Operații de debitare manuală a

lemnului
 Operații de debitare manuală a lemnului

CUPRINS

I. Lemnul-Generalitați.....................................................................................................................4
I. 1. Structura, compoziţia chimică şi proprietăţile lemnului...........................................................5
II. Principalele defecte ale lemnului................................................................................................7
III. Studiu de caz la unitatea S.C. DANFOR SRL..............................................................................13
III.1. Prezentarea unitatii..............................................................................................................13

2
 Operații de debitare manuală a lemnului

Argument

Lemnul este considerat materie prin excelenţă, plin de căldură şi personalitate faţă de
răceala şi indiferenţa metalului. Tradiţiile popoarelor europene asociază lemnul cu ştiinţa,
deoarece scrisul, cândva, a reprezentat încrustarea unor semne pe lemn, aidoma răbojului
strămoşilor românilor. Spre curiozitate, dar şi ca argument, „buchia” noastră, împrumutată din
slavul buk, vine de la numele ... fagului. Lemnul se asociază cu focul sacru. Această sacralitate a
lemnului, derivată dintr-o religie cu puternice accente dentrolatrice, se manifestă la români în
multiple forme. Astfel, avem în vedere preferinţa, acolo unde se poate, pentru casa de lemn,
veneraţia acordată bisericilor de lemn, mai cu seamă celor construite dintr-un singur arbore şi
fără cuie de lemn, ca şi prezenţa lemnului în multe rituri şi obiceiuri calendaristice (buturuga
sacră de la Crăciun, butucul sau tăietorul de lemne unde aveau loc cele mai importante rituri de
venerare a strămoşilor, parii sau stâlpii de lemn cu un rol atât de important în magia premaritală).
Nu întâmplător, tăiatul lemnelor din pădure şi căratul lor era un adevărat ritual cu multiple
interdicţii de timp, de loc şi de comportament pentru cei care făceau acest lucru, aceste reguli
funcţionând mai ales atunci când se alegeau lemnele pentru ridicarea unei case; cel mai falnic
trunchi, provenit de la un arbore sacru (stejar, brad, fag sau frasin) devenind grinda casei
(dulapul sau meşterul-grindă), acesta urmând a fi în casă una din principalele întruchipări ale
strămoşului mitic.
Preocuparea pentru prelucrarea lemnului îşi găseşte multiple explicaţii, dar una dintre cele
mai plauzibile constă în aceea că materialul se pretează la întrebuinţări diverse, cu multă
uşurinţă, iar decorarea propriu-zisă se realizează cu unelte simple (topor, bardă, daltă, briceag),
care nu presupun tehnologii elaborate minuţios. Un alt argument îl poate constitui faptul că
lemnul a fost prelucrat artistic de om înaintea lutului, constituind astfel materialul asupra căruia
s-au imprimat primele însemne decorative. Din punct de vedere al tehnicilor folosite, nu se poate
vorbi de sculptură în lemn propriu-zisă, întrucât rareori se realizează detaşarea completă a unui
volum, însă se folosesc alte tehnici, în primul rând crestarea, apoi incizia, pirogravarea, intarsia,
cojirea, încovoierea, cioplirea, înfăşurarea şi împletirea, încrustarea şi, în cazuri deosebite,
tehnica ronde-bosse, de asemenea, perforarea (traforarea), iar pentru bâtele (botele) ciobăneşti
turnarea sau umplerea cu metal (cositor).
Crestarea este o tăiere puţin adâncă în masa lemnoasă, fiind tehnica principală ce aduce în
această ,,civilizaţie a lemnului” nota superioară de realizare artistică, de înalt rafinament, situând
obiectele de lemn făurite de meşterii români pe una din culmele artei tradiţionale a lemnului din
Europa. Cu unelte simple, meşterul popular a crestat bucăţile de lemn de stejar, nuc, tei, salcâm,
răchită din care a confecţionat mobilier, unelte şi ustensile de uz casnic, acoperindu-le adesea cu
o reţea fină de motive decorative. Cea mai clară clasificare a crestăturii în lemn este cea a
categoriilor de obiecte pe care se aplică. Primul câmp este cel al arhitecturii populare, crestăturile
în lemn aplicându-se pe principalele piese constructiv- decorative ale caselor, bisericilor şi
diverselor acareturi. Astfel, stâlpii casei, ramele uşilor şi ferestrelor sunt decorate cu măruntele
crestături geometrice, completând frumuseţea volumelor cioplite sau sculptate ale acestor
elemente arhitectonice. Al doilea câmp de aplicare al crestăturii în lemn îl constituie mobilierul
de diferite categorii. Aici, în asociere cu scrijelirea, reprezentative sunt lăzile de zestre, mesele,

