplerea butoaielor cu roada vi ţelor. Toate fiind urmărite de ochii
ei bănuitori, pe sub care treceau vedrele cu must, coşciugele cu
răşină şi pucioasă pentru afumat, dohotul de uns teascul, şi cniar
soponul pentru spălatul picioarelor călcătorilor ce ţupăiau toată
ziua, Lăşulcele cu poamă tuflite în jgheaburi. Totdeauna cîrtitoare,
nici nu intra bine pe porţi le înalle, pă.zite de un arănut cu şpaga
ridicată, şi începea să împartă porunci repezi în dreapta şi-n stînga.
Aşa se întîmpla şi-n primăvara anului 1839, numai că de
data aceasta, la ceasul amiezii, cînd a trecut podeţul. Grădina domnească
fremăta de îndemnuri şi stigăte, iar vieţuitorii cîtorva sate şi sălaşe,
cu tărgi , covăţele şi căuşe, alergau ca la arie, clădind mormane şi
straturi de pămint gras, proaspăt adus din codrul neumblat.
Dirijînd armata pestrilă ce alerga printre copaci ca nişte
furnici, grădi narul Svoboda - poposit la $ocola de vreo trei ani -,
cu o prăjină crestată în mină, măsura, însemna ş i hotăra grosimile
de pămînt, cercetînd hîrtiile cu planuri şi desemnuri. Împlinindu-se
porunca domnească, în anul acela - 1839 -, Parcul princiar, prefăcut
în grădină botanică , găzdttia, pentru prima oară în \ară, cea mai
ma.re expoziţie de flori şi plante „exotice" din cele două „emisfere,
pe care natura şi arta le-a permis a fi cultivate în Moldova"
(,,Albina românească", 14 mai I 839)
Aşleptind cu nerăbdare ziua deschiderii - duminică, 14
mai 1839 - tirgoveti, dregători , ofi1eri şi mahalagii priveau încîntati,
pe la garduri, uriaşul „etalaj" lung de c inci stînjeni şi înalt de doi,
ce înfă!işa privirilor tablouri istorice realizate din flori şi plante,
într-un „briant mozaic".
7
Faimosul palat cu grădina de basm, în care sclipeau lacuri
ca nişte oglinzi uriaşe, susurau izvoare, iar pe alei tăifăsuaiau
zeiţele de marmură şi anticii eroi coborîţi din Olimp, vrăjise întreaga
capitală. Pe şleaul tocmai pietruit de meşterii podari şi umbrit între
două rînduri de stejari - dintre care unii aveau să-i ducă amintirile
peste veac, mai existînd în şoseaua Buciumului - foiau echipajele
ca pe Uliţa Mare. La Socola erau primiţi emisarii ruşi, turci şi
consulii străini. Pe culoare şi-n saloanele largi, cu tapete scumpe,
mobile grele şi canapele îmbrăcate în mătase verde, galbenă ori
trandafirie, după culoarea pereţilor şi a sobelor de porţelan, se
perindau ofiţeri eleganţi, înalţi dregători şi amploiaţi domneşti,
aducînd misive şi împrăştiind în ţară porunci.
Ferestrele odăilor, luminate de policandre aurite şi tricheluri
ţintuite în pereţi sau de cîte o lampă uriaşă, străluceau în bezna
nopţilor, pe deasupra copacilor, ca stelele cerului, slujind drept
faruri salvatoare întîrziaţilor pe drumul împădurit şi înfricoşător al
Repedei. Într-o zi din anul 1848, aici sosea Ion Ghica - invitat de
Vodă să prînzească împreună - după faimoasa călătorie cu
poştalionul, de la Bucureşti la Iaşi. Astfel vedea ,grădina cu
trandafiri... cu sere, cu ape ţîşnitoare şi răcoroase, cu izvoare care
murmură, cu pîraie în cascadă'', ce bucurase şi ochii lui Alecu
Russo scriind despre „laşii şi locuitorii lui în 1840".
De două ori pe săptămînă, în zilele slobozite tîrgoveţilor
să o viziteze „Grădina raiului" - cum o botezaseră acei uimiţi de
frumuseţea ei, părea o şcoală uriaşă. Grădinarul, îmbrăcat în frac
elegant, de culoarea trandafirilor, cu perucă şi cu o vărguţă în
mînă, îşî întîmpina musafirii la poarta intrării domneşti. Împărţindu­
i în cete, îi purta pe alei şi drumuşoare, le numea copacii şi florile,
le înfăţişa statuile, îi probozea pe acei stricători şi apoi, în faţa
etalajului uriaş, le prezenta plantele ce alcătuiau covorul multicolor.
Vizitele ordonate de domnitor, care lăsase poruncă şi
Academiei pentru trimiterea şcolarilor merituoşi să paradosească
truda pămîntului sub mîna lui Svoboda, se încheiau la sere şi-n
partea de legume, pomi şi viţă, unde grădinarul şi ajutoarele sale,
dezlegau tîrgoveţilor tainele horticulturii, încuviinţîndu-le abia după
aceea sloboda plimbărisire şi odihnă prin parc. La porunca
domnitorului se aduceau din străinătate unelte agricole şi se făceau
demonstraţii, ca aceea cu un plug adus din Franţa (,,Albina
românească'', XIII, I 842).
Chemaţi în divan, boierii întruniţi pe terasele palatului,
sorbeau cafele din felegene de argint sau por\elanuri scumpe, purtînd
blazonul paJatului, şi pufiiiau lulelele sau c iubucurile cu imamele
de fildeş. Privindu-şi opera de la ferestrele palatului, domnitorul se
lăsa furat de visurile măririi netănnuritc, iscodind alte lucrări fără
seamăn în tara Moldovei. Menit să aibă soarta stăpînului, palatul
cu grădina din poveşti, imortalizat în desenele unor călători străini
precum M. Bouquct, rămînea părăsii şi ruinat după plecarea fostului
domn, ( I 849), trecînd în administrarea fiului său „ nerecunoscător",
beizadea Grigore, din prima sa căsătorie cu Safta Rosetti, alături de
care ridicase cele dintii acareturi ale Belvederii.
Voind să-l repare, căci în veşnici le lor căutări şi reaşezări ,
dealurile Socolei duseseră, într-o primăvară , cu e le şi o parte din
ziduri, domnitorul pusese meşteri i să-l desfacă. Minat de aceeaşi
dorintă, beizadea i-a desăvîrşi t lucrarea, lăsînd neclintite doar o
căsoaie, folosită de slujitori, cîl şi grădina cu ,Jacuri artificiale,
şosele, boschete, pavilioane, cişmele şi scări mo11ume11Lale".
Prefăcut în cărămizi şi pietre, clituite lingă terasă şi
triumfalele scări de marmură, singurele părti păstrate din frumosul
palat, trecea sub slăpînirea francezului Pierre Frani;ois Rivalet (născut
la Andille - France), tovarăşu.I de sporturi al beizadelei.
Pornit să dea vial,ă grădinij cu arborii stufoşi, brazji şi
trandafirii năpădi\i de curperuşuri. Rivalet a ridicat chioşcurile prăbuşite,
a curăţat aleile şi bazinele mîlite, dind drumul apelor Repedei să
susure în gura amoraşilor şi leilor ciupi~ de vînturi şi de ploi şi a
luminat ,/lleile Întunecoase şi părăginite'' - descrise cu nostalgia
neuitatelor amintiri de Nicolae Gane (Privighetoarea Socolei).
În schimbul taxei de 40 de bani plătită la intrare, vizitatorii
căpătau, după dorintă, o dulceată, o cafea sau un pahar de vin
sturzesc, oferite în serviciile de cristal cu emblema domnească,
plus dreptul la îmbăiere în „bazinul cel mare de marmură şi granit
pentru băi rect', după sitemuJ european, cum scria „Curieruf' din
vara anului 1875. Grădina transformată într-o adevărată staţiune,
înveselită de cele mai renumite muzici ale laşi lor, aduna iarăşi toi
tîrgul. La „Rivalet" - numele cel nou al fostei grădini domneşti -
locuitorii din partea de jos a oraşului îşi petreceau Armindenul, iar
şcolile şi Societatea de Gimnastică făceau excursii fermecătoare
(,,Curierul', 3 1 m.ai 1889).
Pentru junii visători, dornici să sc apropie mai mult de
stele, fran1uzul instalase mese în nişte prepeleacuri meşterite pe
9
vîrful bătrînilor stejari rotaţi, cu ramurile întinse ca nişte braţe omeneşti,
pregătite să primească tablalc încărcate de bucate şi licori.
Părăsită iar, la 28 aprilie 1896, cînd noul stăpîn se muta
pentru veşnicie în altă grăd ină mai tăcută, fără fanfare şi băutori de
vin, faimoasa aşezare, sălbăticită, cu 12 fălci, 6 pogoane de vie, 2
case la şosea şi una pe deal, ajungea din mină în mină, la familiile
Mavrocordat, Moruzi, Olga Sturza - sculptorita, iar apoi la Vasile
Manisale, care se mulţumea doar cu rodul viei şi parcela „Iocuf',
hotărît să înfii.nţcze un cartier mare 1• Unele dintre statuete şi lespezile
de marmură se mutaseră la Vişan - în spatele Cetăţui i - unde un
urmaş al bătrînului Frarn;:ois Rivalct îşi făcuse o casă. Tăiată şi arsă
în primul război mondial, rasă complet într-al doilea • împreună cu
zidurile -, fosta grădi11ă domnească rămine doar în cîteva imagini
furate de pînze, în evocări le gazetelor ieşene şi-n şoaptele „plopilor
fără sof' - ultimii ei vecini de pe şes.
Sub poalele lor se opresc ,pleacă" drumeţii să asculte
freamătul frunzelor veşnic neliniştite şi să găsească urmele marilor
prieteni: Mihai Eminescu şi Ion Creangă, cîndva peregrini şi pe
valea fermecătoare a Socolei.

Anunţul că poetul Vasile


TEATRUL CEL VECHI Alecsandri înfăţişa ,pnor
DIN ULIŢA GOLIA publicului ieşean" o nouă
piesă băgase la idei pe unii
dintre ferici!ii locuitori ai laşilor anului 1845. Ultimele sale comedii
„Creditorii'' şi mai ales ,Iorgu de la Sadagura" cu personagii
copiate, parcă, după chipurile ce vieţuiau prin saloanele tîrgului,
puseseră pe foc pe cuconaşii păliţi de .~trăinomanie" şi, cum
dădeau prin străchini, cu nasul pe sus, se şi găsea cineva să-i alinte
cu porecla „lorgu" sau „Gahiţa".
... Sîmbătă, 22 decembrie 1845, pe la ceasurile 6,30 seara,
căsoaia pătrată a lui Costache Talpan, dinspre coltu l Uliţei Golia
(Cuza Vodă), cu ulicioara bisericii Dancului (cam pe unde se află
astăzi staţia de tramvai şi gardul Teatrului NaJional), huia şi trosnea
din toate încheieturile. Cele trei rînduri de loji, fotoliile, parterul şi
galeria teatrului, închipuii, prin l832, de meşterii inginerului Freywald,
după comanda fratilor Fouraux, se ocupaseră de mult, iar pe uşi
curgeau mereu şuvoaiele de bărbaţi în fracuri de gală sau bogate
anterie, însoţind femei înfoiate cu decolteurile asc~nse sub şaluri
preţioase de India. Roind în jurul zidurilor, pe dinafară, alte cîrduri
de tîrgovep aşteptau - ~ti';;'~.;;:--:;::.:-::::::::----,:-:=
minunea prin care să
pătrundă şi ei în sala
lu m ina tă feeric de
candelabrele brăţare ale
lojilor şi lustrul scînteiclor,
pogorît din pod, cu toate
„bujiile" (lu minările de
stearină), aprinse.
La semnalul
cuvenit, cortina a început
să se tragă încetişor,
potolind freamătul sălii,
dar în fala ochi lor •
privitorilor, obişnuiti cu 1.
piesele frantuzeşti, se atlau
Eşii: salonul abia părăsit, ,
cu soba duduind,; o masă
de cărli întinsă; divanurile
moi şi postelnicul Tachi
Luuălescu poves ti nd,·
înfricoşat, nevestei, cwn -1
bonjuriştii - exallatii ce
credeau că toti oamenii Biserica Dancu
sunt deopotrivă şi nimeni
,,nu-i coborit cu bîrzobul din cer" - îi zbuciumaseră somnul, apărîndu­
i în vis mascaţi de carnaval, cu coifuri de hîrtie poleită, şi chemînd
pe străzi monstrul ameninţător numit „Opi11ia publicA".
În alt act, pe scenă se mutase turnul Trisfetitelor din Uliţa
Mare, dimpreună cu vestitele sale dugheni şi „magazia" modistei
Cati, pe sub ferestrele căreia apărătorul moralei publice, postelnicul,
cu călciile aprinse de amor, cerşea inima modistei, ferindu-se să nu
fie zăpsit de mascaiii şi iroz ii bonjurişti, daţi de el în seama
comisarului Săbiuţă.
Replicile, şi refrenurile erau atît de şfichiuitoare, incît un
înalt personagiu, indignat, a ieş it din lojă, iar aga capitalei ,,sub
indignat", s-a pornit să curme reprezentaţia „duhurilor exaltate" cu
mascarale pe seama „prea cinstitelor obraze boereşti". Emo1iona1i,
actorii şi-au îndreptat privirile spre galerie şi parler. unde se aflau
sust inătorii înfocaţi ai muzelor, tinerii palrio\i, porecliti

11
„pantalonari", ,,duelgii'' sau „bonjurişti", după numele pantalonilor
franţuzeşti „bonjuri", la modă pe atunci. Într-un glas aceştia au
cerut urmarea şi ca nu cumva să se creadă că glumesc, ,,duelgiii"
veşnic gata să încrucişeze spadele pentru orice jignire, s-au înfiintat
la ruginiţii din loje, ce ţineau hangul agăi, invitîndu-i pe dealul
Copoului, ,,cu martorii şi armele preferate".
Înspăimîntat de sfirşitul neprevăzut, aga ,fşi domoli
pornirea" şi potrivit lui Vasile Alecsandri ,,se retrase ruşinos, ca
şătrariul Săbiuţă" din piesă, în timp ce sala se umplea iar de
veselia mascaţilor, păpuşarilor şi irozilor, ce cîntau şi jucau la
balul ,,masche" al Carnavalului, aciuat pe scenă, spre bucuria
spectatorilor ce nu s-ar mai fi desprins din scaun.
Fredonînd cuvintele ultimelor cuplete, cu sufletele pline
de ,pea mai mare mulţumire", cum avea să scrie ,Albina
Românească" din 30 decembrie 1845, fericiţii spectatori ai piesei„
laşii în carnaval" se îndreptau spre ieşire, unde crainicul teatrului,
cu cei vreo patru pojarnici şi comisari strigau, pe rînd, trăsurile
trase în ogradă, pe locurile însemnate cu numărul lojei stăpînilor.
În piaţa teatrului, prin ogrăzi şi pe străzile strîmte, ghiontite
de bolţi oblonite şi abia luminate de cîte un felinar clipocind, în
jurul căruia se hîrjoneau fulgii jucăuşi, copiii şi flăcăiii mahalalelor,
îmbrăcaţi în costumele obiceiurilor strămoşeşti, trosneau harapnicele,
încercau buhaiele şi repetau de zor colindele şi cîntecele Ajunului
cu „LA MULŢI ANI ŞI SĂNĂTATE!"
Părăsit în favoarea noului local de la Copou, inaugurat la
22 decembrie 1846, mai era vizitat de turnee şi orchestre, fiind
pîndit de ruină şi uitare şi ochit de edili pentru înălţarea altui
teatru mai încăpător. Prin Decretul nr. 188 semnat la 14 iulie 1861,
de domnitorul Al. I. Cuza, zidirea, proprietatea doctorului Peretz,
trecea în stăpînirea Primăriei , iar în vara anului 1869 se şi dărma
pentru a face loc unui nou locaş, care a întîrziat însă pînă în anul
1896, cînd laşii trăiau marea bucurie a deschiderii Teatrului Naţional,
din zilele noastre 1•

BAHLUIENBAD Prăpăstios şi năbădăios Bahluiul, vestitul


nostru rîu mult hulit şi rar cîntat de poeţi,
mari nacazuri mai făcea pe vremuri tîrgoveţilor. Pîrîu leneş şi
urîcios în lunile verilor secetoase, cînd abia se tîra prin smîrcul
albiei zvîntate, devenea într-o noapte fluviu năprasnic, iute şi
hrăpăreţ, gata să înghită totul în cale.

12
- ..,.,.,, _,,..
. ~
.
,..;- :- · .. ·. .
"

Valea Bahluiului în 1932


Tălăzuind între dealurile Gaialei ş i M itropoliei, apele
miloase şi învolburate de ploile repezi dinspre Hîrlău şi Podul
Iloaiei, luînd înainte punţi , case şi vite, nimiceau strînsura de pe
cîmpuri şi risipeau agoniseala locuitorilor mahalalelor Păcurari,
Nicotina, Frumoasa, Socola şi Frecău. Înşiraţi pe maluri, cu pantalonii
suflecali şi cămăşile sumese, sutele de oameni alungaţi din casele
inundate îi măsurau, înspăimînta\i, adîncimile şi-i însemnau pornirile,
ostenind să smulgă din valuri vre-un lemn, o poartă, o vită sau
vrc-un cîine ce se lupta disperat să-şi lină capu l deasupra
necuprinsului de apă. Cu cele cîtcva lucruri duse î11 pripă la o
şcoală unde se oploş iseră, aşteptau să treacă potopul, iar cînd soarele
se ivea deasupra lacului curgător, începeau viata de la capăt. Neosteniţi,
scoteau milui din ogrăzi şi odăi, lipeau prispele, văruiau peretii,
întremau acoperişurile şi spălau ţoalele la copca de lingă locul unde
se vărsa celălat rîu buclucaş, Nicolina, venind cu mers anapoda,
dinspre Bordea către Gară.
Acolo, lingă podul de fier al liniei la şi-Ungheni ( 1874),
într-o bulboană lărgită de viitori, era străvechea scăldătoare a tîrgului,
în care se zbenguiau (locii mahalalei, afundînd coşurile şi crîsnicele
după chiticii scăpa\ i din iazurile potopite şi se ghiloseau sîmbătă
seara părintii lor, trudiţi şi colbăi\i.
Î11 jurul ei, pe la 1880, un tîrgoveţ întreprinzător, instalase
gherete şi bufete, bucurînd inimile acelora pe care nu-i ţinea punga

13
să viziteze vestitele staţiu n i sau măcar feredei/e Prutului, puse la
cale de al ţi mehenghi, pe lîngă gara Unghenilor.
Astfel, apăreau Băile Bahluiu/ui poreclite şi Bahluienbad
de un hîtru invidios pe mul\imea bărbai,ilor în izmene cu fioncuri,
şi femeilor în cămăşuie ce-şi zbiceau rotunjimile, ude, plimbîndu-
se pe maluri pînă ce alt cîrcotaş „puritan", s-a apucat să strige prin
gazete. (,,Noua revistă", din 11 /23 august 1885) : ,Neruşinare:
Babluiul tocmai acolo unde curge printre locuinfe, tocmai acolo
pe unde sunt căi de comunica/ii şi pe unde trece mai multă lume,
e prefăcut în scăldătoare.
Sute de bărbaţi, femei şi copii se văd stînd în apă la un loc,
sau alergînd pe maluri în pieile goale (sic!), fapt ce nu-l putem
califica dccît un atentat la bune moravuri. Ar fi bine ca poliţia să ia
măsuri pentru a îndatori pe cei înăduşiJi de călduri siI meargă să se
scalde în locuri dosnice, nu sub privirile trecătorilor, îndatorînd în
acelaşi timp şi pe bărba/i să nu se scalde la w, loc cu femeile".
Cu toate şfichiuirile şi probozelele gazetarilor, mereu zgîiti
la „păcătoşii" ce-şi pîrpîleau goliciunea la soare, stricînd, chipurile,
priveliştea căl ătorilor din trenuri, Băile Babluiului au făcut sezon
după sezon, malul apei fiind straşnic disputai între băieşii cu
bărăci şi cabine instalate din jos şi din sus de podul liniei ferate
(1886-1890), Datorită lor, prin iunie 1892, tot Bahluiul, de la
Podul de Piatră şi pînă la Moara lui Beldiman (Păcurari), era plin
de acareturi pentru băi cu taxă, încît mahalagii aveau să ceară
elibera.rea scăldătorii strămoşeşti, unde „fiecare om sărac putea să
se cureţe şi să se spele, măcar vara, fără să-l coste parale". Plin de
iniţiativă un „om f/Iră de serviciu de mai mult timp" deschisese
chiar o baie, cu plată, pentru spălarea cailor de la trăsuri ( 1890).
Activitatea aceasta veselă înceta prin octombrie 1896, cînd Consiliul
sanitar aJ oraşu lu i oprea pe antreprenorul Gafencu să-şi mai instaleze
cabinele la scăldătoarea cea mare.
Cauza venea de La Li.ceul Internat, care îşi construise
canalizarea cu scurgerea în Bahlui (pvenimentul, 17 octombrie
1896). Astfel, ,,singurele băi ce avea laşul pe timpul căldurilor de
vară, băile reci şi calde de la Bahlui... cu cabinele sale, singurul
lucru ce mai rămăsese Iaşului cu originalitatea lui de altădată"
dispăreau înecate de canal izări , fiind regretate adînc de tîrgoveti şi
plînse amarnic chiar de gazetele ce nu mai încăpeau de ele şi le
cîntaseră de atîtea ori ,Aleluia". Convins de medicul Rojnită,
apărătorul igienii Lîrgului, pe vremea aceea, Gafencu şi-a luat de

14
acolo gheretele, bufetele şi ,fetele", socotite pe atunci cam
„deşucheate" - fiindcă îşi serveau cl ienţii îmbrăcate io costume de
baie (pantalonaşi trei sferturi), îmbiind înficrbîntaţii cu bere rece şi
pe îngbeta\i cu vutci şi cafele fierbin\i.
Babluiul, ,,rîu tainic, fără maluri", cum era pocit şi de V.
Alecsandri în a sa MeditaJie mlăştinoasă, rămînea pe seama
milioanelor de broaşte tupilate prin băl ti le d in care r idicau osanale
Cerului pentru statornica şi fericita lor vieluire, tulburată doar de
roţile grădinarilor - urmaşele bătrînelor mori - cc-şi afundau cupele
printre ele la ceasul amurgului, răsturnîndu-le în lesele cu patlagele,
chiperi, castraveţi şi harbuzime, rînduite de la Valea Lupului pînă
la Socola. Din cînd în cind, cîle un edil, trecător prin j i lţul Primăriei,
îşi amintea dorinta prefacerii bătrînului nărăvaş într-un rîu curat şi
cuminte. Aceasta se împlinea pe deplin - după încercarea din 1911
- abia prin anii 1965-1970, cînd începeau marile regularizări şi
îndiguiri pentnrapărarea Iaşului de catastrofa inundaţiilor (ca aceea
din iunie - 1932), făcîndu-se şi primii paşi pe calea limpezirii
undelor, în care ecologiştii zăreau printre gene, peşti aurii şi
lebede gra1,ioase.
Efectul s-a văzul, căci marile viituri datorate ploilor din
iunie J969 n-au mai putut provoca vestitele inundalii de odinioară,
reuşind doar să umple vadul Bahluiului şi să se strecoare prin
canalizări în unele case şi subsoluri spre spaima locatarilor din
zonă (strada Pompei, cartierul Alexandru cel Bun).
Noile baraje de la Sîrca şi-au dovedit destoinicia.

Sporovăind într-o zi din anul


O POVESTE ŞI 1987 pe strada Lăpuşneanu
O CASĂ DE DEMULT împreună cu unul dintre
venerabilii cronicari ieşeni, în
jurul cărora uceniceam ciulind urechile, acesla mi-a prins deodată
braţul şi s-a oprit în dreptul unei case, lîngă Telefoane, dorind
parcă. să tragă o gură de aer şi s-alunge năduful paşilor repezi.
Căutîndu-mi privirile şi-a întors ochii spre clădirea din coltul fostei
străzi, Banu, zicindu-mi cu tristete:
- Vezi zidirea aceasta, bătrină? Are şi ea o poveste pe care ai
putea s-o întregeşti la Arhive, sau s-o păstrezi mai bi11e pentru D-ta.
Este dureros ca după ce li se cunoaşte istoria, unele dintre
vechile zidiri din salba de ami11tiri a marilor înaintaşi dispar, fără
să se încerce în vre-un fel sal varea şi încadrarea în noul peisaj.

15
Hotel Paris

Apropo, de casa în care a pictat peste 40 de ani, Octav


Băncilă, de „Pavilionul" lui Cezar Petrescu, Panait Istrate, George
Lesnea, Păstorel Teodoreanu, Mihai Codreanu sau de casa lui
Dimitrie Anghel.
...Povestea începe cu vreo sută de ani în urmă, într-o
noapte din toaman anului 1885, la ceasul cînd „gan;onii" faimoasei
cofetarii „Georges " întorceau somnoroşi scaunele deasupra meselor
pustii, iar vîntul tăios mina grăbit, de-a lungul străzii, roiuri de
frunze înfrigurate.
Aprinzînd lampa dormitorului de la etajul casei Irimescu -
aflată vizavi de cofetărie, o tînără femeie nefericită ş-a repezit spre
garderoba şi a început să numere disperată rochiile demodate şi
încălţările scîlciate. Puţine şi vechi mai erau, iar în caseta pentru
podoabe şi economii doar cîţiva zeci de franci păstraţi din solda
soţului, căpitan de artilerie, mutat de La Tulcea la Iaşi. Şi totuşi
trebuia să înveţe. Maestrul George Stephăncscu, în trecere prin
laş~ i-a cerut încă odată să nu-şi irosească talentul şi să-şi completeze
educaţia muzicală la şcoala marilor maeştri, pe scenele teatrelor
lirice, lipsite pe atunci de trupe româneşti. ,,Făceţi-vă datoria!", i-a
mai spus la despărţire. Perpelindu-se ca pe foc, zile şi nopţi, a pus
cap la cap nevoile şi speranţele, iar într-o zi a închis ochii şi cu
inima tremurîndă a purces. A indurat lipsuri şi privaţiuni şi-a împărţit
timpul între l ecţii şi micul ei odor abia născut, dat a învins.

16
La 14 decembrie 1888 trăia mult dorita bucurie: debutul
pe scena Operei Mari din Paris în rolul Margaretei din Faust,
uimind pe Vasile Alecsandri, care avea să scrie unui prieten în
ţară: ,,Încă o stea
română pe cerul artelor". Au urmat apoi Scala din Milano, vestitele
teatre din Roma, Petersburg, Madrid, Rio de Janeiro, Montevideo,
Buenos Aires, New-York, Moscova, Constantinopole.
A cunoscut şi a colaborat cu celebrii compozitori Giuseppe
Verdi, Mascagni, Catalani, Massenet, Gomez sau Giacomo Puccini
pentru care a devenit Floria Tosca. A jucat alături de renumitele
vedete ale timpului, pe toate scenele lumii, dar n-a uitat ţara ei
prezentă, în inimă, în buchetul de flori roşii, galbene şi albastre
sau în stindardul tricolor tluturînd pe mesele banchetelor, în
apartamentele luxoaselor hoteluri şi-n cabinele teatrelor. Abia
aştepînd ziua întoarcerii, definitive acasă, unde dorea o catedră
prin care să predea ştafeta altor tinere românce, revenea adesea la
Bucureşti sau la Iaşi, dînd spectacole fascinante. În zilele acelea
,,La Diva ilustra", ,,Privighetoarea Carpaţilor" sau Hariclea Darclee,
iubita artistă, aşteptată în gări cu covoare de crini şi anemone şi
purtată pe braţe sau în faetoane trase de tinerii marilor metropole,
păşea modestă pe strada Lăpuşneanu, căutînd cu emoţia amintirilor
clădirea Conservatorului şi a Teatrului, în care reuşise primele
succese sub privirile maeştrilor ieşeni.Se găzduia, de obicei, în
fosta ei locuintă de la etajul micului „Hotel De France" numit
,,Paris" (fostul ,ţl'Europe'), adăpostit în casele Constantinescu,
trecute avocatului Gh. Irimiescu.
Alte ori îşi găsea liniştea retrăgîndu-se la Cotnari, în mult
dorita casă a bătrîneţelor, unde o aşteptaun relicvele din camera
copilăriei, mutate cu pioşenie acolo, cît şi pianina în faţa căreia se
odihnea, umplînd grădina cu frînturi de romanţe şi cuplete ...
Aproape neschimbate, casele Irimescu , stăpînite mai la
urmă şi reparate de Hermina Rameder, au păstrat, pînă prin 1988,
vechile bolţi asemănătoare cu acele din clădirea alăturată,
Strasshoffer, în care se pitiseră o agenţie CEC, o librărie şi un mic
atelier foto. Erau aproape singurele vestigii rămase de la străbunii
veacului trecut.
Pe colţ cu strada Banu, chiar în faţa uşii de intrare la
vechiul sediu al telefoanelor, (unde este acum aripa blocului Nr 7
B), funcţiona cofetăria Făget, ducînd mai departe tradiţia fostei
locante „Cafe de Paris", cafeneaua literară a vechilor j,~
u.:rcPeJ 17 . "GH. AS.A
Aici se sărbătorise, de cîteva ori, Aniversa.rea Junimii( 1868,
1871, 1872, 1877). Alături de cofetăria Făget, deasupra uşii din
fosta stradă Banu, (desfiinţată astăzi de blocul cu numărul 7), se
găsea încă porticul hîrtoiat de vînturi al fostului hotel istoric cu
cerdac larg spre valea pitorească a BahluiuJui.
Răspunzînd dorinţei maestrului Aurel Leon, venerabilul
cronicar al Iaşului de odinioară, autorul acestor rînduri a făcut
cercetări de arhive, şi a publicat în larg răspindita gazelă a timpului :
,,Flacăra Iaşului'' din 6 septembrie 1987, povestea casei „de demult".
În finalul articolului spunea: .,Clădirea aceasta, împreună
cu bol/ile alăturate şi celelalte vechi zidiri din strada Lăpuşneanu
la fel de importante, după cum s-a arătat în aceste pagini, îmbrăcate
in hainele de epocă, ar da laşilor o stradă plină de farmec şi
romantism, aşa cum au toate oraşele de talia şi vechimea oraşului
nostru, spre care se îndreaptă gîndurile şi paşii tuturor rom.inilor".
Părerea a fost primită cu entuziasm şi multi dintre ieşeni
„ visau" readucerea şiragului de bolţi la înfăţişarea initială, iar
strada dragilor promenezi să devină cea mai atrăgătoare din tîrg cu
mici locante, - cofetării şi restaurante - purtînd fim1ele de odinioară
şi un pîlc de magazine turistice. Fiindcă în aceeaşi foaie apăruseră
încă două articole cu titlul Strada Lăpuşneanu de odinioară (4 şi
11 noiembrie 1984), unii dintre demnitarii timpului, sensibilizaţi,
au dispus cercetarea informatiilor şi propuneri. Un ;,activist" de la
judeţeană a dat un telefon semnatarului, un consilier şi cîţiva
proiectanti au ieşit pe teren să analizeze dorinţele, iar la ICPROM,
locul unde se întocmeau planurile sistematizărilor, au început să se
poarte discuţii încurajatoare. Entuziasmat, un tînăr arhitect2 chiar
creionase planul străzii Lăpuşneanu cu faJadele clădirilor vechi,
folosind documente din arhiva instilutiei ş i setul de ilustrate puse
la dispoziţie de autorul evocărilor. Deşi tema revenirii la întăiişarea
de altădată a străzii Lăpuşneanu avea lot mai mulţi aderenti, adeptii
„sistematizărilor" nu renunţau la ridicarea unor blocuri pe locul
ultimelor bolţi.
Pentru a se încheia discuriile, au intrat în acţiune buldozerele
şi apoi a început ridicarea noilor construcţii întinse astăzi de la
biserica Banu şi pînă la vechiul sediu al telefoanelor. Cu aceeaşi
îndirjire, prin martie 1989, se dărîmau şi clădirile de pe cealaltă
parte a străzi i . Locul ii ocupa mai t.îrziu modernul edificiu
ROMTELECOM, terminat prin decembrie 1997. lubilorii bătrînei
ul iţe rămîneau cu amintirile, imaginile îngălbenite, tot mai pretuite,

18
şi cu dorinţa refacerii măcar a faJadelor fostei străz~ (ca la Praga,
Varşovia etc.) reînviată după lotîlnirea arhitecfilor restauratori
ş i ai muzeogramo·r din România, găzduită pentru cîteva ceasuri
de Muzeul Unirii (în 6 august 1998) - La propunerea conservatorilor
M uzeului3, autorul a provocat o întoarcere romantică pe strada
anilor „30" purtînd oaspeţii, cu aj u torul ilustratelor şi a l pro i ecţiilor,
printre ne uitatele zidiri legendare coplcşil.i d e importanţa clădirilor
demolate, musafirii şi-au exprimat nenumărate păreri de rău şi
regrete pentru pierderea preţioaselor relicve dia ., Oraşul Amintirilor''.

Mai toată vara a nului 1989, pină­


BOJDEUCA DIN n toarnă tîrziu, trecătorii nimeriţi
STRADA ARMONIEI prin părţi le Ţicăul ui de Sus, pe
strada Simion Bărnuţiu, întîlneau
cîteva dube şi felurite maşini huruitoare, de la care porneau vîntoase
iscate din senin ş i smocuri de cabluri, cît ni şte otgoane, curgînd la
vale. Şi mai curios era faptul că nu stăteau în faţa ogrăzii lui bădia
Ion Creangă, unde se opresc necontenit autobuze şi autocare cu
oasperi sosiJi din toate părţile tării. De necrezut, dar maşinile
acestea, bizare, se înşirau mai încolo de Bojdeucă, lingă ulicioara
Armoniei ce coboară -prăpăstioasă către mahalaua Ţicău lui de Jos,
abia strecurîndu-sc printre grădini şi acareturi bătrîneşti. Unnărindu-le
cătările, La numărul 2, sub un falnic stejar - de bună seamă ultimul
din pădurea ce răcorea odinioară valea prăpăstioasă - privirile găseau
o veche căsuţă ţărănească cu cerdac, nişte ferestre cît palmele, paravan
în coastă, o cuhnicioară la gard şi w1 cuptoreş lutuit, alături.

