SPEȚE CJUE NEDISCRIMINARE

SPEȚA NR. 1 - RIEŽNIECE

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9

februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între
bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la
promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială,
05/vol. 1, p. 164), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO L 269, p. 15, Ediție specială, 05/vol.
6, p. 143, denumită în continuare „Directiva 76/207”), precum și a Acordului-cadru privind
concediul pentru creșterea copilului, încheiat la 14 decembrie 1995 (denumit în
continuare „Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului”), care figurează în
anexa la Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la
concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție
specială, 05/vol. 3, p. 160), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/75/CE a
Consiliului din 15 decembrie 1997 (JO 1998, L 10, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 31,
denumită în continuare „Directiva 96/34”).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Riežniece, pe de o parte, și
Zemkopības ministrija (Ministerul Agriculturii) și Lauku atbalsta dienests (Serviciul de
sprijin pentru mediul rural), pe de altă parte, cu privire la concedierea doamnei Riežniece
cu ocazia revenirii la locul de muncă după efectuarea unui concediu pentru creșterea
copilului.

Cadrul juridic

Reglementarea Uniunii

Directiva 76/207

3 Directiva 76/207 a fost abrogată prin Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al
egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă
(JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262) cu începere de la 15 august 2009. Având
însă în vedere data faptelor, în litigiul principal rămâne aplicabilă Directiva 76/207.

4 Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 76/207 prevede:

„Scopul prezentei directive îl reprezintă punerea în aplicare în statele membre a

principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la
încadrarea în

2 Dreptul securității sociale

 muncă, inclusiv la promovare, și la formarea profesională, precum și în ceea ce privește
condițiile de muncă și, în condițiile prevăzute la alineatul (2), securitatea socială. Acest
principiu este denumit în continuare «principiul egalității de tratament».”

5 Articolul 2 din această directivă are următorul cuprins:

„(1) În sensul următoarelor dispoziții, principiul egalității de tratament presupune

inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, legată, direct sau indirect, în special de
starea civilă sau familială.

(2) În sensul prezentei directive, prin termenii de mai jos se înțelege:

– «discriminare directă»: situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe
criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație
comparabilă;

– «discriminare indirectă»: situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent

neutră ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu
persoanele de alt sex, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu
sau această practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de
atingere a acestui scop sunt corespunzătoare și necesare;

[...]

(7) [...]

[P]rezenta directivă [...] nu aduce atingere dispozițiilor Directivei 96/34/CE

[...].” 6 Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva 76/207:

„Aplicarea principiului egalității de tratament implică inexistența oricărei discriminări

directe sau indirecte, pe criterii de sex, în sectoarele public sau privat, inclusiv în
instituțiile publice, în ceea ce privește:

[...]

(c) condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv de concediere, precum și de

remunerare, prevăzute de Directiva 75/117/CEE [a Consiliului din 10 februarie 1975
privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului
egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin (JO L
45, p. 19, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 156)];

[...]”
 2

Dreptul securității sociale 3

Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului

7 Directiva 96/34 a fost abrogată cu începere de la 8 martie 2012 în temeiul articolului 4 din
Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-
cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE,
UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE (JO L 68, p. 13). Având însă în
vedere data faptelor, în litigiul principal rămân aplicabile Directiva 96/34 și Acordul-cadru
privind concediul pentru creșterea copilului.

8 Primul paragraf al preambulului Acordului-cadru privind concediul pentru creșterea copilului

prevede:

„Prezentul acord-cadru reprezintă angajamentul [Uniunii Confederațiilor Industriale și

Patronale din Europa (UNICE), al Centrului European al Întreprinderilor Publice (CEEP) și al
Confederației Europene a Sindicatelor (CES)] de a introduce cerințe minime privind
concediul pentru creșterea copilului și absența de la locul de muncă din motive de forță
majoră, ca mijloc important de conciliere a vieții profesionale și familiale și de promovare
a șanselor egale și a egalității de tratament între bărbați și femei.”

9 Punctul 5 din considerațiile generale ale acestui acord-cadru are următorul cuprins:

„întrucât Rezoluția Consiliului din 6 decembrie 1994 recunoaște că o politică efectivă a

șanselor egale presupune o strategie globală integrată care să permită o mai bună
organizare a programului de lucru și o mai mare flexibilitate, precum și o revenire mai
ușoară la viața profesională și ia act de rolul important pe care îl joacă partenerii sociali în
acest domeniu și în a oferi, atât bărbaților, cât și femeilor, posibilitatea de a-și concilia
responsabilitățile profesionale cu obligațiile familiale.”