3
 Operații de debitare manuală a lemnului

unele categorii de dulapuri şi blidare, scaunele şi băncile, unele obiecte recent apărute în casa
ţăranului – suporturi pentru telefon sau flori. Mobilierul caselor arhaice era foarte simplu, fiind
perfect adaptat funcţiilor sale. Principalele motive tradiţionale sunt linia dreaptă, punctele,
spirala, dinţii, rozeta, crucea, bradul şi rar silueta omenească. Piesele de căpătâi ale mobilierului
din interiorul ţărănesc erau patul, masa, scaunele, laviţele, blidarul, colţarul, poliţele, culmea şi
lada de zestre. Al treilea câmp de aplicare a crestăturii în lemn este cel al uneltelor legate de
diferitele îndeletniciri tradiţionale româneşti. Dintre acestea menţionăm: cozile de coasă, cozile
de linguri, greblele pentru fân ş.a. Apoi, frumoase crestături regăsim pe uneltele folosite la ţesut:
furcile de tors, fusele, precum şi pe părţi ale stativelor (războaiele de ţesut). Între ustensilele
casnice, alături de tot felul de mici recipiente pentru sare, mirodenii, făină sau cutii, un loc aparte
îl au lingurile ale căror cozi sunt „îmbrăcate” în această haină minunată a crestăturilor.
Uşor de prelucrat, prin însăşi structura sa naturală, consistentă şi relativ uşoară totodată,
lemnul posedă excelente virtuţi plastice, cu subtile şi profunde variaţii cromatice. Spre deosebire
de alte materiale, utilizate, aproape exclusiv numai în arta cultă, cum ar fi, bunăoară, marmura,
bronzul şi metalele preţioase, mult mai rare, mai scumpe, şi, deci, mai greu de procurat, lemnul,
prin calităţile menţionate, prin omniprezenţa şi accesibilitatea sa generală, a fost şi continuă să
fie folosit, pe scară foarte largă, atât în creaţia cultă, cât şi în cea populară, ultima fiind
incomparabil mai veche decât prima şi, fireşte, mult mai răspândită.
Unul dintre cele mai importante domenii ale artei populare, al cărei excepţională dezvoltare
se explică desigur şi prin abundenţa ,,codrilor o dată de nepătruns” care acopereau acest teritoriu.
Poate că nicăieri ca în acest domeniu nu s-a manifestat mai amplu spiritul creator al ţăranilor.
Condiţiile istorice, legătura profundă a poporului român cu pădurea („codrul îi frate cu
românul”!) explică dezvoltarea remarcabilă a acestui meşteşug, încât se poate vorbi de o
adevărată ,,civilizaţie a lemnului” românească. Copacii doborâţi se decojeau şi se curăţau până
spre vârf, iar acolo li se lăsa câteva crengi cu cetină care aveau menirea să extragă toată seva din
trunchi timp de câteva săptămâni. Astfel, tradiţia populară a păstrat până nu demult credinţa că
arborele de lucru trebuie tăiat „când îi luna la-nceput, c-atunci îi tare şi nu-l mănâncă carii” sau
„la gătitul lunii când se gată şi carii” ori „când îi luna-n sus”. Asemenea convingeri au, se pare,
un fond magico-ezoteric, găsindu-şi explicaţia şi în zestrea de cunoştinţe practice a strămoşilor
noştri, în observaţiile privitoare la influenţa astrului nopţii asupra ciclurilor vieţii vegetale şi
animale. De altfel, cercetările ştiinţifice recente arată că, într-adevăr, în faza de lună plină,
paralel cu intensificarea câmpului de gravitate selenar, creşte cantitatea de sevă elaborată care
circulă în vasele arborilor.
Sub raport ornamental, obiectele de lemn încearcă să suplinească, prin mijloace de expresie
proprii, lipsa culorii, urmărindu-se îndeobşte evidenţierea însuşirilor naturale ale esenţei
lemnoase. Din punct de vedere morfologic, pot fi deosebite mai multe categorii de elemente,
motive şi compoziţii ornamentale: antropomorfe, geometrice, zoomorfe, fitomorfe, cosmice,
liber desenate sau mixte. Ca motive antropomorfe s-a identificat reprezentarea realistă a două
motive: mâna în varianta pumn şi capul de om, motive desprinse din partea superioară a bâtelor
ciobăneşti. Compoziţia antropomorfă realizată prin incizie este foarte des întâlnită şi, de obicei,
expune ciobanul cu oile în diferite ipostaze. Ca motive geometrice se pot distinge zimţii, spirala
şi cercul incizat sau decupat prin care se face trecerea spre cosmomorf, realizându-se decoraţii de
mare vechime ca roza vânturilor, sau motivul solar în toate variantele lui. Se întâlnesc, de
asemenea, pătratul, rombul, arcul de cerc şi funia sau torsada prin care se realizează zoomorful