Bojdeuca cea nouă

19
Pe la mijlocul grădinii vecine, într-o rarişte de vi\e şi
pomi roditori, răsărea aliă căscioară şi mai deochiată, căci semăna
leit cu Bojdeuca lui Ion Creangă. Aceeaşi croială, aceeaşi lucrătură
şi aceeaşi înfiitişare . Atît doar că surata din ulicioara Armoniei nu
avea hogeag şi părea mai de toate zilele, faţă de vestita zidire din
strada Bămuţiu. Cum s-a ivit aici şi cine erau ctitorii? Despre
acestea putea vorbi o zi întreagă octogenara Maria Cojocaru, stăpîna
Jocului, ochit încă din vremea ghioceilor, de Nicolae Mărgine8Ilu,
regizorul filmului ,.Stol de cocori" - dedicat prieteniei dintre Ion
Creangă şi Mihai Eminescu. Dorea să reînvie, pe ecran, viata celor
doi prieteni, fără a tulbura tihna muzeului din adevărata Bojdeucă
ce se pregătea, în haine noi, să întîmpine Centenarul mortii lor şi
să primească miile de vizitatori atraşi de eveniment.
Pentru realizarea filmulu i venise la laşi o întreagă echipă,
cu Radu Stegăroiu, directorul Casei de filme Nr. 4; Jon fuga,
directorul filmului ; arhitecta Magdalena Mărăşescu - scenograful ;
Nelu Morariu -operatorul de imagine; Victor Maier - şeful de
produc~ie; regizorul şi adjuncta - Sanda Iorgulescu. Îi înso\ea
scenaristul Mircea Radu lacoban şi autorul acestor rînduri, în calitate
de ghid benevol, prin laşul de odinioară. După cîleva vizite şi
măsurători la Bojdeuca cea adevărată, scenografa filmului a ticluit
o copie pe hîrtie, iar maistrul Petrică Vlăsceanu cu echipa sa de
vreo 11 lucrători a croit-o în studiourile de la Buftea, de unde au
adus-o bucăţele pe valea Ţicău lui. În vreo două săptămîni , la
sÎlrşitul lui iunie, era gata, ca de cînd lumea, tencuită, văruită­
oleacă afumată ca să pară cît mai veche - şi înzestrată cu un
cerdăcel în fată şi altul mai încăpător, la spate, pe care bădia Ion
(actorul Dorei Vişan) şi oaspetele său Mihai Eminescu (actorul
Adrian Pintea), urmau să se hodinească şi să tăifăsuiască toată
vara, pînditi de ochiul aparatului de filmat.
Aşa s-a făcut, că pe valea Ţicăului să apară încă o Bojdeucă.
Era asemănătoare cu acea în care institutorul Ion Creangă a lrăit
cei mai rodnici ani (1872-1889), vieţuind în tihnă printre ţicăuani ,
oameni săraci, dar harnici: plugari, crescători de animaJe, pietrari,
aşezaţi din vechime pe valea ruptă de şuvoaie , năpăstuită de ape şi
adesea sfirtecată de cutr emure ori alunecări de teren - nu pe degeaba
numită şi Valea Plîngerii. Ca şi adevărata Bojdeucă de pe vremuri,
surata cea tînără se răcorea la umbra stejarului şi a vreo doi nuci.
O cărăruie, abia pietruită, cobora de la portită cătTe cerdăcel , pe

20
lingă izvoraşul ce gîlgîia toată ziua, asemenea aceluia de la care
bădia Ion îşi îmbia oaspeţii cu „apuşoară rece".
Mai rămînînd unele scene de toamnă, clupă 11cele turnate
Îll timpul verii, la 14 octombrie echipa de filmare a revenit la laşi,
iar îo amurgul zilei de 19 octombrie 1989, cinci ultimele raze de
soare aureau virful stejarului ruginit şi fosta vie lanov de pe dealul
Aroneanului, moş Ipn s-a întors acasă. Bolnav ca în LOamna anului
1889, a coborît dintr-o trăsură. În poartă l-a întîmpinat, îngrijorată
Tinca (actriţa Mioara Ifrim). A făcut, apoi, obişnuita lui baie, într-
un poloboc - cu apă fierbinte adusă de o cisternă a pompierilor, să
nu răcească actorul, afară fiind deja frig - a mai răsfoit nişte
numere din revista „Co11vorbiri lilerare" şi s-a pozat cu duzina de
pisici ce i se văicăreau alintîndu-se printre picioare. Fuseseră adunate
primăvara cu mare chin, de şeful producţiei şi hrănite toată vara cu
peşte. Din august, cînd se terminase seria întîi de filmări şi actorii
plecaseră, îi cam duseseră dorul, împu\iniod puii şi bobocii vecinilor.
între ele aflîndu-se ca „musafir" şi un motan tălcos „ Tiru", tăbîrcit
tocmai de pe Copou, nerecunoscător soartei ce-l făcea „vedetă" şi­
a luat valea, zbughind-o pe fereastră şi lăsînd îndurerat stăpînul -
scenarist ul.
Pe la ceasurile 17 s-a dat stingerea reflectoarelor iar, apoi,
una cîle una, dubele cu acei vreo 60 de lucrători ai echipei de
producţie, cu maşina de vînt, uzina el ectrică mobilă şi toate
ustensilele au pornit spre Botoşani, pentru alte scene, ce nu şi-au
găsit locul în laşi: Debitul de Jigări, Redac1ia gazetei „ Curieru/ de
faşi". În Bojdeucă pc laiţe, au mai îotîrziat o vreme, regizorul,
Tinca, moş Ion, Veronica Miele (Maria Ploaie) şi operatorul.
Nu le mai venea să mai plece, iar atunci cînd scenograful
a cerut voie să încuie uşile, piuă la următoarele filmări, de iarnă, s-
au mulat tăcuţi pe treptele cerdăcelului. Bojdeuca cea nouă devenise
casa lor dragă, în care au trăit zile întregi şi chiar au dormit în
noptile cînd nu aveau locuri la hotel. Soarta îi era însă pecetluită.
După terminarea filmului trebuia să dispară , şi să se prefacă în
stive de scînduri şi movile de moloz. Aşa cum s-a şi întîmplat.
Amintirea i-a mai rămas doar în fotografia alăturată şi-n cîteva
secvente din pelicula „Un bulgăre de Jărînă" - nume sub care
apare, acum, pe ecran, filmul cu dragii eroi ieşeni.

21
CĂUTÎNDUL-L PE MITIF Locatarii cartieru lu i
A lexandru ce l Bun
zăreau, adesea, pînă prin anul 1997, o si luetă uscătivă, în vîrstă,
dar cu mers vioi, tineresc. Păşind iute î.otr-o prăvălie cumpăra, fără
chiteală, o bucălfoă de pîine sau puţine alimente şi se retrăgea spre
strada Plăieşilor. Privirea scurtă, dar plină de bunătate, impunea
respect şi, deşi trecătorii ou ştiau cine era, observau cu uşurinţă că
aparţine altei epoci şi mulţi ar fi dorit s-o cunoască. Era duduia
Rodica P. Anghel, născută la 3 februarie I919, absol ventă a facultăţii
de Litere şi Filozofie, seria 1942. Pasionată de vechile documente
şi înscrisuri ale istoriei neamului, şi-a închinat lor viaţa, din aprilie
1946 angajîndu-se la Arhivele Statului, unde a lucrat pînă în anul
1975. Locuia în strada Plăieşilor, numărul 1, într-o garsonieră mod-
estă cu cîteva mobile vechi, multe cărţi şi sumedenie de amintiri
din viaţa Iaşului, a cărui istorie seculară a trăit-o, zi de zi, în cei
vreo 30 de ani de activitate, printre uriaşe rafturi cu maldăre de
documente rinduite la Golia - în Stărelie şi-n turn (1945) - şi în
noul loc al Arhivelor de pe Copou. A cunoscut, a stat de vorbă sau
i-a servit cu material bibliografic pe mai toti istoricii, fi lologii şi
cercetătorii contemporani din laşi şi din alte părti. A ascultat,
fascinată, pe neuitatul profesor G. Călinescu şi pe asistentul său G.
Ivaşcu - care la 1 ianuarie 1939 scoteau primul număr din „Jurnalul
literar", avînd între colaboratori şi pc studenta Rodica Anghel, cu
un articol despre unchiul ei, poetul Dimitrie Anghel. (La cursurile
libere de Estetică, ale profesorului Călinescu, ţinute după amiaza,
la ora cinci, se mergea cu o oră înainte ca să se găsească loc în
sală; aşa de mulţi erau participantii). L-a audiat pe Octav Botez -
profesorul de Literatură, pe lorgu Iordan - de Filologie, pe Caraman
Petru - de Slavistică şi a fost colegă de studii cu Alexandru Piru,
singurul student, de atunci, care rezista tuturor întrebărilor
profesorului de estetică . L-a cunoscu1 pe lonel Teodoreauu, locatar
al casei din strada Buzdugan nr. 3 (astăzi dispărută), cu Afani
(Ştefan) şi Gogo (Alexandru), iubitele odrasle ale romancierului şi
ale doamnei sale, Lili.
Rugată să povestească despre uitatele personalităţi ale
laşului cît şi despre locurile în care a trăit - ,cu inima pîlpilînd,
peoLTu pierderea fiecărei pietre - se oprea îndelung asupra victii lui
MITIF, neuitatul poet al florilor, Dimitrie D. Anghel, fratele tatălui
său. Despre MITfF putea vorbi zile de-a rîndul, însă rar mai avea
cu cine, căci multe dintre vechile cunoştinţe s-au pierdut, iar
2:2
Casa D. Anghel
pensionarea a înstrăinat-o de cei tineri. Ascultînd-o sfios, să nu-i
tulbur duioaselor amintiri, într-o zi am însotit-o, cu MITIF în
suflet, de la conacul Comeştilor - unde se născuse poetul, în anul
1872 - spre cuibul copilăriei din uliţa Sfinta Vineri (astăzi A.
Panu), numărul 18. L-am urmat la şcoala Caracaş din ulila
Armenească (strada Armeană), unde a învăţat primele clase, trecînd
apoi, la Institutul Pedagogic (clin uliţa Baston azi strada Langa)
dirijat de Al. Lambrino, la [nstitutele Unite, din strada Kogălniceanu
(unde-i liceul „Mihai Eminescu") şi la gimnaziul Alexandru cel
Bun, din T"rrgul Cucului (aflat cîndva în actuala clădire a Comunităţii
evreieşti). Întorcîndu-ne iarăşi în casa copilăriei din strada Panu,
sub ferestrele îndreptate către „clopotniţele cu cruci ale bisericii
Barnovscbi", am căutat salonul primirilor şi odaia lui MITIF cu
„covoarele vechi şi flori şterse", cu iconostasul din firidă, şi
„ceasornicul antic ce închipuia un castel" sub golul unui glob de
sticlă din care . ieşea, la ore fixe, ,.un alai de nuntă, îmbrăcat în
haine tiroleze" îosotit de o muzică cristalină. Nu le-am mai găsit,
căci într-o zi din veacul trecut, o tobă s-a auzit în curte, ,,canaturile
uşilor s-au deschis brutal", într-o parte şi pe scările vechi au dat
năval ă „oaspeţi nepofliJi intinzînd mîinile lacome" după vechile
lucruri, să le vîndă la mezat, pentru achitarea datoriilor utopicului
părinte D. Anghel, care iniliase tot felul de activităti agricole -
între care şi orezăria de la Corneşti - şi ajunsese la scăpătare.

23
Am mers şi pe strada Lascăr Catargi, căutînd casa de pe
coltul slTăzii „Bcrthelot", (lîngă Televiziune), unde a fost adus
poetul DimitTie Anghel, muribund, după tragica s inucidere din 27
octombrie 1914 - datorită unei ncîntelegeri cu soJja, Natalia Anghel
- şi unde a murit în J4 noimbrie, pe cînd afară cădeau primii fulgi ,
pufoşi, de nea.
După cîteva ceasuri de evocări şi emoţionante aduceri
aminte ne-am despărţi t, lăsînd-o pe duduia Rodica, singură, cu
gîndurile, în faţa teancului de fotografii: ale lui MITIF, Paul Anghel,
(tatăl), C.D. Anghel (unchiul), D. Anghel şi Eri.filia Anghel (bunicii),
C. Anghel şi Elisabeta Anghel (stTăbunicii). Erau simboluri ale
unei vieţi trecute, ca şi mormintele din Eternitate, pe care le
îngrijea cu devotament, neuilînd nici pe cel al lui George Topîrceanu.
Aşa i-a promis duduii Otilia Cazim ir, într-o zi, cînd, întînlnindu-se
prin cimitir, dînsa i-a spus îngrijorată: ,,Oare cine va mai pune o
floare pe mormîntul lui Top, cînd nu voi mai fi??" Duduia Rodica
a răspuns: Eu I
Şi s-a ţinut de cuvînt pînă la ultima suflare. Miercuri 30
decembrie 1998, la orele 13 s-a despărlil de cele lumeşti fiind
aşezată în mormîntul familiei, din parcela 12/1, din cimitirul Eternitate,
alături de rămăşiţele părinţilor şi străjuit de bustul lui MfTIF,
realizat în 1915 de I. Mateescu.

Să fi fost prin 1887,


„FÎNTÎNA INTERNAŢIONALĂ cînd Gheorghe
DE LA BREAZU" Hughiş, veteran de la
1877, din satul
Tătăruşi , s-a apucat să-şi tocmească o fintînă, în prispa dealului,
mai la vale de via răsfirată pe zarea pădurii Breazului. Însă atunci
cînd meşterul fintînar, bucuros că a dat peste vîna căutată, a dus la
gură cofăielul tras din adîncul fintîuii, faţa i s-a întunecat. Apa
neîncepută era oleacă amăruie şi parcă sălcie. Mai tîrziu s-a dovedit
şi stricătoare, căci un flăcăiaş, tînăr şi neîncrezător, ce se lot îndesase
să guste şi din cele izvoare scociorîte prin fundu l fîntînii, doar, doar
o da şi peste o vînă blagoslovită, a simtit odată că nu mai poate
zăbovi. Ceîndu-se pe mal, a şters-o iute la pădure, spre hazul \ăranilor
nimeriţi pe acolo, ce şi-au amintit o veche istorie şugubeaiă, povestită
cu dichis, toamna tîrziu, în nopţile de clacă, la desfăcatul păpuşoilor.
Ziceau bătTinii că, demult, nişte vecini de peste hotare, cu
gîturile largi şi cam prădalnici, se înădiseră la budanele cu miere,
24
mirositoare şi la poloboacele cu mied şi vin dulce ale oamenilor
din părţile acestea, iar toamna, după cules „popîc", apăreau inarmaţi
pînă în dinţi, şi dădeau iama prin prisăci, prin zămnice şi girliciuri.
Ca să le vină de hac şi să-i coboare de pe cai la l uptă dreaptă , un
bătrîn schimnic i-a povăţuit pe strămoşii aceia, mereu urgisiti, să
fiarbă nişte o loaie cu „apa iadului" din izvorul ce şopotea sub
cioata stejarului trăsnit în inima păduri i, iar fiertura scăzută s-o
amestece cu mierea şi „ginul" din vasele lăsate ia calea „musafirilor"
nepoftiµ. Şi apoi să ghintuiască ghioagele şi să ascută coasele. Aşa
au şi făcut, iar ce-a um1al, doar pămîntul mai ştie cu adevărat, căci
multe s-au mai spus. Oricum, după ce au golit şi supt pe nerăsuflate
vasele, scotocite prin ascunzişuri, potrivit năravului lor păgubitor,
pu\ini dintre lotri au mai fost în stare să rămînă călări şi să ia în
săbii pe băştinaşii ce-i înconjuraseră fioroşi, cu arcane, sulite, topoare
şi coase ucigaşe, ce' nu prea ştiau de indurare. Grosul năvălitorilor,
păliţi ca de o molimă, descălecaseră şi-şi lineau burţile, îndoiţi de
crampe vrăjmaşe şi vlăguiţi ca după holeră, în vreme ce caii lor
speria\i de cîinii, cîrîitoarele şi harapnicele pădurenilor, galopau
bezmetici peste cîmpuri. Păţania vecinilor hrăpăreli, adeverită cu
fintîna buclucaşă, înveseliseră ascultătorii, dar umpluse de obidă
sufletul lui Hurghiş. f s-a îmbunal inima abia după ce un şpiţer din
tîrg, căruia îi ducea, de obicei, lapte, auzindu-i necazul, i-a cerul o
garată din „apa iadului", şi după cîteva zile l-a liniştit, vestindu-l
că în fintînă cu pricina se află o comoară: cea mai straşnică
„curăţenie". Drept urmare, vreo cîţiva negustori au început să
cutreiere dealul, măsurînd, preteluind şi gustînd apa, pînă cînd
avocatul Costache Naiman Paraschivescu i-a încunoştiioţat că nu
mai au ce căuta pe acolo. Fără să mai stea pe ginduri, prin iunie-
iulie 1887, cumpărase finlîna, via şi Jocul de I ha şi 600 ari,
plătind bani buni lui Gheorghe Hurgbiş şi fiicei sale Maria Marian.
Proslăvindu-le calităµJe, doctorul S. Konya le închina un articol,
cu primele analize. Prin august 1889 Paraschivescu săpa de zor un
puţ sistematic, iar în vara anului următor apa minerală „Alexandru
cel Bun " de la Breazu - fintîna nr. I, care da cam cîte I OOO de Litri
pe zi -, era la îndemîna tîrgovelilor. Alli fintînari borteleau şi via
de-alături, a lui D. Pascu, iar, mai tîrziu, meşterii italieni săpau
încă vreo cîtev.a fmtîni, adînci şi de 75 de metri, înzestrate cu
pompe - la care învîrteau, pe ruptelea, cîte doi oameni-putere.
Susţinută prin analize şi prezentată la mai multe expoziţii
internaţionale de către acelaşi chimist sufletist - Samuel Konya -

25
conducătorul bogatei farmacii din colţu l străzii Lăpuşneanu cu Strada
de Sus, ,,apa de la Breazu" a devenit repede vestită, (Bui. Soc.
Medicilor şi Naturaliştilor, nr. 4, 1890) în ţară şi-n străinătate, fiind
tot pe atunci şi premiată la marile expoziţii din Paris şi Bucureşti.
Trei cotiugare ticsite de lăzi cărau zilnic la gară şipurile
fumurii (de trei sferturi de litru), trimise celor doritori.
Potrivit unor comenzi de peste hotare, o parte din apă era
fiartă şi întărită într-un cazan de vreo 500 de vedre, pînă ce
rămînea cam jumătate. În acest scop, s-a adus pe zarea Tătăruşului
şi o cisternă încălzită cu aburi. Alteori se scotea numai sarea, cu
mare căutare în farmaciile europene.
Mereu cercetate şi
încercate de erudiţii farmacişti
Cea mal 111111 li'! IIIEB.lIJ p..-galttl 1111 - do 11 ieşen i , Konya, Racoviţă ,
BBEAZIJ ■ la81 Beceanu, Buţureanu (Analiza
,,_.i,; •d
_...,. · - i...-;.- ............. 1•1 , . . _ .
• ~ N ......,lWfl'l_tl . . ..
C 11 •ti'n t-m 61
apei de la Copou - ,,Arhiva",
Apo .i..n1, .. BUilU uooloool p.,..u,,
.............................. .._.. . . . t-. ian, 1895) pe seama cărora
trecuseră pre1ioasele izvoare,
apele sulfatate, magneziene, de la Breazu ajunseseră un fel de leac
universal, cu deosebite calităţi tămăduitoare, Înfăţişîudu-le
tîrgoveţilor, .,Opinia" sus\inea sus şi tare (prin 1928) că: ,ppa
minerală Breazu vindecă dureri de cap, amărela, fncărcarea limbii,
dureri acute de ficat şi stomac". La fel buletinul „România Balneară"
editat în trei limbi de Organizatia naţională de voiaj şi turism
„Europa" ( 1934-1935) scria despre Breazu: ,,StaJiime reputată pentru
apa sa sulfuroasă, descoperită in I 887, ale cărei proprietăJi purga-
tive o fac indicată În combaterea maladiilor circulaţiei sîngelui,
bolilor nervoase însoţite de constipa/ii, intoxicaJiilor cu plumb,
bolilor de ficat şi rinichi, de femei, diabetului,' etc. Sezon: 1 iunie
- 30 septembrie".
Fiindcă pe dealul Copoului, în via avocatului Gh. Mircea,
(unde-i acum Grădina Botanică) se găsise în vara anului 1894 alt
izvor de ape minerale, Ia sfirşitul veacului Copoul devenise centrul
balnear popular al Taşului şi spre seară numeroşi ieşeni, pedeştri şi-n
trăsuri, cu plozii, părinţii şi bunicii, însorili de butelci şi butoiaşe,
porneau în vilegiatură, către cele două „statiuni". Deşi apele „Mircea"
şi „Breazu" se găseau la toate farmaciile, sta\iunile producătoare
fiind mai muli nişte centre de umplere a sticlelor, tîrgove{ii preferau
să meargă la izvoare, să privească sau să-şi umple paharele înalte
cu emblema staţiunii , pe care le primeau în dar la începerea curei
26
şi să se plimbe tacticoşi pe creasta pădurii răcoroase. Pentru găzduirea
celor de pe alte meleaguri şi ostoirea foamei curarisiţi lor, condamnaţi
să înghită apa ,pe nemîncate în cantitate de 300 grame" (cum
scria în cartea doctorului Voiculescu : - ,Ţoale leacurile la
indemfnă" -), lîngă marginea pădurii se ridica şi un han prefăcut
acum în cabană.
Tăifăsuind veseli, punind ţara la cale sau măcar vreo
încuscrire şi sorbind, din cînd în cînd, Licoarea amară, sub privirile
doctorului curant, unii vizitatori se credeau în vestitele staţiuni
Marienbad, Karlsbad, Vichy, pe unde avuţii tocaseră destul bănet,
fără nici o scofală. Ba chiar, cei mai mulii, găseau că acasă e mai
bine şi chiar decîl la S lănicul Moldovei, fermecătoare staţiune, pe
alunei, sub oblăduirea epi.Lropiei Spitalului Sfintul Spiridon, care o
organizase şi o transformase în centru de „rendez-vous" al ieşenilor,
prin preajma anilor 1900.
Aşezămîntul de la Breazu avea să dispară în zilele ultimului
război, pulverizat de proiectile (martie-august, 1944, cînd frontul
era doar la cîţiva km), dar a rămas mereu în ochii balneologilor şi­
n proiectele unor l!'edici dia marele Spital de recuperare ieşean,
înfiinlat pe şoseaua Nicotinei, după descoperirea apelor sulfuroase,
iodurate, clorurate-sodice, cu nămolul binefăcător, de acolo.
în vorba lor domoală, unii locuitori din satul Breazu, şi mai
ales vechii tătăruşeni, numesc mai departe ,µ fabrică" dealul cu
fintîni părăsite, în adîncul căruia, acei ce-şi lipesc urechea de pămînt,
lîrziu noaptea, pretind că aud frărnîntarea apelor (datorită reacţ·iilor
chimice din adîncuri). Al\i~ mai visători, văd ca aevea, mica şi
liniştita staµune - cu alură montană - plănuită cîndva pe zarea
pădurii, în faţa văii imense, ţărmurită de coline şi vii nesf'rrşite,
rmduite pînă în depărtările albastre ale Răsăritului. Păstrînd în suflet
tradiţia plimbărilor la statiune, duminica, strănepotii bunicilor de la
sfirşitul veacului, se înşiră pe şoseaua asfaltată ce coboară prăpăstioasă
spre satul Breazu, se afundă în pădurea umbroasă cu poieni de iarbă
mătăsoasă sau se ,,răcoresc" la bufetul înfiripat pe locul hanului. Unii
se tologesc pe finetul din marginea pădurii, privind nedumeriţi colacii
albi de fmtină, împrăştiaţi printre căpitele de fin, abia adunat. Cu
cî1iva ani în urmă, era văzut pe lîngă ele un bătrîn colturos la faţă,
dar vioi la umblet.
Ajungînd în vîlceaua de sub zare, se oprea lîngă rădăcina
unui carcadîr stufos, în care scăpăra cite o rază de soare, jucăuşă.

27
Aplecîndu-se, scormonea
• frunzişul, înfoiat· ca un pătul, şi
scotea la iveală un ciob de sticlă.
Îl privea lung, curăţa inscripţia
~ ~K-il cu literele umplute de pămîn4 citea
cu voce tare cuvintele: ,l,.pă
amară BREAZU-IASSI"
imprimate adînc în sticla groasă,
ca să nu se şteargă, parcă,
niciodată -, zîmbea, îi şoptea ceva,
• şi-l vîra la loc in movila de frunze
uscate, pornind agale spre sediul
Gospodăriei colective din cotul
şoselei, unde o făcea pe paznicul.
Puiini erau acei care
ştiau că moşul, pe nume Iordache
Ştefanovici, aproape octogenar,
era unul dintre ,,motoarele vii"
Fîntina de la Breazu de la Fabrica de ape şi nepotul lui
Gheorghe Hurghiş, ctitorul Fînlînii
IntemaJiona/e de la Breazu - cum o poreclise un ins invidios pe la
începutul veacului - şi-n fiecare zi îşi inspecta comoara cu amintiri
rămase de pe vremea cînd, împreună cu soţia, Florica, lucrau toată
ziua la pomparea manuală a apei din adîneuri. Acplo, lîngă preţioasele
sale relicve de cioburi, 1-a găsit autorul acestei însemnări, în ziua de
17 iulie 1983, cînd, împreună cu feciorul - ajutor la documentare -
căutau înverşunafi prin pădure urmele vestitei staţiuni pierdute în
viitoarea timpului.
Spre neuitare, i-a şi fotografiat, lîngă colacul uneia dintre
faimoasele fintîni.

Tema stafiilor, astăzi


la
PALATUL STRIGOIULUI modă, nu este nouă.
S-a
DIN COPOU folosit de cînd hăul, prin
toată lumea şi, bineînteles,
şi la noi. Doar n-aveau să rămînă ieşenii mai prejos decît alţi
tîrgoveţi, care, la o cafeluţă în iatac ori la o concină în salon, se
cruceau ascuJtînd nemaipomenitele isprăvi ale strigoilor, din cine
ştie ce hardughie sau tintirim părăsit, după mutarea răposa\ilor în
cimitirul Eternitate din marginea oraşului. De aceea şi prin laşi s-
28
au povestit multe despre nălucile care patrulau noaptea fostele cimitire,
din dric ul tîrgului şi a\inleau calea trecătorilor - mai ales acelor bine
afumaţi, cărora li se părea că mîţa e lup iar vaca-elefant.
Unele, care implică şi oarecare istorie, merită, lotuşi, a fi
pomenite, c hiar dacă nu-i de închipuit ca, în veacul astronauţilor,
să mai fie c reduli care să le ia î11 serios. Între arătările capitalei de
la jumătatea secolului trecut e ra ş i aceea ce îngrozea duduci le şi
duducuţele, pe timpul plimbărilor de seară, la Grădina Aleilor -
c um se numea odinioară aicea Ghica Vodă. Aparţinea baş-boierulu i
Teodor Balş, poreclit, în glumă şi rămas în dinadi□ s, Frederic Balş,
pentru figura, barba impozantă ş i , ia deosebi, purtarea de om
,,măre/ la chip şi la barbă", ca a lui Frederic cel Mare.
Stăpînea moşiile Flămînzi din Botoşani , Pîrăul Negru de
la Dorohoi, Perienii din judeţul laşi dar ş i o căsoa ie c u e taj,
în tărită ca o cetate, pe dealul Copoului, cam pe loc ul liber, astăzi,
dintre intrarea la Aula Mare a Universi tăţii şi statuia lui A.D.Xenopol.
Putred de bogat şi amb i ţios, mai să fie domnitor, după
Eterie, în 1822, dacă pleca la lstambul cu depu tăţia de boieri
moldoveni cbemali pentru alegerea unui donm pămîntean. Numirea
vornicului loan Sturza 1-a umplut de obidă, dar instalarea, după
aceea, ia tronul Moldovei (1834) a nepotului de soră, Mihail
Sturza, l-a bucurat, nespus, şi cu ocazia firitisirii, i-a glăsuit:
„Prea ?nălţate doamne şi nepoate, fiindcă Dumnezeu nu
mi-a dat copii şi fiindcă el a voit ca să te înalţe la o treaptă aşa de
slăvită, iată că prin acest testament te fac moştenitor pe averea
mea, care ştii că o covirşeşte şi pe a lui Rosnovanu, pentru ca să ai
mijloace să trăieşti ca un domn falnic şi să po/i face bine patriei,
fără a-fi pîngări numele cu catachrisuri (abuzuri), ca domnii venetici
de mai Îllainte". Drept mulţumire, nepotul i-a înlesnit de la vizir
firmanu l de baş-boier - cel mai mare dintre boieri, primul după
domn - care-i îngăduia să îmbrace mantie a lbă ţesută cu fir de aur
ş i calpac c u fundul de atlas alb „pe care nwnai domnii, beizadelele
şi caimacanii aveau dreptul să le poarte". Mai tîrziu, văzînd că
nepotul era c hilipirgiu şi umbla după peşcheşuri, ar fi vrut să strice
testamentul, dar, în anul 1840, şi-a dat obştescul sfirşit, lăsînd toate
domnitorului aşa cum zisese, inclusiv, după unele guri rele: ,,barba
lui cea lw1gă, care, împreună cu mustăţile şi cu genele, căzuse pînă
în ziua Îllmonnintării" semn că ar fi înghiţii „arsem·c sau şoricioaică".
Drept răzbunare ,post mortem", apărea noaptea prin palatul din
Copou, băgîod în sperieţi pe acei ce ar fi vrut să-l locu iască.
29
Fiind la marginea tîrgului - de atunci - înconjurat de
livadă şi arbori bătrîni, îo care cîntau seara privjgbetorile, dar şi
huhurezii şi cucuvelile, oamenii treceau pe lingă el cu spaimă. Ca
să ou-I prindă pustiul, noul stăpîn l-a închiriat Departamentului
Dreptă1ii (Justi\iei), care şi-a mutat în el birourile, pline de jălwtori
ziua şi păzite de un „dejumist" (un funcţionar care lucra 24 de
ore), peste noapte. De serviciu într-o zi, tînărul amploiat George
Sion, angajat prin stăruinta părintelui , loni(ă Sion, pe lingă spătaru l
Vasile Pogor, (tatăl junimistului), pe atunci, Directorul
departamentului, a avut ocazia să dea nas în nas cu stafia. După
plecarea colegilor şi odagiilor, s-a întins pe o masă lungă, din
marele salon, punându-şi sub cap cîteva dosare, drept pernă . Mai
înainte ascultase în balcon, concertele privighetorilor din grădinile
vecine. Aştcptînd să vină ,,Moş Ene pe la gene", i s-a părul că
vede o stranie ceremonie. În m ijlocul salonului „era o masă cu
lumînări de ceară aprinse şi cu o cruce, iar alături cu masa o
cristelniţă sau o căldare de botez, apoi vreo doi popi cu dascălii ce
cîntau, apoi un boier bătrîn, îmbrăcat cu haine bogate, c u ceacşiri
roşii, cu meşi in picioare, cu fes în cap, cu o fermenea scurtă de
mătasă, purtînd un copil în braJe şi stlnd în fa(a mesei, lingă care
popii psalmodiau". La ceremonie partic ipa şi tatăl său care i-a spus
că, de fapt, George asista la propriul botez, iar boierul cel bătrîn
era logotătul Teodor Balş, naşul. A urmat apoi o trecere în revistă
a vieţii, după care a auzit „un fel de fişfitură ce părea că imită
tîrîtura picioarelor unei babe bătrîne pc nişte scînduri uscate".
Uitîndu-se în lungul salonului cu mare spaimă a văzut că ,ţlin
col/ul opus venea, abia mişcfodu-se, o fiinJă în chip de om, înaltă
de trei ori" cît eroul ,,şi îmbrăcată fn alb de sus pînă jos şi, pe
Lingă zgomotul ciudat al paşilor ei" se auzea „încă un zgomot, ce
semăna cu clăpăitura fălcilor dinfilor unui animal puternic".
Nemaifiind de glumit şi socotind că arătarea era ,ştafia casei,
despre care adagii ministerului spuneau cu certitudine că se arată
adeseori în carne şi în oase" aşa cum era culcat „dejumistuf' a
înşfăcat un scaun şi la momentul potrivit la repezit asupra ei.
„Răpezitura a fost aşa de puternică şi violentă, incit matahala a
intrat în pă.mînl ",
iar eroul ,.filors de puteri şi de palpitaJiuni" a
căzut jos, fără de simţfre. S-a deşteptat înconjurat de odagii care îl
stropeau cu apă şi-l spă lau de sîngele ce-i curgea pe nări în urma
loviturii puternice ce şi-o cauzase. A doua zi tatăl său l-a lămurit
că întîmplările ciudate aveau un sîmbure de adevăr. Fusese botezat,

30
eh.iar in acel salon, de boierul Teodor Balş La împlinirea a şase
luni, în toamna anului 1822. Speriat de noaptea infernală, a făcut
cerere să fie scutit de povara dijume.i. Primind-o, directorul Vasile
Pogor, mai întîi „ar fi rîs aşa de tare incit i-llu căzut ochelarii" apoi
a ordonat cercetarea, la care toţi odagii, atit cei de sus cît şi acei
de jos, au declarat ,ţ;ă şi ei adesea se intilnesc cu stafia
spăimintătoare". Ca urmare s-a dispus suprimarea ,pejurnel' şi
pecetluirea odăilor la aprinsul lumînărilor, iar apoi „s-a decis a se
părăsi şi casa din cauza stafiei", spre groaza duducilor care treceau
noaptea, în goana trăsurilor pe lîngă ea, stuchind de cel rău şi
făcîad cruce cu limba. Inventiv, proprietarul, Mihail Sturza, ,, văzînd
că n-o mai poate închiria" a hotărît s-o transforme ,jn teatro".
(Geoge Sion, Suvenire contimpurane).
Oricum, hardughia cu două rînduri, de la marginea capitalei
pe care o stăpînise şi fostul domnitor Ioniţă Sturza (Radu Rosetti -
Scrieri.), de la fiul căruia o cumpărase Frederic Balş, nu-i era de
trebuinţă, cerînd meremeturi şi multă îngrijire. Prea înaJta idee
domnească nu părea deloc rea, căci zidirea urma a se preface în
teatru cu paralele vistieriei (cam 50000 de galbeni), ca şi casa
părintească din uliţa Lozonschi, transformată în Palat domnesc.
Lucrările priveau Eforia, domnitorul urmînd doar să încaseze chiria,
de 500 galbeni pe an. Cît despre vîrcolac, n-avea decît să iasă pe
scenă, să-l fluiere lumea ! Iute şi degrabă, arhitectul Costinescu,
cam domol de felul său - căci tălălăise Arcul Academiei vreo cinci
ani - s-a apucat de treabă, dărîmînd peretii putreziţi, ridicînd alţii
cu sute le de robi şi munţii de materiale - dintre care unele, potrivit
gurilor invidioase, i-ar fi ajuns să-şi ridice şi el o „ căsuţă" cu două
rînduri şi balcon (la colţul străzii Gheorghe Asachi).
Pc la mijlocul lui decembrie L846, hardughia deochiată
era prefăcută într-un elegant teatru, avînd parterul ,;unfilealral,
congiurat cu trei rînduri de Joje şi cununat cu o galerie şi o ştenă
(scenă), întinsă. "
împrejur sclipeau „coloane albe î11rudite cu arabeşti de cel
mai bun gust"(,,Albina românească", 29 decembrie 1846). Strălucitor
şi cochet, privea vesel oraşul cuprins de febra Sărbătorilor Crăciunului.
Încotoşmănal'i, în sănii glănţuite, tîrgovefii alergau după cumpărături,
mahalagii ocheau rîmătorii şi închipuiau jertfelnicile, prin ogrăzi,
copii încercau cornurile şi cîrîitorile, iar stăpînii bolţilor din Uliţa
Mare, poleite şi spoite, îmbiau muşteriii cu Lipscănării, maşandării,
trufandale şi flori cărate de prin toată Europa.
31
Dumini că 22 decembrie 1846, Teatrul din Copou se
inaugura, cu mare zvon, de trupa nouă fraoţuzească, care juca în
capitală împreună cu aceea românească. Prezenta drama în trei acte
.,Clarisse Harlow". Prin sufletul multor spectatori, mai ales tfoeri,
prezenţi la fastuoasa sărbătoare, trecea totuşi o undă de mîhnire. În
loc ca trupa naţională să săvîrşească deschiderea pc limba dulce a
poporului, cu o piesă istorică, se acordase întîietatc echipei înţeleasă
doar de protipendadă. După cum avea să se afle, alegerea o făcuse
domnitorul şi sfetnicii săi, înfricoşa!i de duhul răsvrătirii ce bîntuia
ţara şi încuraja actorii să rostească pe scenă şi replicele, pline de
ponoase, tăiate de cenzură. Aşa se întîmplase şi cu un an în urmă
la 12 decembrie I 845. Preluînd refrenul din scena păpuşelor (.,laşii
în carnaval"), sala a început să cînte împreună cu artiştii :
,,Într-a păpuşe/or ţară,
La mulţi cinstea-i chiar de ceară ;
Cînd ruşeftul se iveşte
Pe Joc cinstea se topeşte.