10 Potrivit clauzei 1 din Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului:

„(1) Prezentul acord enunță cerințele minime menite să faciliteze concilierea

responsabilităților profesionale și familiale pentru părinții care lucrează.

(2) Prezentul acord se aplică tuturor lucrătorilor, bărbați și femei, care au un contract sau
o relație de muncă definită în legislație, convențiile colective sau practicile în vigoare
în fiecare stat membru.”

11 Clauza 2 din acest acord-cadru prevede:

„(1) În temeiul prezentului acord, sub rezerva clauzei 2.2, se acordă lucrătorilor, bărbați și
femei, un drept individual la concediu pentru creșterea copilului, pe baza nașterii
sau adopției unui copil, pentru a le da posibilitatea să îngrijească acel copil pe o
 3

4 Dreptul securității sociale

perioadă de cel puțin trei luni până la o vârstă dată de maximum opt ani, care
urmează să fie stabilită de statele membre și/sau de partenerii sociali.

[...]

(4) Pentru a se asigura că lucrătorii își pot exercita dreptul la concediul pentru creșterea
copilului, statele membre și/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a
proteja lucrătorii împotriva concedierii pe motiv de solicitare sau efectuare a
concediului pentru creșterea copilului în conformitate cu legislația, convențiile
colective și practicile la nivel național.

(5) La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, lucrătorii au dreptul de a-și relua
același post sau, dacă acest lucru nu este posibil, un post echivalent sau similar care
să corespundă contractului sau relației lor de muncă.

[...]”

Reglementarea letonă

12 Codul muncii (Darba likums, Latvijas Vēstnesis, 2001, nr. 105), în versiunea aplicabilă în
litigiul principal, prevede la articolul 156:

„1. Orice lucrător are dreptul la un concediu pentru creșterea copilului în cazul nașterii
sau al adopției unui copil. Acest concediu se acordă pentru o perioadă maximă de 18 luni,
până la data împlinirii de către copil a vârstei de 8 ani.

[...]

3. Perioada în care lucrătorul se află în concediu pentru creșterea copilului este

considerată perioadă de muncă.

4. Lucrătorul care efectuează un concediu pentru creșterea copilului își păstrează postul
anterior. Dacă acest lucru nu este posibil, angajatorul îi asigură un post similar sau
echivalent, cu condiții de muncă și de angajare care nu pot fi mai puțin favorabile.”

13 Punctul 2 din Instrucțiunea nr. 2 a Consiliului de miniștri privind procedura de evaluare a

activității și a rezultatelor funcționarilor (Ministru kabineta instrukcija Nr. 2 – Ierēdņa
darbības un tās rezultātu novērtēšanas kārtība) din 13 februarie 2001 (Latvijas Vēstnesis
2001, nr. 27) are următorul cuprins:

„Scopul evaluării activității funcționarilor și a rezultatelor acestora este acela de a evalua

activitatea funcționarilor și a rezultatelor acestora într-o anumită perioadă, precum și de a
determina nevoile funcționarilor în ceea ce privește formarea și evoluția profesională în
 vederea îmbunătățirii și a promovării activităților acestora prin care se încearcă atingerea

Dreptul securității sociale 5

obiectivelor stabilite de administrație în exercitarea atribuțiilor. Rezultatele evaluării

servesc drept bază pentru deciziile privind acordarea statutului de funcționar, inadecvarea
unui funcționar în raport cu funcțiile ocupate, transferul pe un post și acordarea unui
grad.”

14 Articolul 2 alineatul (4) din Legea funcționarilor publici (Valsts civildienesta likums), în
versiunea aplicabilă în litigiul principal, prevede:

„Actele cu putere de lege și normele administrative care reglementează raporturile de

muncă și care privesc principiul egalității în drepturi, principiul interzicerii oricărei forme
de discriminare, interzicerea creării de condiții defavorabile, timpul de lucru și pauzele,
remunerarea muncii, răspunderea financiară a lucrătorilor, precum și termenele sunt
aplicabile în raporturile juridice ale funcționarilor publici, în măsura în care acestea nu sunt
reglementate de prezenta lege.”

Litigiul principal și întrebările preliminare

15 Din decizia de trimitere reiese că, prin Ordinul Lauku atbalsta dienests din 14 noiembrie
2005, doamna Riežniece a fost numită consilier principal la Biroul juridic din cadrul
Departamentului administrativ.