4
 Operații de debitare manuală a lemnului

„ascuns” în motivele şarpe sau dintele de lup, iar dintre ornamentele vegetale, de obicei
reprezentate în manieră naturistă şi uneori stilizat, amintim crenguţa de brad, frunza, conul,
floarea. Precizăm că peste tot se recurge la rezolvarea motivului decorativ în funcţie de tehnica
folosită. Incifrând, iniţial, sensuri adânci referitoare la viaţă şi moarte, la originea şi organizarea
universului, a societăţii omeneşti şi a rosturilor ei, aceste impresionante reprezentări simbolice
din spatele elementelor, motivelor şi compoziţiilor decorative îşi pierd treptat sarcinile ideatice,
rămânând în arta medievală, cultă şi populară, numai ca o funcţie decorativă; vor avea, în
continuare, o inepuizabilă fantezie, dar sunt „golite de înţelesul primitiv şi de lumea de gânduri
din care au izvorât”.
Unele obiecte, în special cele din inventarul pastoral, ca lacra, scafa, cupa, apoi unele forme
de bătalău, chilug şi brai sunt realizate, din secolul al XVIII-lea, prin strunjire şi, de multe ori,
ornamentate ulterior cu motive pur geometrice ordonate într-un ritm circular. De altfel, nici
produsele dogarului nu beneficiază de aportul unei decorări exprese, pirogravura completând
uneori, sub raport decorativ, aceste piese. Unul din obiectele cele mai comune şi mai variat
ornamentate este lingura, indispensabilă oricărei stâni sau gospodării păstoreşti; confecţionarea
unora depăşeşte sfera meşteşugului de lingurar, întrucât ornamentarea lor dovedeşte talent
artistic deosebit.
Dulgheria. Cunoscută şi sub numele de stolerie, apare ca meşteşug specializat în a doua
jumătate a veacului al XVIII-lea. Din punct de vedere etimologic, acest cuvânt derivă de la
ucraineanul stoljar, desemnând persoana specializată în confecţionarea pieselor de mobilier.
Trecerea la noul tip de locuinţă, cu două încăperi şi tindă centrală, face necesară apariţia acestui
meşteşug care asigură confecţionarea uşilor şi a ferestrelor. Într-o primă fază, dulgherii
meştereau mobilierul strict necesar gospodăriei; ulterior, au apărut cele două meserii, bine
determinate funcţional. Mobilierul dulgheresc era executat din scânduri cioplite cu toporul, barda
şi cuţitoaia, încheiate în ulucuri, ca şindrilele de pe case prinse în cuie de lemn.
Tâmplăria. Faţă de uneltele pe care le folosea dulgherul în mod curent, tâmplarul recurge în
mod obligatoriu la o masă de tâmplărie, hobelbanc – masa pentru geluit – ferăstraie de mână de
diferite tipuri (în coadă de vulpe sau coadă de şoarece), horjuri, gealăul, raubancul, fălţuitorul,
gura de broască etc. Principalele obiecte confecţionate de tâmplari sunt următoarele: podişoare,
cuiere, dulapuri, credenţe, paturi, scaune, laiţe cu spătar sau fără spătar, mese, lăzi de zestre,
colţare, hambare, cufere, cadre pentru verande ş.a.
Până la un punct, repertoriul decorativ al sculpturii româneşti în lemn este comun atât
obiectelor de interes laic, cât şi celor destinate bisericii. Astfel, străvechea rozetă solară, cu
diversele ei variante, ca şi stilizările geometrice, alcătuite din linii frânte şi curbe, ingenios
combinate în succesiuni romboidale şi circulare, se regăsesc deopotrivă în crestăturile lăzilor de
zestre şi ale jilţurilor domneşti, în câmpurile decorative ale stranelor şi uşilor bisericeşti sau ale
tâmplelor, analoagelor şi crucilor. Iată încă o dovadă a circulaţiei tehnicilor şi motivelor
decorative în toate domeniile vieţii sociale din trecut!

5
 Operații de debitare manuală a lemnului

I. Lemnul-Generalitați

Lemnul este o materie primă valoroasă pentru unele ramuri ale economiei ca: industria
chimică (carton, celuloză, hârtie), industria textilă, industria mobilei, construcţii, instrumente
muzicale etc., datorită avantajelor pe care le prezintă, şi anume rezistenţă mecanică bună, masă
specifică redusă, prelucrare uşoară.
Calitatea produselor din lemn, şi în special a mobilei (cel mai important produs din lemn)
depinde de structura, compoziţia chimică şi proprietăţile lemnului.

I. 1. Structura, compoziţia chimică şi proprietăţile lemnului

Prin structura lemnului se înţelege modul cum sunt grupate diferitele elemente anatomice,
care alcătuiesc masa lemnoasă.
Lemnul are o structură microscopică, în care deosebim celule de forme şi dimensiuni
diferite, şi o structură macroscopică, în care deosebim: coaja, cambiul, alburnul, duramenul,
măduva, precum şi inelele anuale, razele medulare şi porii.
Coaja (scoarţa) este alcătuită din două zone:

 coaja externă formată din celule moarte şi dure, are rol de protecţie faţă de
acţiunea agenţilor externi. Poate avea suprafaţa netedă sau cu crăpături, de culori diferite,
constituind un factor de identificare a speciilor lemnoase;
 coaja internă (liberul) este un ţesut viu cu structură fibroasă şi poroasă prin care
circulă seva.

Cambiul constituie stratul generator de dezvoltare a trunchiului adăugând în fiecare an un

nou inel de creştere. Inelele anuale indică vârsta arborelui.
Alburnul este partea exterioară a cilindrului lemnos, lemnul tânăr care se întinde spre coajă.
Caracteristici: ţesut rar şi afânat, conţinut mare de umiditate, lemn puţin rezistent şi durabil,în
general de culoare mai deschisă decât restul lemnului. El prezintă proprietăţi mai scăzute faţă de
restul lemnului si de aceea în operaţiile de debitare (taiere) se elimină.

6
 Operații de debitare manuală a lemnului

Duramenul – lemn matur, apare treptat în procesul de duramenificare a alburnului în timpul