Unii vrednici palrio/i


Dar mai vrednici pairi-hoţi
Latră, urlă furios
Pînă ce-apucă vreun os".
Deşi fapta domniei supărase unele spirite, a fost cu uşurinţă
iertată, căci oraşul căpăta al doilea teatru. Să încapă ambele trupe
cît şi celelalte: germane, italiene, ruse, care, voiajînd între Paris-
Viena-Istambul-San Petersburg, poposeau cîtva timp şi pe malul
Bahluiului. Sub conducerea celor doi directori : Matei Millo ş i
Grigore Şuţu, Teatrul din Copou devenise un atrăgător locaş al
artelor. Pe lingă alte îmbunătăţiri, piata i se şoseluise cu pavale noi
de lemn, pentru a înăbuşi zgomotul trăsurilor, în grădină se instalase
un bufet şi o cafenea elegantă, cu sală de întruniri şi biliard, iar,
prin februarie 1848, i se lipise şi un serviciu de diligente cu două
trăsuri pentru 16 persoane, purtînd spectatorii fără echipaje. Una
umbla între Palatul Ocînnuirii - pe Uliţa Mare - şi Teatru, iar alta
de _la Agenţia austriacă (colţul străzilor Elena Doamna şi A. Panu).
Condus cu pricepere şi pasiune, Teatrul Copoului devenise cunoscut
în toată Europa, pe scena sa întîlnindu-se vestiţii actori români
Teodor Teodorini, Aglaia Pruteanu, Grigore Manolescu, Aristizza
Romanescu , Neculai Luchian, Smaranda Merişescu, Eufrosina
Popescu, dar şi marile celebrităţi europene Ernesto Rossi, Celine

32
Chaumont, de la Palais Roya! şi Sarah Bernhard t cu vreo 30 de
actori ai teatrelor parisiene jucînd faimoasa „La Dame aux camelias,,.
Îatr-o noapte geroasă din februarie l 888 iubitul edificiu,
pe scena căruia îşi găsiseră întrupare Chiriţa, Baba Hirca, O noapte
furtunoasă, Nunta ţiîrănească - smonind duducile să poarte costume
tărăneşti -, şi nenumărate opere ale tezaurului uni-versal, se pomenea
cuprins de flăcări. Îa faţa tîrgove\ilor şi pojarnicilor ce a lergau
emoiionaji şi neputincioşi în jurul uriaşului rug, se prefăceau in
scrum acele vreo 60 de loje de la „benuar, be/-etagge, şi secondo-etaggd',

Teatrul Naţional în flikiri


împreună cu 160 de staluri, între care şi al lui Alex. I. Cuza (nr.
51) - de unde fusese chemat (ziceau unii) la sala Elefantului, în
vederea alegerii şi unde şedea chiar cînd era domnitor, lăsînd loja
oficială goală. Palatul elegant, în care intrau ca la ei acasă Vasile
Alecsandri şi l.L.Caragiale şi păşeau uneori Ion Creangă şi Mihai
Eminescu, devenea· o ruină. Era în seara z ilei de miercuri, 17
februarie 1888. De cîtcva zile cu ,,zăpadă, ger şi viscol", actorii
trupei dramatice repetau piesa Renee a lui Emile Zoia în vederea
spectacolului ce urma a se da în beneficiul colegilor M. Galino şi
Elena Gavrilescu. Pe la orele 20 s-a aprins un hogeag. Spaimă,
agitatie, interventia pompierilor cu căruţele, butoaiele şi pompa
pentru apă. S-a stins pălălaia şi toată lumea şi-a văzut de treaba:
actorii pe scenă, alimentînd zdravăn sobele din pricina gerului, iar
pompierii la Pojărnicie. Dar n-a trecui decît puţină vreme şi, după
ora zece, au izbucnit deodată patru focuri. Veni\i din nou, pojarnicii,
33
ajutap şi de solda!ii de infa11terie, călăraşi, dorobanti şi jandam1i,
n-au mai putut face nimic, focul distrugînd totul: acoperişul, sala
spectacole lor, scena, mobilierul şi costumele ITul)ei. Pierderea
provocată de coşurile sparte şi scurtate era imensă. Salvarea a fost
cu neputinţă „din cauză că în pod se afla un colos de uscături de
lemne, ce compunea acoperămîntul" (,,Curierul Foaea...", 19 februarie
1888). Fireşte că amatorii de vedenii, n-au crezut nici o boabă din
spusele autorităţilor, rămînînd la părerea că focul s-a pus „tot de
stafia cea veche a lui Balş", care, în toiul incendiului, a fost
văzută fluturînd mantia ţesută cu fir de aur - penlTu care şi-a dat
averea şi palatul nepotului nerecunoscător - şi hohotind sinistru
printre flăcări: ,,Din Focşani la Dorohoi/ Ţara-i plină de ciocoi".
Era refrenul din „Provincialul (Tigniceri.tl) Vadră" la rostirea
căruia, pe scenă, nepotul-domnitor, iritat, a dat ofisul numărul 47
din 26 februarie 1846, surghiunind la mânăstirea Caşin, în toiul
iernii, pe actorii Teodor Teodorini, N. Teodoru şi Neculai Luchian.
Aruncat într-o căruţă de poştă „pe un ger din cele mai mari" a fost
trimis, sub pază, la mănăstirea Soveja, din munţji Vrancei şi autorul,
Alecu Russo, şubrezindu-i-se pentru totdeauna sănătatea. (A murit
în 1859 de ftizie).
Oarecum, povestea avea un sîmbure de adevăr, căci
deasupra pălălăilor, ridicate de curenţii pî1jolului, filfiiiau mai
multe perdele şi costume actoriceşti din garderobă, iar în liniştea
dimineţii gheţoase se auzea o voce deznădăjduită. Era a bătrînului
artist Costache Bălănescu, care urmărea înspăimîntat marea tragedie.
Neputincios, cinchit pe un scăunel lîngă chilia locuinţei sărace din
spatele tealrului, murmura înfiorat: ,,De-acum s-a isprăvit. Mă duc
şi eu... ". Retrăind momente din lupta dusă în lăcaşul de pe dealul
Copoului pentru alungarea năravurilor şi statornicirea dreptăţii ş i a
limbii strămoşeşti în iară, buzele sale rosteau necontenit frînturi de
roluri şi refrene, ca un prohod al amintirilor:
„Cu capela cam drăcească
Şi cu şalul tîrfind,
Stîlcind biata franţuzească
Şi din şolduri tot foind.

A ! bo1~;our, bonjour ma bel


Coma, coma vu portez?
Poftim, poftim la cadrei,
la cadrei, cadrei franţez."
(Baba Hîrca)
34
Dimineaţa zidurile groase, arse şi afumate, priveau întunecate
tîrgul, întristînd inimile acelora care mai trăiau încă zilele marilor
premiere, festivitătilc Unirii şi emoţiile spectacolelor prezentate cu
generozitate pentru ajutorarea tuturor oropsitiJor de pe pămînt;
emigranţii revolutionari ardeleni ( 1849), săracii neputincioşi ( 1855),
sinistratii inundajiilor din Frania (1856), Cabinetul de fizică din
Colegiul Naţional (1860)... victimele cutremurului din Peloponez
(1886), ba chiar şi pentru fostul călău Gavril Buzatu, rămas la
ananghie după desfiinţarea uricioasei sale rneseri i.
Pe locul ruinelor dureroase şi al Şcoli i de Arte frumoase
cu Pinacotecă (instalate mai sus în casa Ghica). se ridica apoi noua
Universitate - aripa veche din deal -. Epitropia S fintu lui Spiridon
- către care Mihail Sturza trecuse palatul, îngrijorat că-i va fi
confiscat (fiind construit cu bani publici) - îl oferise Statului încă
din 1887, pentru noul edificiu - lăsîndu-1 art iştilor doar pînă la
expirarea contractului în martie 1888 (,, Monitorul Comunal Iaşi"
13 martie 1888). De aceea, ziceau apoi tîrgoveţii, autori tăţi le n-au
mai căutat pricina focului.

35
II. LOCURILE PRIN CARE TRECEM

MAHALAUA DROŞCARILOR Privind forfota de


carete, laodouri ,
baloane, daradaici, caleşti, droşti şi felurite cupeuri, purtate în
iureşul celor două sau trei perechi de cai, printre care îşi făcea loc
cîte o vieneză furtunoasă, cu cel pu!in şaisprezece perechi de
picioare trăgătoare, Costache Negruzzi scria într-un Calendar pe
1855: .,Nu cred că este în Europa un oraş de mărimea şi populaţia
laşului, unde să fie mai multe trăsuri". Martor îl aducea şi pe
scriitoarul Saint-Mark Girardin, voiajor şi prin Moldova, ce luase
de seamă ,ţ;ă la noi picioarele sînt un lux". Să-i fi picurat cu
luminarea pe înal\ii dregători purtători de barbă, din cele cinci
ranguri ale protipendadei, şi mai ales pe soa\ele lor, fericitele
logofetese, vornicese, hătmănese, postelnicese, agiese şi chiar
măruntele spătărese, paharnicese, bănese şi celelalte boierese din
starea a TI-a, că tot nu ar fi catadicsit să treacă măcar uliţa fără
cupeul casei, echipat cu patru cai - ,,doi cai cel puJin, erau absolut
necesari ca să fie onoarea teafără.", nota un contemporan -, vizitii
împopoţonaţi , un fecior de alergătură, în frac şi măcar un arnăut
fioros la spate, gata să apere comoara boierului.
Hîite şi şoldite de echipajele viforoase, se strecurau uneori
prin alaiul simandicos din Uliţa Mare şi cîte o haraba, o căruţă cu
oameni din popor, ori droşca unui muscal, în care îndrăznea să
iasă la vedere careva dintre diecu făloşi, înfruntînd primejdia întîlnirii
cu vreo iuşcă evghenistă, făcătoare de rînduieli.
Înfiiţişînd apucăturile ruginiţilor cîrmuitori din preajma
anilor 1840, Vasile Alecsandri povestea că faletul - echipajul cu
patru cai şi doi vizitii călări, în faţă -, fusese multă vreme doar
privilegiul boierilor din starea I şi, fiindcă o cucoană din starea a
II-a a îndrăznit într-o zi să iasă la plimbare cu faleturi, ,,a produs
36
un mare scandal şi a păţit o mare ruşine. I s-au tă.iat hamurile de la
caretă în mijlocul stradei".
Năvala negustorilor sudiţi, după revoluţia lui Tudor şi Pacea de la
Andrianopole (1829), cît şi sosirea armatelor ruseşti cu liota lor de
polcovnici, adjutanţi şi „ghenerali", nobili pompoşi şi înfiretaţi,
veşnic foind între taberele militare din Copou şi curţile boiereşti
de cartiruire, umpluse uliţele cu troici, nadicence şi cupeuri, pe
caprele cărora se aflau militari sau tot nişte ruşi, spîni. Ultimii,
porecliţi „ ucenicii apostolului Matei", erau pravoslavnici schismatici
(rascolnici), din satele Rusiei, atraşi de tineri într-o credintă singu-
lară şi nimicitoare, întemeiată pe interpretarea unui verset din
Biblie, ce le sorocea, după ei, fericirea vieţii viitoare dacă bărbaţii
deveneau eunuci (scopiţi-scapeţi), iar femeile neprihănite.
Oamenii aceştia - jertfele bigotismului -, urmăriţi de poliţia
rusă, trecuseră frontiera şi se aciuaseră pe valea rîpoasă a Păcurarilor
- între strada numită mai tîrziu Manolescu şi Barieră (Piaţa Păcurari)
-, încropind mici gospodării, cu ogrăzi bogate şi grajduri sănătoase,
ascunse după garduri înalte şi porţi tainice.
Marea lor dragoste era calul, pe care-l îngrijeau şi-l ocroteau
ca pe un copil, iar singura plăcere, încuviinţată de habotnicia
doctrinei, ce nu le îngăduia nici carnea, nici vinul, se afla doar în
paharul de ceai băut cu o bucăţică de zahăr între dinţi - prekuschi
- în preajma samovarului ce ,,fierbea şi cînta fără contenire
melancolice litanii, acoperite de clinchetul paharelor mereu golite".
Trăsurile strălucitoare, cu garnituri aurite, roţile îmbordurate
şi perne moi de catifea, pe care şezuseră polcovnicii, plimbaţi în
trapul bidiviilor bălani sau a murgilor, înhămaţi cîte trei - la troici
- ori patru - la cupeuri, duseră faima Eşilor peste hotare şi întronaseră
,,democraţia trăsurilor de piaţă".
Atrăgătoare şi convenabile (buzunarelor), purtau cu aceeaşi
vrednicie şi pe amploiaţii cancelariilor, boiernaşii scăpătaţi, negustorii
şi tîrgoveţii mai de rînd, ispitiţi să-şi pună şi ei picioarele la
păstrare. Strălucirea Victoriilor şi Vienezelor, - trăsuri vestite pe
vremuri - frumuseţea cailor, de rase alese, îngrijiţi ca ochii din cap,
cuviinta şi priceperea vizitiilor cu şepci de piele şi elegante măntăi
din catifea neagră, albastră sau verde, strînse pe şolduri cu brîie de
mătase colorată, stîrneau pizma duducelor, îndemnîndu-le să le
ceară la scară, în locul caretelor greoaie şi adesea hodorogite prin
hîrtoapele moşiilor.

37
Vrînd-nevrînd, evghenit~i. au început să angajeze, cu ziua
sau cu luna, pe Vasca, Carpo, Feodor, Egor, Martin şi ceilalţi
vestiţi birjari scapeţi din ,,Mahalaua droşcari/oi-" cum se numeau
adesea Păcurarii din vale, unde se aciuaseră peste o sulă de scopi(i
- fraţi şi surori -.
Pezevenghii tîrgului susţineu chiar că patima cea nouă a
cucoanelor fusese cu temei încurajată chiar de înal\ii dregători ,
mereu în slujbe şi în sfat - şedinta de altădată - la Divan sau
Ocîrmuire. Droşcarul spin, cu vocea femeiască, surd la toate
ademenirile tîrguluj şi martor mut celor mai însemnate clipe, din
ziua naşterii pină în cealaltă a înmormîntării, era prezent pretutindeni,
la colţurile de stradă, în pie\e, lingă uşa teatrelor şi prăvăliilor, la
sindrofii, ori unde ieşenii îi strigau „ Podavai" (trage) Vaniuşa !" Tuturor
le răspundea supus: ,,Seceas" (îndată), cu toate că nu o dată se
căciulea pe la uşile datornicilor : ,Coconaş plăteşte la mine dva
galbeni pe droşcă", precum firtatele său din „Creditorii" lui Vasile
Alecsandri, spumoasa comedie inspirată din laşul anilor 1840.

O sanie de odinioară

PersonalitaLe de seamă a laşu lui, Carpov, cel mai rîvni1 şi


căutai, primea onoarea să-l poarte pe regele Carol T, atunci cînd sosea
în a doua sa capitală. Primăria împrumuta, de obicei, cupeul faimos
„huils resortes" al Roznovanilor, iar Carpov înhăma patru armăsari
albi şi înzorzonaţi, anume ţinuti doar pentru nunfi şi mari ocazii.
Cunoscători ai celor mai ascunse uli\e şi fundacuri, ei au
avut meritul să fie primii „ghizi" ai oraşului . Unii erau şi prisecari,
38
grădinari sau talentaţi negustori, precum Ivan AJexandrovici Ennacov,
c-el mai de vază din obştea lor şi sufletul băcani lor ieşeni de la
începutul acestui veac. Prăvălia sa, din col\ul spre Piaia Unirii a
străzii Lăpuşneanu, părea un mic orient, către care priveau cu jind
toji tîrgoveţii şi-n care intrau ca la ei acasă cărturarii Iaşului.
Poftiţi adesea la ospăţ, în salonul vilei sale, zdravănă şi
astăzi, în strada Păcurari numărul 77, veselii musafiri precum Mihai
Codreanu şi Păstorel Teodorcanu, îl consolau, chicotind, că dacă
n-are adepţi pentru credinţa sa bizară, are în schimb muşterii
credincioşi la bunătăţile tescuite în putine şi clituite pe rafturile
beciului împărătesc. Filozofind şi glumind, îi mîngîiau inima rănită
de refuzul cu care Lev Tolstoi îi primise ideea, ca eroul din
lucrarea Părintele Sergiu, în loc să încerce sinuciderea, mai bine să
se castreze şi să intre în ceata scopi\ilor. Scrisorii cu sugestia sosită
de pe malul Bahluiului, în 12 aprilie 1908, marele scriitor îi
răspunsese, din lasnaia Poliana (în 25 aprilie 1908), că: ,11 u
fmpărtăşeşte, nu poate să fie de acord" cu doctrina lui Ivan
AJexandrovici, pe care dorea Lotuşi să-l cunoască. (,,Mişcarea",
iulie 1928).
Nu mai pu\in vcsti\i şi iubiµ de c lienţii lor, scriitorii,
aveau să fie şi cei trei fraţi Smirnov, instalaţi la capătul de sus al
străzii Lăpuşneanu, în faţa Binderului.
Condamnată la pieire de practica scopirii, interzisă
pretutindeni, obştea ce-şi făcuse cuib la laşi (înainte de 1830) şi
adunase vreo 150 de adepţi, prin anul 1856, mereu lipsită de
vlăstare şi prozeliţi, se împuţina necontenit.
Ca să-şi păstreze gospodăriile rămase de la bătrînii petrecuţi
în lumea Aculinei Ivanovna, ,,matiuşca" (Melchisedec, Lipovenismul)
şi a lui Selivanov, ,,ba/iuşca" - sfintul sectei şi „fiuf' tatălui ceresc
- de obicei aduceau din locurile de baştină cite un urmaş gata
cernătuit, cu ,.pecetea mică" (operaţia glandelor) sau cu ,,pecetea
mare" zisă şi împărătească (operaţie totală, inclusiv organul).
Asemenea monstruozităţi fiind neîngăduite în România,
cu lot respectul ce ti-1 purtau localnicii pentru destoinicia şi meseria
lor, atunci cînd vre-un fanatic,încălcînd ormduielile ţării , reuşea să
îmbrobodească pe un dezertor ţarist ca să-şi lase bărbă1ia în schimbul
unei case chipeşe, din Păcurari, îndată interveneau şi autorilăţile.
Cele cîleva acte săvîrşite în veacul trecut de protejaţii
milostivului mitropolit Veniamin Costache, - care le dăduse ca loc
de închinare biserica Stratenia, de la Mitropolie, doar-doar fiii
39
rătăcili, aşa cum făgăduiseră, s-or întoarce de pe drumul schismei -
se terminau cu descinderi ale poli1ici prin toată mahalaua, în
căutarea „rugatoriului", încăperi i de rugăciunei, împodobită cu
icoanele sfinţilor scopiţi. Pe lîngă odaia aceasta, în care bălTînii
habotnici se adunau la „radenii" - în ajunul sărbători l or-, îmbrăcaţi
în cămeşoaie albe, se dosea uneori şi o firidă cu uşă tain ică, unde
novicele operat cu briciul sau cu toporul, după un ritual mistic, se
zbătea între viată şi moarte. Urmau apoi muslTări le, boicotul trăsuri lor
obştei şi procese răsunătoare, pe larg înfăţişate în gazete, ca să
stîrnească indignarea publică şi să lecuiască autorii de alte isprăvi.
Aşa se întîmpla şi prin anii 191 L-1912, cînd un fanatic
rîvnilor la rangul de ,,prooroc"-scopilor cu cel putin 12 adepţi -
făcuse felul nepotului său, nevîrstnic, adus din părţile Orlovului.
Concurate şi pierdute în puzderia birjelor ieftine, cu u.n
cal, scoase la piaţă de ceilalţi căruţaşi ai tîrgului - de obicei evrei
săraci - după primul război , elegantele trăsuri cu cai ,pwscalt"
începeau să dispară. Locul îl luau droaia birjelor fără etichetă,
trase adesea de cîte un cal cotonogit la harabalele tîrgului. Lovitura
mortală le-o dădea însă automobilul de piată , după anii 1920, deşi
unii dintre vrednicii droşcari au încercat să înfrunte şi această
pacoste - după tramvai - schimbînd hăţurile cu volanul. Sîrguincioase,
femeile, cîte două-trei surori în jurul unui frate bătrîn şi bolnav,
îngrijeau mai departe grădinile şi vacile cu ugerele mănoase,
robotind fără încetare.
Prin anii cincizeci mai trăiau ultimii bărbali, iar :upă
1980 se mutau la bloc doar cîteva bătrîne, singure cu gîndurile şi
poate regretele prea tîrzii. Duceau cu e le amin1irile vremurilor
cînd, îmbrăcate în veşnicele lor rochii întunecate şi îmbrobodite
cu „băsmălu/e albe, punctate cu bobiţe negre", se furişau ca nişte
umbre pe străzile Copoului să împartă laptele, cald încă, din bidoane,
însemnînd „litreld' cu linii pe derigii caselor, în vederea răfuielii
de la sfirşitul lunii, iar bărbatii se întreceau neosteniti cu tramvaiele
şi automobilele, pînă ce, rînd pe rînd, s-au mutat la odihna veşnică,
pe dealul Gelata, în preajma monumentelor de marmură neagră a
Ennacovilor şi Smirnovilor.
SforăinC: cumplit, într-o diminc!,4? răccroasă d:n I 982, 1111
fel de tractor purtînd o lingură uriaşă, se oprea dincolo de Zimbru,
în faţa ultimei căsoaie cu peretii albi, ieşiţi ca dintr-un soclu
deasupra prispei, ce rămăsese, stingheră, în calea bulevardului.

40
Alergînd ca la foc, între uşă şi stradă, cîţiva lucrători
ghigoseau într-un camion nişte mobile vechi, u11 sipet înflorit,
vreo trei scaune cu plasă de pai, tăbliile unui crivat verde cu
moţuri de bronz, blidare şi felurite tarhaturi, pe care le scoteau din
cotloane şi le arătau mai înlîi unei bălrîne, ce dădea, a lehamite,
din mîini, la fiecare înfălişare, abia răspunzînd de pe lada unde o
cocoraseră, printre bulendre.
Trosnind şi scuturîndu-şi coada, camionul a pornit apoi,
val-vîrtej spre blocurile din vale. Într-un lîrziu, un bărbat cu fata
tăbăcită de soare şi sudoare, ingineml şantierului a părăsit pietroiul
de pe care urmărea înduioşat mutarea bătrînei, şi s-a apropiat de
l ucrătorii ce foiau prin unghere, ridicau de pe jos lucrurile risipite,
le suflau de colb, cercetîndu-le pe toate părţile şi apoi le puneau
uşurel la loc, scuturînd palmele.
- Haideţi, băieţi! Jos acoperişul! Trebuie să curăţim ur-
gent Jocul. Miine se amplasează blocul!
Desmeticiţi parcă dintr-un vis, aceştia au început să întindă
otgoane, să agite tîmăcoape şi căngi, ţopăind grijulii printre coveti,
trocuri, baniţe, site, şiştare, putine, ciururi, pive, cofe, ştiubeie şi
fel de fel de ciuveie risipite prin toată ograda.
Răsturnate şi înşirate pc- lingă poartă, păreau să fi lăsat
anume cuierele şi cotloanele din paravan, ieşind pc brînci, de-a
dura, rostogolindu-se sau tîrîndu-se, care pînă unde a pulul, ca să
petreacă pe stăpîna ce le mînuise şi le mîngîiase zeci de ani, dar
acum le lepăda netrebuincioase, ducînd între palmle uscate numai
cîteva tablouri şi icoane aurite.
Zmucil de tractorul mătăhălos, acoperişul aninat la un
otgon, a zvîcnil deodată şi gemînd sfişietor, s-a prăbuşit în ogradă,
într-un nor de colb, ca pălăria unui moşneag, luată de vînt şi
aruncată la picioare.
Bufnind, un zid din ceamur s-a prăvălit şi el ghiontit şi
muşcat de lingura cit toate zilele, ce rupea hartane şi Ic răsturna în
coşul basculantelor sosite în mare viteză .
Zburînd printre hîrtiile şi cîrpele învîrtejite, un carton
scorojit s-a rostogolit la picioarele lucrătorilor. Oprindu-se intrigat,
unul dintre ei l-a ridicat, 1-a privit cîleva secund.e şi 1-a întins apoi
vecinului. Sosili parcă s-asiste la o ceremonie funebră, oişte bărbaţi
cu chipuri de copil şi cu fe!ele suple şi spîne priveau îndurerati
din cartonul zburător. întorcîndu-1 pe loale părple, un flăcăuaş şi-a
împins bărbătos casca pe ceafă şi a întrebat nedumerit:
41
Foştii locatari din Păcurari

- Cine-s oamenii aceştia , cu figuri atft de triste şi


îugîuduratc ?
- Scapeţii, locatarii malwlalei acesteia, birjarii Iaşului de
odinioară, a răspuns printre scrîşnituri l c buldozerului, un bărbat
roşcovan , prezent de cîtcva zile în spatele inginerului, doar i-o
sălta şi lui acoperişul odăii închiriate ca să se mute, mai iute, la
.,apartament cu încălzire centrală şi gaze".
În locul caselor scunde si lungi, construite parcă dintr-un
lanţ de odăi, înşirate una lîn gă alta, se ridica necontenit pădurea
de blocuri.
Din aşezarea vestirilor birjari mai rămăsese, pînă la I
decembrie 1985, doar cuibul în care a trudit marele pictor Octav
Bănc illi, clisuţa vecină de la numărul 85, - din Păcurarii de sus -,
vreo două pe strada Culturii, dintre care, una, locuită de cea mai
tînără soră, şi ea septuagenară, ascundea după. zaplazul înalt un
monnan de roti, dricuri, hlube, oişti şi ce-a mai rezistat timpului din
trăsurile istorice, păstrate cu duioşie şi tot aduse sub şopron, după
fiecare demolare.
Amintirea faimoşilor păcurăren i o mai păstrează teancurile
de tipărituri închinate bătrînului laşi. Răsfoind printre ele - nişte
manuale franceze de geografie-, Rudolf Şuţu află că fosta capitală
era renumită pe vremuri şi pentru „eleganţa trăsurilor" sale, ,.căci
nicăieri, nici la Bucureşti, nu erau trăsurile de stradă afft de elegante
ca la Iaşi".

42
Sub coarna rirguJui
„ACADEMIA" MUZICANŢILOR d e Sus, în dosal
DIN ULIŢA FRECĂULUl Beilicului, cam d in
dreptul ctitoriei foi
M iron Barnovschi şi pînă în dreptul aceleia din Zlataust a lui
Tomşa şi Duca Vodă cel bătrîn, neatinsă, încă, de furia modernizărilor
pripite, se mai află o margine din străvechea ma hala a Broşlenilor
şi o dujincă din Ţigănimea domnească, vietuită î11 Eşii voievozilor,
de foştii robi a i Curţii domneşti, renumilii lăutari, care, şi-n veacul
două.zeci, aveau încă principala aşezare acolo. Strîmtoarală de năvala
blocurilor ce înaintau dinspre răsărit şi apus , mărginită de fosta
ul i(ă a Frecăului (botezată mai apoi Smirdan), dinspre miazănoapte,
şi de hulitul Bahlui, devenit doar pîrîul Bahluiet, după mutarea
albiei strămoşeşti mai înspre miazăzi (prin anii 1910-191l), fosta
mabala Lăutari, rebotezată Barbu Lautaru, în amintirea vestitului
său staroste de lăutari şi cobzari, mai păstrează cîteva căsuţe bătrîneşti
cu prispe hum uite şi derigii bortclili de cari, peste care se pleacă
pînă în pănîmt acoperişurile de tinichea sau carton tras deasupra
drani(ei sau a leaturilor stufului putrezit.
Se ajunge acolo, coborînd din strada Bucşinescu pe cîteva
ulicioare pline cu acareturi, uitale de soroace şi cu nume neschimbate,
poate, de pe vremea lui Cuza Vodă: stradela Ferbiole; stradela Strîmtă,
zisă mai încoace Bucşinescu, deşi a rămas la fel de sucită ca şi
odinioară; şi , bineînteles, trecătoarea Scăricele - înnobilată tot
Bucşinescu -, adevărată relicvă a tîrgului medieval, atît datori tă
„lărgimii" de vreun metru şi ceva, cît mai ales şiragu lui de trepte
croile în povîmişul dealului şi paveluite cu toi ce au găsil în calc
şuvoaiele primăverilor.
Trecînd peste ulicioarele sale înierbale ş i noroioase, cu
haznale la răspîntii şi cîrduri de gîşte prăpăstioase scociorînd băltite
Babluietului, spre care îşi întinde pofticios ritul şi cite un godac
priponit pe tăpşanele cu troscot, adesea se aud tînguiri de strune,
tremurînd sub arcuşul unui bătrîn nevolnic. Uneori, în dupăamiczile
aurite de toamnă, liniştea patriarhală a aşezării, parcă adormite,
este străpunsă de torentul unei sîrbe revărsată dintr-un acordeoan,
foit cu tot focul de careva dintre muzican1ii Iaşului, întors pentru
cîteva ceasuri (din apartamentul boieresc), la matcă, pe locurile
bunici lor. Clătinînd uşor capetele, moşii şi mătuşele ascultă cu
gîndurile duse şi ochii aţintiti pe fusul cc sfirîie, trăgînd necontenit
firul caierului de lină răsucit în jurul unei furci , în vreme ce alt fir
43
se deapănă din caierul amintirilor toarse seara, pe prispă, în priitul
tarafurilor de greieri.
Aici, în mahalaua Frecăului, cu ogrăzile năpădite de iarbă
şi ştiriţă, chiar în cotul străduţei Barbu Lăutaru, în grădina casei de
la numărul 2 se afla, cîndva, sălaşul renumitului staroste care a
înviorat inimile şi a bucurat sufletele bunicilor din vremea domniilor
lui Calimach Vodă, Ioniţă Sturza şi a urmaşului său , Mihalache
Sturza. Clocotea ograda, cuprinsă atunci între vadul Bahluiului ş i
uliJa Frecăului (cam pe la numărul 57 de astăzi), şi vuia mahalaua
de zumzetul cobzelor, şuierăturile naiurilor şi trilul viorilor strunite
cu vocea lui Barbu. Înecate de ofuri, plîngeau doinele şi baladele
comandate de bătrlnii boieri, dănţuiau pe corzi cadrilurile şi valsurile
cerute în marile saloane şi izbucnea năvalnic imnul Unirii viersuit de
toată obştimea, la petrecerile poporului şi tinerilor cărturari. leşind
unul cite unul din întunecimea bordeielor întroienite, rar luminate de
pîlpîiala vreunei candele, iama, in faptul serilor, meşterii lăutari ,
purtînd scripcile şi cobzele sub braţe, se strecurau grăbi[i după şlicul
cu fund verde al starostelui, pornind spre strălucitoarele cuqi din
lîrgul de Sus, să însufleţească balurile şi petrecerile Carnavalului.
În saloanele uriaşe, scă ldate în lumina policadrelor
sclipitoare, Barbu şi lăutarii săi uluiau pe Frantz Liszt, într-o seară
din iarna anului 1847, fermecau inima scriitorului Wilhelm de
Kotzebue, consulul Rusiei la Iaşi, prin anii 1848-1852 şi desfătau
pe multi dintre oaspeţii poposiţi la Curtea domnească .
Furat de talentul şi măiestria lăutarilor Barbu şi Angheluţă,
renumitul consul avea să le zugrăvească chipurile în romanul Lase.ir
Viorescu - cu întîmplări din viata Moldovei - scriind înflăcărat:
„Strauss şi Lanner trăiesc În memoria celor ce i-au auzit, şi muzica
lor de joc, germană, nu a amuţit odată cu moartea ce/or doi
virtuoşi. Dar cînd cintă lăutarul Jigan Barbu şi AngheluJă, apoi tot
ţi se fovîrtesc altfel picioarele! UiLa/i-vă la orchestra aceea minunată...
Priviţi obrazurile acelea negre şi expresive. Părul corb se scutură
sălbatic încoace şi încolo, căci capul ajută la baterea tactului şi nu
numai capul singur, ci şi ochii se-nvirtesc mereu, colturi/e gurii se
mişcă şi chiar 11ările se umflă şi nechează... Trei ori patru cîntă din
vioară, trei ori patru trag cu o pană pe strunele cobzii, al/ii suflă
cu o adevărată furie din naiu şi totul împreuIJă alcătuiesc o armonie
aşa deosebită şi a/îţătoare, încît tînărul trebuie să joace cu voie făr'
de voie; Mrbatul aşezat ridică picioarele în tact şi-şi aduce aminte