16 În cursul anului 2006, în calitatea sa de funcționar, doamna Riežniece a făcut obiectul unei
evaluări anuale în vederea aprecierii calității activității, precum și a îmbunătățirii și a
promovării evoluției sale profesionale (denumită în continuare „evaluarea din anul 2006”).
În speță, chestionarul de evaluare cuprindea cinci criterii, fiecare dintre acestea fiind
compus din mai multe subcriterii. Această evaluare s-a concretizat în acordarea unei note
globale.

17 Doamna Riežniece a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în perioada cuprinsă

între 14 noiembrie 2007 și 6 mai 2009.

18 În cursul anului 2009, în cadrul unei reorganizări structurale a Lauku atbalsta dienests, a fost
restructurat un post de consilier principal la Biroul juridic din cadrul Departamentului
administrativ, fără ca postul care trebuia restructurat să aparțină unui anumit funcționar.

19 Pentru stabilirea persoanei vizate de restructurarea postului, patru funcționari, printre care
și doamna Riežniece, au făcut obiectul unei evaluări a activității și a calificărilor, potrivit
unor criterii identice și a unui barem de evaluare unic (denumită în continuare „evaluarea
 din anul 2009”). Dintre cele opt criterii folosite în această evaluare, trei erau noi în raport
cu evaluarea din anul 2006, în timp ce celelalte cinci existau deja, ca atare sau ca
elemente componente ale unui criteriu existent. Pe de altă parte, două dintre criteriile
reținute în evaluarea din anul 2006 nu au mai fost luate în considerare în anul 2009.

6 Dreptul securității sociale

20 În ceea ce privește doi dintre funcționarii care au fost evaluați în anul 2009, și anume un
bărbat și o femeie care au rămas în activitate, această evaluare a privit perioada cuprinsă
între 1 februarie 2008 și 26 februarie 2009.

21 În privința doamnei Riežniece și a unei alte lucrătoare, care se aflaseră în concediu pentru
creșterea copilului, evaluarea respectivă a fost realizată pe baza rezultatelor de la ultima
evaluare anuală intervenită înainte de efectuarea acestui concediu. Doamna Riežniece,
care a obținut o notă globală inferioară celei care îi fusese acordată cu prilejul evaluării
din anul 2006, s-a clasat pe ultimul loc. Cealaltă lucrătoare care a efectuat un concediu
pentru creșterea copilului a obținut nota globală cea mai ridicată, la egalitate cu
lucrătoarea în activitate.

22 În consecință, la 7 mai 2009, Lauku atbalsta dienests i-a notificat doamnei Riežniece un
preaviz referitor la încetarea raportului de muncă al acesteia ca urmare a restructurării
postului său. În același timp, prin acest preaviz, Lauku atbalsta dienests i-a oferit un post
de consilier principal la Direcția de dezvoltare a sistemelor informatice din cadrul
Departamentului informatic. Doamna Riežniece a acceptat imediat transferul pe acest alt
post.

23 La 18 mai 2009, din cauza unor dificultăți economice naționale, în cadrul Lauku atbalsta
dienests au fost adoptate noi măsuri generatoare de schimbări structurale.

24 La 26 mai 2009, Lauku atbalsta dienests i-a notificat doamnei Riežniece un preaviz privind
încetarea raportului de muncă cu administrația publică în urma restructurării postului său
din Direcția de dezvoltare a sistemelor informatice din cadrul Departamentului informatic.
În consecință, s-a dispus încetarea raportului de muncă al doamnei Riežniece cu
administrația publică, măsură a cărei legalitate a fost confirmată printr-o decizie a
Zemkopības ministrija.

25 Doamna Riežniece a formulat o acțiune la administratīvā rajona tiesa (Tribunalul districtual

de contencios administrativ), solicitând declararea nelegalității deciziei Zemkopības
ministrija prin care s-a confirmat preavizul Lauku atbalsta dienests din 26 mai 2009 și
acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite, precum și
rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate. Prin hotărârea din 21 octombrie 2009,
 administratīvā rajona tiesa a admis în parte cererea doamnei Riežniece.

26 Prin hotărârea din 20 decembrie 2010, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea regională de

contencios administrativ), sesizată cu apelul formulat de doamna Riežniece și cu apelul
incident formulat de Zemkopības ministrija, a respins apelul.

27 Administratīvā apgabaltiesa a considerat, pe de o parte, că doamna Riežniece făcuse obiectul

unei evaluări obiective în ceea ce privește activitatea și calificările sale. Pe de altă parte,

Dreptul securității sociale 7

aceasta a apreciat că, atunci când i-a propus doamnei Riežniece un alt post, la momentul
revenirii sale la locul de muncă, administrația a acționat în mod legal, în special ca urmare
a faptului că Lauku atbalsta dienests nu putea să prevadă că Direcția de dezvoltare a
sistemelor informatice din cadrul Departamentului informatic și posturile de funcționari
afectate acesteia urmau să fie restructurate.