creşterii arborelui. Caracteristici: ţesut dens, rezistent, puţin permeabil la lichide. Duramenul este
partea cea mai importanta din lemn care asigura rezistenta lemnului, are un ţesut dens, foarte
rezistent si puţin permeabil la lichide. La unele specii este distins colorat de alburn (ex: nuc,
plop, stejar, salcâm, ulm).
Inelele anuale sunt elemente anatomice care constituie cercuri concentrice, delimitând zona
alburnului, duramenului şi măduvei. Lemnul de cea mai bună calitate este dat de speciile care au
inelele anuale crescute regulat, înguste şi egale.
Razele medulare apar sub forma unor linii radiale înguste sau late, care străbat inelele
anuale, îndeplinind funcţia de conducere şi înmagazinare a substanţelor nutritive. Se prezintă ca
linii lucioase, mai închise la culoare decât restul lemnului.
Porii (vasele) apar sub forma unor goluri mici, numărul şi mărimea lor determinând
porozitatea lemnului.
Compoziţia chimică a lemnului. Din punct de vedere chimic, lemnul este alcătuit din
substanţe organice şi substanţe anorganice.
Componentele principale: celuloza, hemiceluloza şi lignina reprezintă 96 % din compoziţia
chimică a lemnului.
Componentele secundare: răşinile, uleiurile eterice, gumele, substanţele tanante, grăsimile,
materialele colorante etc.
Lemnul bogat în celuloză se poate folosi pentru obţinerea hârtiei, fibrelor textile, iar cel
bogat în substanţe tanante pentru extragerea acestora.
Proprietăţile lemnului sunt determinate de structura şi compoziţia chimică a lemnului, care
determină modul de prelucrare şi utilizare, precum şi calitatea produselor din lemn. Proprietăţile
lemnului se clasifică în fizice, mecanice şi tehnologice.
Proprietăţile fizice.
Culoarea diferă de la o specie la alta, datorită pigmenţilor naturali, fiind influenţată de
climă, starea de sănătate, procentul de apă. Culoarea speciilor poate fi: albă de diferite nuanţe
(brad, molid, frasin, nuc, carpen); galbenă (salcâm), brună (frasin, ulm, stejar, fag, nuc), neagră
(abanos), cărămizie (palisandru).
Luciul este determinat de proprietatea lemnului de a reflecta lumina. Razele medulare au rol
determinant în formarea luciului, de aceea luciul este mai evident în secţiunea radială. Luciul
poate fi: mătăsos (paltin, ulm), argintiu (mesteacăn), auriu (salcâm).
Textura este dată de mărimea şi gruparea elementelor anatomice (raze medulare, inele
anuale, pori). Textura este specifică fiecărei specii, poate fi: foarte fină (mahon, tisa), fină (nuc,
paltin), semifină (mesteacăn), aspră (stejar, ulm).
Desenul este influenţat de caracteristicile structurale care sunt evidenţiate prin modul de
debitare (inele anuale, raze medulare, noduri). Cele mai decorative sunt desenele în secţiune
radială şi tangenţială. Speciile de răşinoase au desenul simplu, speciile de foioase au desen mult
mai variat.
Masa specifică este influenţată de specie, porozitate, structură, umiditate, vârstă, condiţii de
climă. La speciile din ţara noastră masa specifică este cuprinsă de la 0,30 (plop negru cu 0,40
g/cm) şi 0,90 (stejar cu 0,80 g/cm3).

7
 Operații de debitare manuală a lemnului

Umiditatea este cantitatea procentuală de apă pe care o conţine lemnul. În ţara noastră
umiditatea lemnului verde este de 45 %, iar a lemnului uscat în aer liber de 12-15 %. Umiditatea
lemnului influenţează proprietăţile mecanice şi tehnologice ale acestuia.
Umflarea şi contragerea lemnului sunt fenomene datorate higroscopicităţii acestuia.
Umflarea este proprietatea lemnului de a-şi mări volumul prin absorbţia apei. Contragerea este
fenomenul invers. Sunt fenomene dăunătoare pentru lemnul folosit la mobilă, tâmplărie,
construcţii.
Conductibilitatea termică şi conductibilitatea electrică sunt redusă datorită porozităţii,
lemnul este considerat un izolator. Lemnul umed conduce atât curentul, cât şi căldura.
Proprietăţile mecanice se referă la rezistenţa la rupere, compresiune, tracţiune, încovoiere,
despicare, oboseală, uzură, duritate etc. Aceste proprietăţi sunt influenţate de specia lemnoasă,
umiditate, defectele lemnului.
Proprietăţile tehnologice reprezintă însuşirile de comportare a materialului lemnos la
prelucrare, în tehnologia obţinerii diferitelor mărfuri din lemn. În acest scop, lemnul poate fi
prelucrat prin uscare, aburire, curbare, şlefuire, operaţii mecanice pentru corectarea unor forme şi
dimensiuni naturale.

II. Principalele defecte ale lemnului

În perioada de creştere şi dezvoltare a arborilor, cât şi în timpul tăierii şi apoi ulterior, după
tăiere, pot interveni diverşi factori în măsură să afecteze structura, aspectul şi compoziţia chimică
a materialului lemnos. Aceste defecte prezente uneori la lemn influenţează în sens negativ
calitatea şi posibilităţile de utilizare ale acestuia.
În tabelul 6.5 sunt prezentate principalele defecte ale lemnului, grupate după natura lor.

Tabelul 6.5. Defectele lemnului

Defectul Definiţie
Defecte de formă
O singură deviere curbă a axei longitudinale a lemnului rotund
Curbură într-un singur plan,
(fig. 6.4 a)
simplă
Curbură într-un singur plan, simplă, localizată la capătul gros al
Însăbirea lemnului rotund, provenit de la cioată (fig. 6.4 b)
Devierea curbă multiplă a axei longitudinale a lemnului într-un
Curbură într-un singur plan,
singur plan (fig. 6.4 c)
multiplă
Devierea curbă a axei longitudinale a lemnului în planuri diferite
Curbură în planuri diferite
(fig. 6.4 d)
Descreşterea semnificativă a diametrului trunchiului de la bază
Conicitatea spre vârf. Se manifestă mai frecvent la foioase (fig. 64 e)
Ovalitatea Variaţia diametrului trunchiului în secţiune transversală (fig. 6.4 f)

8
 Operații de debitare manuală a lemnului

Valuri existente pe circumferinţa trunchiului care dau un contur

Canelura sinuos secţiunii transversale (fig. 6.4 g)
Despărţirea trunchiului în două ramificaţii principale care pornesc
Înfurcirea
din acelaşi loc
Adâncitură longitudinală care apare de obicei sub locul de
Scobitura pătrundere în trunchi a unei ramuri mari.

a
.

b
.

c
.

d
.

e
.

f g
. .
Fig. 6.4. Defectele de formă ale lemnului

Tabelul 6.5. (continuare)