44
de tinereţe... iar bătrînul mişcă cel puţin din degetele de la picioare
şi se uităzîmbind la tineretul cel zburdalnic".
Copleşit de bătrînete şi istovit de greutăii le vie!ii, într-o
zi din anul 1858 (sau poate 1861), fostul staroste de lăutari se
retrăgea în Grădina tăcerii din preajma Bisericii Sfinrul Ioan Zlataust.
Lăsa, în urmă, "faima sa şi pe cei patru feciori, ce aveau să-i ducă
mai departe numele: Ion Barbu, Vasile Barbu, Gheorghe Barbu şi
Toader sau Neculai Barbu - vestit prin 1871 vara, cînd cînta la
Cazino de Viena. Ultima imagine a neuitatului lăutar o c reiona, cu
duioşie, N. Gane, evocînd o petrecere de toamnă la Copou, în via
lui Alecu Şendre, unde se afla şi bătrînul Barbu, ,,pu cobza în
mînă, cu faţa zbîrcitiI ca o ciupercă, cu poala anteriu.lui aninată de
brîu. o legendă în came şi oase". Degetele moşneagului, cu „capul
înzăpezit de ani, scoteau din strune sunete vii, care, întovlirăşite de
glasul lui bătrînesc, deşteptau amintiri din alte timpuri". Fiindcă
tinerii ce chefuiau strigau încălziti de vin: ,,Trage!... Barbu le!...
trage!... •: legendarul lăutar cînta tăindu-le „cunneziş inima". Fermecat
de melodie, ,.parcă întinerise cu o jumătate de veac...", scria N.
Gane în paginile autobiografice Din Junimea, amintindu-şi că în
toiul veseliei Theodor Burada şi Grigore Buicliu au înşfăcat şi ei
cîte o vioară şi luînd pe Barbu la mijloc, ziceau cu foc cîntece .de
inimă albastră şi de joc.
Trecerea din viaţă a ultimului dintre fiii lui Barbu, în
iarna anului 1893, prilejuia unui martor să noteze, cu nostalgie,
într-o gazetă: ,,La I O ianuarie a murit Gheorghe Barbu lăutar fn
etate de 103 ( ?) ani. El era flul vestitului Barbu, cîntat de Alecsandri
şi care a fost audiat de celebrul Fr. Liszt. Cu Gh. Barbu dispare ce/
din urmă giubiliu lăutar din oraşul nostru". Mahalaua cunoscută
încă din veacul al XVU-lea, fiindcă dăduse nenumărate rînduri de
surlugii şi trîmbiţaşi domneşti, ca o adevărată şcoală de muzică,
năştea şi ridica mereu talente destoinice.
Prin anii 1880-1890, într-o căsuţă cu verandă, din mijlocul
ulitei Frecăului abia pavată cu bolovani de rîu, răsuna vocea altui
vlăstar din vila lui Barbu. Era renumitul bariton şi chitarist loaică
Barbu, strălucitul interpret, care a dus cîntecele gliei strămoşeşti la
Expozitia Universală din Paris ( h889), trimis fiind, dimpreună cu
un taraf, să cînte în pavilionul României. Exponatele celor 736 de
producători români, dintre care 278 au luat medalii - România
fiind una dintre ţările cu cele mai multe recompense (.,Curierul",
11 august 1889) - cîntecele lăutarilor, vinurile şi mîncărurile
45
naţionale, atrăgeau nenumăra\i vizitatori în saloanele pavilionului .
Printre ei s-au aflat şi preşedintele Frantei, Sadi Carnot, şahul
Persiei şi o mulţime de înalţi oaspeţi din lările nordice. Captivat
de melodiile româneşti, preşedintele a invitat special taraful românesc
cu „Jean Barbue artist roumain" - cum scria pe cartea sa de vizită
- să participe la o recepţie oficială.
Glasul puternic, de
bariton, care timp de 30 de ani
~Jt1lvlt})~l răsunase la marile sindrofii din
HO.lHIT,d'/1!'.l 'fH/"I111l.",l/fl L11/ Petersburg, Riga, Varşovia, Paris,
REPE:RTORlUL Viena şi umpluse renumitele
lui grăd ini şi berării ieşene:
Bragadiru, Unirea, Hala cu bere,
Elisee, se stingea prin 1906.
RtNIIMmJL IWIITONIS'r ROMAN dlu ,lt\SI.
„fntr-o după-amiază călduroasă
de vară(18 iulie 1906), o paradă
jalnică şi modestă trecea pe
" ' - ,,..~:i "Jl"I"" .::lll.. .m,:.. străzile laşilor. Era fnmormîntarea
,:=-.;t,.. ...,_, 'r,
=
Al
..:i::.. :::.=, •.;....,=;.,;;:.
• -" _.vi;:_
ww "" .._ lui Ionică Barbu". Cu dînsul
pleca epoca ,, vremurilor
patriarhale în ca.re vechii boieri, răsărind ca fantome de sub largile
şi lungile giubele, ascultau, după mănoase pnnzuri, cintecele de
inima albastră ale tarafului de lăutari, printre care, floare era Ionică
Barbu" - cum nota, cu duioşie, Rudolf Şuţu.
Aşezarea lăutarilor însă nu înceta să cînte. Prin odăile cu
geamuri cît palma şi pereţii vîrstati de şuvoaiele primăverilor
năpraznice, repetau tarafurile mahalalei, mereu înfrăţite şi despărtite,
după cerintele turneelor sau ale marilor localuri ieşene. În ogrăzi
îş i îngînau dorul codanele cu ochii de tăciuni, melitînd cînepa
adusă din topitoriile tîrgului, iar la umbra prispelor proaspăt lutuite
molfăiau baladele tinerefii bătrînele torcătoare. Malul Bahluiului
huia şi ci, toată ziua, de larma împielitatilor ce horeau întorlocati
în tarafuri după numirile străzilor muzicale: Malu, Lăutari, Muzic ii,
Borteanu. Zdrăngănind cobze, beschii, scripci, table, carafe, pahare,
tobe şi alte hleaburi aruncate prin poduri şi cotloane, droaia de
mucoşi, adesea goi ş i tUirnînzi, cutreierau mahalaua, stârnind potăile
şi alungînd somnul pruncilor ce răpundeau din copăi, stropşindu­
se în şuierătorile din cozi de bostan sau din crengi de c ireş.
După pravila strămoşească, Laţii îşi dăscăleau flăcăuaşii
potrivindu-le vioara sub bărbie, arcuşul în mină şi degetele pe strune,
46
îndenmîndu-i pe cei mai răsări~i spre Conservatorul ieşean, u.nde
mulţi feciori ai Frecăului deveneau artişti remunili, Nu o da.tă ziarele
anuntau ieşirea lor î11 lume, precum „Curierul" din I/ 13 ianuarie
1890: ,.A Borteam,, tatăl şi fiii: V Borleanu violonist, elev af lui
Caudella, premiat anul acesta la Conservator şi Gb. Borteanu la
piano, vor executa bucăţile cele mai amwnioase precum şi rnrnauţcle
cÎlltate de Vasile Borteanu băct de 12 ani, fn diferite oraşe din
Moldova şi la băi".
Într-o dimineată însorită din toam na anului 1896, mai
bine zis la 29 septembrie, mahalaua lăutari lor numită şi „Academia
muzicanJilor" trăia o fericită sărbătoare.
Ograda lui Ghiţă Borteanu, virtuosul viorist ş i şef de
orchestră, care dusese cîntecele Iaşului la curţile di11 Cairo,
Constantinopol, Petersburg, Moscova, Varşovia, Riga, se umpluse
de viorişti, chitarişti, trombonişti, flautişti, naişti şi ţambalagii,
venili să cînte şi să petreacă la nunta pianistei Natalia Borleanu,
căsătorită cu Ion Dimitriu, alt renumit viorist de la sfirşitul veacului.
Atraşi de faima nuntaşilor, nenumăraţi tîrgovcti coborîseră către
valea Frecăului, dornici s-asculte vocile tumultoase ale lui Ionică
Barbu, Dumitru Ştirbu şi Neculai Ţăranu, secondaţi de mireasă la
pian, de ginere la vioară, plus tarafurile, orchestrele şi fanfarele
musafirilor. Nelipsită, orchestra „de copilaşi, moştenitorii lui Barbu,
Bordeianu şi Rîşcanu" (potrivit unui gazetar de la „ Evenimentuf'),
înlrecuse „ toate aşteptările". Eleonora, Maria şi Margareta Borleanu,
Maria şi Ecaterina Barbu, Casandra şi Maria Angheluţă, în chip de
soliste, cîntau şi jucau laolaltă cu nuntaşii, iinînd hangul horelor
întinse pe toată răspîntia ulitelor Fierbinte, Frccău şi Malu. Asemenea
veselie se mai vedea doar a treia zi de Paşte sau în ziua Anului
Nou, după-amiază, cînd lăutarii, slobozili de obligaJiile meseriei,
cîntau penlru neamuri şi megieşi la răscrucea uliţelor Barbu Lăutaru
şi Eliade (unde s-a pus apoi cişmeaua). Petrecerea se încheia, de
obicei, noaptea în faţa cîrciumei La Plevna - cum s-a numit după
1877 locanta dintre zidurile fostei Carvasarale domneşti (Vama din
ograda bisericii Sfintul Lazăr), aflată cam pe locul unde strada
Smîrdan intră în malul străzii Sfintul Lazăr (nr. 41).
Pe trotuarul din fata cîrciumii era „Clubul" muzicanţilor, locul
în care se adunau, voioşi, vara, încercîndu-şi sculele şi se strlngeau,
!remurind, iama, cu speranta unei angajări. Toi acolo, duminica spre
seară, femeile şi fetele, îmbră~şate două cîte două, săltau sîrbe îndrăcite,
purtate pe strune, cu frenezie, de bărbatii lor - lăutarii -.
47
Sărăcia şi bolile ce împutinau viata tîrgovetilor, din anii
crizelor, au topit în mizerie sau au risipit în lume pe talentaţii
locuitori ai mahalalei Lăutarilor, casele multora dintre ei trecînd în
alte mîini mai avute. Nevolnici şi lipsiti de pensii sau de vreun
ajutor social, la bătrînete, aproape toţi vesti\ii lăutari ajungeau
muritori de foame, dînd tîrcoale zadarnice, cu vioara în mină,
localurilor în care odinioară nu se pomenea petrecere fără ei Aşa
urmau să-l vadă ieşenii şi pe Gheorghe Borteanu, prin 1920,
rezemînd, îndurerat şi flămînd, gardul grădinii Tanasachi din Strada
Goliei(Cuza Vodă). Slăbit şi surd, iubitul interpret al Steluţei şi al
romanţei Pe lingă plopii fără so( - cîntată adesea poetului Mihai
Eminescu - nu mai era angajat de nimeni, iar acei cărora le mîngîiase
sufletul cu vioara lui fermecată se prefăceau a nu-l mai cunoaşte.
Evocîndu-i figura, revoltat, Rudolf Şuţu avea să scrie: ,.Ai înveselit
odinioară alÎta lume, ai făcut prin cintecul tău jalnic de multe ori,
pe ati'ţia, să lăcrimeze... Cu ce te-ai ales însă azi, bătrîne duios, din
tot fannecul care l-ai împrăştiat cfodva în lumea trecută a laşului"
(laşii de odinioară).
În urma uitatilor trubaduri rămîneau cîteva ogrăzi triste şi
nişte grădini năpădite de buruieni, în care nimic nu mai aduce
aminte de vestitul cobzar (cu fiii săi), din strada Barbu Lăutaru nr.
2-4 şi str. Smîrdan nr. 57 şi nr. 48, sau de urmaşul lor strălucit, Tonică
Barbu, din strada Smîrdan nr. 65. Printre vechile clădiri rar intîlnite
de zugravi şi zidari, se mai afla prin anul 1980 căsuta lui Gh.
Borteanu (str. Smîrdan nr, 62); a lui Alecu şi Vasile Borteanu (str.
Smîrdan or. 51); a violonistului Anton Budală , bunicul
acordeonistului Marcel Budală (str. Smîrdan nr. 42) ; a lui Ion
Dimitriu şi fralilor săi (Trecătoarea Barbu nr. 7) şi a lui Costică
Pînzaru (Cagliostro) - nefericitul compozitor de şlagăre, ti părite
cîndva la Editura Eşanu, Bucuieşti. Talentat umorist şi autor de
cuplete, impreună cu fratele său, Gheorghe P"mzaru (Scalomschi} -
ambii fiii trombonistului Vasile Pînzaru -, au editat în casa
părintească teancuri de reviste efemere (,, Gura lumiil', ,,Nea Ghiţă'\
purtînd adresa Str. Lăutari nr. 47 (astăzi Barbu Lăutaru, nr. 35).
Amintirea lor o mai păstrează doar teancurile de jurnale
îngălbenite de colb. Printre anunruri şi veşti fe lurite, adesea se
poate citi: ,,Orchestrul pe care întreaga Rusie nu-ncerează de a-l
admira, sub al cărui farmec se găseşte încă Pecersburgul, centrul
civilizaţiunii nordului rus, cu violonistul Ton Dimitriu şi violonistul
N. Barbu, cîntă la „Zimbru" (,.Evenimentul", I4 septembrie 1896).
48
„Ionicii Barbu, decanul lăutarilor laşului, a fost sfrbătorit
la CemăuJi" - aflat pe alunei în imperiul austriac - (,,EcouJ Afol dovei ",
& aprilie 1899).
„Gheorghe Borteanu cfută la „Ururea". E un a.rtist de mare
valoare, şi virtuozitate" (,,Ecoul Moldovei", 20 noirubrie 1893 )).
„Cu începere de astă seară, Juni 21 aprilie, talentatul violo11i st
V. Barbu şi celebrul violoncelist N. Barbu, reîntors din Peters/,urg,
vor cîuta la Berăria Centrală" (,,Evenimentuf', 22 aprilie 1897).
„Zilele acestea s-a petrecut la Viena, în mijlocul u nei mari
afluente de Fmanciari şi de mari industriaşi, căsătoria d-rei Paula
Daniel, fiica concetăJeni/or, d-na şi d-l Albert Daniel (renumit
bancher). La dansul care a urmat în seara cununiei, neintrecu/ii
lăutari ieşeni Ionică Barbu şi Ghe. Borteanu au delectat pe nuntaşi
cu frumoasele arii româneşti" (,,Evenimentul", 3 ianuarie 1902).
,,fn editura librăriei Gebauer a apărut o romanţă de Th.
Buda/ii" (,.Evenimentul", 12 februarie 1897).
„Sute de tarafuri româneşti şi tot n-ar fi îndestulătoare spre a
mulţwni pe parisieni, pe vienezi", (,,Cw-ierul", 9 august 1889).
Chipurile bătrînilor muzicanţi ca şi ale celor mai tineri,
precum fraţii Lupu, Cozma, Mitrei Ştefaniu şi ale altora pc care
nu-i ştie ni.meni şi n-o să-i mai afle, vreodată, careva, în mormanele
de moloz nivelate de buldozere, sînt aproape şterse. Mai apar doar
ca oişte străfulgerări din pîcla anilor uitaţi, printre aducerile aminte
tot mai îndepărtate, ale sufletistului anticar şi călăuză a munţilor,
Oh. Pînzaru ori ale octogenarei Sofia Creţeanu, fiica Iosefinei
Borteanu (născută la Riga, în timpul unui turneu) şi nepoata lui
Gheorghe Borteanu. Lăsîod „naibii" hapurile cu care-i potolea
bătăile inimii obosite, într-o zi fierbinte din iunie, anul 1984, la
rugămintea autorului acestor rînduri bătrinica octogenară a părăsit
pisiceşte Căminul pensionarilor din dealul Copoului şi s-a avîntat
tinereşte pe fosta uliţă a Frecăului -, calea medievală ce lega
odinioară Carvasaraua domnească cu şleaul străvechi al Tatariei şi
Bugeacului. Oprindu-şi privirea emoţionată, pe cîte o portiţă din
strada răvăşită de roţile camioanelor, striga veselă, ca la descoperirea
cine ştie cărei comori:
.,- Aici!... Aici, la curtea cu via aceasta bogată, a stat Ionică
Barbu într-o căsuJă cu verandă, petrecîndu-şi ultimele zile învăJfnd
ţincii mahalalei să cînte la chitară. Acolo. în casa aceea ascunsă
după tufele de liliac, tocmai acum înflorit, a trăit cel mai iubit
violonist al laşului, bunicul meu, Gheorghe Borteauu (1853- 1929).
49
Adesea venea la noi în casa asta de sub nuc, a tatălui nostru,
Anton Budală. Atunci ne povestea despre întîlnirile sale, prin
grădinile Iaşului, cu marii scriitori Mihai Eminescu şi Ion Creangă,
cărora le cînta romanţe duioase.
Staţi! În ograda aceasta de pe colţul străzii Smîrdan cu
trecătoarea Barbu, trăia fratele bunicului, flautistul Alecu Borteanu,
al cărui flu, Vasile, a ajuns mare si iubit violonist în Philadelphia.
La spate, în căsuţa ce abia se vede după gard şi salcîmi, ca un
bordei de pe vremea lui Barbu Lăutaru şi-n care intram pe vremuri
cu fruntea închinată, coborînd ca într-un gîrlici, a stat... a stat...
Staţi aşa, să-mi aduc aminte! A stat...
- Ion Dimitriu, a răpuns deodată glasul altei mătuşi, la fel
de mărunţică, octogenara Paraschiva Munteanu, ce se chinuia fără
multă izbîndă, să cîrpească, cu nişte table ruginite, bortele gardului
schinuit şi povîrnit, de la casa celebrului violonist.
Auzind pricina căutărilor pe la zăplaze şi porţi, şi-a poftit
vizitatorii să se dosească de fierbinţeala soarelui la umbra căsuţei
cu geamurile cît palma, aproape cufundată în pămînt şi mai gata să
lase locul unui bloc uriaş.

Orchestra Ioan Dimitriu


Sporovăiala molcomă, înfiripată între cele două străbunici
sfătoase, după un lung şir de întrebări, tăceri şi răspunsuri cu
amintiri comune, trezea ca dintr-o vrajă o întreagă viaţă de mult
adormită. Se rosteau nume şi li se căutau chipurile pe cele cîteva
50
tablouri în perepi afumati. Din cartonaşele luc itoare, cu chenare ş i
embleme încrustate ale celebrului atelier fotografic V oiao-Ora11skii,
aflai cîdva pe Nevski-Prospect nr. 12 SI. Petersburg, z.î1t1bea, prin
anii 1900, mustăciosul violonist Gheorghe Bortea11u. Pe o fotografie
cu emblema Fr. de Mczer-Kieff, trimiteau sa lutările lor fericite, din
5 septembrie 1903, eleganţii soţi Ion şi Natalia DimilTiu. La fel de
importanţi, zimbeau ş i din Baku, Riga ş i Viena. Frecînd stăruitor,
cu pestelca, sticla unui vechi tablou acoperit de praful celor vreo
60 de ani de uitare, mă tuşa Paraschiva a dai la iveală faimoasa
orchestră interna1ională Dimitriu, în care majoritatea celor vreo 12
muzicanţi , îmbrăcali în fracuri sau în costume na1ionale, traversate
de scumpele banderole tricolore, erau fiii modestei mahalale lot
mai împulinate: FRECAU.

NEGUSTORU DIN
"ADUNAŢI'' L a vreo treizeci-
patru zeci de paşi, .
numărali dinspre ulic ioara lui Barbu Lăutaru, se scurge leneş un
pîrăuaş fără maluri şi fiică direcţie . Merge oleacă, se opreşte, iar
mai porneşte, apoi coteşte printr-o grădină din care iese iute şi
îmbufnat, căci· gospodarul i-a strîmtat făgaşul şi, de supărare, o
zbugheşte chiar prin mijlocul drumului cc poartă fiiJos numele :
strada Moldova. între pîrîul acela, apăru t nu se ştie c1nd şi cum,
numit BabluieJ - despre care unii zic c-ar fi părinte, iar allii, frate

Oltenii laşului

Sl
al marel.ui rîu ieşean, Bahlui -, şi Îlltre noile palate ale lnslitutului
Politehnic se însoreşte încă un hăţiş de străduţe, uliţe şi hudiţe
(Malu, Adunaţi, Cometei, Heliade), cu haznale la răspîntii şi covoare
de troscot în locul pavalelor, cu zăp lazuri din nuiele împletite
cununi şi un pilc de căsuţe speriate şi tot mai împu~inate de
co loşii oţeliţi şi betonaţi ce înaintează nesmintiţi, înfulecînd mereu
pe acele căzute la îndemînă . În căsuţele acestea, văruite sau sineluite,
cu grădiniţe voioase, la gardul cărora tăifăsuiesc gherghine moţate,
iar după ostre1e se i1esc crenguţe de busuioc înfrăţit, îşi duc viaţa
urmaşii faimoşilor olteni ai laşului uitat - foştii copilandri de prin
anii 1920-1930, cărora sărăcia Ic-a dat ghes să lase pe maica
plîngînd, pe taica suspinînd ş i să purceadă, bărbătoşi, spre Bucureşti,
Brăila, Iaşi şi alte tîrguri unde socoteau ei că-i aşteaptă fericirea în
chip de negustori ambulanţi ai marilor angrosişti. Încovoiaţi sub
greutatea cobili\ei - cu două coşuri încărcate cit nişte coşărci,
başca balanfa şi greutăţile -, fragezii flăcăiaşi începeau alergătura
cailor de poştă, ce se sfirşea doar iarna, cînd îi răzbea frigul, în
odăiţ·ele cu un pal încropit din cîteva scîoduri şi două capre, pe
rogojina căruia se întindeau tîrziu, în noapte, cite cinci - zece,
ostenili, rupţi de picioare şi şale.
De era soare sau ploaie, în zori săreau din culcuşuri .
Doritori să fie primii la datorie, împînzeau străzile iaurgiii,
ducînd uşurel cele vreo sută de castronaşe cu iaurt gras şi tare
precum răcitura. Proptindu-se în faţa caselor ştiute, îşi anunţau
sosirea prin strigăte ascuţite: ,Iaurtul! Jaurtuul ! Căim§celuu f',
repetate tare şi rar, să audă şi duglişii , cărora le slujeau drept cocoş
sau ceasornic deşteptător şi nu catadicseau să iasă din plapume
„pînă nu trec oltenii". Ţinîndu-le hangul, abia tăbîrcind panerele
pline de covrigi şi chifle calde, le cîţiva pasi după iaurgii, alergau,
înăduşiţi, covrigarii, adesea bătrîni evrei, împroşcînd şi ei ferestrele
cu refrene trezitoare:
,,Două chit1i de la Klainil Dau pe loc cu zăce bani".
Gîfiind, treceau tot o fugă briozarii, în izmene albe şi
cămeşoaie înflorită, încinsă cu o pestelcă lungă pînă în botine,
grăbiţi să-şi desfacă marfa înainte ca pîrdalnicul de soare să le
zvînte încărcătura. Cum n-aveau odihnă nici trimişii găinării lor
sau păsărarii, în faptul diminefii răsunau cartierele de stihuri rostite
cu tot focu l, pe inima goală:

52
„la, nene, căşuleanu
De la Ion Olteanu".
Cucurigu, boieri mari,
Da/i punguţa cu doi bani
Şi luaţi cite-un puiete
De /a Niţă, zis Juvete''.
Nu-ntîrziau nici zarzavagii, care patrulau străzile mai abitir
decîl poliţaii,cercîndu-le în cîleva rînduri, cu vc:rdeată pentru
borş, ori cu patlagelele şi ardeii ce se vestejeau încinşi de zăpuşea la
amiezii. Disperat, căci marfa nevîndută se scădea la simbrie, dte
unul se pomenea ~ipînd, prin fata unor geamuri : ,,4rdeia~ul I
Ardeiaşul!", atît de deznădăjduit, incit locatarii buimăciţi de somnul
prînzului ieşeau , cu părul vilvoi şi pe jumătate despuiati, să afle
cît mai iute, unde arde. Văzîndu-i aşa de îngroziţi, căc i pc la 1900
pojarurile izbucneau una-două, şi prefăceau în tăc iuni străzi întregi,
zarzavagiul îşi uita durerea ş i-i liniştea cu vocea domoală :
,,-Potoli/i-vă, neică, că nu-i nici u11 foc! Ard doar ardeii
dil1 coşuri! "
Bucuroşi că scăpaseră numai cu atîta, fără pîrjol, mahalagiji
îşi stupeau în sîn pentru „spărietură" şi
rîzînd îl mai descotorăsau
de nişte marfă.
Se întîmpla însă, cîtcodată, ca eroul să dea şi peste un
zapciu buclucaş, ce sărise din pat, cu strohul în cap, şi de ciudă că i-
a fugit somnul, înşfăca puşca din perete şi ,,pooc !" pe deasupra
bietului ambulant, care la vederea celor două ţevi găunoase, se
prindea cu amîndouă rnîinile de capetele coromîslei, îşi lua clopul
între dmti şj tîşnea, ca un glonte, deloc curios să asculte boscorodeala
tăunului înfuriat:
,,- Să mă mai vîri tu in boale şi altă dată, c-am să-ţi
ciuruiesc c ... cu sare şi... " şi de obicei nu-ş i mai isprăvea suduiala.
Fie că-l probozea consoarta: .,Stai ghinişor, Culai, c-a.isla-
i Ion Olteanul, care ne aduce bun.1iene şi brînză pe datorie", fie că­
i trecea supărarea, intra în casă ruşinat că şi-a pierdut cumpătul şi
l-au văzut vecinii trăgind cu puşca după zarzavagiul ce linea toată
strada cu legume şi brînză, -pe veresie.
Toamna, cînd tîrgul era plin de fructe, pe mulji dintre
neosteniţii maratonişti îi prindea noaptea cu coşurile încărcate. Şi
cîtc nu încercau, doar, doar s-or duce perele, perjele şi strugurii ce
sc mustuiau de atîta alergătură. Dădeau atunci tîrcoale pe la gardurile

53
internatelor, şcolilor şi regimentelor, se strecurau în spitale şi
cinematografe, aşteptau spectatorii să iasă de la teatru, iar la urmă,
coborau spre gară, la sfinta salvare, împărţind ce mai rămînea,
ceferiştilor, pe cont, pînă la leafa următoare. Mulţi dintre ei, fiind
minori, stîrneau mila ieşenilor şi nu o dată gazetele înfierau cruda
lor apăsare, precum Opinia din 23 septembrie 1923, în articolul:
„Copii exploataţi pe străzile laşilor! Un număr de copii sînt angajaţi
să vîndă struguri şi nuci pe străzi. Stăpînii lor nu le permit să se
întoarcă acasă pînă ce nu vînd şi ultimul strugure. De aceea
spectatorii care ies la 12 noaptea de la teatru sau concerte îi
întîlnesc pe bieţii copii cu coşurile în spate, pe la colţuri de străzi,
aşteptînd să vîndă şi ultima jumătate de kilogram de struguri".
Aşa îşi petreceau vara şi toamna, iar de multe ori iama, la
vremea socotelilor, nenorocoşii, mai ales copiii şi vîrstnicii, aflau
că de-abia îşi strinseseră banii pentru trenul de întors acasă. Ca să­
i economisească, bătrînii rămîneau adesea să petreacă iarna într-o
hrubă gheţoasă, tîrmocind pe străzi şi tîrînd prin nămeţi coşurile
încărcate de cărbuni, mangal sau bidoane cu gaz. Îngheţaţi bocnă,
abia mai suspinau: ,,Gazul! Gazuleanuuu !''
Din economiile strinse cu dinţii, unii reuşeau să încropească
cîte o „prăvălie" - un chioşc înzorzonat cu fructe şi poleială - aşa
ca Ghiţă Olteanul, bancherul, duhovnicul şi protectorul elevilor
Liceului Naţional, în faţa căruia trebăluiau din zori şi pînă în
noapte, lîngă ghereta sa de lemn ,/JOită albastru deschis", cum
scria fostul elev, Eugen Herovanu, autorul volumului Oraşul
amintirilor. Singura bucurie a celor 300-400 de „emigranţi" olteni
era doar jocul de duminică după-amiază. Primeniţi şi ferchezuiţi,
se adunau pe tăpşanul înverzit al Bahluiului vechi, la colţul străzilor
Moldova şi Marconi (astăzi Cometa) şi săltau veseli hora oltenească
şi căluşeii (arătaţi la Rusalii şi prin tîrg). Purtînd toată averea la ei:
punga cu băieră, în care-şi păstrau cîştigul, şi cîrja sau bastonul, o
ţineau tot într-un joc, după cîntecul unui caval sau ţîrîitul unei
scripci, îngînată de ţambalul lui Vasilache Olteanul - careva dintre
fraţii oploşiţi pe lîngă un fante muzicant, ce îi lăsase moştenire
piranda şi „pianul" -. În ceasurile acelea, huia valea Bahluiului de
fluierături şi strigături şi duduia pămîntul sub picioarele lor oţelite.
Frămîntînd ţărina, cutreierau tot malul, purtaţi înainte de unul mai
drăcos, ce dădea tonul la cîntece şi strigături, învîrtind cîrja, tot pe
sus, ca o morişcă . Fiindcă veniseră la Iaşi să muncească şi să
strîngă bănuţ cu bănuţ pentru împlinirea nevoilor lăsate acasă , îşi

54
tineau jocul cil mai departe de crîşme, de fete şi alte ispite. Atunci
cînd dădeau peste ei cîle un stol de ungurence cu obrllji albi şi
fote înfoiate, le jucau pînă le făceau o apă, dar când soarele
ajungea pe zare, 1.1nul după altul îşi îndesau pălăria pe cap şi
porneau singuratici spre gazdă, să fie buni de treabă a doua zi.
Întorcîndu-sc la Iaşi, vară de vară, cîţiva aveau să prindii
rădăcini şi, cum erau feciori harnici şi ch ipeş i, iar gazdele llveau şi
fete ochioase, au incepul să-şi ridice cuib lîngă cuib, pe valea
grădinarilor, statornicindu-se pentru totdeauna în maha.Jaua porecli tă
de un mucalit: ,,AdunaJi". Acolo şi-n mahalaua v ecină Lăutari,
poposeau la începutul verii plutoane de olteni voioşi, adesea cu
toată ci molia, oploşindu-se cite 9-1 O la o casă - precum fralii lor,
autorizali de Primăria Iaşului în iulie 1926 şi găzduiţi zece pe
strada Adunaţi nr. 23, afli zece pe strada Lăutari nr. 74, încă pe
alifia la numărul 72 şi Dunmczeu mai ştie în cc cotloane ale Bahluiului,
restul pînă la 66 1•
Căutîndu-le îndelung urma, prin oraşul cu peste 400000
de locuitori, în mahalaua Adunatilor avea să-i şi găsească autorul,
într-o zi de toamnă tîrzie, din anul 1984, pe cî\iva dintre !lăcăii
care au îmbelşugat viata ieşenilor din anii 1920- 1940.
Curmat de o durere crîncenă de şale, în căsuia pierdută
între albăstrele şi dumitril,e, la numărul unu din strada Marconi, se
voinicea să-şi îndrepte trupul, îndoit de poveri, fostul vătaf al
jocurilor, sprijinindu-se teapăn pe cîrja cirmuitoare de hori ş i sîrbe
tinereşti. Dintr-o ramă se uita îndurerat un chip crud de copilandru,
în straie nationale, silindu-se parcă să se deslipească de pe col\ul
brevetului ce-i ingăduia negoţul ambulant. Dedesubt, o foaie gălbuie,
cu migală liniată, mai păstra urma cîtorva versuri, stîngaci caligrafiate :
,,Ce răsună ? Ce s-aude? Sfot olleni, scăpai·ea noastră,
Ce glas dulce românesc? BucuraJi- vă, ieşeni I
Ce flăcăi ca bradul verde Voi cu inima română
Ochii noştri îi uimesc ? Cumpăraţi de la olteni r•

Autorul: Ion Creangă. Prins de bucuria ieşenilor şi zarva


gazetelor ce trimbitau, prin mai 1882, sosirea primului „transport
de şapte olteni - iar al/ii trei sosesc joi" (,,Curierul") aduşi să pună
pe roate aprovizionarea la dornicii iu, autorul Amintirilor - cetălean
activ şi părtaş la toate bucuriile urbei - nu rezistase ispitei să le
închine cîteva stihuri (Oltenii la laş,).

55
Mai la vale, pe strada Adunaţi la nr. I S, într-o odaie cu
prichiciurile năpădite de mere, gutui şi pere, se pregătea pentru
iernat „olleanul" Copoului, fostul copilandru care la 13 ani alerga
cu durligile goale pe străzile tîrgului, tăbîrcind voirucos cite SO de
kilograme de fructe. Singur, dintre uitatii firtati, pensionari, mai
purta încă iubita cobiliţă cu cele două coşuri de mlaje scoapte,
adunînd în ele sticle goale, de la locatarii blocurilor ce-i înconjurau
aşezarea. ,,Ca să nu-l găsească moartea stind degeaba acasă", după
vorba lui şugubeaţă. Pc strada Zimbrului (cîndva Trancu), la fel de
glodoasă ca pe vremea heraldulU1i domnesc, într-o ogradă zăhăită
de furtuna prefacerilor, aşteapta ziua despărţirii, duioase, de vechea
mahala şi întîlnirea cu apartamentul unui bloc, uitatul lăptar din a
cărui „fabrica", dimineaţa, zburau ca rîndunelele, cite 30 flăcăuaşi
ca să împartă tîrgoveţilor iaurtul, de vacă, în mii de cartonaşe, iar
la vremea înserării pe acel de oaie, din burduhănoasele oloaie2.
Deşi au trecut multi ani, peste jumătatea secolului, de
cînd au devenit locuitori respec1a1i în „dulce Tkgul leşilor", foştii
flăcăi ajunşi bunici şi străbunici, adormeau în gînd şi se trezeau
din vis, cu amintirile neuitate ale meleagurilor copi lăriei , din
frumoasa şi însorita Oltenic.

56
ID. ISTORIA UITATĂ

Huietul despre
FEREDEIELE „IDRIATICE"
DE LA RĂPIDEA tămăduirea cu „apă răce"
a mădularelor prinse de
tînji, reumatism, aritism
şi alte patimi fără leac, în 1-ara nemrească, a pus în zdruncin
Ocîrmuirca Moldovei şi, într-o zi, doctorul Costache Virnav a fost
îndemnat să se ducă numaidecîl la Grefenberg, să ia cunoştinţă de
„metoda jenială" a vestitului Prişnil sau Priessnitz, cum îi zicea
nemţimea. După porunca domnească, a întîlnit pe marele doftor, i-
a însemnat poveţele, a cercetat unele dinlre cele vreo 40 de
aşezăminte cu feredeie „idriatice" apărute ca ciupercile prin toată
Europa, a măsurat acareturile şi s-a întors acasă tobă de ştiinţa
îndreptării cu apă de izvor.
Odată ajuns în capitala Eşilor, pe la 25 iunie 184 I , a şi
înfăţişat cinstitei Ocîrmuiri o predoslovenie despre cele văzute şi
auzite, însoJită de planurile trebuincioase pentru înfiintarea unui
ospital orăşenesc şi a faimoaselor feredeie cu 84 de crivaturi,
dintre care vreo 60 pe parale, la îndernîna celor cu punga pl ină, iar
24 de pomană, sorocite celor săraci.
Aşezarea lor urma să fie la munte sau ,pe un Ioc cu
izvoare bune de apă dulce, cu aer curat şi priveală desfăt§toare,
sau pe Răpidea sau pe dealul Păunului, unde nici priveala, nici
aerul, nici izvoarele nu iartă a dori mai mult" (Istoricul Spitalului
Sf. Spiridon din Iaşi). Cum or fi primit bărboşi i din Divan năzbîtiile
doctorului Vîrnav nu se mai ştie, însă, sigur, spre case au pornit cu
credinţa întărită că scăldătorile strămoşeşti în apele limpezi şi iuli
ale Bistritei, Moldovei, Siretului şi Prutului erau mai ieftine, mai
Io îndcmînă şi, de bună samă, mai rodnice, căci aveau apă din
S7
belşug, nu ca „bazenurile şi copăile doftorului" în care apa urma
să ţîrcîie prin nişte ţevi.
Scărpinîndu-se după ureche şi ridicînd sprincenele la rîndul
său, domnitorul Mihalache Sturza i-o mai fi dat o dată dreptate
doamnei Smaranda ce cutreiera cîte şase săptămîni apele Prutului,
cu ghereta de baie tocmită pe o plută, oprind ba la Stînca
Roznovanilor, ba la Trifeştii Negruţilor, unde se îmbăia de două -
trei ori pe zi, cu nădejdea că va curma sterpiciunea de care suferea
trupul ei doritor de urmaşi la tronul Moldovei.
Pe vremea aceea, băile de la Prut aveau mare căutare şi,
cum îşi amintea mai tîrziu Iacob Negruzzi „Satul Trifeştii-Vechi
(acum Hermeziu) era, de pe la sfirşitul Junii august, adăpostul a
foarte numeroase familii de orăşeni, care se aşăzau acolo pentru a
face băi. A-şi unge trupul cu nămolul sau nisipul acestui rîu şi a se
scălda apoi în undele sale limpezi era nu numai foarte plăcut, dar
se credea a fi şi o cură eficace, contra sterilităţii femeilor, contra
reumatismelor, anemiei şi altor boli". (Din copilărie').
Oricum, coama dealurilor Răpidea (sau Repedea) şi Păun,
cu izvoare de ape reci şi o privelişte fără seamăn, pe deasupra
pădurii de fagi şi stejari bătrîni ce coborau pînă la marginea
Socolei, dincolo de care se vedea capitala ca într-un desemn cu
limpeziciuni de cristal, intrase în ochii lumii.
Luînd-o înaintea altora care probăluiau, nu fără noimă,
locurile, un doctor polonez, pe nume Godlewschi, a şi tocmit nişte
meşteri apucîndu-se să mărească luminişul din jurul găoacei ascunsă
sub straşină, chiar lîngă şleaual cel mare al Galaţiului, netezind
hîrtoapele, ridicînd acareturi şi abătînd izvoarele spre locul dosit
de vijelii, pe care urma să înalţe faimoasele feredeie.
Deşi tîrgoveţii priveau la început cam într-o dungă căsoaia
de pe zare, gîndindu-se că doar ţărcile şi hultanii s-ar duce cale de
jumătate de poştă, să se îmbăieze printre nori, cînd în tîrg erau,
slava Domnului, feredeie reci, la Bahlui, iar clocotite prin toate
mahalalele şi mai cu seamă la feredeul turcesc, mai de voie, mai de
nevoie, unul cîte unul au început să ia drumul Răpidei.
Primii au fost ologii şi bicisnicit cărora nici cuvioasa Paraschiva
nu le găsise leacul, cu toată ajunarea pe lîngă sfintele moaşte, în
noaptea de 13 octombrie, mai apoi cei curmaţi de şale şi lehămetiţi
de descîntecele şi călcăturile babelor, iar la urmă, tot felul de
damblagiţi şi trăsniţi de năpaste la cap sau în mădulare .