28 Doamna Riežniece a formulat recurs împotriva hotărârii Administratīvā apgabaltiesa în fața

Augstākās tiesas Senāts (Senatul Curții Supreme). Ea a invocat printre altele că, în
conformitate cu dreptul Uniunii, lucrătoarele aflate în concediu pentru creșterea copilului
au dreptul, la sfârșitul acestui concediu, să revină pe același post sau pe un post echivalent.
În consecință, Administratīvā apgabaltiesa ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat
că Lauku atbalsta dienests avea puterea discreționară de a dispune încetarea raporturilor
sale juridice cu administrația publică sau de a o transfera pe un alt post. Pe de altă parte,
această instanță ar fi interpretat în mod greșit principiul nediscriminării atunci când a
considerat că era legală evaluarea lucrătorilor activi și a celor aflați în concediu pentru
creșterea copilului potrivit unor criterii diferite.

29 În aceste împrejurări, Augstākās tiesas Senāts a hotărât să suspende judecarea cauzei și să

adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Dispozițiile Directivei [...] 76/207/CEE [...] și dispozițiile Acordului-cadru [privind

concediul pentru creșterea copilului] trebuie interpretate în sensul că interzic unui
angajator să ia măsuri (în special evaluarea angajatului în absența acestuia) care să
aibă ca rezultat posibilitatea ca o femeie aflată în concediu pentru creșterea
copilului să își piardă postul după revenirea sa la locul de muncă?

2) Răspunsul la întrebarea anterioară ar fi diferit dacă măsura luată de angajator este

motivată de o optimizare a numărului funcționarilor și de o restructurare a locurilor
de muncă în toate administrațiile statului din cauza dificultăților economice
naționale?

3) Evaluarea activității și a calificărilor [unei lucrătoare] care ia în considerare ultima

 evaluare anuală a activității acesteia și a rezultatelor sale dinaintea concediului
pentru creșterea copilului, comparată cu cea a altor funcționari care au continuat
să își exercite funcțiile (ceea ce le-a permis, printre altele, să își optimizeze nivelul
de calificare), și care este efectuată în conformitate cu criterii noi de apreciere
trebuie considerată o discriminare indirectă?”

SPEȚA NR. 2 - JONKMAN

1 Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea Directivei 79/7/CEE

8 Dreptul securității sociale

a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de

tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO 1979, L 6, p. 24, Ediție
specială, 05/vol. 1, p. 192).

2 Aceste cereri au fost prezentate în cadrul unor litigii între doamnele Jonkman, Vercheval și
Permesaen, pe de o parte, și Office national des pensions (denumit în continuare
„ONP”), pe de altă parte.

Acțiunile principale și întrebările preliminare

3 Doamnele Jonkman, Vercheval și Permesaen, după ce au lucrat ca stewardese la Sabena SA,

Société anonyme belge de navigation aérienne, au introdus o cerere de pensie pentru
limită de vârstă ca personal navigant al aviației civile. Aceste cereri au fost introduse în
cursul anilor 1992, 1995 și, respectiv, 1996, pentru a beneficia de drepturile de pensie de
la 1 martie 1993, de la 1 iulie 1996 și, respectiv, de la 1 februarie 1997.

4 ONP le-a acordat o pensie. Cu toate acestea, doamnele Jonkman, Vercheval și Permesaen au
contestat deciziile ONP în fața tribunal du travail (Tribunalul pentru Litigii de Muncă) din
Bruxelles, în ceea ce o privește pe prima, și din Nivelles, în ceea ce le privește pe
următoarele două, arătând că pensiile le-au fost calculate pe baza unor dispoziții
discriminatorii și că trebuiau să primească o pensie calculată după aceleași reguli ca
acelea aplicate personalului de cabină de sex masculin.