Defectul Definiţie
Defecte de structură

9
 Operații de debitare manuală a lemnului

Excentricitatea Deplasarea laterală a măduvei faţă de centrul secţiunii transversale

a trunchiului ca urmare a expunerii inegale la soare (fig. 6.5 a)
Fibră înclinată Devierea într-un singur plan a fibrelor lemnului în raport cu axa
longitudinală a trunchiului (fig. 6.5 b)
Fibră încâlcită Deviere neregulată a fibrelor lemnului
(fig. 6.5 c)
Fibră ondulată Devierea relativ regulată a fibrelor lemnului după linii ondulate. În
cazul în care devierea fibrelor lemnului este accentuată, fibra
ondulată este denumită fibră creaţă (fig. 6.5 d)
Fibră răsucită Deviere elicoidală a fibrelor în jurul axei lemnului rotund, fibrele
menţinându-şi distanţa dintre ele. Devierea poate fi de la dreapta
spre stânga sau de la stânga spre dreapta şi apare pe piesele
debitate ca fibră înclinată. (fig. 6.5 e)
Excrescenţă Umflături de diverse forme ale lemnului rotund. Se caracterizează
printr-o structură neregulată, care uneori cuprinde în interior sau la
suprafaţă noduri mici izolate sau în cuiburi provenind de la muguri
dorminzi. (fig. 6.5 f)
Buclă Devierea fibrelor şi inelelor anuale în jurul nodurilor sau a rănilor
cicatrizate
Lunură Inelele anuale în cuprinsul duramenului având culoarea şi
proprietăţile alburnului (fig. 6.5 g)
Inimi concrescute Provin din creşterea împreună a două sau mai multe tulpini (fig.
6.5 h)
Neregularitatea inelelor Constă în lăţimea diferită a unui inel anual, a uneia sau mai multor
anuale grupe de inele anuale, comparate cu lăţimea medie a inelelor de pe
secţiunea transversală a unei piese. (fig. 6.5 i)
Coajă înfundată Fragmente din coaja arborelui înglobate total sau parţial în masa
lemnului

10
 Operații de debitare manuală a lemnului

a b
. .

d
c .
.

e
f
.
.

Fig. 6.5. Defectele de structură ale lemnului

Tabelul 6.5. (continuare) h

g
Defectul . Definiţie
.
Ondularea normală a Apare ca ondulaţii echidistante ale contururilor inelelor
contururilor inelelor anuale anuale, ce nu afectează în general rezistenţa mecanică a lemnului.
Pungă de răşină Cavitate între inelele anuale umplută cu răşină
Nod Parte din ramură, înglobată în masa lemnului
Nod concrescut Nod
i ale cărui inele anuale aderă la lemnul înconjurător pe cel
puţin
. 3/4 din perimetrul său (fig. 6.6 a)
Nod parţial concrescut Nod ale cărui inele anuale aderă la lemnul înconjurător pe o
lungime cuprinsă între 1/4 şi ¾ din perimetrul său (fig. 6.6 b)
Nod căzător Nod ale cărui inele anuale nu aderă la lemnul înconjurător
decât pe cel mult 1/4 din perimetrul său (fig. 6.6 c)
Nod sănătos Nod care nu prezintă semne de alterare sau putrezire
Nod normal colorat Nod sănătos având culoarea apropiată de cea a lemnului
înconjurător (fig. 6.6 d)
Nod de culoare închisă Nod sănătos, de culoare mai închisă decât lemnul înconjurător
(fig. 6.6 e)
Nod vicios Nod putrezit pe cel mult 1/3 din suprafaţa secţiunii (fig. 6.6 f)

Nod putred Nod putrezit pe mai mult de 1/3 din suprafaţa secţiunii (fig.

11
 Operații de debitare manuală a lemnului

6.6 g)
Crăpături Discontinuităţi în masa lemnului rezultate prin separarea
elementelor anatomice ale lemnului
Crăpături de inimă Crăpătură radială a duramenului pornind din inimă, având o
întindere mare (fig. 6.7 a)
Crăpătură de ger (gelivură) Crăpătură datorită gerului având direcţia radială şi în lungul
trunchiului. Poate fi deschisă sau închisă şi prezintă în general pe
marginile exterioare umflături de forma unei creste, precum şi
ovalizarea zonală a secţiunii trunchiului datorită inelelor anuale de
acoperire a crăpăturii (fig. 6.7 b)

a b c
. . .

d e
. .

f
g
.
.
Fig. 6.6. Noduri

a b c
. .
Fig. 6.7. Crăpături.
Tabelul 6.5. (continuare)
12
 Operații de debitare manuală a lemnului

Defect Definiţie
Crăpătură inelară Crăpătură orientată după inelul anual (fig. 6.7c)
(rulură)
Coloraţii anormale şi alteraţii provocate de ciuperci
Duramen fals Coloraţii anormale ale zonei centrale a trunchiului, deosebite de
culoarea normală a lemnului, ce apare la speciile care în mod
normal nu formează duramen. Nu modifică în mod sensibil
rezistenţa lemnului.
Inima roşie a fagului Coloraţie de la roşu deschis la roşu-brun, uneori cu nuanţe
violacee sau cenuşie-negricioasă, cu contur neregulat, fără a
urmări inelul anual. Zona colorată este formată din porţiuni
uniform sau neuniform colorate, variate, ca nuanţă, delimitate prin
linii colorate mai închis.
Inima roşiatică a stejarului Coloraţie roşiatică-brună a duramenului. Lemnul îşi păstrează
consistenţa sa dură, prezentând uneori un anumit stadiu de
alterare.
Oxidarea foioaselor Coloraţie roşiatică-fumurie fără a diminua rezistenţa lemnului şi
fără putrezirea lui.
Roşeaţa răşinoaselor Coloraţie în diverse nuanţe de roz, roz-gălbui, roşiatic, roşu până
la roşu-brun, care apare sub formă de pete sau fâşii, fără a diminua
rezistenţa lemnului şi fără putrezirea lui.
Albăstreală Coloraţie albăstruie cu nuanţe cenuşii sau verzui. Este frecventă la
răşinoase şi mai rar la foioase.
Mucegai Miceliu şi spori de ciuperci pe suprafaţa cherestelei, de diferite
culori, după specia lemnului şi a sporilor de ciuperci
Putregai Schimbare profundă a culorii, structurii, consistenţei şi
proprietăţilor fizice şi mecanice ale lemnului, provocată de atacul
ciupercilor xilofage.
În stadiul avansat al putregaiului, lemnul devine sfărâmicios
Defecte cauzate de insecte
Găuri şi galerii Excavaţii în lemn datorate acţiunii diverselor insecte şi a altor
vătămători animali. Din punct de vedere al diametrului pe care îl
prezintă, găurile şi galeriile se împart în:
- mici, cu diametrul până la 1 mm (fig. 6.8 a)
- mijlocii, cu diametrul de 1-3 mm
- mari, cu diametrul de peste 3 mm (fig. 6.8 b)