58
Pe la 1849, feredeiele erau vestite, ca să mai fie de trebuinţă
vreo lămurire în afara anunţului publicat de gazeta ,Albina
Românească", din 27 mai, prin care se vestea deschiderea sezonului:
,,Jncuviinţîndu-se jos iscălitului de către Înalta Ocîrmuire,
diriguirea feredeilor idropatice de la Răpidea, - unde şi un doc:tor
de medicină se va afla măcar de două ori pe săptămînă pentru
povăţuirea medicală, la cazuri de boală - se face cu11oscut onoratului
public deschiderea acestui aşezămînt. Atît cei bolnavi cît şi cei
sănătoşi, ce vor a petrece pentru plăcerea lor cîtva timp la RiI.pidea,
vor găsi odae, masă şi tot felul de îndemnuri după Jocu şi timpu".
Farmecul Răpidei, cu pădurile răcoroase şi viile bogate,
era aşa de mare, încît mulţi tîrgoveţi îşi petreceau vacanţele acolo.
Printre „fericiţii" ce se aflau la băi în vara anului 1868, nimerea şi
profesorul universitar junimist Ion Melik, care, într-o scrisoare din 30
iulie, trimisă chiar de acolo, mărturisea amicului Gheorghe Roiu că,
la două zile după cununie, s-a întors să-şi petreacă luna de miere, la
o vilă făcînd pe deasupra şi „feredeu de două ori pe zi".
La Răpidea se întrema, pentru cîtva timp, bătrînul scriitor
Costache Negruzzi, a cărui moarte o şi anunţase jurnalul bucureştean,
„Românul", dînd prilej gazetei „Curierul de Iaşi" din 30 iunie
1868 să-l probozească, vestind că poetul „trăesce din fericire. De
cînd s-a strămutat la Răpidea, unde întrebuinţează cura de apă
rece, unu progresu mare spre îndreptarea sa este evidentă". Pentru
orice eventualitate, acolo şi-a făcut şi testamentul în 4 iulie 1868.
Aici îşi căuta alinarea şi poetul Neculai Schelitti traducînd Suferinţele
lui Werther de Goethe şi scriind poesia Dedicaţiune lui Werther,
marcată „Răpedea, 1870".
Prin 1877 „ Curierul" vestea cititorii că Feredeile - numite
pompos şi ,Institutul Santa Maria" şi trecute sub conducerea
doctorului Lukasevski din uliţa Golia - ,, vindecă reumatismul şi se
deschid la 20 mai". Potrivit gazetei, acei care n-aveau trebuinţă de
băi pentru îndreptarea beteşugurilor trupeşti, găseau în schimb var
hidraulic - ce se transforma în ciment - pentru meremetisirea
beteşugurilor de la case şi oase.
Vrînd să transforme Răpidea într-o adevărată staţiune
elveţiană, profesorul Alexandru Şendrea, în proprietatea căruia se afla
dealul întins pe vreo 25 de fălci cu păduri, fineţe şi livezi, a construit
în mijlocul parcului un fastuos stabiliment cu două etaje, 18 camere
de otel, restaurant, saloane, sală de masă, băi sistematice reci şi cu
aburi (la subsol) şi bazine cu apă rece, cît şi o gheţărie în pădure.
59
Un omnibuz acoperit, purtînd firma ,/Jăi/e Răpidea " şi
tras de patru căi, purta cu mare viteză vizitatorii între stabiliment
şi bariera Socola, iar, la comandă, îşi lua oaspeţii, cu tot calabalîcul,
direct de acasă.
La băile Răpidea poposea, prin iunie 1884, A. Chibici
R îvneanu, iar în august, acel aşi an, şi poetul suferind Mihai
Eminescu, aflat în covalescentă la Iaşi. Scriind lui Titu Maioresc u
despre vizita acestuia, junimistul Petre Missir îi comunica, cu
părere de rău, că poetul „n-a voit să facă hidroterapie fiindcă n-a
fost nimeni să-l silească". Îndemnat de V. Burlă, şi cu avizul
doctorului G. Pastia, avea să încerce, totuşi, un tratament prin
1886, spre salisfaclia bunului său prieten Miron Pompiliu, care-l şi
vestea pe Titu Maiorescu, la 12 septembrie 1886: ,Eminescu e
mult mai bine. A fost cîteva săptămini la Repedea unde a făcut băi
regulat. El continuă băile şi acum".
Astfel, avea prilejul să-l
cunoască tînăra şcolărită Coralia

B i Ie UeJt edr. a
i"t Gatoschi (Riria), căsătorită mai
(l &:a.s• za.,i) . tîrziu cu A. D. Xenopol. Scriind
Eleclroth6raple. Muagiu.
unei colege, putea să povestească
$ TABILIIIENT HTDROTHERAPIC
sub direc11unea 0-rulwi Pa1tia foii a1i1- mai multe amănunte despre
tent Dr. Sahindler (6rlffeltber1). intilnirile cu poetul în preajma
Se r,comon~• I• lui.o b6lel1 <nronlce. căruia căuta să se afle mereu,
I . Bdlele ,7,temalol oeno, : Hyttult, R1·
, pc,cllondrle, Melanulle, lrrlLllle O.rrbro•1pl• lăsînd posteritălii şi o pitorească
ull, lmpolto\a, anomii il 11,u,r11tlanl corobrm .
1. la mulle b6l• dt lalml fi p1lmoal. descriere a locurilor: ,, O I Repede
I I. T611 dlath-lt r 8yphlll1, ur0Mo1a. •
pod11r• •••m•ti1m •• toi oor t11lal lor ote. ote.
4. ln aonile • I ml,,._, ltrtt•l•rll&II d•,1
, mte1lro111fo, R11mlrrholde.
.frumoasă şi mult desfătătoarei ici
colo sămănată de cîte un
• I, Io b61ele cillor o„1to-orloaro.
t , Io tdie bdlolo do 1to■aob fi lalestl•• delişor,I pe-a căror coborîşuri,
CI 1611 compll.,.liolt lor.
7. lhllo lorme cit ,.,.1,,11, •oc•a•I• oh• vî/ce le -ncfntătoare,I auzi
,..............
IIH te la anii 1,-11 •■-1 ••I . ." •• eu
8t•rt••" •• INO,. .. la li Kalo tl u
murmurfnd vecinic al apelor
dora pia& la htlo l•I A„111. l'lelaH■rl a M izvor'. Stabilimentul avea în fată
adrtoa la Dr. Pailtla, ,t,.., Bt lua, 1, ,1. o grădină cu alei tăiate de
I •
undele unui pîrîiaş foşnitor, iar
in spate un crîng umbros. Tînăra
adoratoare îl găsea adesea pe o bancă însorită de sub un tei.
Fiindcă Riria ţinea un album, ca toate şcolăriţele timpului, în
preajma despărţirii şi în amintirea zilelor petrecute acolo (iulie-
septembrie, 1886), Mihai Eminescu avea să-i scrie poezia „La steaua"
- păstrată pentru veşnicie, lîngă o floare presată, de mica admiratoare
şi publicată în revista „Arhiva" din anul 1902.

60
Băile - ,Primul stabiliment de ffydroterapie dia Rornânili' -,
deschis de la J iunie la 1 octombrie, se aflau atunci sub cond11cerea
doctorului G. Pastia, asistent al doctorului Schindler de la Grăffenl>erg
şi se recomandau pentru toti ,,morbii chronici, precum aevrozcle,
morbii intreJinuµ de diatheza reumatismal§, morbii tubului digestiv
şi ale organelor lui, morbii organelor genito-urinare, syphilisvl...
chiar şi impotenţa" cum anunţ.a „Curieruf' din 17/29 aprilie 1 &85.
Rămas, după moartea bătrinului Şendrea, soţiei sale, Profrra
Şendrea, a încercat, şi ea, un timp să-l mai menţină, închiriindu-l
vechiului antreprenor Lascăr Vişan (1890). Activ şi dornic ca Răpidea
să devină o staţiune balneară reputată, acesta n-a precupeţit nici
un efort să atragă vizitatori din toată tara . Pentru distracria
„vilogiaturiştilor", dădea baluri, invita trupe de artişti să prezinte
spectacole în marele salon al restaurantului sau în amfiteatrul săpat
în malul dealului, organiza seri venetiene cu artificii şi excursii
vesele la Poeni, la Dobrovăi sau la schitul lui Tărîlă, despre care se
vorbea zile de-a rîndul şi se scria în gazetele timpului. Excursiile
la schit, anuntale cu multe zi le înainte, stîrneau senza(ie în tîrg şi
atrăgeau la Răpidea sute de oameni. În dimineaţa hotărîtă, prin
curtea stabilimentului foiau tîrgoveiii anume sosiţi cu trăsurile,
vilegiaturişti i sculaţi cu noaptea în cap ş i majoritatea pacientilor
vrednici să-şi arunce cit colo prişnitele - compresele - ce le oblojeau
mădularele şi să se mişte prin marele cerdac, pentru dezmorţirea
picioarelor. La ora stabilită, după purcederea carelor pline cu pleduri,
cuverturi, mantale, balerci cu vinuri şi bere, saci cu pîine şi lăzi cu
mezelicuri, ascunse printre bolovanii de gheată şi o întreagă
populat-ie de păsări jertfite pentru ţepuşe, un ofiţer galonat, în
uniformă de paradă, ieşea pe terasa de la etaj. Grav, suna „Adunarea"
şi a celor pe care-i prinsese vremea prin bazine şi-n butoaiele cu
apă pentru tratament - să nu piardă cura - la restaurant sau chiar în
cîrcimioara cu vin „tonic", aciuată şi ea mai la vale de băi, în
marginea şoselei.
La semnalul „lnainte", întreaga trupă de babaci, băbăcuţe,
duduci şi duducu\e, cu ofiţerul în frunte, pornea pe cărarea sc~itului,
lăsînd carele şi trăsurile să-şi poarte povara, scirţîind prin drumul
mare. Pe lîngă cîrdul pestrit de amazoane, berbanţi şi cucoane,
tinînd într-o mină poalele rochiilor grele, iar în cealaltă cortelele şi
capelele cu pene zburlite şi cordele aninate prin schini, se luptau
vitejeşte, lărgind potecile, zăngănind şi sbîmîind ca la război,
săbiile ofiţe~ilor chipeşi şi bastoanele de abanos ale cavalerilor

61
monoclaţi, siliţi să-şi caute prin cături jobenele smulse de carcadîrii
vrăjmaşi. În jur trepădau, înainte şi înapoi, o sumedenie de negustori
ambulanţi, dînd ghes cu bomboneturi, limonăzi şi cofe cu îngheţată.
Primind defilarea fantasticei coloane, cîte un cizmar aciuat pe
lîngă poieniţele de popas , inspecta din mers încălţările
excursioniştilor, reparînd la moment pe acele sfirtecate. La rîndul
lor, papugiii cu umerii încovoiaţi de felurită papucărime, îi vînau,
îară cruţare, pe acei cosiţi de bătături sau botinele prea strîmte,
îmbinîndu-i cu încălţări uşoare, mai nimerite pentru drum. După
cîteva ceasuri de mers cu poticneli, popasuri, rîsete şi scînceli,
avant-garda armatei lui Papuc ajungea la porţile schitului, punînd
în zdruncin muzicile pregătite s·ă dea onorul şi gloata negustorilor
sosiţi dis-de-dimineaţă cu bunătăţi, vinaţuri şi bere. Aşteptîndu-şi
drumeţii înfometaţi, tarabele înfăţişau la vedere maldăre de pastrame
şi scrumbii, castroane cu ţîri sau icre, ghiudemuri şi brînzeturi,
găini abia fripte, colaci, chifle şi pîini abia ieşite din cuptorul
schitului, închiriat de careva dintre brutarii tîrgului. Zeci de
marchitani, săltînd coşurile pline, asaltau ţîncii cu păsărele şuierătoare,
mingi jucăuşe, ţignale şi trompete ţîfligite, iar pe duducuţe cu
oglingioare, panglici, testele de ace, şipuri de odicolon, săpoane
de iasomie şi felurite testemele.
Fiindcă duminica sau în ziua hramului - Adormirea Maicii
Domnului - de 15 august, la schit se adunau şi o sumedenie de
ţărani, veniţi încă din ajun, petrecerea excursioniştilor se transforma
într-o mare sărbătoare cîmpenească, iar Guţă Budrigă, fabricant de
fluiere, făcea mare dever, împărţind marfa copiilor şi dînd lecţii de
cîntare flăcăilor.
Mulţimea cuibărită pe iarba moale în poiana schitului sau
pe lîngă mesele săpate în malul dealului, ciocnea cu voinicie
garafele şi ulcelele cu vin, ascultînd flaşnetarii şi lăutarii ce se
plimbau de la un grup la altul, cîntînd „Mulţi ani!" şi împărţind
planete norocoase.
După ce merindele se terminau, iar butoaiele secau, la
ceasul cînd soarele scobora la chindie, se da semnalul de „Stingere".
În chiote şi veselie, excursioniştii catadicseau să pornească spre
case, despărţindu-se cu mîhnire de peisajul fermecat al schitului.
Vădit încîntat după o asemenea expediţie, un gazetar de la
Ecoul Moldovei publica, la 25 iulie 1896, un reportaj de la faţa locului:
„După cît constatăm băile de la Răpidea sunt anul acesta
frecventate de mai multă lume ca anii trecuţi.
62
Un număr mare de persoane din oraşul nostru s-au insta.lat
acolo, parte pentru căutarea sănătăţii prin hidroterapie, parte însă
pentru aerul curat şi răcoros ce se găseşte acolo... Distracpile nu
lipsesc la Răpidea, dar cea mai principală şi zilnică sunt ex.cw siile
la schitul Tiiriţă şi în pădurea Poeni. Aceste excursiuni se fsc in
compunere cu multi vizitatori ce urcă Răpidea pentn, cfteva ore
spre a se întoarce scara fn oraş".
Amintirea stabilimentului pitoresc avea s-o l)ăstreze şi
profesorul N. Leon, care, într-o zi, a aflat acolo pe faimosul cupletist
l. D. Ionescu de la Union, distrînd vilegiaturiştii cu versurile lui
lanov, iar altădată l-a înlîlnit pe Octav Băncilă, furînd pe hîrtie
fărîme din peisajul fără seamăn al Răpidei.
Fugind de mulţimea gălăgioasă „pe virfu l dealului pietros
a cănii blocuri de diferite forme ies afară ca pumnii strfoşi ai unor
monştri", publicistul M. Gh. Bujor, înfiorat de imaginea oraşului
ce sclipea în depărtări „ca aurul la lumina soarelui" şi asurzit de
muzicile şi chiotele petrecăreţilor de la hram, imortaliza şi el
priveli ştea Repedei într-o zi de 15 august (1901).
La hramul din anul 1886 participase şi poetul Mihai
Eminescu plecînd cu carul de la băi, alături de o coloneleasă,
fiică-sa şi mica sa adoratoare - Riria -. A rămas I.a schit cîteva ore
„plimbîndu-se, discutînd şi gustînd din ploştile celor ce petreceau
sub copaci" şi trăgînd la urmă şi un puj de somn, lîngă un monnî.nt.
Fiindcă aşezămîntu l se afla sub povara unui împrumut de
vreo J 925 de galbeni, cu dobîndă de 25 % pe an, făcut de Şendrea,
pentru înzestrarea frumoasei staţiuni, la 20 octombrie 1893, .,B5i/e
Răpidea" din comuna Bucium, plasa Codru, judeţul laşi, cu cele
25 de fălci de părnînt, fînete, arături, păduri, livadă şi toate acareturile
lor, compuse din un corp principal - cu vreo 18 încăperi - alte
două mai mici, grajduri şi gheţăria, se vindea, fără milă, la mezat.
Aşa cum se întîmplase şi cu Olimp, Longa Vita şi celelelalte locuri
de ospeţie, cîrmuite de oameni inimoşi şi cu sufletul mare, nici
acestea nu-şi îmbogăţiseră ctitorul. Băile Răpidea ajungeau la Maria
Simionescu, stăpîna galberulor. După un timp devenea proprietar
ieşeanul A. Bădărău, care a încercat şi el să dea un suflu frumosului
stabiliment, mai a les că apele sale, analizate prin 1894 de farmacisn1l
S. Konya se dovedeau a fi dintre cele mai „pure" din iară, avînd
gustuJ plăcut, răcoros şi calitatea celor care ,,a.limentează oraşul
Viena". Cum debitul era mic pentru alimentarea oraşului, eruditul
farmacist susţinea cu tărie îmbutelierea lor, ca apă de masă şi
63
extinderea statiunii cu mai multe vile, considerînd „că cu greu se
va putea găsi o altă Localitate care ar întruni toate condiţiile
pentru u.n stabiliment de hidroterapie, ca dealul Răpidea".

Stejarul poetului
Faimosul aşezămînt, iubit şi apărat de oamenii luminaţi ai
Iaşului, avea să dispară, totuşi, în iarna anului J 9 I 6-1917, cînd la
Repedea s-a cantonat un regiment decimat de tifos, iar ostaşii,
îngheţaţi şi cuprinşi de friguri, au ars tot ce s-a putut, de la
duşumele, mobilă, tîmplărie, la acoperiş, rămînînd după război
doar zidurile goale, cu găurile uşilor şi ferestrelor rînjind sinistru şi
cu mii de nume trecute în nefiinfă, scrijelate în tencuială. Nemaiavînd
putere să-i mai redea splendoarea, Bădăru a refolosit o parte de
cărămidă la vila ce şi-o construia în via din Copou.
Bătrîna aşezare, ocolită de noua şosea ce şi-a găsit alt
făgaş, pe vechiul drumuşor al schitului Tărîfă, părăsind povîrnişul
prăpăstios din faţa băilor, mai tresărea odată, prin 1936, cînd
primarul O. Racovită tăgăduia laşului slatiunea balneară „Repedea"
cu vile şi hoteluri elegante, măsurînd locul pregătit pentru parcelare.
Mai firziu intra în planurile altui ieşean, la fel de nenorocos:
farmacistul Gh. Beceanu, care dorea să înalţe pe zarea albastră, un
laborator farmaceutic luminos si strălucitor ca zăpada. Grăbii , a
adus meşteri, a ridicat alte ziduri placate cu faianţă, a turnat
mozaicul... dar al doilea război tăia şi aripile acestui vis. Proaspetele
construcfii, prefăcute iarăşi în ruine, aveau să rămînă Ia marginea
şoselei, ca nişte oseminte spăl ate de ploi şi bătute de vînturi, pînă
64
Motelul Bucium
ce Beceanu le-a predat Sfatului popular al Regiunii laşi pentru
casă de odihnă. La rîndul său, Sfatul le-a cedat O.N. T.-ului pentru
construirea motelului Bucium, (ospetie cu vreo 70 de locuri din
anul 1967). Asaltat de Dacii, Skode, Moskviciuri, Trabanturi şi
turişti, dromaderi neosteniţi (prin anii „70"), duminica, mai ales,
pe zarea dintre nori, se adunau nenumăraţi ieşeni dornici de aerul
curat şi apele de cristal ale bătrînelor băi, pierdute în hăul uitării.
Povestea lor o mai şopteşte uriaşul stejar de lingă şosea, în nopţi le
negre de toarnă tîrzie, cînd tulpina sa, aproape uscată, se zbuciumă
răsucită în calea vînlurilor nemiloase, geme prelung şi loveşte
crengile desfrunzite, ca nişte braţe disperate, murrnurînd în surdină,
ca un violoncel, o melodie tristă şi frînturi de vorbe neîntelese.
Despre un poet cu fruntea înaltă şi ochii mari, privind cu tristeţe şi
fără noimă icoana îndepărtată a oraşului iubit. Despre Ion al vădanei
Ilinca şi Gheorghe al lui moş Neculai: despre Vasile al babei
Frăsina şi ... şi despre alte sute şi mii de feciori cu buzele arse şi
trupurile toropite de arşiţe, cbemînd cu voce stinsă, la căpătîiul tare,
din paie îngheţate, nume scumpe de mame, tali, copii şi bouleni
rămaşi în satele lor sărace 1 • Despre... atîtea alte întîmplări, pe care le
mai susură şipoţelul mutat de la cişmeaua băilor (părăsită pe deal - în
fostul camping -) la cişmeaua din vale, unde gîlgîie toată ziua,
cuvintele învăţate cu vreo sută de ani în unnă:
„Nicăieri nu-i apa mai bună ca la Răpidea !" Stabilimentul
de hidroterapie de aici a fost cel dintîi din Moldova, înfiinţat de
aga doctor Vîma~.
65
PALATUL DEZROBIRII Bulevardul CopouJui, păstrează
dea semeni o mu l ţime de
amintiri tulburătoare din viaţa, de altădată, a uitatelor palate rămase
ca vestigii clin fosta capila lă. Uliţa de promenadă la început se
strecura, strîmtorată, printre acareturile boiereşti. şi se numea Podul
Verde, datorită faptului că era căptuşită cu scînduri lungi, de
stejar, ca un pod, pe tot întinsul mărginit de vii şi tivez~ pînă la
Grădina Publică. Datorită vechimii de peste un secol şi jumătate,
mai toate clădirile au cîte o legendă sau o poveste.
Prima pe dreapta, cum se urcă, a fost casa Elenei Păstrăvanu
în care s-a aciuat, cîndva, Clubul crescătorilor de cai - Jokey-Club.
Prin anii „60" s-a demolat pentru construcţia Casei Tineretului. A
doua în schimb, cu bolta adîncă pentru trăsuri şi pereţi de cremene,
se menţine întocmai.
A pierdut numai zidul înconjurător ce dădea înfăţişare de
cetate aşezării marelui logofăt Dumitrache Cantacuzino Paşcanu şi
a logofetesei Pulcheria sau Profiriţa.
Bogată şi plină de viaţă, avea în faţă o grădină umbroasă,
iar în spate toate cele trebuincioase gospodăriei în care slujeau
cîteva zeci de robi ligani: cuhnii, hambare, pătule, grajduri pentru
vreo 24 de cai, şuri pentru trăsuri. Fiind socotită între cele mai
importante din tîrg, era vizitată de toată protipendata capitalei,
seara La jocurile de cărţi participînd şi unii membri ai Divanului.
Aici avea să se petreacă şi o dramă ce urma să influenţeze mersul
societăţii din Moldova anilor Unirii.
Potrivit obiceiului vremii, boierul, stăpînul sălaşelor de robi,
îşi aducea, periodic, pentru slujbe, La palat, cîte un pîlc de ţigănuşi şi
ţigăncuie, de La moşie. Într-un an s-a nimerit şi o fetişoară, Maria, de
frumuseţe rară, care a fost destinată serviciilor cucoanei.
Între alte sarcini, ea trebuia ca seara, după moda timpului,
să-i îndulcească somnul stăpînei, frecîndu-i picioarele. Lăudîndu­
se cucoana logofătulu~ cu talentul cameristei, acesta a poftit-o să­
i mîngiie şi lui oasele. Dar, rară ştirea nevestei, i-a mai pretins şi
alte „servicii" terminate, la urmă, cu naşlerea unui danci, numit
Dincă, frumos şi aducător la chip cu slăpînul. Înţ.elegătoare cucoana
Profiriţa care nu avea copii, a măritat-o iute pe Maria cu un vizitiu
bătrîn. Asemenea întîmplări se petreceau în mai toate casele boiereşti,
nevestele fiind bucuroase că aventurile bărba!ilor nu ieşeau de sub
acoperiş, prin tîrg, cu pagubă în avere. Murind stăpînuJ , logofeteasa
l-a luat în priveghere pe Dincă, dîndu-1 pe mîna unui dascăl să- l
înveţe carte, îmbrăcîndu-1 ca pe un cuconaş şi folosindu-l ca valet.
66
Plecînd Ia Paris pentru mai multă vreme, Profiriţll 1-a dlls şi pe
tfoăr, punîndu-1 să înve1e meseria de bucătar într-un mare restau-
rant. În plus Dincă frecventa cercurile culturale, gazetăreşti, ascllltind
conferinţe, prelegeri, instruindu-se suplimentar. Astfel cunoscuse
pe fondatorul bibliotecii şi capelei române din Paris - pe popa
Vîrnav - care ştiindu-i situaţia de rob tigan, în Moldova, L-a îndemnat
să nu se mai întoarcă în ţară şi să rămînă acolo, urmînd să primească
un truc serviciu la bibliotecă şi capelă.
El n-a vrut tinînd să rămînă recunoscător cucoanei care îl
crescuse. Faptul că era bine educat şi frumos, fiicu pe o fată din
Paris, Clementina, să se îndrăgostească de el, amîndoi plănuind ca
după sosirea în Iaşi, să se căsătorească. Numai că, ajungînd acasă,
Diocă s-a întors la situaţia de rob, fiiră 01c1 un drept. Aflînd
logodnica că aJesul ei este rob, feciorul unei ţigănci, a rămas
dezolată, îndepărtîndu-se de el cu răceală.
Disperat, Dincă se ruga de stăpînă să-i dea carte de el ibcrare,
cum fiicuse boierul Dumitrachi cu mama sa, Maria. La toate
rugămintile, cucoana Profirita rămînea de piatră şi nici ou voia să
audă. Se ataşase de băiat ca de feciorul ei, ţinea la el şi dorea să­
I aibă aproape, pînă la moarte, cînd voia să-l elibereze, lăsîndu-i o
parte din avere. Vedea în chipul său pe Dumitrachi.
În zadar intervenţiile prietenilor casei, ale rudelor, ale
demnitarilor timpului, care veneau seara, invitaţi, la masă. Stăpîna
nu accepta. Se temea că, după eliberare, Dincă va fugi cu franţuzoaica,
lăsînd-o singură. [ntervenţiile au ajuns pînă la domnitorul Grigore
Ghica, neporul logofetesei, care, la intervenţia unei prietene intime,
pusă la cale de George Sion, a venit în seara de 27 noiembrie
1855, la stăpînă să-i ceară carte de eliberare pentru erou. În locul
său i-a promis al\i I 00 de vieţu itori. Ba cbiar a şi ameninţat-o că­
I va face pe Dincă şătrariu sau sluger, functji ce-l scoteau din robie.
A rugat-o în toate felurile, dar fără nici un efect. Mătuşica, din
contra, i-a arătat că, de la naşterea lui Dincă, a prins „un amor
nebun" pentru el. L-a crescut din dragoste şi dorinta să-l facă om
şi nu se mai putea despărţi de dînsul, socotind că n-ar mai putea
trăi o zi fără să-l vadă. Era leit cuconul Duirutrachi. ,.blînd, ascultător,
cuminte, deştept, frumos". Înduioşat, domnitorul i-a sărutat mîna
ca nepot, iar cucoana pe a lui, ca domn.
La capul de jos al scării îl aştepta Dincă, căruia i-a spus
cu voce blîndă şi întristare: .,N-am făcut nimica cu stăpîna ta. Dar
tu nu-ţi pierde speranţa. Mai ai răbdare cîteva zile."
67
Băiatul însă n-a mai avut răbdare. Fiind muştruluii de
stăpiQă, după ce a plecai domnitorul, adînc tulburai, a luat un
pistol cu care a împuşcat pe Clementina în inimă, spulberîndu-şi
apoi şi lui creierii prin a doua împuşcătură. Domnitorul a primit
vestea la Palatul Ocînnuirii (unde-i acum Palatul Culturii), în timpul
unei şedinte de guvern. Emoţionat, s-a găsit şi el vinovat că n-a
avut tăria să curme pe loc robia lui Dincă şi, întristat, a cerut
Divanului să ia măsuri de dezrobire a ţiganilor. În ziua următoare
Uoi, 28 noiembrie 1855) pe adresa Sfatului Administrativ
(Guvernului) sosea Ofisul Domnesc nr. 1166 prin care cerea
ridicarea sclaviei din Moldova, cu despăgubirea celor în drept.
Sfatul Administrativ şi-l însuşea, aplaudând iniţiativa (,, Gazeta de
Moldova nr. 94). La 3 decembrie se discuia problema în Divanul
Moldovei, iar miercuri 7 decembrie 1855 acesta adopta proiectul
de lege propus de Sfatul Administrativ.
Cu număru l 49 din 11 decembrie se promulga de domnitor.
Legea hotăra la capitolul LI :,, ToJi ţiga.11ii sm1t liberi şi nu mai e
permis în Moldova de a fi sclavi, de a se vinde sau cumpilra
oameni". Stăpînii primeau cîte 8 galbeni pentru lingurari ori vătraşi
şi numai 4 galbeni pentru lăieşi . Ministrul de Finanie, Petru
Mavrogheni, prevăzuse sumele de răscumpărare în buget. Mull'i dintre
slăpîni au aplicat legea imediat, refuzînd despăgubirea. Colonelul

Comandamentul Corpului lV de Armată

68
Mihail Kogălniceanu ceda chiar leafa de căminar în folosul fondurilor
pentru despăgubire. Legea a fost, bineîoJeles, primită cu satisfacţie în
toată Europa, unde sclavagismul fusese desfiintat.
Luînd exemplul Moldovei, Muntenia desfiinţa şi ea imediat
robia ţiganilor.
Distrusă sufleteşte, cucoana Profiriţa-Pulcheria încllidea
pentru totdeauna salonul primitor din Uliţa „Podul Verde", donînd
averea spitalu lui întemeiat de logofăt în Tătăraşi (Spitalul Paşcanu),
ş i apoi se stingea ca ,P candelă" cerind Creatorului s-o ierte
pentru ,,răul ce a făcut lui Dincă". Privind palatul, rămas multă
vreme pustiu, bătrînii ieşen i îi z iceau „Palatul dezrobirii ţigani.lor"
În anul 1860 urmaş ii logofătului îl vindeau lui Grigore Cozad ini,
de la care, în 1872 trecea la fratele său, Dimitrie Cozadini, şl apoi la
Corpul IV de armată. Acesta mutindu-se în palatul Roz novanu, îl
lasă Şcolii fiicelor de ofiţeri.
Reparat, prefăcut, pierdea ş i zidul înconjurător, înlocuit
cu un înalt grilaj metalic.
Lagăr de prizon ieri, între martie şi noiembrie 1944
adăpostea, vremelnic militarii luaţi în captivitate pe frontul de la
Breazu, devenind un timp ,/'alat al înrobirii". Curăţat sumar şi
spoit apoi în grabă, pentru a se şterge miile de inscripţii, semnături
şi apeluri disperate, scrise pe ziduri, în toate limbile, de ostaticii
frontului - ruşi, ucrainieni, letoni, moldoveni... în prima parte a
intervalului, şi de germani, români, italieni după 23 august, prin
I950 era dat în stăpînirea studenţilor, adăpostind e legantul căm in
„Ton Niculi" al Institutului Politehnic. Din anul 1953 îşi schimba
definitiv destinaf,ia, fiind transformat în Palat al Pionierilor (devenit
al Copiilor şi Elevilor după 1989), spre bucuria, probabil, a cucoanei
Profiriţa din Ceruri, care şi-a dorit în jur copii, iar pierdereaa lui
Dincă i-a fost fatală.

LA MUL ŢI ANI, IAŞI! Cu huiet şi harapnice, buhai uri,


tălănci şi urături strămoşeşti,
trecuse şi ultima noapte a preafericitului an 1846, iar miercuri, l
ianuarie curgător, în liniştea dimineţii de cleştar, se mai auzea doar
hăitul îndepărtat al unei roate de flăcăi întîrzîiaţi pe la vreo fată
din dealul Tătăraşilor şi vocea domoală a unui gospodar ce răsturna
brazde de omăt sub plug, rostind răspicat o urare străveche.
Trudi!i după petreceri le nopţii de Ajun, tîrgovetii horăiau
fericiţi şi numai !încii, cu promoroaca-o sprîncene şi ţurţuri sub

69
nas, cutreierau mahalalele, în stoluri gureşe, semănînd pe apucate
cerdacurile sau tinzile deschise.
Zăvorîte, oblonite şi brăcuite ca după jaf, dormeau şi
magaziile din bollile Ulilii Mari.
Oarecare foială era doar prin „Hanul Pîrlita" de la biserica
Balş şi la „otelul Italia" deschis nu de muJt „ cu toate îndemnurile,
înlesnirile... şi cele mai înjosite preţuri" în casele Cazlarului, din
faţa Palatului Domnesc, unde hangiul Luzzatto şi cîtiva flăcăuaşi
rînduiau cuhnea şi ospătăria, cărau lemne, aţîţau focurile şi vînturau
odăile năpădite de fum, în care se aştepta să pice, dintr-un ceas în
altul, o prea ilustră faţă „evropienească".
Aproape de amiază, la vremea cînd înalţii curteni cu
echipaje pompoase se îndreptau către palatul Domnitorului
Mihalache Sturza din uliţa Lozonschi, într-un alai viforos de călăreţi
şi sănii încărcate cu feciori voioşi, pe Uliţa Mare şi-a făcui aparitia
poştalionul, zburînd pe tălpici după cîrdul de căiu\i ce alergau
minaţi ca de vînt. Sco1înd capul dintr-o blană uriaşă, un bărbat cu
faţa pişcată de ger privea curios forfota străzii ce se trezea în
cîntece de irozi, păpuşari, nuntaşi, ursari şi tot soiul de urîţi amesteca1i
printre plugurile cu două perechi de boi şi pîlcurile de bătrîni ce
urau pe îndelete şi semănau ca pe ogor. Împresionat de convoiul
fascinant al Carnavalului, străinul încotoşmănat a început să fluture
o mînă mănuşată şi să strige vesel, împreună cu înso~torii săi neosteniti :
.,Mu/Ji ani!", ,,Bonne An6e, lassy !"

Casa Balş

70
Fiindcă sosirea aceasta, mult aşteptată, prilejuia o mare
bucurie în capitală, despre ea avea să scrie şi gazeta„Albina
românească" de a doua zi: ,, ... chiar in ziua de Anul Nou a intnt în
capitala noastră reprezentantul armoniei, faimosul Fr. Liszt. Acest artist
fără asemănare, carile călătoreşte la Odesa, va da dumnica viitoare UJ1
concert in casele dumisale Vistiernicului Alecu Balş".
Cum era de aşteptat, duminică, 5 ianuarie, şiragul săniilor
oprite în faţa palatului Balş nu avea sfirşit, iar altele soseau mereu.
Desfăcîndu-se din clitul de blănuri şi pleduri, bărbaţi în fracuri şi
femei elegante, coborau la intrare, şi, urmînd pofteala valeţilor,
păşeau spre salonul larg şi strălucitor, cu oglinzi uriaşe, de cristal,
în apele cărora se scăldau sute de lumînări şi străfulgerau diamantele
şi briliantele podoabelor fără preţ.
Concertul din seara aceea, cît şi al doilea şi, mai ales, al
treilea din sala Teatrului de la Copou, la care au participat şi
artiştii ieşeni, în frunte cu Al. Flechtenmacher, au încîntat auditoriul,
dar nici Liszt n-a fost lipsit de surprize.
În una din seri, la Balş, a fost adus şi vestitul taraf al lui
Barbu, cu viori, nai şi cobze. După ce a ascultat fermecat cîntecele
lăutarilor, încălţaţi în opinci şi îmbrăcaţi cu antereie încinse de
brîie, încîntat, Fr. Liszt a întins bătrînului lăutar un pahar cu
şampanie, poftindu-l să asculte şi muzica sa: o melodie furtunoasă,
pornită ca ,P ploaie de mărgăritar" pe clapele pianului. După
terminarea fantasticului cîntec, iscat din improvizaţii tulburătoare,
bătrînul Barbu a cerut voie să-l încerce şi el. Ducînd scripca sub
barba albă, l-a repetat notă cu notă, tril după tril, cu toate trecerile
din semiton în semiton „străpungind inima lui Liszt", cum avea să
scrie mai tîrziu gazeta franţuzească „La Vie Parisiene". Sculîndu-se
de pe scaunul pe care ascultase uimit, marele compozitor l-a sărutat
pe bătrînul lăutar şi întinzîndu-i paharul cu şampanie, i-a zis:
„Bea, Barbule lăutar, stăpînul meu, căci D-zeu te-a făcut artist şi tu
eşti mai mare decît mine".
Melodiile ascultate la Iaşi, în saloanele muzicale şi în
ospătăria din casele Cazlarului, aveau să rămînă încrustate în sufletul
compozitorului, iar o horă moldovenească saltă şi astăzi din Rapsodia
ungurească nr. 9", împreună cu un vechi cîntec de pahar ce răsună
din „Rapsodia nr. 2", ducînd peste veacuri clipele întîlnirii marelui
Liszt cu lăutarii din uliţa Frecăului .
Pustie, cu ferestrele sparte şi pereţii răzăluiţi datorită
reparaţiilor - ce nu se mai termină, bătrîna clădire din veacul trecut

71
se află la collul străzilor Gh. 1. Brălianu şi Cuza Vodă, visînd serile
vesele cu valsuri învolburate, pe care le-ar putea găzdui şi astăzi, în
saloanele refăcute şi împodobite ca şi odinioară, pentru balurile
tradiţionale ale marilor sărbători şi petrecerile tinerilor cărora de mult
li s-a promis un „Salon", aşa cum există în multe oraşe din ţar.:i.

VOCEA FRANŢEI" Pe strada de astăzi, Gavriil Musicescu,


" numită în vechime Banu, la nr. IO,
se află o clădire
cu boltă şi ferestre întărite, ca de cetate. Deşi pe
dinăuntru a fost mereu prefăcută, iar rotunjimea străvechilor tavane
cu picturi şi stucături a fost nivelată, renumita casă a lui Costache
şi Elena Ghica şi a urmaşului lor Albert - ultimul „cavaler ospitalier"
al laşului, ce-şi purtase neostenit murgul şi armele prin Albania,
participînd şi la luptele albanezilor împotriva ocupanţilor otomani -,
mai păstrează aliura vechilor case moldoveneşti zidite prin 1820.
Fostul palat, înconjurat de mai multe nepoate apărute prin
anii 1932, cînd ultimii Ghica, ajunşi la scăpătare, i-au parcelat
grădina şi au deschis fundacul Banu, înfiilişează vederii o placă de
marmură pe care s-au săpai cu litere aurite cuvintele: ,,ln această
clădire a funcţionat, între anii 1860-1940, Conservatorul de Muzică
şi Artă Dramatică. Aici au activat marii muzicieni care au pus
bazele culturii muzicale româneşti, mai 1978".

Casa Ghica
Aici au răsunat pianele şi viorile mîngîiate de degetele
vrăjite ale marilor compozitori, printre care G. Musiccscu, Ed.
72
Caudella şi neuitatul George Enescu. Pe scena salonului cel mare,
de la etaj, au avut loc concerte, întîlniri literar-m1J2icale, tulburătoare
seri de romanie şi înduioşătoare colinde, ce desfitau şi a.trăgeau
nenumăraţi ascultători. La poarta bătrînei zidiri, Îiltr-o zi dm toamna
anului 1916, se opreau camioane şi căruţe cu lăii, arhive şi tot
felul de aparate, ce erau cuibărite în grabă prin fostele clase ale
Conservatorului, în timp ce militari, pu.rtind uniforma armatei franceze
redicau prăştine mai înalte decît salcîmii din jllf, pentru antenele
radiotelegrafiei. Repartizată legaţiei franceze, casa Ohiculeştilor avea
să trăiască din plin durerile şi speranţele Iaşufai, devenit capitala
ţării, în vremurile de restrişte: decembrie 1916 - noiembrie 1918.
A arborat steagul francez şi român în bernă atunci cînd., la
biserica Sfintul Spiridon, se c instea memoria generalului Ion
Dragalina, căzut pentru apărarea pămîntului strămoşesc şi a îmbrăcat
llaina durerii în 28 martie 1917, cînd convoiul cernit, cu membrii
guvernului însoţeau spre cimitir pe acei cinci eroi din misiunea de
ajutor franceză cindusă de generalul Berthelot: un soldat, colonelul
G. Dubois, două infirmiere şi do,ctorul Clunet, renumitul profesor
al facultăţii din Nancy, organizatorul spitalului pentru tifici şi de
la vila Greierul, unde a şi murit, aducînd alinare victimelor tifosului
exantematic, ce bîntuia sălbatic afurisind iarna anului 1916-1917.
În mai 1917, a primit în saloanele sale pe Albert Thomas,
ministrul socialist al Muniţiilor din guvernul francez, urmat în iunie, de
prietenul său Emile Vandervelde, şeful socialiştilor belgieni, care sosiseră
la Iaşi să cerceteze trebuinţele de armament şi materiale ale frontului.
Între zidurile ei, în toamna şi iama anului 1917, s-au purtat
convorbirile secrete şi dramatice dintre trimişii guvernului român şi
ai alia\ilor (francezi şi ruşi) pentru încheierea înţelegerii cu armatele
austro-germane, în fata cărora România rămăsese singură, pe vastul
front oriental, în urma armistiţiului semnat de reprezentanţii Rusiei.
Sîmbătă 24 februarie/9 martie 19 18, unităţi le de militari şi
medici francezi, conduse de generalul Berthelot plecînd în Patrie,
potrivit cerintelor ann:istipului, la legaţie rămînea ministrul Saint
Aulaire, puţini consilieri şi prietenul devotat al laşului, generalul
Marie Lafont - numit ataşat militar. în zilele dtrreroase şi pline de
zvonuri ale armistitiului, crnd ziarele îşi drămăluiau ştirile, oraşul
fiind supravegheat de misiunea germană instalată la Liceul militar
(Spitalul militar de astăzi), generalul, crendincios în victoria aliaţilor
şi a poporului român, împărtăşea de pe scara legatiei veşti despre
luptele ardelenilor şi comunicatele de război franceze cu înfrîngerile
73
Puterilor Centrale, recepţionate de telegrafiştii legaliei, prin staliile
T.F.F. din Lyon şi Salonic. Toi de acolo împărţea micul jurnal „Le
petit Parisien", scos în vreo 150 de exemplare, cu ştiri necenzurate
şi numit de localnici „Le petit Dubocbet", după numele j urnalistului
Dubochet, editorul.
Bălrîna zidire devenise „ Vocea Fran/el', iar seara, la aprinsul
lămpilor, în jurul ei se strîngeau sute de ieşeni doritori să apuce
foita abia ieşită de sub micul teasc al legatiei. Ca un manifest de
curaj şi încredere, a doua zi trecea din mină în mină, prin rîndurile
de oameni înfriguraţi ce se adunau pe „maidanul găzăriei" - locul
ocupat acum de Biblioteca ,,Mihai Eminescu" - să discute şi să
afle neliniştitoarele veşti de pe fronturi.
La legaţia franceză sosea într-o zi adus de un aviator
francez, ministrul român V. Antonescu (21 octombrie 19 J 8),
zburînd clandestin peste liniile germane să aducă la laşi mesajul.
guvernului din Paris privitor la ofensivele armatelor franceze
ce traversau Bulgaria şi s-apropiau de Dunăre, urmînd ca,
împreună cu armatele române, să prindă în c leşte invadatorii.
Un afiş lipit pe zidul clădirii înfăţişa, în zilele acelea, un
soldat francez îmbrăJişînd un soldat român şi zicîndu-i vesel:
„Deşteaptă-te, române! Nu mai eşti singur. Adu-ţi aminte de
Mărăşeşti!" Aşezate la ferestre, gramofoanele intonau imnuri
româneşti, prevestind parcă marele eveniment al cărui soroc se
apropia : mobilizarea din 27 octombrie/9 noiembrie şi întoarcerea
,,La arme" pentru eliberarea Bucureştiului şi a pămînturilor ocupate.
Peste cîteva săptămîni, la început de iarnă (14 decembrie), bătrîna
clădire din strada Banu nr. 8 (pe atunci) se despărtea de musafirii
ei, diplomaJii francezi care se întorceau la Bucureşti cu autorilătile
centrale, lăsînd în Iaşi, la Eternitate mai mulţi eroi, printre care şi
pe generalul Lafont - luptătorul de la Verdun, Nămoloasa şi Mărăşeşti,
fiul Cubei în care se născuse, ostaşul Fran\ei in care crescuse şi
cetăţeanul de onoare al laşu.lui pe care îl iubise cu toată dragostea
sa furtunoasă de latin. Decedase în ceasurile fericite ale victoriei,
la 30 noiembrie J918.
Spre a nu fi uitate zilele acelea cumplite, cit şi sprijinului
Franţei pentru Unirea cea mare se bătea o plăculă de marmură în
peretele Conservatorului. Pe ea scria :
,Jn amintirea lega/iei franceze, din palatul Conservatorului,
30 septembrie 1930". Precum multe alte relicve, se pierdea şi ea în
anii celui de al doilea război.
74
CRUCEA LUT FERENŢ Ca şi celelalte drumuri ce tăiau
cîmpurile şi străpungeau
pădurile, cătînd iute spre tîrgul Iaşului, şi şleaul cel mare al
fstambulului, cum i se zicea în vechime colnicului venind dimpre
Galaţi prin codrii Bordei (Bîmova), nu ducea lipsă de locuri pentru
ospeţie. Înşirate pe o parte şi pe alta a şoselei Nicolina, • de astăzi •
se aţineau o mullime de ctîşme, hanuri, ratoşe, conace şi alte locante
cu grădini şi prispe largi şi încăpătoare, în care prindeau putere şi se
oploşeau drumeţii rămaşi pe dinafara barierei, la ceas tîrziu denoap1e,
cînd guarzii rohatcei Nicolina n-ar fi lăsat să intre în tîrg nici măcar
o pasăre rnaiastră.
Între e le, cea mai vestită era ospeţia zisă .~a Cerdac",
aflată cam peste drum de crucea mare din piatră, ce pTiveghea
parcă intrarea în ârg. Avea şi o istorie pe care hangii o tîlcuiau,
adesea, lîngă o halbă, spre încîntarea muşteriilor cu urechi de auzit
şi minte de ţinut...
... Aflată în război cu turcii, oastea lui Carol, împăratu l Austriei
şi rege al „Ungariei, Boemei şi Siciliei", trecuse în ţările române,
dorind să-şi întindă stăpînirea. La 25 noiembrie 1716 călcase Bucureştii
şi, cu ajutorul localnicilor, ,ţa nişte
iubitori de lucruri noue", cum zice
cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus la
Sibiu, prizonier, chiar pe domnitorul
Neculai Mavrocordat. O soartă
asemănătoare pregătea şi pentru Mihai
Racoviţă, cîrmuitorul Moldovei, uitînd
păţania marelui rigă Matei Corvin, care
cu 250 de ani în um1ă (1467), era să
cadă prizonier în mîinile lui Ştefan cel
Mare. Fără nici o sfială „ nemJii şi cătanele
ungureşti" au pătruns „la Caşinu pină la
Gelate la Neam/ şi la Cîmpu-lungu",
cuprinzînd ţara „pînă la Siretu".
Fiindcă domnul era abia de un
an în scaun şi pusese dăjdii şi pe mazili
(boieri fără func~ii publice), mulţi dintre
aceştia îi doreau sfirşitul, încît ,ţ;Îfi
oameni şi cîte case boiereşlri erau
dincolo de Siretu, ţineau toţi cu catanele
Crucea lui Ferenţ şi se făcuse nişce tîlhăritu multu peste
7S
seamă; şi Mihai Vodă (domnitorul), slăpînca nmnai pre lîngă Iaşi
şi la Orheiu puţintelu; iar încolo totu podgheazuri de cătane,
amestecaţi cu moldoveni (hainiJ.i) ajungeau de pradau tîrgurile pre
la Fălcii şi pre la Bîrladu".
Neavînd bani să ţină oşteni năimiţi, prevăzător „se mutase
în Cetăţuie, şi nici acolo în Cetăţuie nu mine, ce, mîne cite la un
locu de nu-lu scia nime; că şi boierii săi incă nu erau drepţi, ce
mulţi dintre dînşii se agiunsese cu catanele" (I. Neculce) ,,Păzindu­
se tare, nici dormea noaptea în Curte, ce numai diua se afla în
Curte, ca să chivernisească trebile, eară noaptea fugea prin păduri
şi une-ori mînea în păduri, alte ori la Cetăţuie, şi alte ori la Prutu;
şi dimineţile iar venia" (A. Amims). Viaţa îi era tot mai grea, căci
de la Cetatea Neamţului îi purta sîmbetele Căpitanul Ferentz Ernau,
zis şi Frenţe de Lorena ori Frenţu şi Fran\oj, intrat acolo cu
mazîlli moldoveni (între care Gheorghicş Velicico Sulger), iar de
la Istambul îi urmărea purtările, bănuindu-l de hainire, Sultanul.
Nemulţumit de ,jăcuirea raialei" îi cerea îndepărtarea din ţară a
austriecilor cu sprijinul ceambururilor tătărăşti. Ajutorul acestora,
însă, nu-i convenea lui Mihai Racoviţă, bine ştiutor al naravurilor
mîrzacilor ce luptau pentru pradă, jefuind, potopind, şi robind
totul în cale, ca în vara anului 17 l l, după lupta dintre ruşi şi turci,
la Stănileşti, cînd au prădat Ţara de jos, în chipul cel mai sălbatec.
Căutînd să îndepărteze primejdia domnul „trimitea oameni de ai
săi cu căr/i la mazîli şi pre la alţi oame1Ji de peste Siretu, să nu
stea cu catanele, ce să fugă dinai11tea loru sau să-i go11ească că
puterea lmpărăţiei e mare şi va trimite tătarii şi pre to/i îi voru lua
in robie; eară ei ne cum să î11teleagă, ce fncă mai semeJi erau, şi
apucau, pre acei ce le duceau cărţile, şi-i puneau la închisoare,
dindu-i în minile catanelor, de-i pedepseau cum era mai rău".
(Nicolai Muste, Letopiseţul Ţării Moldovei).
Doritor să nu facă risipă şi stricăciune ţării şi nici s-aducă
capitalei povară de tain pentru întrepnerea ajutoarelor propuse de
Poartă (tătari, turci, cazaci zaporojeni), domnul aştepta ca timpul
să scadă „semeţia" duşmanilor. As1fel se ajungea la începutul lui
ianuarie 1717, în puterea iernii, cînd căpitanul Frenţe, Velicico şi
un alt căpitan de la Cîmpu-Lung, cu I 00 de nemp - în total vreo
„800 de oameni" (N. Muste), au purces, uşurel către Iaşi, pe drum
ocolitor prin Paşcani-Cotnari. În acelaşi timp stolnicul Vasile Ceaurul
- capul răzmerilei care chemase pe austrieci în ţară - lua în robie,
de la Covurlui, pe sora domnitorului, ducînd-o în chinuri şi necinstire
la generalul austriac din Braşov.
76
Dind iama prin părţile Hîrlăului, la 9 ianuarie, sean,
podghiazul de vrăjmaşi era aproape de capitală .
Zvonind că merge spre Hotin, pregătea momentul prielnic
să-l găbuiască pe Mihai Racoviţă la Curtea domnească, un<le ş tiau
că stă ziua şi se odihneşte după amiaza. Deşi primise cîtevll î:nştiintări,
de la banul Sandu Sturza, din Ruginoasa, domnitorul nu se arăta
îngrijorat, fiind obişnuit cu năpastele.
În ziua de 1O ianuarie, dis de dimineaţă, mai venind o
scrisoare de la ban cu vestea că podghiazul ,;m luatu drvmul
Jaşiloru", pe la „trei ceasuri de di" adică la ora I O - Mihai Vodă
„cu mai bine de 600 de oameni moldoveni călări au mersu /a
Copou ca să vadă de venirea catanelor, fiindu e/u gata să bată
războiu cu dînşii".
Nevăzînd nimic deosebit şi fiindcă afară era gerul Bobotezei
,.după ce au stătutu ca două ceasuri acolo la cîmpu, uamaiputfn du
suferi frigul ce era într-acea di. s-au întorsu înapoi şi au intratu în
Curte cu boierii săi carii erau pe lingă dînsul" (A. Amiras). Oştenii
au mers şi ei pe la gazde să se încălzească.
Consemnul era ca, în caz de năvală, să se retragă cu toţii
la Cetăţu_ie, în afara oraşului, unde vel spătarul Palade şi mai mulii
boieri bătrîni pregătiseră locul pentru bătălie.
Sosind vremea prînzului au luat masă iar apoi domnul „s-
au culcatu puţmelu să doarmă după obiceiul său : aşijderea şi
boierii totu acolo în curte care pe unde au pututu s-au culcatu".
Văzîndu-i înfricoşaţi, Mihai Vodă „om vîrtos, îmbătrînit în trebile
ţării şi ale domniei" (căci mai fusese în scaun de două ori), ridicînd
stacanul, îi încurajase, zicîndu-le că, dacă nemţii cu adevărat or
veni, îi trage ata la pieire, şi de data asta o-or mai avea iertare.
Duşmanii nu ştiau că trimişii săi - Constantin Costachi - vei
vistiernicul, Macri - banul şi turcul Hasan Ragi Osmanoglu tocmai
aşezaseră pe valea Mănăstirii Aroneanu, în bivuac, vreo 2000 de
călăreţi tătari, gata să curete ţinuturile de catane, din porunca
împărătească, pe care domnitorul se căznise pînă atunci să n-o
împlinească, ştiind ce grozăvie se abătea asupra lor.
Prea multa lui „vîrtoşenie" şi dorinţa de pace era mai-mai,
să-l coste capul, căci vrăjmaşii trimiţînd înainte, pe ascuns, iscoade
pămintene, au prins străjile din T"ugu Frumos, Podul Tloaei şi chiar
din marginea Iaşului, aciuate la „ crîşma ce se chema Stati" (I. Neculce).
Coborînd tiptil de-a lungul BahJuiului pe sub „feredeie"
ca să taie drumul retragerii spre Cetăţuie, luaseră în stăpînire podul
77
domnesc de lîngă Frumoasa. Norocul a fost că aga Costache Conachi
- bunicul poetului, călit luptător cu turcii la Stănileşti şi cu tătarii
la Gura Oaei - neavînd linişte şi ieşind din Curte a auzit „huet" că
nemţii sînt în tîrg „şi au intrat prin casele despre Bahlui, cerîndu
vinu să bee, fiindu îngheţaţi de mare frigu ce era" (A. Amiras).
Trezit, domnul cu boierii, ,, au eşitu afară" şi încălecînd iute caii ce
aşteptau înşeauaţi, la scară, au pornit, săgeată, către Cetăţuie, marele
vistiernic şi tovarăşii săi plecînd s-aducă tătarii. La podul de peste
Bahlui ţinîndu-le calea catanele trimise înainte „au luat mai pre
din giosu de podu şi au trecut Bahluiul pre gheaţă" (I. Neculce),
cu împuşcături şi pierdere dintre slujitorii ce au încercat trecerea
chiar peste pod (A. Amiras).
În goană mare, cu catanele după dînşii şi sufletul la gură,
sub privirile şi împuşcăturile celor de pe metereze şi a celor din
spate, urmăriţii reuşeau să pătrundă în cetate.
Înăuntru erau „toţi boierii, închişi cu giupînesele Joru cu
tot ce aveau" şi se apărau dînd cu pistoalele de pe ziduri şi
„asceptîndu pre tatari". Afară se însera. Trecuse de opt ceasuri din
zi - fiind 3 după amiază -. Grosul oastei, cu Frenţe în frunte,
ajunsese sub porţi şi pregătea asaltul. La Curtea domnească, unde
au mers întîi, Velicico şi ai lui au scos din temniţe ,şi pe cei
vinovaţi de moarte şi pe acei haini". Stoian Sîrbul baş-hulubaş,
care comanda vreo 200 de slujitori, rămaşi de pază, s-a închinat de
îndată, deschizînd porţile. Din trădare, după unii sau din poruncă
domnească, după alţii - căci n-a fost apoi spînzurat ci numai trimis
în surghiun la Soroca - pentru a lăsa înaintea năvălitorilor pivniţele
domneşti pline de antale şi buţi cu vinaţuri şi rachiuri năucitoare.
Alte catane, cu moldovenii lui Tănase Voiţă, de la Suceava, s-au
năpustit pe uliţe „să întîmpine pre cine aveau pismmă" jefuind
„pre cîţi au găsitu şi creştini şi turci, pe cine le-au eşitu înainte... şi
pe unde găseau oameni domnesci îi omorau''. Neaflîndu-1 acasă pe Aga
Conachi, i-au nimicit agoniseala.
Lupta se anunţa grea, căci avea miză mare: capul
domnitorului, averea Curţii şi a marilor boieri, retraşi acolo cu
toate juvaierele, şi supunerea întregii ţări sub coroana crăiască.
Furioşi, atacanţii,µmblau împrejurul mănăstirii, ispitind locul şi
asceptîndu să le vie scările comandate". Înuntru slujitorii trăgeau,
disperaţi clopotul cel mare şi slobozeau un tun, ce era acolo, s-audă
tătarii ,,să le îndrepteze drumul" şi să vină mai repede. Aceştia
întîrziau, căci le era frică de vr-un vicleşug al creştinilor şi de focul
78
puştilor nemţeşti. Convinşi de marele vistiernic şi de trimisul turc, pe
în optate, la ceasurile 1O din zi - adică 5 seara - soseau din toate
părţile în fuga cailor, la poalele Cetăţuiei strigînd înfricoşător: Hala 1
halaa ! (Alah). Auzindu-i catanele au lăsat mănăstirea şi au coborît în
goană spre caii lăsaţi în vale, ca să treacă podul. Acesta era însă
ocupat de tatarii, care îi înconjuraseră şi-i împingeau înapoi spre
zidurile Cetăţuiei.
Bătălia devenise necruţătoare, deşi inegală, căci catanele
foloseau puştile, cu care trăgeau rind pe rînd, - pînză de foc -, iar
tatarii săgeţile şi arcanele. Fiindcă tatarii se opriseră în faţa focurilor
de armă, la momentul potrivit, a ieşit din mănăstire Mihai Vodă cu
boierii, cu seimenii şi cu vînătorii, lovind nimicitor, din spate, pe
catane. Din tîrg veniseră şi cei vreo 500 de ostaşi moldoveni
împrăştiaţi de frig pe la case, negustorii, slujitorii cît şi seimenii
lui Stoian Sîrbu, chemaţi de domnitor. Împuşcîndu-i şi risipindu-i
pe năvălitori i-au împins spre locurile prăpăstioase unde se prăbuşise
zidul. Acolo „cădeau unul peste altul cu cai cu totu" de-i scoteau
tătarii ,,cu arcanele de gîtu". Ca să se deosebească de cătane
ostaşii lui Mihai Vodă îşi puseseră năframe albe la braţ.
Lupta a ţinut vreo trei ceasuri de noapte, luna luminînd
ca ziua iar gerul sleind şi răsuflarea . Puţinele catane care au scăpat
fugind în pădurea Hlincei, dezbrăcate, au degerat în timpul nopţii.
Nemiloşi, tătarii care luptau pentru pradă, despuiau pe morţi, pe
răniţi , pe toţi cei care le cădeau în mîini. A doua zi coborînd
domnitorul de la Cetăţuia la Curtea domnească i-a fost adus
căpitanul Frenţe prins în robie . ·
După ce l-a mustrat pentru stricăciunea ce făcuse ţării şi
omorîrea străjerilor şi a oamenilor, l-a lăsat pe mîna lui Ali-Aga
care l-a decapitat în faţa Curţii „ca să iee pildă şi alţii să nu mai
vie la Moldova". (A. Amiras). Tot acolo, de scrînciobul domnesc a
fost spînzurat şi spătarul Cuza, tatăl feciorilor trecuţi la catane,
presupus instigator al năvalei.
Unui nepot al agumenului de Caşin - care se unise cu
catanele, i s-a dat foc de viu. S-au mai spînzurat „ca 30 de oameni
de strînsură de toate neamurile" găsiţi prin păduri „despre Hlincea",
după lupte. Dintre ceilalţi, puţinii nemţi şi unguri, luaţi prizonieri
„n-a ucis pe nici unul; numai pe moldovenii răsculaţi, cîţi i-a
prins pe unii i-a spînzurat, pe alţii i-a trecut prin ţeapă şi pe alţii i-
a ars". (Cronica lui Kiparisa). Se făcuseră atîtea execuţii „încît de
groază nu puteai să treci pe Uliţa Mare privind atîţia oameni

79
spînzuraţi" (Nicolai Mus te). Vreo 12 catane cu steagurile lor au
fost trimise la Curtea Împărătească.
Trupurile celor ,f11orţi şi periţi de tătari" ca şi ale
,,spînzuraţilor şi a înţepaţilor" au fost strînse lîngă fintîna Parasca,
la drumul cel mare al Ţarigradului în preajma Cetăţuei. ,,Şi au pus
pamînt peste dînsele şi au făcut o movilă mare şi lîngă movilă
cerdacu de piatră şi au îngropatu şi un stîlpu de peatră în mijlocul
cerdacului pre care au scris toată întîmplarea" (A. Amiras).
Nenorocirile tot nu se terminau, căci vrăşmaşii ţineau mai
departe pămînturile dinspre munţi. Pornind să-i alunge, la 12 ianuarie,
tătarii, ca de obicei, greu de stăpînit, sub cuvînt că aveau poruncă
împărătească să pedepsească neprietenii sultanului, s-au împărţit în
ceambururi „şi vreme de şase zile au prădatu şi au robitu". Fiind
iarnă grea şi omătul mare, oamenii nu s-au putut ascunde şi au fost
luaţi laolaltă cu animalele lor. ,,Cum erau săniile cu bejeniile aşa
le aduceau încărcate de muieri şi de copii şi fete mari cum erau
mai amaru" (N. Muste). Mulţi erau boieri şi jupînese.
Degeaba domnul a pîrît la Poartă pe Cantemir, mîrzacul
tătarilor, pentru prădăciune, şi Sultanul a dat firman de slobozire a
robilor, căci puţini au fost eliberaţi. Mai rămînînd catanele la
Mănăstirea Caşin, cu Vasile Ceaurul, Sultanul a poruncit şi alungarea
lor şi, deşi domnitorul a luat mîrzacilor înscrisuri că nu vor mai
lovi populaţia, ajungînd în zonă, au trecut prin sabie satele Bacăului
şi Neamţului - socotite de partea catanelor - şi au robit alte vreo
40.000 de suflete, cu care au mers repede, peste Prut, în Huceag.
Domnul iar s-a plîns la Sultan. Acesta a trimis un Capegi-başa să
scoată, cu trimişii lui Mihai Vodă, oamenii din robie. Treaba n-a
fost uşoară, căci tătarii îi ascundeau sau îi vindeau în tîrgurile de
robi din „Andolu şi Misiru" şi mai departe, în toată Asia. Izbucnind
răscoala ungurilor, conduşi de Racoţi, împotriva ocupanţilor
habsburgi, care prin pacea de la Karlowitz (1699) anexaseră Ungaria
şi Transilvania, din ordinul Sultanului, în august 1717, Mihai
Racoviţă participa la o incursiune de sprijin a răsculaţilor. Oastea
de unguri, turci, tătari şi moldoveni a trecut prin Cîmpulung,
Mestecăniş, Rodna oprindu-se tocmai la porţile Bistriţei. Marcînd
evenimentul, domnitorul ridica la Vama un stîlp de piatră numit şi
acum „stîlpul lui Vodă", cu inscripţii pe cele patru laturi. Aceea
dinspre răsărit reamintea lupta de la Cetăţuie: ,,Cu o samă de
nemti şi moldoveni, munteni, unguri, sîrbi, cîtă-va adunătură; şi
aşa fără de veste ne-au lovit la scaunul nostru în Iaşi, ·cu gîndul ca
80
să-I iee, cum au luat pe Vodă Neculai Mavrocordat, Domrmf
Munteniei şi cu dînsul scaunul ţerei din Bucureşti, şi l-au dus la
Sibiu; ear noi cu ajutorul lui Dumnezeu i-am biruit şi i-am risipit şi
asa movilă i-am făcut din trupurile lor şi la cap cruci şi cerdac cătră
movilă am făcut, lingă pricinuitorii cei mai mari înprotiva CetăJuii,
unde au fost şi războiul în laşi".
Cum s-au purtat tătarii în mersul lor către Bistriţa şi -prin
tara Maramureşului nu e greu de închipuit. Sultanul voia să
pedepsească Austria pentru ocuparea Banatului şi Olteniei şi durerea
pricinuită Moldovei.
Scăpat de catane şi de „ajutorul" vecinilor tătari, după ce
a scos, cu grea răscumpărare, robii din mîinile lor, la începutul
iernii domnitorul încheia socotelile şi cu boierii hainiţi.
Prin cîteva cărţi domneşti, din decembrie 1717, aduse la
cunoştinta „tuturor cui se cade a şti", confisca averea stolnicului
Vasile Ceaurul „cel mai întăiu începător" al relelor şi care „mers-
au singur în ţara UJJ.gurească de s-au închinat Gheneralului de
Braşeu şi s-au luat nume de grof, cit şi pămîntul ţarei noastre l-au
închinat nemfilor pînă în apa Siretu/w· şi cuibul său şi-au pus în
mănăstirea Caşinului, de au apucat prădînd şi jecuind pre toţi şi
mănăstire şi boieri şi pre cine îi afla, fără nici o milă şi socotintii".
Blestemat pentru provocarea prădăciunilor tătărăşti - avea
să moară în Muntenia - i se luau moşiile cu satele Buiciuleşti,
Hălăuceşli şi Spinoasa.
Ultimul se dăruia vei vistiernicului Constantin Costache
răsplătindu-i-se credinţa dovedită în timpul evenimentelor şi truda
„mai mult de jumătate de an" cît a umblat prin Bugeac, printre cetele
tătărăşti ,,pentm scosul robilor cu multă osteneală, cheltuială şi cu
daruri, îndatorindu-se pe la negu/ătoril turci, pentru norodul de obşte".
Curţile din Iaşi ale stolnicului le primea vei banul Sandu!
Sturza, pentru că
de la el domnitorul ,/J avut ştire de venirea
acelor tilhari pe la satul Dumisale, pe la Ruginoasa" şi a suferit
mari pagube şi stricăciuni.
Moşia Buciuleşti din ţinutul Neamţului trecea în stăpînirea
hatmanului Dumitraşco Racoviţă iar satul Hălăuceşli în stăpînirea
vornicului Darie Donici.
Hrisoavele se încheiau cu afurisirea eventualilor urmaşi,
nesocotitori de rînduieli domneşti: acei „carii ar lăcomi să strice
această danie a NoastrJ să fie blestemafi de Domnul Dumnezeu şi
de Maica Precista şi de cei 4 Evanghelişti" (,.Uricariul", voi. IX).
81
Amintirea cumplitului an 1717 rămînea s-o ducă mai
departe Cerdacul (chioşc sau foişor deschis în toate părµle), aşezat
pe tărîm înalt, cu vedere spre locul crîncenei bătălii de sub zidurile
Cetăţuiei şi. Crucea de piatră în care se săpase, cu litere maşcate,
tragicul episod din neostenita luptă de apărare a Moldovei.
Păstrat ca un altar în sfinţenia credintei strămoşeşti monumentul
exista şi pe timpul cînd Vasile Alecsandri evoca ,laşii în 1844",
scriind : ,,Ferenţ este fngropal peste drum de Cerdacul ce-i poartă
numele". Acolo la şoseaua ce duce spre Bordea îl găsea şi Ton
Creangă însemnîndu-1 pe harta din Geografia judeţului Iaşi (1879).
Mereu pedestru, prin jurul laşului cu fostul diacon (muşteriul
lui Ţîru din Tîrguşor), îl cunoscuse si poetul Mihai Eminescu.
Potrivit martorilor vremii uneori lua masa : ,,La un neamţ Leopold
sau Ferdinand care avea un restaurant «La Cerdac» şi care era un
om foarte de treabă. La nevoie mai da şi pe credit", cwn îşi
amintea, mai tîrziu. Aug. B. Sinceleanu, contemporan al poetului.
Pentru acei care ţineau să-I asculte, Leopold, un bărbat lung şi
sfrijit, cu pestelca de piele dinainte, punea cite o cănuţă cu bere în
faţa musafirilor şi spunea pe îndelete povestea stingherului mormînt
de peste drum, la care adăuga şi pe aceea a neamului său.
...îngrijorat de soarta dragului său părinte, luat cu forţa la
cătanele lui Ferenţ şi care nu mai venea acasă, străbunicul lui
Leopold, copilandru abia ieşit la hora unui sat din Transilvania, s-
a trecut în oastea generalului ungur Esterhaz, retras în Moldova
după luptele răsculaţilor cu austriecii.
Din cauza frigului, peste iarnă, generalul a cerut
încuviinţarea Porţii şi a domnitorului să se cartiruiască la Iaşi. însă,
odată instalaţi, ostaşii săi s-au pus pe jaf şi ,,multe bucate a
săracilor apucau de /e mîncau şi furişu şi făţişu şi spărgeau dughenile
noaptea şi le jecuiau de ce găseau„ încît „domnul în toate zilele să
aibă gîlccavă cu dînşii" (A. Amiras).
Ca să scape de ei, a trebui1 ca Sultanul să dea firman
pentru mutarea lor la Tighina.
Odată ajuns la laşi şi aflînd că iubitul său părinte zace
sub movila de la drumul cel mare, fecioml ardelean n-a mai voit să
se întoarcă acasă şi a rămas aici, lîngă el, ca să fie împreună şi să­
i aprindă cîte o luminare. S-a prins servitor la vechiul ratoş aciuat
lîngă Cerdac, a muncit pe ruptelea şi, cu banii strînşi vreme de
vreo 20 de ani, a putut să-l ia în chirie_

82
În amintirea părintelui său neuitat a pus o candel ă nestinsă
pe un perete, alături de copia însemnării cu întîmplarea dureroasă
scrisă pe cruce.
P loile, omăturile, bătrînerea şi trecerea vremii, ruinau
Cerdacul. Luînd piatra zidurilor sale, un negustor grec îşi tocmea
pivniţă iar un olar făcea pe acolo cuptoare. Din mormîntul comun
prăbuşit, în primăvara anului 1886 i eşeau afară oase mustrătoare
,.bucăţi de craniuri, coaste, omoplate".
Cerind îndreptarea neglijentei autorităţilor ziarul „Liberalul"
din 30 martie 1886 dădea exemplu „Slîlpul lui Vodă", reparat şi
păstrat, în Bucovina (V8.Ina), deşi înscriptia sa nu avea cuvinte
măgulitoare despre ocupanţii austrieci ai Moldovei.
Artiţolul făcea şi o descriere a monumentului de lîngă
robataca (bariera) Nicotinei: ,.De o parte a drumului ce trece peste
podul pirîului Nicolina este o movilă, de alta o cruce pe care e
săpată o lungă i11scrip/iune. Amîndouă suni cunoscute astăzi sub
numele «Cerdacul lui Peren/»".
Susţinînd protestele ieşenilor„ Liberalul", din 14 mai 1900,
lăsa altă descriere a locului : ,,Eşind din oraş, pe bariera Nicolina,
în apropiere de ca, se vede la stînga pe un dîmb, o cruce mare de
piatră, inconjurată cu zăplaz do scînduri, pe care poporul o numeşte
«Cerdacul lui Fren/ (Ferenl)». La dreapta peste drum, se ridică o
movilă de pămlnt... Crucea este ridicată în semn că acolo e mormîntul
unui căpitru1 din armata austriacă, numit Peren/. Sub movilă se
crede a fi osemintele soldaţilor austrieci căzuţi in lupta cu tătarii şi
moldovenii, dată în preajma Cetăţuiei..." După bătălie corpul
căpitanului a fost îngropat „pe locul unde se află astăzi crucea" iar
trupurile celor căzuti în luptă ,)e-au strins grămadă şi lumind
pămfnt deasupra lor au format movila din dreapta ce se vede pînă
azi". După aproape 200 de ani putine se mai ştiau.
Trecînd de la tată la fiu, faimosul han ,J.,a Cerdac", tot
mai îmbătTînit şi povîrnit şi-a păstrat locul şi numele pînă prin
anul 1883, pe colţul fostului şleau devenit şoseaua Nicotina şi al
intrării la Mănăstirea Galata (strada Tudor Nicolaie). În spatele său
se întindea către malul pîrîului Nicotina (Fundacul Ferenţ) grădina
căpitanului Gheorghe Pomescu, zis Perjoi (după numele soacrei
foana Perjoaia).
Lăsată de nevastă - Maria Perjoaia - fiicei adoptive Profiriţa
(1845) şi cumpărată de la urmaşii ei de către Neculai şi Spiridon
Hristea Dobrovici ( 1883), livada Perjoaiei devenea, la sflrşilul veacului
83
trecut, o celebritate. Stricînd înţelegerea cu locantierii care ţineau
scrînciob şi ,perdac" (deasupra a două hrube, - ultimul chiriaş
fiind D. Gheorghiu), Dobrovicii prefăceau huciul livezii sălbăticite
într-o grădină de petrecere, nu în zadar numită „Luceafărul stelelor",
(fostă „Perjoaia") la deschiderea din primăvara anului 1885
(,,Curierul", 17/29 martie 1885). Dichisită şi rînduită cu alei înflorite,
prin 1897, putea fi socotită ,/1 doua după grădina Copou"
(,,Evenimentul", 17 aprilie).
Pe un tăpşan alături de grădină se instalaseră panorame,
maşini de încercarea puterii, bărci, căluşei, lanţuri şi felurite jocuri
ce dădeau viaţă faimosului parc de distracţii „Leagănul fluturilor",
iubit de copii şi de bătrîni 1•
Poziţia pitorească de lîngă drumul cel mare şi Crucea lui
Ferenţ, vederea fermecătoare spre oraş, apropierea de tîrg şi
vecinătatea cu Atelierele CFR şi celelalte făbricuţe risipite pe
valea Bahluiului, îi asigurau un vad straşnic, ajungînd cea mai
populară grădină a Iaşului din anii 1900. În „Grădina proletară"
(cum îi mai spuneau unii), de la Perjoaia, îşi înveseleau duminicile
lucrătorii Iaşului , şi, tot acolo, petrecea poporul, de două ori pe an
„ziua de I mai" : prima oară, Ziua solidarităţii internaţionale a
truditorilor din întreaga lume, la care aderaseră socialiştii români
încă din 1890 (şi sărbătorită pînă la schimbarea calendarului în
1919, cam pe la 18 sau 19 aprilie stil vechi şi 1 mai, stil nou), iar
a doua oară, Armindenul - ziua muncii şi renaşterii naturii - potrivit
cu tradiţia pămîntului românesc (la 1 mai după stilul vechi).
Aşteptată cu nerăbdare, ziua „Armindenei" - cînd numaidecît
se da cep polobocului cu pelin - începea în chiote şi cîntecele
flăcăilor, porniţi cu taraful lăutarilor, pe la case, să poftească
gospodarii la horă. Pregătiţi de seara cu merinde - înqe care cozonac
de la Paşti şi cîrnaţi uscaţi, păstraţi de la Crăcim1, pe coama
podului, - către amiază, părintii, copiii şi codanele cu flori şi
cordele în cosiţe, porneau spre poiana cu iarbă ca mătasa, unde
urmau să întindă masa primăverii bogate, pe ştergarul mai alb ca
neaua. Sporovăind veseli şi ciocnind căniţele, vecinii împărtăşeau
planurile şi nădejdile, iar bătrînii cu ochii lăcrimoşi de fericire,
priveau hora tinerilor în straie albe strămoşeşti, cu coroniţe înflorite
pe cap, ,,cu lilieci în mînă, cu garoafe în păr, cu busuioc în sîn"
sau la bondiţă, legănîndu-se ca nişte „flori mişcătoare", cum scrie
Alecu Russo în Amintirile sale.