a
b
.

13
 Operații de debitare manuală a lemnului

Fig. 6.8. Găuri şi galerii

III. Studiu de caz la unitatea S.C. DANFOR SRL

III.1. Prezentarea unitatii

Unitatea S.C. DANFOR SRL este situata in Moeciu de jos , str. Cheii 338 A , judetul Brasov
, a fost infiintata in anul 2002 , si are un numar de 12 angajati.
Activitatea la S.C. DANFOR SRL este valorificarea masei lemnoase din faza de exploatare
forestiera pana in faza de prelucrare primara si superioara a lemnului .
Inca de la infiintare obiectivele firmei au fost si sunt producerea de marfuri si servicii la
standardele superioare de calitate .
Masa lemnoasa va fi exploatata prin formatia de scos-apropiat-transport ,care va obtine
busteni de gater .Formatia de transport a societatii va transporta bustenii de gater la fabrica de
cherestea .
Echipamentul Fluxul tehnologic este compus din :
• la formatia de scos–apropiat –transport se vor gasi :1 Huswarna, 1 tractor cu troliu si
sapa, o remorca transport si o echipa forestiera .
• la formatia de transport una bucata autospeciala forestiera si o remorca de transport.
• la formatia de debitare in cadrul fabricii de cherestea fluxul tehnologic este compus din :
un circular de tivit,un incarcator cu brate frontale , un ferastrau circular cu panglica orizontal si
vertical ,o masina de ascutit panze gater , o masina de gaurit.

Unitatea produce din lemn de brad:grinzi , scandura , capriori, laturoaie.

II Fisa de activitate zilnica

Pentru inceput mi-a fost prezentata intreaga unitate cu tot ce contine , de asemenea mi-au
fost prezentate masinile dar si modul lor de functionare.

14
 Operații de debitare manuală a lemnului

Inainte de a incepe activitatea propriu-zisa in gater am luat la cunostiinta normele de

protectie a muncii. Acestea sunt:
- pentru impiedicarea rostogolirii bustenilor descarcati pe rampa se interzice asezarea
acestora pe lagare care nu au dispozitive de oprire (saboti opritori)
- descarcarea manuala a bustenilor din vagoane si din remorci se executa pe balanci, cu
tapine, gheare pisici
Se interzice:
- stivuirea bustenilor fara stalpi de sustinere sau de legatura, fara saboti care sa asigure
stivele.
- voltarea si stivuirea manuala a bustenilor la inaltimi mai mari de 2 m
- voltarea si stivuirea manuala a bustenilor pe lagare strambe, putrede sau deteriorate
- sectionarea pieselor suprapuse chiar daca sunt de aceleasi dimensiuni.
- franarea panzei cu diferite obiecte dupa deconectarea motorului de la retea, cat si
inceperea lucrului inainte ca panza sa ajunga la turatia de regim.
- manipularea materialului care se prelucreaza pe deasupra organelor in miscare, neprotejate
ale masinii.
- folosirea rolelor de busteni in locul carucioarelor de sprijin
- baterea penelor cu ciocanul din fier, penele neavand voie sa aiba floare.

Carucioarele de sprijin si cele de fixare trebuie sa asigure centrarea si prinderea corecta a

bustenilor in vederea evitarii desprinderii in timpul taierii
Pentru evitarea jocului marginilor si laturoaielor la debitarea bustenilor, cu conicitate
mare sau cu labartari la capete, se va folosi obligatoriu dispozitivul cu lant.
Se interzice muncitorilor sa se urce pe bustenii care au inceput “sa bata” pentru a-i apasa cu
corpul, cu mainile sau cu diferite unelte in scopul fixarii pe carucior.
Scoaterea marginilor si a aschiilor ramase intre panzele gaterului se va face numai dupa
oprirea acestuia cu tapina sau cu o vergea.

Dispozitivele de protectie vor indeplini urmatoarele conditii:

- vor avea o constructie cat mai simpla si mai solida pentru a nu ceda la vibratii sau eforturi
la care sunt supuse
- sa poata fi montate si demontate cu usurinta
- sa poata fi ajustate deasupra panzei pentru diferite inaltimi si dupa diametrul acesteia
- sa nu ingreuneze sau sa impiedice evacuarea si manipularea materialului prelucrat.

Pe intreaga durata de pregatire practica in cadrul unitatii S.C. DANFOR SRL am

desfasurat diferite activitati cum ar fi recoltarea lemnului , debitarea acestuia, realizarea de
cherestea , realizarea de furnir.
Cheresteaua este semifabricatul din lemn masiv , obtinut prin debitarea longitudinala a
bustenilor cu ajutorul ferastraielor panglica si a celor circulare si care prezinta doua fete plane si
paralele . Aceasta este obtinuta din lemn de rasinoase , foioase tari si foioase moi avand
grosimile cuprinse intre 12-50 mm, latimile intre 6-30 cm iar lungimile intre 0,45-3 m.

15
 Operații de debitare manuală a lemnului

Dupa modul de taiere cheresteaua a fost taiata in plin sau direct . In felul acesta se obtin
scanduri in forma trapezoidala cu muchii lungi tesite , a fost taiata in prisma , in sferturi
semiradial radial si tangential.
Prima activitate desfasurata in cadrul acestei unitati a fost procurarea de materie prima si
anume lemnul de brad.
Recoltarea reprezinta prima faza a operatiei de exploatare a lemnului si presupune o serie de
etape: doborarea arborelui , urmeaza curatirea de craci , masurarea sortimentelor ce urmeaza a
se obtine din arbore prin sectionare , transportul bustenilor spre instalatia de debitare
,descarcarea bustenilor la gater .
Debitarea lemnului a fost realizata la trei instalatii de debitare:
1) Circular
2) Ferastrau panglica vertical
3) Ferastru panglica orizontal
Calitatea cherestelei obtinuta la aceste fierastraie panglica este superioara celei obtinuta la
circular iar pierderea de material lemnos este mult mai mica decat in cazul circularelor. Operatia
suplimentara ce apare in cazul ferastraielor panglica este cojirea ce trebuie facuta inainte de
debitare pentru protejarea panzei.Aceste instalatii folosesc pentru actionare curentul electric
De asemenea in aceasta perioada de pregatire practica am invatat sa folosesc
circularul .Acesta are un motor cu o putere de 11 kw iar pentru actionare este folosit curentul
electric.
Pentru realizarea debitarii la circular a fost folosita o formatie de lucru alcatuita din 4
lucratori: 2 masinisti si 2 ajutoare care cara cheresteaua si resturile de material lemnos.
Inainte de inceperea procesului propriu-zis de debitare se face pregatirea pentru lucru care
consta in ascutirea si ceaprazuirea panzei de circular, punerea in functiune prin conectarea la
sursa de curent electric . Ascutirea se face manual cu o pila sau cu ajutorul unui polizor mai rar.
Pe parcursul lucrului se fac din cand in cand pauze pentru detensionarea si reascutirea panzei sau
schimbarea acesteia.
Apoi se porneste motorul si incepe debitarea propriu-zisa. Bustenii care sunt amplasati de
obicei in amonte de circular ajung pe masa de lucru prin rotire pe niste balanci.
La debitare s-au rezultat urmatoarele sortimente de cherestea: sipci, scandura , grinzi ,
laturoaie . In general bustenii cu diametrul mai mic de 20 cm se debiteaza numai in grinzi .
Probleme mari apar atunci cand diametrul busteanului depaseste raza panzei de circular si astfel
nu poate fi desprinsa o piesa la o singura trecere a busteanului prin circular . In acest caz , pentru
desprinderea completa a piesei de bustean se apeleaza la topor ceea ce dauneaza evident calitatii
cherestelei obtinute.
Cheresteaua ce rezulta in urma debitarii este stivuita in apropierea circularului pe
sortimente. In general latii si scandurile se vand iar grinzile si laturoaiele se folosesc in
gospodarie. Rumegusul si celelalte resturi de material lemnos se aduna in apropierea circularului
si se ard.

Procesul de debitare a cherestelei la ferastraul panglica vertical

Ca sursa pentru actionarea motorului pentru ferastraul pangica vertical este folosit curentul
electric. Motorul are o putere de 7,5kw iar pentru realizarea debitarii este suficienta o formatie de
lucru alcatuita din 2 lucratori: 1 masinist si 1 ajutor.

16
 Operații de debitare manuală a lemnului

Inainte de inceperea procesului propriu-zis de debitare se face pregatirea pentru lucru care
consta in ascutirea panzei si alimentarea acestuia la sursa de curent electric. De data aceasta
ascutirea panzei este realizata automat de un robot . Pentru protejarea panzei este necesara
cojirea busteanului inainte de procesul de debitare.
Apoi se monteaza panza pe cei doi volanti ai ferastraului , se porneste motorul si se incepe
debitarea propriu-zisa. Bustenii care sunt amplasati de obicei in amonte de instalatie ajung prin
rotire pe niste balanci pe cele doua carucioare .Aici busteanul este fixat. De asemenea pe unul
din carucioare exista si un dispozitiv de reglare a grosimii sortimentului . Apoi prin impingerea
celor doua carucioare spre fierastraul panglica care este fix , se realizeaza debitarea cherestelei .
Piesele netivite se lasa deoparte urmand ca tivirea lor sa se faca dupa fiecare bustean tot cu
ferastraul panglica vertical.
O problema ce poate aparea frecvent in cazul acestui tip de fierastrau este obtinerea de
cherestea cu suprafata ondulata care se datoreaza fie vitezei prea mari , fie intinderii
necorespunzatoare a panzei pe cei doi volanti.
La debitarea la ferastraul panglica vertical au rezultat urmatoarele sortimente de cherestea:
sipci , scandura si laturoaie.
Cheresteaua ce rezulta in urma debitarii este stivuita in apropierea fierastraului pe sortimente
. In general latii si scandurile se vand, laturoaiele se folosesc in gospodarie iar rumegusul si
celelalte resturi de material lemnos sunt arse in apropierea fierastraului la fel ca in cazul
circularului.
Caracteristici ale ferastraului orizontal utilizat in gater
Reglajul inaltimii de taiere este controlat de un programator de cota care poate memora pana
la 9 grosimi diferite si care asigura corectia grosimii panzei in mod automat cu increment de 0,1
mm.Operatorul are posibilitaea de a controla intreg procesul de debitare cu o mare usurinta.
Viteza de coborare sau de urcare este realizata cu franare pe finalul miscarii pentru
obtinerea cotei impuse cu o abatere mai mica de 0,1 mm.Pentru pozitionarea initiala sau intre
faze, viteza este accelerate printr-un sistem special care permite un control rapid cu o crestere
semnificativa a productivitatii.Motorul principal de antrenare poate avea puterea intre 18 si 40
kW si se configureaza la cereea clientului.
Incarcarea masinii se realizeaza extrem de usor prin rampa hidraulica care preia un numar
mare de busteni pe care apoi ii poate incarca separat gratie celor doua transmisii independente
controlate de operatorul masinii.
Pentru descarcarea cherestelei masina este prevazuta cu un sistem automat de tragere a scandurei
care este impinsa pe o banda transportoare si un pat de role amplasat in spatele masinii.
Viteza de taiere este controlata de operator prin intermediul unui variator electronic in
functie de incarcarea motorului principal.
Intoarcerea busteanului pentru eliminarea miezului rosu sau pentru taieri dupa decuparea
calotelor se face printr-un sistem hiraulic aflat pe pupitru de comanda. Sistemul este controlat cu
ajutorul unor comenzi electrice date distribuitoarelor hidraulice care comanda miscarile de
blocare grife de prindere, ridicare a echerului, actionare sistemului de rotire comandat prin
motoare hidraulice, ridicarea fata sau spate a busteanului pentru aliniere.
In fata panzei, pe partea de intrare este amplasat dispozitivul pretaietor care asigura
curatarea partii de intrare a panzei de eventualele pietre sau nisip acest dispozitiv asigurand o
mai buna utilizare a panzelor