84
Potrivit obiceiului strămoşesc, mare păcat ar fi fost dacă la
Înlii mai rămînea vreo fată fără coroniţă de frunze şi flori, împletită
de feciori. Păstrînd tradiţia poporului, la iarbă verde petreceau
prima zi de mai şi asociaţiile social-democrate, cbemîndu-şi
simpatizanţii, prin afişe şi gazete:
„Miine simbătă grupul «Lumina» (socialist) serbează 1
mai printr-o festivitate organizată la grădina «Leagănul fluturi/om.
Vor fi numeroase petreceri, focuri de artificii şi dans şi nu s-au
uit.al, bineinteles, nici conferintele serioase" (Evenimentul din 20
aprilie 1896). Ascultat cu interes, cuvînta un profesor sau un stu-
dent evocînd fapte istorice, între care şi acelea din iarna anului
1717. Cu acest prilej se blestemau războaiele puse la cale de
marile împărăţii şi se aprindeau lumînări Ia Crucea lui Ferenţ,- în
semn de solidaritate internaţională - pentru iertarea păcatelor sutelor de
ostaşi austrieci, unguri, munteni, turci, sîrbi, polonezi, tătari, zaporojeni şi
nenumăraţi strămoşi moldoveni, înduşmăniţi în lupte aprige şi înfrăţiţi,
după moarte, în pămîntul iertător al bătrînului laşi.
De Ziua Muncii, sărbătorită sîmbăta după amiază sau
duminica, căci pe atunci întîi mai nu era zi liberă, grădina ninsă
de floarea pomilor înfrăţiţi cu steagurile împurpurate fluturînd în
vînt, fremăta de lume. Lucrători şi studenţi ascultau oratorii,
încuviinţau revendicările rostite pe scenă şi înscrise pe pancarte:
,,Dreptate socială, egalitate, dreptul la muncă cu opt ore de lucru"
şi visau ziua cînd „toţi oamenii aveau să aibă loc de lucru, şcoli
de toate felurile, ingrijiri medicale, gratuite şi un culcuş unde să-şi
pună capul, iar cei tineri să-şi facă o familie". În asemenea ocazii
se adunau atîţia oaspe1i, încît părea un „muşuroi de fumici". Uimit,
un gazetar de Ia Evenimentul avea să scrie la 17 aprilie 1897:
„Era ceva feeric de a privi mulJi.mea care circula prin nenumăratele
alei. Oamenii în jurul meselor cu plăcinte, cozonaci, fripturi şi cu
deosebite sticle de vin, işi îneacă suferintele îndurate in cursul
anului. Scrînciobul, încărcat cu fete şi flăcăi, umbla Încontinuu. În
jurul scrînciobului se Întindea hora, bande de lăutari cîntau În
toate părţile".
Ţinînd isonul părinţilor, copii, în culmea fericirii , băteau
mingea, se urziceau după obiceiul primăverii, se zbînţuiau în bărci
şi lanturi sau îşi încercau puterile chitindu-se să afle cum face
,,nenea maistru" - N. Enacbe din atelierele CFR Nicotina, (1935)
care avea mîinile încleştate pe un inel şi nu putea să i le desfacă
nici două perechi de boi trăgînd cu tînjală de o parte şi de alta.
8S
Îngrijită şi corcolită, frumoasa grădină de pe fosta stradă Racovi\ă,
numărul 6, avea să reziste pînă în timpul ultimului război . Fiind
parcelată, prin anii cinzeci, pe locul ei se ridicau, cu credite, un şiI
de căsuţe cochete, în ogrăzile cărora noii locatari - foşti lucrări la
ateliere - găseau resturi din podiumul muzicii şi hrubele bătrînelor
pivnite, pline odinioară cu vinu.ci şi bere de la fabrica instalată
chiar peste drum (,,Brestecico'), la îndemînă.
Pomeniiea i-o mai \inea Fundacul Perjoaia, croit pe locul
intrării în grădină, Fundacul Fluturilor din parcul cu distracţii,
căsuţa veche şi modestă în care au trăil ultimii ei animatori (Spiru
şi Neculai Dobrovici) şi cîţiva dintre locuitorii mai vîrstnici.
Străvechile ziduri din rămăşitele locantei „La Cerdac", din colţul
străzii, au fost rase odată cu multe alte bătrîne hanuri pline de
amintiri, de lucrările anilor 1984- I 987.
Atunci se micşora şi movila Crucii şi se dărma o altă
construcţie din vremuri uitate, hruba de piatră ce venea dinspre
rîul Nicolina şi mergea pe lîngă cruce, paralel cu şoseaua pînă în
deal. Ici colo, fusese străpunsă segmentată şi înfundată pentru
beciurile locatarilor fostelor ospeţii de odinioară.
Din ea, în dreptul casei cu numărul 9 (Şoseaua Nicotina)
...acum blocul nr. 928, pornea altă subterană ,JJri11 cam se putea
merge şi cu camio1wl", spre Cetă\uie2.

GRĂDINA AMINTIRILOR Cu muli înaintea domniei


hospodarului Moldovei,
Prea luminatul Mihail Sturza, tîrgoveţii prinseseră a lăsa vechile
drumuri de preumblare către viile înmiresmate ale Socoţei şi Gaialei,
sau către grădinile cu iazul de srna.rald al Frumoasei şi începuseră
a se îndemna mai ales spre Podul Verde, cum i se zicea în vechime
uliţei destul de strîmte ce-o cotingea pe dealul Copoului, printre
căsoaie albite şi livezi roditoare, şi se prăpădea apoi în viile
resfirate dincolo de hindichiu (şanJul oraşulu.i). Imaşul din cunnătura
dealului, pe care în zilele de vrăjmăşie se înşirau ca mărgelele pe
aţă, corturile oştirilor turceşti, crăieşti, moschieşti şi altor musafiri
veniii cu sabia scoasă, iar în ceasurile de tihnă jucau halca feciorii
îmbujoraţi şi se hîrjoneau în lupte vitejii oastei moldoveneşti,
dind iureş prin ciiezile de vaci băllate şi turmele de bivoli ale
tîrgoveţilor, începuse să capete mai mult vino-ncoace. Prin 1753,
domnitorul Matei Ghica îşi ridicase, la Copou, un foişor pentru
desfătare, iar mai tîrziu, tot pe acolo, se aciuase menzilul (poşta)

86
din capitala Moldovei şi toată ziulica pe lîngă ,pasa cu două
rînduri, cungiurată în giur de un cerdac tcanspa-rcnt" şi „aşezata pe
mai multi stilpi de lemn", era foială.
Fiindcă de la poştă plecau, în chiot şi pocnete, poştalioanele
spre Bucureşti, Rusia, Austria şi se întorceau colbăite suratele lor,
aducînd jurnale proaspete, răvaşe mult aşteptate şi niscaiva drumeţi,
priveliştea era fermecătoare şi o sumedenie de tîrgove~ se vînturau
pe dealul Copoului, să fie părtaşi la duioasele plecări şi la veselele
sosiri, şi să audă, cu citeva ceasuri mai devreme, ,11ovitale" de pe alte
tărimuri, schimbate în cerdacul uriaş al căsoaiei cocoţate pe şarampoi.
Desfătarea era şi mai mare, iar ispita mai tare atunci cînd
se afla despre trecerea prin poştă a vreunui dregător împărătesc sau
boier proaspăt căftănit, de spaima cărora toată surugimea şi
rîndăşimea, cu căpitanul în frunte, intra în durdur şi-şi dădea brînci,
rînduind tăpşanul pe care zăceau încălecate căruţe şi trăsuri hrentuite,
roţi sîarîmate şi felurite ciuveie lepădate primre grămezi de fin,
ciocane şi paie.
La o asemenea fericită întîmplare, prin anul 1814, avea să
fie martor şi Gheorghe Asachi, trin1isul domniei cu un întreg alai
să întîmpine pompos pe Aureg-Teib, prin/ul ereditar al imperiului
Arcan, de dincolo de Bengalia, văr cu luceafărul Orientului şi
cavaler al ordinului Elefantul alb, care, în voiajul său de la Lemberg
spre Stambul, poposea cu poştalionul austriecesc la casa poştelor.
Aşa s-a făcut că poşta din Copou - aflată cam în partea de sud a
Parcului actual - să intre în istorie - căci Gheorghe Asachi n-a uitat
să noteze evenimentul 1•
Vizita, în schimb, intra în istorioare şi ajungea de pomină
cînd se afla că slăvitul prin\, purces spre Serai între desagele
burduşite şi pungile rotunjite cu galbenii domnitorului Scarlat
Calimachi, poftitor de-o proptea la Padişah, după cîteva luni de
straşnică ospeţie (la Curtea din Iaşi), şi zadarnică trudă să-i priceapă
careva limba - deşi domnitorul adusese de la lstambul, pe seama
Vistieriei, şi un imam umblat prin părţile Bengaliei - nu era decît
un „cavalier d'industrie", mai bine-zis un escroc, dintre cei mai
parşivi, scăpat din închisoarea ,,rosiană" a Vilnei şi pornit să se
căpătuiască prin Europa.
Noul loc pentru plimbare, duhnind vara de mirosul
necurăieniilor ce domneau în ograda plină de cai costelivi şi
felurite gunoaie, pe care îşi dădeau duhul acei sfirşiţi, la îndemnurile
duducilor oropsite să se plimbarisească tinînd la nas băsmăluţe
87
stropite cu ape de trandafir sau parfumuri vieneze -, într-o bună zi
Poşta a fost poftită să-şi mute catrafusele lingă bariera Sărăriei
(cam pe locul actualei Şcoli de Arte şi Meserii), lăsînd bătătura
drept pajişte pentru vitele păscătoare şi slobodă cutreierare.
Pe dealul năpădit de un huci sălbatic, se orînduia, mai
tîrziu, sădirea unei grădini publice, ce avea să primească în mijloc
monumentul „propus" domnitorului Mihail Sturza de marea boierime
şi înaltul cler, cu ocazia zilei sale onomastice (8 noiembrie 1834), în
amintirea urcării pe tronul Moldovei (26 augusl) şi ca semn de
recunoştinţă marilor puteri, protectoare - Rusia - şi suzerană - Turcia
-, care înlesniseră întocmirea primei legiuiri de organizare politico-
administrativă şi juridică a Principatelor: Regulamentul Organic.
Monumentul, început prin subscripţie publică, cu mare
zarvă şi grabă, chiar la 8 noimbrie 1834 - cînd s-a pus „fundamentul"
- după desenul lui Gheorghe Asachi, se înălţa anevoie, căci arhitectul
angajat, Iohan Freiwald, fiind de obîrşie străină, nu primea chezăşie,
iar urmaşul său, inginerul Mihail Singurov, nu izbutise să aducă
blocurile de piatră de la Şcheia nici pînă în iulie 1841. Mînios,
Mihail Sturza l-a numit diriguitor pe Gh. Asachi, care, de voie-
nevoie, a tăbîrcit pietrele de la Şcheia şi leii din cariera Iacobeni
„cu cară mari, mocăneşti trase de multe perechi de boi'12, sfrrş ind
lucrarea, aşteptată cu nerăbdare, de domnitor.
Orgo Iios, acesta începuse să şi creadă că ţara reprezentată,
în mintile unor linguşitori, de trunchiul de piatră (obeliscul), se
sprijinea pe leii din marca familiei Sturza, cum i se cînta la ureche.
În părtile laterale ale piedestalului pe lespezi de marmură
se încrustase stema ţării şi a domnului, precum şi cîte o inscripţie
în latineşte şi-n româneşte, pe care acei învăţaji puteau să citească:
AUGUŞTILOR MONARHI
CARII AU DAT MOLDOVEI NOUL AŞEZĂMÎNT
INTRODUS LA ANUL 1832.
Mihail Grigorie Sturza V. V.D
împreună cu clerul şi boierimea Principatelor au
înălţat acest monument la 8 noiembrie 1834.
Tot pe atunci, Eforia oraşului planta în grădină brăduţi,
mesteceni şi stejari trimişi de Isprăvnicia Sucevei, rînduind printre
ei boschete, bănci şi „drumuşoare".
Mărită mereu prin cumpărarea altor terenuri, îngrădită cu
grilaj de fier şi replantată în timpul domnitorului Grigore Ghica
(1852), prin grija directorului Departamentului Lucrărilor Publice,
88
Alecu Russo, grădina Copoului devenea locul de întîlnire al leşilor,
timp de aproape un veac şi jumătate. Precum scria într-o tipăritură
din anul 1846 (,,Icoana lumei'), aici ,şe adunau toate clasele
capitalei spre plăcuta petrecere, În mijlocul frumuseţei naturei şi a
armoniei produsă de banda (muzica) militară", pentru care Grigore
Ghica a ridicat şi un piedestal pe stîlpi înalţi, de doi metri.

Pe aleea mare, luminată, prin 1860, cu vreo 12 fanare, din


ordinul ministrului de interne, Mihail Kogălniceanu, şi trasă la
sfoară, de marele peisagist Rebun, îşi dădeau întîlnire junele tîrgului.
Plimbîndu-se vesele şi trăgînd cu coada ochilor spre pîlcurile
ofiţerilor ce-şi zornăiau săbiile de pinteni, patrulînd ţanţoşi aleile,
codanele povesteau înfricoşate întîmplări din ,romanţurile" cu
cavaleri neosteniţi şi hoţomani fără frică, precum fusese unul vestit
- ,,Feciorul Româncei" -, haiducul de neam boieresc, care a dat
iama printre negustorii, dregătorii împărăteşti şi cozile lor de topor,
pînă cînd a fost tăiat, (la 28 iulie 181 O), pe dealul Copoului şi
îngropat chiar pe locul porţii de intrare în grădină.
Ghiontindu-se şi iscodind în jur cu teamă, duducuţele,
arse de curiozitate, cercetau aleile întunecoase şi împungeau
ungherele dosnice, doar or întîlni stafia haiducului cutezător, obişnuit
să părăsească groapa în nopţile cînd se „chişca" luna.
După spusele babelor vrăjitoare, la cel dintîi cîntat al
cucoşilor, se arăta lîngă fintîna fără fund, din mijlocul grădinii, şi
ieşea în calea trecătorilor, ascultîndu-le durerile, mîngîind fetele pe
obraji, cu degetele sale vaporoase şi scurturînd zdravăn de guler
pe acei care se înhămau la teleaga vrăjmaşilor.
89
Spre sfaşitul veacului trecut, Grădina publică găzduia tot
soiul de petreceri, serbări populare şi venefiene, puse la cale pentru
scopuri de binefacere. La asemenea ocazii părea un iad, luminat
feeric cu sute de lampioane colorate, în care trebăluiau de zor
toată suflarea societăţilor feminine din tîrg. Pe trotuar, lingă portită,
făceau mare tărăboi cîţiva clovni şi un August prostul, tipînd,
bătînd toba şi sunînd goarna, ca să atragă cît mai multă lume spre
„ispitele" din Comitetul de organizare, ce întingeau atît de gingaşe
cocarde în revere, încîl şi cei mai cărpănoşi musafiri tot se simţeau
îndatoraţi să scape cîţiva pitaci în cutia chetelor. Dincolo de poartă,
un cîrd de diavoliie şi drăcuşori, cu plete blonde şi negre şi cu
măşti misterioase pe ochii fulgerători, vămuiau la întrecere pungile
vizitatoiilor, ademenindu-i mieroase, să cumpere pe bani buni,
amintiri ieftine, din panerele lor învîrfonate de ţigări, chibrituri,
flori , alune, ilustrate, ace, ciocolate şi tot felul de bomboneturi şi
acadele. Strecurlndu-se cu dibăcie prin mulţime, arnăutii purtîad
pe cap tava cu rahat parfumat şi cofa într-o mină, strigau cît îi
ţinea foalele: ,,Răce ! Apă răce I Luown de Edime !" .
Urma apoi rondoul central, din fata monumentului, cu alte
minunăţii puse la cale de cei mai iscusiţi pirotehnicieni, electricieni
şi meşteri armurieri, din ţară sau din străinătate, ce cutreierau
Europa cu tot felul de puşcoaie şi pocnitori paşnice. Între poştalionul
austriac cu care soseau şi cel românesc cu care porneau mai departe,
sau între trenul de la Viena şi cel spre marea Rusie, pe care le
schimbau în gara Iaşului, devenită din 1874 poarta dintre Occident
şi Orient, vestiţi meşteri ai Apusului prefăceau, pentru cîteva zile,
grădina Copoului într-un mic infern clocotind de veselie, trosnete
de puşti şi artificii sbîmîtoare.
Pentru că huietul desp1·e marea bătăli e a Sevastopolului,
din anul J855, tulburase întreaga Europă şi pătrunsese în toate
cotloanele iar pirotehnicienii născociseră jocul ,/3ombardarea
Sevastopo/ului", pe la 1880 un grec, lon Papaghiorghiu (sau Ion
Popa Gheorghiu), aşa zis meşter din Constantinopol, construia la
laşi, în stînga monumentului leilor, ,,un fel de cetate diii carton
gros şi de o mărime împunătoaie", iar în dreapta monumentului,
„un colos de vapor tot din carton cu scindură". În raia lor aşeza
„cam cite 30 de twwri, făurite numai din artificii şi legate toate
între ele... prin fitiluri". Văzîndu-le, vizitatorii credeau chiar că se
aflli „înaintea Sevastopolului".

90
după semnalul de atac al goarnei, în marşurile fanfarelor militare,
„o huruială nemaipomenită şi o luptă straşnică se încingea, de o
parte şi de alta", comandată de magistrul pito tehnician, care aprindea
tacticos fitilele, stîmind trăsnete, fulgere năpraznice şi puzderii de
stele colorate. Toată comedia aceasta", potrivit publicistului Rudolf
Şuţu, ţinea peste ,Jumătate de oră". (laşii de odinioară).
Marcînd ziua inaugurării statuii lui Ştefan cel Mare, la 5
iunie 1883, careva dintre meşterii de pe atunci aprindea în grădina
Copoului şi un „soare electric", de fapt un bec cu arc electric,
încercat probabil, şi la 2 iunie 1879 cind ziarul „Curierul" vestea
o serată cu focuri de artificii şi „lumină electrică".
Asemenea distracţii erau atît de căutate la începutul
secolului nostru încît un tîrgoveţ a deschis pe strada Lăpuşneanu,
la nr. 10, un atelier „chimico-tehnic", cu: ,,artificii, rachete, candele
romane, morişti, soare, fintîni, briante şi orice figuri posibile, în
pirotehnie", gata de instalat la orice petrecere (,,Evenimentul", 6
iulie 1902).
În răstimpul cînd încetau plesnetele artificiilor, pînă se
îşirau altele, mulţimile năvăleau la chioşcul muzicii să asculte
fanfara dorobanţilor aflată în straşnică întrecere cu mai tinerile ei
rivale ale Gărzii civice şi Roşiorilor.
Lîngă o scenă meşterită dintr-o podea de scînduri bătute
pe nişte capre, o samă de tîrgoveţi saltau burţile în hohote de rîs.
Acolo îşi arătau talentele şi priceperea la snoave boscarii şi circarii
lumii, corurile şi trupele de teatru din şcoli, şi, nu de puţine ori,
hîtrii şi şugubeţii uliţelor, amatori să veselească poporul cu
„măscărelile" scornite pe seama apucăturilor şi învîrtelilor unor
înalţi dregători.
Cum tîrgul n-a dus niciodată lipsă de pehlivani şi glumeţi,
duminica după amiază, în preajma scenei stăteau ca pe ghimpi, o
droaie de „artişti", candidaţi la aplauzele publice, abia aşteptînd
prilejul să sară pe scenă şi să-şi înfăţişeze snoavele chitite în
cursul săptămînii şi încă nepublicate prin revistele efemere ce
apăreau prin toate mahalalele. Unii aveau atîta trecere încît numai
simpla lor apariţie, pe scenă, stîrnea tunete de rîs.
Printre ei, junimistul Ion lanov, veşnic tînăr şi zîmbitor,
era adoratul mulţimilor, iar cîntecele sale precum Von Kalikenberg,
în care lua în răspăr pe afaceriştii de teapa faimosului bancher
Strussberg, - concesionarul liniei ferate Roman-Bucureşti-T.Severin­
' erau gustate de tot laşul, ba chiar şi de regele Carol I, nimerit
91
odată în vizită pe acolo, între urale şi pişcături (pe seama „Afacerii
Strussberg'").
Petrecerile acestea se încheieau, de obicei, noaptea printr-
un bal de pomină, ,,cu două muzici, două", - luminat feeric de
lună şi de ploaia artificiilor ce brăzdau cerul şi străfulgerau feţele
dansatorilor în sclipiri de curcubeie -.
Fericiţi, gazdele şi tinerii musafiri, din toate cartierele
oraşului, o ţineau într-un joc, zicînd în gînd bogdaproste societăţilor
Tinerele celibatare, Tinerele fete, Tinerele mame, Tinerele bunici,
Tinerele străbunici şi altor Tinere la modă, care puneau la cale
asemenea sindrofii, pentru strîngerea pi taci lor trebuincioşi unor
azile, şcoli, statui, ajutoare şi fel de fel de socoteli publice.
Cîrtilorii le găseau doar un cusur, şoptit, de altfel, şi
jurnalelor, dar fără rezultate: muzicile balurilor erau huoe, dar se
cam întreceau cu gluma. Muştruluite de Tilierele organizatoare, nebune
după joc, fanfarele cîntau îară nici o pauză, vreme de cîteva ceasuri,
trecîndu-şi perechile de la una la alta şi din dans în dans, punînd
la grea încercare ştiinţa şi rezistenţa cavalerilor - mai ales tomnatici
- care nu o dată părăseau partenerele, în mijlocul ringului şi o
ştergeau bodogănind cu sufletul la gură. Alţii ieşeau din iureşu l
danţului şchiopătînd, cu vreo încăliare lipsă sau dezbîrnată, dacă
ou chiar cu nădragii în mîioi din cauza unei pacheşte pocnită de
atîta zbîoţuială.
Bătrînii arbori, din veacul Unirii, aveau să dea greu tribut
primului război , în nopţile geroase ale iernii anilor 191 6-19 17,
cînd, mai înlîi, le-au fost tuşinate crengile, iar apoi scurtate
trunchiurile, pentru dezmorµrea corturilor Taberei invalizilor, instalată
la Cazarmă şi-n grădină, cît şi a caselor sărace, în care bîntuia
foamea şi sufla crivăţul ca în pustie. La mijlocul proaspetei curături
cu cioate teşite, mereu cioplite, rămăsese neciuntit doar un tei. În
jurul acestuia multi înfriguraţi s-au învîrtit în nopţile de cleştar,
dar pe nimeni nu l-a lăsat inima sii doboare copacul, sub ramurile
căruia, în anii 1874-1877, se oprea visător poetul Mihai Eminescu,
şi îşi ogoia suferinţa în anii l 884-1 &86, cînd s-a întors descumpănit
în laşii „Convorbirilor", ai Veronicăi Miele şi ai lui Ion Creangă.
Pe vremea aceea cwnplită, de ră:zboi-ncrîncenat, îşi făcuseră
adăpost, gheţos, sub el, într-un cort, doi învăţători invalizi, veghind,
în gerul nopţilor fără sfirşit, cu puşca alături, pînă s-au transformat
în sloiuri, ca să nu se cli. ntcască nici o crenguţă din teiul sfint al
ţării, evocat cu nostalgie în versurile poetuluj :

92
,,Unde-i teiul cu-a sa umbră,
Cu-a lui flori pînă-n pămînt?
Vis a fost viaţa noastră
Jar norocul nostru vînt".
Reînnoită şi refăcută după primul război, venerata grădină,
gazdă din nou altor petreceri, avea să trăiască anii de zbucium ai
celui de al doilea, cînd frontu l se stabilise (din martie şi pÎnă În
august 1944), dincolo de Breazu, doar la cîtiva kilometri de ea.
Fiindcă în zilele acelea arborii îşi pierduseră coroanele de frunziş
şi lăstăriş, spulberate în forfota schijelor şi gloan ţelor, bătrînu l lei,
cu crengile goale „legate î11 fier şi cu Janturi", părea că se roagă
zei lor învrăjmăşiţi cerind îndurare, ca un bătrîn pustnic cu braţele
uscate, ridicate spre cer. În grădină nu se mai auzeau •.,~oapfe şi
nici nu se mai plimba nimeni''l.
Prefăcută un timp lagăr
de prizonieri, prin care au trecut
de-a valma multi dintre cei prinşi
în iureşul luptelor din vara anului
1944, era iarăşi tuşinată pentru
vreascurile focuri lor ce pîlpîiau
scara ici-colo, pe fostele aici,
lîngă gamelele cu fiertura amară
a războiului necruţător. În
primăvara anului I 945 îşi
redeschidea porţi le, găzdu iod
marile chermeze de sîmbătă sau
duminică seara, initiate pentru
strîngerea fondurilor necesare
refacerii oraşu l ui, distrus de
bombe şi proiectile.
Din nou replantată şi
reîntinerită, în anul 1983, ca semn
de Omagiu adus iubitului poet, Teiul lui Eminescu
s-a transfonnat în Parc de cultură
şi odihnă, iar restaurantul gălăgios, numit, într-o vreme şi „Chiritoaia",
a lăsat locul Complexului expoziţional Mihai Eminescu, devenind o
adevărată oază de linişte, În mijlocul oraşului tumultos.
Potrivit unei tradilii mai noi la Sărbătoarea Teiului,
statornicită într-o duminică de im1ie, înmiresmată, ,J.,îngă teiul
vechi şi s fint.l Ce cu flori pi11-în piimînt/ Un izvor vrăjit ascunde/
93
, ... ", îşi dau întîlnire ieşeni, turişti, elevi, scriitori şi artişti, evocînd
cu emoţie pe Mihai Eminescu şi arborele iubit.
Simbol al grădinii şi amintire vie a marelui poet, bătrînul
tei, cu tulpina brăzdată de ani şi ferecată în oţel şi beton, a atras
mereu pe cei ce simţeau emoţia inspiraţiei, chemarea poeziei şi
puterea transfigurării.
Sub coroana sa ca „sub bolta unui altar antic", au trecut,
ţinîndu-se de mîini sau au îngenunchiat cîrduri de îndrăgostiţi,
aducîndu-i ofrandă inimile lor tremurînde, încărcate de speranţe şi
purtînd dragostea gingaşă a poetului.
Simbol al Iaşului, a fost căutat cu duioşie de acei sosiţi de
pe alte meleaguri ca şi de acei ce îl părăseau. Lîngă teiul sfint au
cîntat romanţele despărţirii, serie după serie, mii de elevi şi studenţi,
în noaptea nostalgică a desprinderii de şcoală, de colegi, de profesori
şi de oraşul primei tinereţi şi a celor dintîi şoapte de iubire. Mulţi
dintre ei îi închinau strofe şi gînduri pioase.
Printre acei care aveau să-l evoce, peste ani, a fost şi
elevul N. Leon, cunoscut profesor de mai tîrziu al Universităţii
din Iaşi.
Consemnînd momentul unei întîlniri prieteneşti , la Copou,
lăsa preţioasa informaţie că legendarul tei era socotit al poetului
încă din timpul vieţii sale: ,,J iunie 1881. Aseară am stat pînă
tîrziu în grădina Copou, sub teiul lui Eminescu, discutînd împreună
cu mai mulţi colegi de la Institutul Academic, «Capitalul» de Karl
Marx. Luna era splendidă şi privighetorile cîntau" (,,Note şi amintiri").
Călcînd pe urmele visătorilor, în amurgul zilelor calde de
vară, vizitatorii şi localnicii atraşi de parfumul ce coboară, în
valuri-valuri, din teii Copoului, pornesc spre străbunicul cu creştetul
umbrit de cîteva crengi şi mlădiţe, îl cercetează îndelung - pentru
a cîta oară? - îşi plimbă paşii pe aleile răcoroase şi înmiresmate, se
opresc în faţa Veşnicei Trinităţi - Mihai Eminescu, Ion Crenagă şi
Veronica Miele - şi trec apoi în revistă soclurile din aleea scriitorilor
şi artiştilor, pe care se odihnesc busturile înaintaşilor culturii româneşti.
Înainte de a ieşi, unii îl caută, din priviri, pe moş Gheorghe
Chirica, octogenarul fotograf, rămas parcă, din lumea celuilalt veac,
lîngă lădiţa sa pe triped, în jurul căreia a trebăluit vreo 30 de ani,
pînă prin 1986. Moşmonind cu o mînă, în adîncul mînecii, negre,
scotea din cînd în cînd, ca un vrăjitor, o bucăţică de carton, încă
ud, înfăţişînd ultima imagine din „Grădina Amintirilor".

94
În clipele sale de plimbare
„PODUL" LUI EMINESCU şi nostalgi că visare, pe
DE LA RÎPA GALBENĂ strada Păcurari - locuită
într-o vreme de Veronica
Miele - poetul Mihai Eminescu avea, uneori, plăcerea să privească
„ceasuri întregi'' uriaşa vale ce se întindea prăpăstioasă la poalele
tîrgului, de-a lungul Bahluiului. Străjuită de mănăstirile Galata şi
CelăJuia şi de culmea zdrelită a Repedei, ,,cu tîmplele albite ca un
vulcan" adormit, îşi preschimba mereu straiele arătînd ochilor tot
altă şi altă infăţişare, la fiecare anotimp. Cuprinsă de apele ieşite
din matcă, primăvara era ca un fluviu imens, cu viitori năprasnice
şi rostogoliri repezi ce-şi căutau făgaş pînă spre strada Moţoc zisă
mai încoace Uzinei.
Vara se transfonna într-o cîmpie de smarald, cu iarbă fragedă,
ochiuri smălţuite de apă cristalină şi nesîrrşite păduri de rogoz,
trestie şi păpuriş, în care vieţuiau sumedenie de peşti, cîrduri de
raţe şi felurite vietăţi printre care păşeau tacticoşi nenumăraţi
cocostîrci şi bîtlani. Tunsă de blana vălurită a trestiilor şi păpurişului
mutată pe acoperişurile din tîrg, toamna părea un cojoc peticit de
molii şi nesăţioase gîngănii. Iarna devenea o nesfirşită oglindă, cu
sclipiri diamantine, pe care îşi făceau gbeJuşuri cîrdurile de copii
şi patinoare cei mai mari (lîngă palatul nemţesc al Gării).
Cercetînd încîntătoarea privelişte „sfind rezemat cu coatele
pe bara" de lemn, întinsă ca parapet, la marginile malurilor abrupte,
dinspre Cişmeaua Păcurari, îl găsea într-o zi Gb. Popa Radul.
Privea spre Galata. Întrebat ce face, avea să răspundă: Ce să fac,
admir natura; uite d-le Radu, spune-mi cine ar fi în stare să-mi pue
pe hîrtie tabloul acesta care ni se presintă înaintea ochilor. Doamne!
exclamă el, ce poziţie frumoasă are laşul!
De aş avea eu bani, aş pune să se facă un pod de aici pînă
pe dealul Galata. lnchipuie-ţi, cînd acest pod ar exista, să stai În
mijlocul lui, ce privelişte frumoasă ai avea. Cred că in lumea
întreagă nu s-ar mai găsi păreche ! ! !" (O amintire din viaţa lui
Eminescu, ,,Arhiva", nr. 5-6, 1900)
Alteori se oprea în locul numit Ripa Galbenă, unde se
prăvăleau, ca într-o cascadă lutoasă, pîraiele înfrăţite de pe dealul
Copoului.
Malul rîpei SÎtrtecat de ape urca mereu spre tîrg, muşcînd
în fiecare primăvară şi toamnă ogrăzile caselor apropiate, încît unii
tîrgove1i, mai sperioşi , vedeau sfirşitul ,papitalei", prăbuşită în
95
uriaşele prăpăstii ce se adînceau de la Ripa Galbenă şi pînă la a
Pivigheţoaiei, (căscată în preajma utilei Tălpălarilor, zisă apoi
Săulescu). Ca să le ostoiască iureşul, spre casele lor, vecinii zvîrleau
în ele tot ce le prisosea, prin ogrăzi: gtmoaie, strohul animalelor,
necurăţeniile grajdurilor şi chiar pe răposalii lor locatari. La prima
ploaie însă acestea călătoreau spre Bahlui, lăsînd malurile golaşe
şi Ripa tot mai adîncă. Deşi se făcuse mai multe propuneri şi
încercări pentru a se închide aceste ,,rane" ce se întindeau ca o
,,pecingine", vrednic de ispravă s-a arătat primarul Neculai Gane.
Hotărît să dea Iaşului un aspect civilizat, în primul său
mandat, dintre anii 1872-1876, s-a preocupat de şoseluirea şi asfaltarea
oraşului, angajînd Compania W.O.Callender din Londra. După încă
două primariate de scurtă durată, într-al patrulea (ianuarie 1896-
aprilie 1899), a susţinut lucrările de iluminare cu electricitate a
laşului, instalarea tramvaielor, realizarea mult doritei pieţe din faţa
hotelului Traian (Pia ţa Unirii), canalizarea năpădiosului pîrîu
Calcaina şi asanarea Rîpei Galbene. Ultima avea drept scop să
igienizeze locul, să-l înfrumuseţeze şi să creeze o legătură directă,
printr-un bulevard modem, între Gară şi strada Copoului.
La cererea sa, inginerul Şef Charles Chaigncau, din Serviciul
Tehnic, prezenta planul general al noii străzi - cu raportul m. 4269
din 5 septembrie 1897 - pc care primarul N. Gane punea apostila
,,La Consiliu" şi data de 9 septembrie 1897. Odată acţiunea pornită,
tot inginerul Chaigneau a întocmit planurile lucrărilor de canalizare,
iar arhitectul I. Vignali pe cele ale unei Esplanade care să înlocuiască
ripa cea hîdă. Consiliul Comunal, la 3 martie 1898, le dădea girul
şi a doua zi porneau spre Bucureşti.
Cu toate că lipseau. fondurile, vreo 400000 lei, la intervenţia
lui Neculai Gane, Ministerul de Interne şi Consiliul Tehnic Superior
- prin Jurnalul din 9 aprilie 1898 - încuviinţau execuţia proiectelor.
Astfel, la 28 şi 30 aprilie, ziarele, precum „Ecoul Moldovei"
puteau să anunţe datele licitaţiilor: 25 iunie pentru „construirea
zidului de susţinere şi a scărilor", în valoare de 135000 lei (lotul
1) şi 26 iunie pentru ,ţ;analizare şi terasamente", în valoare de
62000 lei (lotul 2). La e le participau cei mai activi antreprenori ai
Iaşului, precum fralii Rameder, Anghel Christea, Gr. Bejan, M.
Manoliu şi Virgil Hălăuceanu. Ultimul cîştiga lotul l , iar M.
Manoliu, cu Tobias Rosenlhal, lotul 2, supravegherea şantierelor
trecînd pe seama inginerului I. Petrazo1i, înlocuit uneori de arhitectul
Vignali. Din cauza izvoarelor subterane, lucrările se anunţau dificile,
fiind necesară realizarea canalizării pînă în faţa gării şi deversarea
în Bahlui. Prin august I 898 - erau în toi. Cu acest prilej, se
deschideau două străzi noi: Regimentul 13 (astăzi Silvestru) şi
Griviţa (acum Străpungerea Silvestru) pentru trecerea canalelor.
La rîndul lui, zidul de sprijin al malului, cu balustrade,
„cerdac" şi două rînduri de scări în „amfiteatru" fusese început şi
se turnau insistent fundaţi ile adînci cu lărgime de 2 metri. Primăria
împrumutase 290000 de lei. Schimbările guvernamentale şi înlocuirea
primarului N. Gane (liberal), cu A l. Bădărău (conservator), în aprilie
1899, aveau să le tempereze însă avîntul. Noii dregători socoteau
„opere/e"înainlaşului ca gesturi de propagandă electorală, costisitoare
pentru oraş. Cu toate discuţiile, canalizarea era gata încă de la
sfirşitul lunii noiembrie 1898, antreprenorul cetînd recepţia provizorie.
Venind iama, se amîna pentru mai 1899. Nefiind permise
lucrări de construc\ii decît vara, zidul şi scările se terminau şi ele
peste un an, în noiembrie 1900, recepţia provizorie săvîrşindu-se
abia primăvara următoare, la I martie 190 I. Trecînd şi anul de
garanţie, la 7 martie 1902, se făcea şi aceea definitivă.
Încîntat de realizare, noul primar C.8. Penescu trimitea pe
adresa antreprenorului Virgil Hălăuceanu (strada Albă nr.33), o
scrisoare de mulţumire (20 martie 1902). Merita , căci se luptase
din greu aproape 5 ani cu terenul fugitiv, năvala apelor,
împunsăturile gazelelor şi întîrz.ierea plă\ilor. Esplanada cu cerdac
înalt de Belve-dere, balcoane, nişe şi monumentale scări laterale,
mărginite de balustrade pentru lămpi electrice şi statui, domina
întreaga vale - lipsită de mari clădiri pe atunci - şi înlesnea o
încîntătoare privelişte către palatul veneţian al Gării. Fintînele
arteziene, de ta picioare şi din balcoanele scărilor, susurau
necontenit, iar stropii unui izvoraş limpede sălta printre pietricelele
minicascadci de s ub corpul cenlTal. O inscripţie plănuită mai jos
de stema vechiului Iaşi urma să consemneze numele realizatorilor
şi al celor doi primari, rivali politici, care n-au avut ferici.rea
inaugurării, cu ei în scaunul cîrmuirii oraşului'.
Scurtînd drumul dintre strada Copoului, în curs de aliniere,
şi noul bulevard deschis spre gară, se tăiase ş i o stradă directă din
Păcurari la Esplanadă.
În terenurile laterale, pe care se dorea continuarea a ltor
balustrade - dar nu erau bani - se făceau planta\ii iar pe partea
dreaptă a noului bulevard, către gară, se croia o grădină publică,
cu arbuşti, flori şi bănci. Chiar din primele zile ale ridicării, în
97
vara anului 1900,,,Cerdacul" de la Rîpa Galbenă devenise loc de
atracţieal ieşenilor şi punct de întîlnire al vizitatorilor dornici să
admire „delta BahluiuluP'. Era prezentat în multe vederi - cărţi
poştale - şi cunoscut în toată ţara.