17
 Operații de debitare manuală a lemnului

Intinderea panzei este comandata automat din pupitru de comanda si intinderea se face
prin sistemul hidraulic special la care presiunea de intindere este reglata in functie de latimea
panzei si de esenta de lemn care se debiteaza.

Procesul de debitare a cherestelei la ferastraul panglica orizontal

De fapt este vorba de procesul de debitare la ferastraul panglica orizontal si circular , pentru
ca circularul este folosit la tivirea pieselor ce rezulta de la fierastraul panglica. De asemenea
bustenii cu diametrul mai mic de 20 cm nu mai intra la fierastarul panglica orizontal si intra
direct la circular de aceea acesta se gaseste in imediata apropiere a fierastraului.
Ca sursa de combustibil pentru ferastraul panglica orizontal este folosit curentul electric iar
motorul are o putere de 7,5 kw.
Inainte de inceperea procesului propriu-zis de debitare se face pregatirea pentru lucru care
consta in ascutirea panzei. Aceasta este realizata automat de robot iar pentru protejarea ei este
necesara cojirea busteanului inainte de procesul de debitare.
Apoi se monteaza panza pe cei doi volanti ai fierastraului dupa care este adus si fixat intre
cele doua sine busteanul. Fixarea se face cu ajutorul unor limbi din metal si a unor cuie ce se
introduce in partea de jos a busteanului.
Se porneste motorul si se incepe debitarea propriu-zisa . Dispozitivul de reglare a grosimii
sortimentului se gaseste de data aceasta pe fierastrau . Manuirea fierastraului se face de catre un
singur om prin impingerea fierastraului panglica de-a lungul busteanului pe cele doua sine.
Pentru a se evita supraincalzirea panzei , aceasta este in permanenta udata cu apa cu ajutorul
unui dispozitiv alcatuit dintr-un rezervor de apa de circa 10 litri si un furtun prin care se scurge la
un debit reglabil apa din rezervor pe panza.
Piesele netivite se lasa deoparte urmand ca tivirea lor sa se faca la un circular . Dupa
aproximativ 3-4 busteni, panza trebuie ascutita sau schimbata.
La fel ca la fierastraul panglica vertical , o problema frecvent ivita si in cazul acestui tip de
fierastrau este obtinerea de cherestea cu suprafata ondulata care se datoreaza fie vitezei prea mari
, fie intinderii necorespunzatoare a panzei pe cei doi volanti
La debitarea la fierastraul panglica orizontal au rezultat urmatoarele sortimente de
cherestea: sipci , scandura , grinzi si laturoaie.
Cheresteaua ce rezulta in urma debitarii este stivuita in apropierea fierastraului pe
sortimente.
Caracteristici ale ferastraului orizontal utilizat in gater
-constructie robusta de tip heavy-duty
- cale de rulare metalica - profil U100, lungime 12 m
-volante cu profil bombat, echilibrate dinamic
-diametru volante 1.000 mm
-putere motor principal 15 kW
-lungime maxima bustean 6 m
-patru perechi grife prindere automata bustean
-sistem de intoarcere automata a busteanului
-sistem de tensionare panza panglica
-pozitionare independenta a ghidajelor stanga si dreapta

18
 Operații de debitare manuală a lemnului

-sistemul de avans controlat de invertor electronic HITACHI cu auto-franare si sistem de

racire
-putere motor actionare avans 1,1 kW
-doua sisteme de pozitionare a busteanului pe verticala
-sistem cu rola motorizata pentru pozitionarea pe orizontala a busteanului
-sistem oprire de urgenta a motorului principal si a volantelor in caz de avarie

Aceste utilaje : ferastraul cu panglica orizontal , ferastraul cu panglica vertical , circularul

precum si celelalte masini utilizate in unitate ofera desfasurarea in cele mai bune conditii a
activitatii si de asemenea ofera produse de cea mai buna calitate care satisfac cerintele clientilor
si care aduc cel mai bun profit.

Ciubotaru, A., - Sortarea şi prelucrarea lemnului. Editura Lux Libris, Braşov, 1997; Ene, N.,
Râmbu, I. şi colectiv - Tehnologia prelucrării lemnului, vol. I şi II. Editura tehnică, Bucureşti, 1978
şi 1980;

19