Hotelul Bejan
Fiindcă în vara anului 1900 revista „Arhiva" (nr. 5-6)
publicase amintirea lui Gheorghe Popa Radul despre ideea poetului
Mihai Eminescu de a se realiza un loc de Belvedere, spre imensa
vale a Bahluiului, unii începeau să-i şi spună „Podul lui Eminescu",
,,Esplanada Mihai Eminescu" sau „Cerdacul lui Neculai Gane".
Trecînd peste aceste nume îndreptăţite, potrivit obiceiului timpului,
cînd toate marile lucrări se închinau casei Regale, autorităţile au
zis străzii ce venea dinspre Păcurari: ,,Regina Elisabeta", esplanadei
,,Principesa Maria" iar bulevardului spre gară ,,Ferdinand'~
Rămînînd din exproprieri unele mici terenuri laterale,
Primăria le-a vîndut şi astfel au început să apară în zonă şi cîteva
case. În partea din stînga Esplanadei - privită de jos - inginerul
Grigore Bejan ridica şi un hotel modern, cu splendidă vedere către
gară. Primăria dorea şi ea să-şi ridice un „ospel" - sediu - chiar pe
terasa de sus. Locul însă fusese luat, cu asalt, de copiii oraşului,
găsindu-l cel mai nimerit pentru concursurile interşcolare şi luptele
cu zmeie - marea distracţie a vremii - ridicate la mari înălţimi şi pe
lungi distanţe, fără obstacole. Însemnînd această activitate pentru
istorie, Ionel Teodoreanu îşî începea romanul Turnul Milenei chiar
de aici. Clonţ, un copil al străzilor, îi dădea prietenului său N otki,
vînzătorul de covrigi şi zaharicale, ziarul „Opinia" din 2 aprilie
98
19 1O, cu un anunt formidabil: ,,Copii, bucura/i-vă ! O dată cu
venirea primăverii în centrul oraşului, pe esplanada Rîpei Galbene,
S-a deschis O Mare fabrică de zmeie, Praştii, Arşice colorate, Mjngi
de petică Etc... etc... ". Era fabrica sa şi avea sediul în ,Casa
năzdrăvanilor", afl ată ,pe limba de pămînt - adevărat faraş de
gunoaie - care cobora spre terasa Rîpei Galbene, fn faţa holelului
Bejan". La poartă zbîrnîia un zmeu... Acolo locuiau pictorii boemi
fon Ton şi Petru Diacu pe lîngă care se aciuase şi Clonţ, făcînd
menajul prietenilor săi mui mari.
Treptele scărilor fuseseră luate în stăpînire de calici -
cerşetorii lîrgului, aciuiaţi la biserica Banu pînă la darea în folosinţă
(noiembrie 1900) a noului bulevard dintre Gară şi Copou.
Tot la Rîpa Galbenă se adunau invalizii, marii mutilaţi ,
ciuntiţi de obuzele primului război mondial, aduşi muribunzi în
spitalele bătrînu l ui Iaşi , redevenit capitală a ţării (decembrie 1916-
noiembrie 1918) şi apoi „externaW' pe stradă, doar cu cîrjele
subţioară, singurul lor reazem şi unica avere. Aşteptînd înfometaţi
ziua întoarcerii acasă, în satele lor din Oltenia şi Muntenia, ocupate
de inamici, foştii flăcăi, ca brazii, eroi la Mărăşeşti, Oituz, Mărăşti ,
dădeau tîrcoale cantinei din gară şi-şi odihneau trupurile dijmuite
pe toloacele fostei grădini de la Esplanadă. Priveliştea locului era
cutremurătoare şi a fost întipărită, pentru posteritate, în pagini le
romanului Strada Lăpuşneanu de Mihail Sadoveanu: .,Prin squBJ1Jrile
sfărîmate şi pustiite din cotlonul rîpei, pe treptele de piatră, pe
trotuarele prăvălatice... vermuia un popor nomad, nespălat şi
zdrenţuit. Erau oamenii căzuţi aici diIJ necunoscut, ca lepădaţi de
o furtunii. Unii stăteau încovrigaţi, cercetîndu-şi şi legîndu-şi fnciilţările;
alţii, tolăniţi pe măntăile rupte, fumau fără grijă. Adunătura de haine
heteroclite nu putea lămuri care sunt îndeletnicirile lor sociale. Aveau
pe faţă însă întipărite neagra pată a mizeriei ş-a foamei. Urmăreau pe
trecători cu priviri lungi şi străpungătoare ş-aveau parcă o atitudjne
de djspreJ penim toate ale lumei".
Între\inerea grădinei părăginite, cîl şi refacerea periodică a
unor părţi din Esplanadă, rupte de şuvoaiele Copoului care vara
coborau însţite de pietroaie, lemne şi eapace de canal, lovind
stîlpii balustradelor, cereau mereu cheltuieli. Aşa cum se întîmplase
chiar în timpul l ucrărilor, din vara anului I 900, cind au apărut
crăpături în zid, iar balustradele au trebuit să fie refăcute, înlocuindu
se piatra de la Tîrgu Ocna cu piatra de Molid. Alunecarea 1cni11111 1l111
şi presiunea uriaşă a dealului constituiau pericClle di Ntrn1tn111111 l

99
pentru existenla Esplanadei. Ziarele strigau mereu, ca „Opinia " din
16 seplembrie 1927: ., Se năroie Rîpa Galbenă". Necazurile începuseră
încă din toamna anului 1904. Într-un raport datat 30 octombrie,
noul inginer şef al Comunei, Anton S. Savul, semnala Primarului
reaparitia vechilor crăpături, tasarea pavajului, concluzionînd că
.,denotă o mişcare atît a terenului, cît şi a zidului din Rîpa Galbenă".
Şi mai sever, un proces verbal din 26 ianuarie 1905 arăta Consiliului
Comunal că întreaga lucrare „e ameninţată cu prăbuşirea ".
Una dintre solu!ii propunea să se construiască la bază
contraforturi sau oişle pinteni uriaşi, cu drenuri de stabilizare a dealului.
Aceasta însă cereau fonduri însemnate pentru bugetul sărac
al Primăriei. Frumoasa zidire imaginată de Mihai Eminescu şi concepută
de Nicolae Gane „într-o noapte senină din luna august" (Evenimentul",
14 septembrie 1897), devenise o „problemă" pe capul adminislraliei
locale. Amenintarea apropiatei prăbuşiri împiedica pe edili să mai
sutină şi botezul său domnesc - spre a evita legături jurnalistice
necuviincioase - motiv pentru care Esplanada a rămas şi cu numele
vechi, Ripa Galbenă, gravat pe majoritatea ilustratelor de odinioară.
Salvarea avea, totuşi, să apară, într-o zi! Pe biroul Primarului
sosea adresa nr. 9250 din 22 februarie 1921 prin care Direcţiunea
II regională CFR Iaşi, în numele Casei Muncii CFR - un seviciu
administrativ-social-cultural, înfiintat în anul 1920 - solicita grădina
de la Ripa Galbenă penlru a construi un cartier modem de locuinte
,.cu şcoală, bibliotecă, sală de conferinţe, baie, distribu/ie de apă,
lumină electrică, pavaje şi plm1ta/ii". Iniţiativa, cu caracter de
asistenţă social-culturală şi de ,,în.frumusejare a Iaşului" dorea şi
rezolvarea, măcar în pane. a probl emei ,JocuinJelor din laşi".
Apostilată, imediat, inginerul şef Anton S. Savul, acesta întocmea

101)
planurile, iar la 23 martie 1921 Consiliul Comunal, bucuros că
scăpa de bucluc, trecea către Regionala CFR fosta grădină, cu
43 J5,85 metri pătraţi - avîad în vedere că prin „fnfiinţarea acestui
cartier oraşul va ciştiga mult în higienă şi estetică",. Hotărîrea avea
şi o clauză, pe care mărinimosul inginer Gheorghe Scutaru, directorul
regionalei o accepta tacit în folosul Iaşului . Beneficiarul terenului
urma să refacă şi canalizarea. Într-un tempo rapid, se cerea avizul
Ministerului de Interne şi al Consiliului Tehnic, care o supunea
aprobării Consiliului de Miniştri (Tache Ionescu, C. Argentoianu,
generalul Rîşcanu, Ton Petrovici). Prin jurnalul nr. 2427, din 19
august se parafa împroprietărirea şi se comunica Primăriei.
Întocmirea formelor şi schimbările politice la nivelul
conducerii oraşului înârziau însă punerea în posesie, deşi, încă de
la I aprilie 1922, Preşedintele Comisiei Interimare, avocatul Eugen
Herovanu (autorul volumului Oraşul Amintirilor), o înscrisese la
Tribunal. Abia prin august 1922, Societatea pentru Construirea
locuinţe lor ieftine, condusă de inginerul Velt şi arhitectul Marcovici,
putea să înceapă lucrările pregătitoare şi cu ocazia inaugurării
cartierului ceferist din spatele gării Ni colina - la 21 septembrie I 922,
să săvirşească deschiderea oficială a şantierului. Dind în primire
celor 80 de familii ceferiste primele 10 pavilioane, pe lîngă care se
mai construiau, la Nicotina, două şi subliniind că dintre toate
binefacerile destinate omului „oferirea căminului u11de să se
adăpostească el şi familia, este cea mai principală", inginerul
Gheorghe Scutaru, directorul regionalei, invita întreaga asistenţi!
să-l însoţească la Rîpa Galbenă. Se punea piatra fundamentală la al
doilea cartier : ,,Căminu/ ceferist de asistenţă socială, cultura/A,
profesională şi medicală". Aici urmau să găsească adăpost încă 24
de familii şi să aibă „locuin/ă, brai1ă şi învăţătură vreo 200 de
elevi ai şcolilor de Mişcare, Tracţiune, ÎntreJinere şi Te1egrar'
aciuaţi în două barăci din Piaţa Sf. Spiridon. Un dispensar medical,
cu toate sectiile necesare, o mare sală de conferinte şi spectacole, o
grădină pentru jocurile copiilor şi odihna locatarilor, băi, canale,
pavaje şi p lantaţii completau căminu l (.,Arhiva CFR", l octombrie
1922). Pornite cu entuziasm, cele 5 pavilioane şi Palatul de cultură
urmau să întîmpine însă mari dificultăţii şi să se termine cu greu.
Dorind să rezolve pentru totdeauna problema Rîpei Galbene şi să
preîntîmpine alunecarea dealului şi minarea Esplanadei, inginerii
Primăriei condiţionau mereu lucrările, impunînd amplasamente,
fundaţii adînci şi costisitoare, subsol cu pereţi de cetate, drenuri şi

I 01
canale multiple, astfel încît fondurile alocate,
iniţial - ca la orice lucrare - nu mai ajungeau,
'. ).fHRBAR~j \
, Hei& CArnlniil Ce•. Administraţia CFR fiind şi ea săracă. Se
~:~.Î~~~~~::~n:SP~1 ajunsese pînă acolo încît Palatul de cultură sii
:f 1"i.0'1ttfti1Îei clt~latl,"~ ;;ut
1 IOc...de~C:hldeiea; Clmlnulul ce..- · rămînă neterminat. Au sărit însă în ajutor
:, ,~ti1I, Q1'e,·.n itotr.i1tu,,1e1dţ . 2
, ani-, de zil,, Jn · prezen1a1 Un'ul angajaţii din gara Iaşi. Rupînd, dupii
• 'mare .nut,:tlr ct. funcllonarl,.cu
:; .~eglon_
•-~-~l~i:~a~Il l_lm„
or;r,e ei d•I Dlrecfo;
Nife.co, precu!':' ,1,
posibilităţi, din micile lor salarii - ca la vreme
, un .numlr .mare de fan •:lionarf.ln
fr-urite cu d ! ,el de 1trrfch:t ·e.
0
de criză economică - asigurau, lună de lună,
~ 'V;•Bellolu, · Dlr. Peuo1ttluhH 11·
! CU N. M. Oeorgt1cu, Dlr. Cofflp--
banii pentru înălţarea clădirii, metru cu metru,
. labllllllel.
de!ţchlsprin · lni•
: . ; "fesli,alul s'a „Casa de cetire şi sfat A.D.Xenopol"înfiinţatii
: ·aul R~gal, fnlonal de eJininbl hll
~ cor · el• soc•• A. D, Xe11opoJ•~
Orchnlra
eceleaşl tH• caee a
de nişte ceferişti sufletişti pentru ,j'ntărirea
· tiltar ·deasemeni mai mullt bti-
. .cili- sub dirig uirea d,hu Oh~Oh; caracterului din punct de vedere cultural, moral,
::Berbu, luncl onar la M.
1 1S'au · repretenlal mal mi:ilte·
şl ialte
Jocu:l t! dintece de slee
patriotic, economic şi profesional", organiza
s:dmoşe,
Wceluri I de Crlclun~
!Lat.farma. Comltelul da tid•lie ·
M
mereu chete serbări, excursii şi baluri,
fidrunle cu d•I Komulaa P, Chr,
gWesc_u,, a ,dlslrlbult haini' fi ln--
e611Amio!e coplllor ne,olatf,
veniturile donîndu-le pentru Palat. La fel
C• acutll ocazie d·l ·Hoca~
Eug". Mlrlnescu, din pariu co• procedau şi Banca Populară CFR cît şi Casa
ml'elulul, a e1llel opera de alu,
Ionare ·p~ care o lnleprlnde Cesa de ajutor reciproc a pensionarilor. Prin eforturile
•"• O. Xenopol•, mulJunildd d•lul
Dlr, Bm. Nilescu, care • del lol
concunul -d-,ale, în culllale ele
tuturor şi ale Casei Muncii se ajungea în ziua
prt1edinle de onuare. Cllet!e -o
de duminică 20 decembrie 1925, cînd se
I
cilduro01ii Jebg"raml din parlea
d-lal· lm1pi, " O,ral Oh, ·Scalaru,
cai-a s'a ,cuzal dîti Bbzlu, De sărbătorea deschiderea Căminului de la Rîpa
asemenea d•I Dlrec!Or' :Oenerel
al· Cetei Manctf C • .P, ·R, Col•
. llnfa, ..s!asc:uul prlnlietrllimoad, . Galbenă „ care se construia de 2 ani" ,,Lumea",
..edretl. ,. .
„La: orele 6, 1olemnll1tee I ltaal
sJar,11. ,~
23 decembrie 1925). De fapt, lucrările duraseră
trei ani, deşi societatea executantă era operativă
şi zidise Cartierul Nicolina doar într-un an.
Cu prilejul inaugurării şi al Sărbătorilor , corul, orchestra -
condusă de Gh. Barbu, funcţionar la „Mişcare" - şi celelalte formaţii
ale Casei „A.D.Xenopol" prezentau ,Jocuri, cîntece de stea şi alte
obiceiuri strămoşeşti de Crăciun': După spectacol, Romulus
Ciugulescu, şeful gării Iaşi şi preşedintele Casei de cultură a împărţit
„îmbrăcăminte şi încălţăminte copiilor nevoiaşi': Din partea
conducerii CFR participa doar inginerul Emil Niţescu, noul direc-
tor regional. Scos din scaunul directorial, prin avansare - fiindcă
era o personalitate feroviară europeană - şi numit inspector Gen-
eral, inginerul Gheorghe Scutaru se afla departe, ,,exilat" în staţia
Buzău , unde înfrunta viscolul năpraznic, năvălit peste şine, cu
nămeţi de un metru. Ajutorul dezinteresat, oferit Primăriei, pentru a
consolida Esplanada, visată de Eminescu şi ctitorită de Gane, pentru
a înfrumuseţa laşul, dar şi pentru a asigura locuinţe confortabile -
nevisate pe atunci - cîtorva zeci de familii, îl lovise ca un bumerang.
Deşi fericiţii locatari doreau ca primul cartier ceferist, construit în

102
tară - acel din Nicotina - să-i poarte numele, superiorii şi chiar unii
dintre foştii colaboratori, ieşeni, îi imputau „părăduia/a de la Ripa
Galbenă". Ştiind prea bine că marile realizări nu aduc, niciodată,
recunoştinţă ori fericire, la vremea inaugurării s-a aşezat, emotional,
lîngă aparatul de telegraf Morse, din gara Buzău şi a trimis către
laşi, o „călduroasă telegramă" citită la festivitate. Aidoma a procedat,
scuzîndu-se „printr-o frumoasă adresă", şi directorul „ Casei Muncei
CFR", doctorul Costiniu, participant entuziasmai de lucrări la
aşezarea pietrei fundamentale - dar mustrat, după terminarea
cartierului, că so lăsase „ încîntat" de Scutaru. Ca un făcut, ponoasele
urmăreau pe lo(i care se implicaseră la ,,Jsanarea" fostei rîpe.
Puternice şi rezistente la cutremure, ba chiar şi la proiectilele
ultimului război, clăd iril e ceferiste a lipite, trei la dreapta Palatului
şi una la stînga - cu ziduri de cetate -, ca oişte metereze, rămîoeau
să înfrunte, peste veac, fuga pămîntului de sub picioarele Esplanadei
şi să oprească alunecarea dealului şi a străzii. La nevoie Administraţia
CFR execută şi lucrări suplimentare, ca în anul 1932 cînd a cheltuit
800.000 lei „penim refacerea esplanadei ajunsă o ruină"

Clubul C.F.R. ,,Rîpa Galbenă"

După inaugurare, în Palatul devenit Cămin Cultural se


instalau moderne cabinete medicale, clasele grupului şcolar şi Casa
de celire şi sfat - initiatoarea şi susţinătoarea constructiei. Aici se
organizau cursuri de instruire profesională a personalului ş i de
rcîmpros-pătarea cunoştinţelor, dar şi de alfabetizare, a ceferiştilor
anilor „20-40", veni~i din satele ,,bîntuite de sărăcie, analfabetism,
103
Orchestra de muzică populară „Fluieraşul"
(Foto : Paul Zamfrr)
misticism şi ignoranţă". În sala de festivităţi îşi dădeau spectacolele
trupele de dansuri, de teatru şi corurile înfrăţite din Depou, Gară şi
din Atelierele Nicolina - pe atunci unitate CFR. ,J.,a şezătorile
cultural-artistice participau scriitorii ieşeni şi oamenii de ştiinţă ".
Textele satirice se scriau de ,poeţii ceferişti ", precum inginerul
Gheorghe Amancei, şeful Depoului, care le-a şi publicat. ,,Partea
muzicală o susţineau fanfara depoului, fanfara staţiei, orchestra
pensionarilor şi taraful funcţionarilor" la care se mai alipea şi
fanfara cea mare din Ateliere.
Acestea erau mîndria ceferiştilor, iar atunci cînd, duminica,
apăreau împreună la Palat, în Grădina Copou ori pe scările Esplanadei
adunau „tot laşul". Extinzîndu-şi activităţile şi în domeniul turismului
internaţional, ba şi chiar în acel juridic - acordînd asistenţă fetelor
la căsătorie şi angajaţilor la nevoie - tipărind foi şi materiale
instructive, mica societate ceferistă (Casa de cetire şi sfat), înfiinţată
prin anul 1920, devenise un centru cultural important în zona
gării, numit „Casa culturală şi sportivă CFR «A. D. Xenopol» sau
„Căminul Cultural CFR" ori „Ateneul ceferist" - pentru a fi în ton
cu „Ateneul Tătăraşi". Şcolile instruiau tinerii feroviari în noile
domenii ale tehnicii. Casa de cultură, în schimb, organiza cercuri
de pregătire multilaterală, pentru viaţă, în cele mai utile şi modeme
activităţi sau meserii. Repartizîndu-se Grupului Şcolar CFR un alt
local mai încăpător - ,,Moara „Ba/aia " -, absolut necesar pentru

104
numărul mare de şcoli , adesea cu cursuri paralele, din anul 1977
clădirea revenea complet la destinaţia iniţială.
În ea se extindeau activităţile Clubului CFR - numele sub
care se organizase Căminul Cultural după ultimul ră.zboi - instalat,
din lipsa de spaţiu, în odăile unui fost botei pe strada Gării nr. 33.
Acolo funcţionase cercul literar „George Topîrceanu" condus de
jurista Elena David, cercul foto, aflat sub îndrumarea inginerului
Mihai Bejenaru, cîteva cercuri tehnice şi faimosul cerc turistic cu
numele pompos „Clubul de Turism CFR" - noutate naţională la 20
februarie 1966, cînd s-a înfiinţat, sub auspiciile Comisiei orăşeneşti
de turism 2• Concurînd AgenJia ONT, organiza excursii cu trenul,
autocarele şi avionul, în toată tara şi în Europa răsăriteană, dar şi
primele acţiuni locale, de prezentare a monumentelor istorice ieşene,
sub deviza „ Să ne cunoaştem oraşul" (iunie 1966). La ele participau
ceferişti din toată regionala, ieşeni, elevi şi studenţi.
Datorită eforturilor şi pasiunii unui grup de feroviari
ambiţioşi3, care au modernizat întreaga zidire, Casa de Cultură
ceferistă - cum mai era numită - ,.nu avea rival". Totul era „elegant
modern şi strălucitor". Executanţii, lucrătorii Secţiei LI îşi dăduseră
toată silinţa. Bogată şi bine înzestrată, punea la dispoziţia
vizitatorilor biblioteca" cu peste 20000 de volume şi zece săli în
care funcţionau mai multe cercuri aplicative pentru învăţarea unor
îndeletniciri de mare atracţie : depanare radio-TV, cine-foto,
stenodactilografie, balet, filatelie, croitorie, complectate pe parcurs
cu altele de pian, chitară, dansuri, gimnastică şi calculatoare (din
anul I 996).
Păstrînd tradiţia Casei „A.D.Xenopol", corul şi taraful
dădeau, adesea, spectacole pe Esplanadă, iar la Sărbătorile
Crăciunului se organiza ca şi acum Serbarea Pomului - aşteptată de
toţi copiii cartierului. Indiferent dacă sunt fii de ceferişti sau nu,
fiecare primeşte cîte un dar, de la Moşul.
În cocheta sală de festivlităti, modernizată prin anii 1978-
79, îşi prezentau producţiile formaţiile ceferiste de muzică popu-
lară (,,Fluieraşul"), de teatru pentru cei mari, (,,Semnalul'), de teatru
pentru cei mici (,, Trupa lui Papuc'), în întrecere cu acele de dansuri,
cor\ balet, folk ori satiră, pentru cultivarea cărora şi-au împărţit
sufletul şi energiile o sumedenie de ieşeni, astăzi uitaţi .
Extinse, multiplicate şi adaptate la noile cerinte, aceste
activităţi continuă şi astăzi , Clubul CFR fiind frecventat toată

105
ziua, de nenumăraţi tineri, înscrişi la noile cercuri tehnico-aplicative6 ,
la Biblioteca cu fondul de cărţi mereu reînoit, şi la diferite conferinte,
cursuri, întîln.iri culturale ori de lansarea noilor meserii.
Periodic, Trupa de teatru - Teatrul de la RÎPA GALBENĂ
- compusă dintr-un grup de ceferişti talentaţi', prezintă spectacole -
adesea premiere naţionale - (Oamenii cavernelor, Cimitirolpăsărilor,
Cîntăreaţa cheală, Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă) iar
atunci cînd participă la festivalurile din ţară şi din străinătate ,
cîştigă prestigioase premii şi cununi de lauri. Aşa s-a întîmplat la
Piatra Neamţ, Lugoj, Sighet, Novosibirsk (Rusia), Fran~.
Aprecieri deosebite aduc şi filmele ceferiste (precum „Cale
lungă drum de fier" realizate de Cercul cine-foto şi rulate cu
prilejul festivalurilor feroviare din Bmo (Cehia) şi Langeac (Franţa).
La Club îşi are sediul Cercul filateliştilor feroviari cît şi redacţia
publicaţiei „Pagini feroviare".
Ca întotdeauna, pe lingă acţiunile culturale, Clubul asigură
spaţiile şi condipile tehnice de lucru necesare multiplelor acţiuni
profesionale ale Regionalei C.F.R. laşi, de sprijinul căreia se bucură
în mod permanent8 •
lntreaga această activitate se desfăşoară zilnic, de la ora
opt dimineaţa pînă la opt- nouă seara9 •
...însoţirea dintre zidirea nuvelistului Nicolae Gane şi Palatul
inginerului Gheorghe Scutaru s-a dovedit trainică şi, chiar dacă,
uneori, dealului îi mai vine să coboare spre gară, se opreşte fiindcă
în cale îi stă, neclintit, Clubul cu celelalte acareturi ceferiste şi se
mulţumeşte doar să rupă nişte trepte ori o bucată de balustradă. De
aceea, uneori, la Ripa Galbenă se mai fac lucrări de reparaţii, Între
ele au fost şi acele din anii 1987-1989. Fiindcă se moderniza
întreaga zonă, cu Pia):a ce avea să ia numele lui Mihai Eminescu,
cît şi strada Banu şi se făcea loc pentru noile clădiri ale Telefoanelor,
Primăria a luat iniţiativa consolidării şi extinderii Esplanadei centrale
cu parapete laterale spre sud, şi alt nivel, mai sus. Proiectul a fost
întocmit de ICPROM, lucrările s-au executat de Antrepriza
Construcţii Montaj Spaţiu I din Regionala C.F.R. Iaşi, iar „diriginţia"
o asigura primarul de pe atunci 10, prezent mai în fiecare dimineaţa
la faţa locului, pentru a se realiza o construcţie cît mai frumoasă.
Însă ca şi înaintaşii, n-a mai apucat nici dînsul s-o termine.
...Încîntat de privelişte şi presupusul vad al trecătorii spre
gară, în zilele noastre, un locantier a avut ideea să instaleze pe
vechea terasă cîteva mese şi un sloi de scaune, în jurul unui chioşc
106
numit voios: Bar. Găsind ini\ia.tiva atrăgătoare şi locul plăcut,
seara a1c1 se adună grupurile de tineri şi mai a les perechi de
studenţi romantici, întruniţi la un pahar de bere, sau de „ vorbă".
În nopţile înstelate cu vîlvătăi sentimentale, cînd pietrele
balustradelor par argintate .~tropite de varul ireal al Junii" din
creştetul cerului, aproape de ei, pe treptele terasei se opresc şi
grupuri de turişti. Prezentînd locul ghizii, pasionati de istorie,
provoacă adesea întoarceri virtuale pe timpul cînd poetul Mihai
Eminescu ,răzimat de un gard ori de o stinghie de lemn" în
„dreptul Rîpei Galbene" de odinioară, visa fantasticul său pod
aerian, făurit de lună, între zări le oraşului „din sînne de aur, răsucite
în uriaşe arcuri". Împreună cu el, ascultătorii se lasă vrăjiţi de
feeria nop)ii şi imaginara defilare pe arcadele fanteziei a marilor
umbre voievodale, domneşti, cră ieşti, împărăteşti şi a nenumăraţilor
cărturari, truditori şi oşteni ce au trecut pe uliţile bătrînului Iaşi,
dîndu-i o însemnătate pe care puţine oraşe din lume o au. Se
trezesc din reverie, tulburaţi de cuvintele poetului, rostite cu durere
probabil, aici, pe malul Rîpei Galbene, la adresa unor contemporani
care ,,Nu-şi cunosc trecutul şi nu-l prelungesc:
- ,.Ce ştiu ei I Trăiesc fli mijlocul patimilor politice...
f11 goa11ă după chiverniseala şi ambiţii mărunte şi nici nu-şi
dau seama de m4reţia fo sînul căreia işi fărmi/eazlJ activitatea;
împleti/I În trăsătura unui trec11t istoric ce nu-l văd"(,,Bălăuca "
- Eugen Lovinescu)

107
Note

Belvedere
I. Călăuza şi planul cartieruJuj Manisale Iaşi. Informaţii şi de la
C.C.Luca (hangiul de la Trei Sarmale), şi Ecaterina Paradaiser, care
îşi amintea (1980) ultima poartă, pe lingă intrarea casei cu nr. 51.
Teatrul cel vechi din uliţa Golia
1. Amănunte în dosarele 607. op. 20 14 , Tr. 1765. Arhivele de Stat
Iaşi. Idem nr. 72. l 861 - Eforia
PentTu a se elibera terenul necesar noului teatru se mai demola şi
sediul primăriei cit şi biserica (mănăstirea) spătarului Jurie Dancu,
din timpul lui Petru Rareş ( 1541).
O poveste şi o casă de demult
I . Condusă de gazetarul Oh. Mihalache, în redacţia căreia avea un
cuvînt greu de spus şi inginerul agronom Camilar Grigoraş, pasionat
susţinător al vechilor zidiri.
2. Arhitectul Corneliu Drişcu.
3. Profesoara Aurica Ichim
Negustorii din "Adunaţi"
I. Monitorul Comunei Iaşi, 15 august 1926.
2. Eroii erau Secereanu Ştefan (vataful). Dumitru C. Gh. (fructarul),
şi Bîrzan Ştefan (lăptarul).
Feredeiele „idrlatice" de la Răpidea
l. Erau soldaţii regimentului 5 vînători, cartiruit în satul Păun şi în
staţiunea pentru refacere, după măcelul de pe front. Clădirea avea
pe atunci 18 camere. Alături de aceea principală era una cu patru
camere. Informalii de la Gh. Grădinaru, invalid, născut la 1908 în
clădirea băilor unde părintele său fusese angajat. Locuia vizavi de
actualul motel.
2. Primul doctor moldovean în med icină - Buda 1836 - născut la
Hilişeu-Dorohoi, în anul 1806 şi decedat în anul I 877.
Crucea lui Ferenţ
l. în octombrie 1931 Dobrovici Sp. N . avea firma ,J»erjoaia,
Grădinile unite „Leagănul Fluturilor" şi „Luceafărul Stelelor" -
şoseaua Racoviţă nr. 4-6.
2. Povesteşte maistrul Vasile Serediuc (de 63 ani), proprietarul
casei cu numărul 9, demolată în anul 1984.
Grădina Amintirilor
I. Gh. Asachi, Prinţul de Arcan, A11reg-Teib de India În laşi
108
2. Gh. Ungureanu şi C-tin Turcu, Iaşi ghid istoric şi artistic, 1957,
3. ,.Timpul", Bucureşti, I august 1944
„Podul" lui Eminescu de la Ripa Galbenă
I. O propusese inginerul Ch. Cbaigneau, la 19 aprilie 1900 şi
glăsuia: ,.Sub domnia Majestăţii Sale, regele Carol I, această lucrare
a fost început§ în 1897, primar fiind Nicolae M. Gane şi a fost
mîntuită în 1900, primar fiind A.A. Bădărău. După proiectul gen-
eral dresat de Charles Cbaigneau, inginer şef, diriginte fiind I.
Vignali antreprenor V. Hălăuceanu".
2. Compusă din Cristian Cuba, Gheorghe Pînzaru, Tinu Pînzaru, I.
Rudnic, Gheorghe Vidraşcu şi autorul acestor evocări, ca Preşedinte
3. Teodor lvanovici (fost impiegat), preşedintele Com itetului
Sindicatului CFR; prof. Paul Zamfir, directorul Clubului - smonjt
de la Casa Sindicatelor; ing. Alexandru Filioreanu, directorul gen-
eral al regionalei CFR Iaşi (de atunci); ing. Mircea Roşu, directorul
de exploatare - care a proiectat mobilierul; ing. Ionel Iacob, şeful
Secţiei LI - executanta lucrărilor; inginerul Valeriu Vîrlan şeful
diviziei de linii; inginex:.ul Tona Lupu şeful diviziei de instala!ii şi
Jean Buhman directorul LI. Pe parcurs "şi-au adus contribuţia lor şi
inginrii Teodor Cincă, Paul Mihailovici, Radu Opait, Vasile Mihalcea
şi Alexandru Nazarie, numiţi directori generali ai Regionalei CFR
[aşi, în diferite etape.
4. Bibliotecare: prof Finica Cristea şi ing. Conslanţa Onatenco,
precedate de Lola Negroiu şi Vioara Lupaşcu.
5. Dirijorii corului: Alex. Toma Carp, Vasile Popovici-leşeanu,
Dimitriu Lucian, Nicolaie Gîscă; coregrafii Tudorei Stănescu, Mihai
Roşcăneanu; dirijorul orchestrei Maxim Comănită; directorii
Clubului Gheorghe Bidaşcu, Cornel Popa, Octav Solescu, regizorul
ing. Vasile Murariu.
6. Pian - instr. Julia Dinu; Chitară - instr. Petronela Baldovin ;
Croitorie - instr. Liuba Patriciu; Gimnastică şi dans - instr. Adriana
Gheorghiu; Foto şi camere Tv - instr. Dumitru Plavan ; Calculatoare
- instr. Ion Mitican; Contabilitate instr. Ion .Vîrlan, Culturism:
Ovidiu Nemţeanu. Cercurile au mulţi simpatizanţi. Între susţinătorii
cu material tehnic-documentar al aceluia de calculatoare se află şi
colegii noştri inginerii Grigore şi Jana Covic, stabiliţi la Massy-
Paris, cît şi inginerii Ciprian Buzilă, Adrian Petrea şi Eugen Gorea
de la firma „UNITRADE SYSTEMS" din Iaşi.
7. Mariana Nicoleanu, Roxana Gheorghe, Any Balan, Marlena
Mihăilă, Emil Gnatenco, Octav Solescu, Mihai Olaru, Comei Niculiţă

109
şi arhitectul Neculai Munteanu - autorul proiectului de modernizare
al sălii de spectacole, în calitate de regizor.
8. Regionala CFR - Director regional - ing. Mihai Necolaiciuc;
Agenţia de călători - Director ing. Vasile Ghidiu; Director adjunct
ing. Vasile Irimia; Agenfia de marfă - Director ing. Adrian Tacea;
AgenJia de management feroviar - Director ec. Laurenţiu Beşliu;
AgenJia de administrare active feroviare -Director ing. Vasile
Mihalcea.
9. O coordonează un singur om, Prof. Paul Zamfir, Directorul
Clubului - dar şi tîmplar, lăcătuş, instalator, electrician, electronist,
zugrav, fotograf şi actor, după oecesităli - ajutat de o secretară,
Liliana Ilaşcu; un contabil, Inocenţiu Macalel, două lucrătoare,
Elena lftinca şi Viorica Motohoi şi un administrator, Ion Popovici.
Restul, colaboratori neosteniti, pentru care viata înseamnă muncă
şi stăruinţă.
10. Eugen Nichifor, şef de şantier fiind inginerul Vivi V. latan.

~
•GH. ASACHr
\ ~

11 O

S-ar putea să vă placă și