5 Mai precis, dintr-o comparație a notelor de calcul al pensiilor persoanelor interesate rezultă
faptul că aceste cuantumuri ale remunerației luate în considerare de ONP erau, pentru
perioada 1 ianuarie 1964-31 decembrie 1980, net mai scăzute pentru stewardese decât
pentru însoțitorii de zbor, în pofida faptului că remunerațiile de bază ale acestora erau
egale.
6 Acest lucru se explică printr-o diferență de tratament în perioada sus-menționată între
stewardese, pe de o parte, și ceilalți membri ai personalului de cabină, pe de altă parte.
Într-adevăr, prin Decretul regal din 10 ianuarie 1964 privind stabilirea cotizațiilor
destinate finanțării sistemului de pensii pentru limită de vârstă și de urmaș pentru
personalul navigant al aviației civile, precum și a modalităților de plată a acestora
(Moniteur belge din 17 ianuarie 1964, p. 464), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1964, s -a
instituit un sistem special de pensii pentru limită de vârstă în beneficiul personalului
navigant al aviației civile din care erau excluse totuși stewardesele. Acestea din urmă
rămâneau supuse sistemului general de pensii pentru limită de vârstă al angajaților, care
se caracteriza prin luarea în considerare, pentru încasarea cotizațiilor și pentru calculul
pensiei, a unei părți mai mici din remunerație decât cea care era folosită drept bază de
calcul în sistemul special al personalului navigant al aviației civile.

Dreptul securității sociale 9

7 Motivul excluderii stewardeselor de la beneficiul acestui sistem special de pensii pentru limită
de vârstă se întemeia pe imposibilitatea acestora, în acea perioadă, de a-și continua
cariera ca membre ale personalului navigant după vârsta de 40 de ani. Ca urmare,
acestea nu puteau avea o carieră completă. Din acest motiv, Regatul Belgiei a decis să
nu le integreze în sistemul special instituit.

8 Problematica privind cariera la Sabena SA și sistemul de pensie al stewardeselor a făcut

obiectul mai multor litigii în fața instanțelor belgiene, dintre care unele au fost
soluționate în temeiul unei hotărâri a Curții pronunțate în urma unei trimiteri
preliminare (hotărârea din 25 mai 1971, Defrenne, 80/70, Rec., p. 445, hotărârea din 8
aprilie 1976, Defrenne, 43/75, Rec., p. 455, și hotărârea din 15 iunie 1978, Defrenne,
149/77, Rec., p. 1365). Prin Decretul regal din 27 iunie 1980 de modificare a Decretului
regal din 3 noiembrie 1969 privind stabilirea, pentru personalul navigant al aviației
civile, a regulilor speciale pentru acordarea dreptului la pensie și a modalităților speciale
de aplicare a Decretului regal nr. 50 din 24 octombrie 1967 privind pensia pentru limită
de vârstă și de urmaș a lucrătorilor salariați (Moniteur belge din 23 august 1980, p.
9700), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981, stewardesele au fost integrate în cele din
urmă în sistemul special al personalului navigant al aviației civile. Ulterior, prin Decretul
regal din 28 martie 1984 cu același titlu ca și cel anterior (Moniteur belge din 3 aprilie
1984, p. 4100), legiuitorul belgian a instituit o regularizare în beneficiul stewardeselor
pentru perioada 1 ianuarie 1964-31 decembrie 1980. Întrucât acest decret regal a fost
anulat prin hotărârea Conseil d’État (Consiliul de Stat) din 7 septembrie 1987, la 25 iunie
1997, a fost adoptat un nou decret regal cu același titlu (Moniteur belge din 31 iulie
1997, p. 19635, denumit în continuare „Decretul regal din 25 iunie 1997”), pentru a
remedia diferența de tratament între stewardese și însoțitorii de zbor în perioada 1
ianuarie 1964-31 decembrie 1980.
9 Conform decretului regal din 25 iunie 1997, stewardesele care au exercitat această profesie în
perioada 1 ianuarie 1964-31 decembrie 1980 dobândesc pe viitor dreptul la o pensie
pentru limită de vârstă calculată conform acelorași modalități ca acelea aplicate
însoțitorilor de zbor, cu condiția de a plăti cotizații de regularizare într-o singură tranșă,
la care se adaugă o dobândă de 10 % pe an. Respectivele cotizații de regularizare sunt
constituite în principal din diferența dintre cotizațiile plătite de stewardese în perioada 1
ianuarie 1964-31 decembrie 1980 și cotizațiile mai mari plătite de însoțitorii de zbor
pentru aceeași perioadă.

10 Doamnele Jonkman, Vercheval și Permesaen consideră că regularizarea prevăzută prin

Decretul regal din 25 iunie 1997 nu permite eliminarea tuturor discriminărilor între
stewardese și însoțitorii de zbor.

11 Prin hotărârile din 17 noiembrie 1997 și din 9 ianuarie 1998, pronunțate de tribunal du travail
din Bruxelles și de cel din Nivelles, acțiunile doamnelor Jonkman și Vercheval au fost

10 Dreptul securității sociale

admise, cu motivarea că modul de calcul al pensiilor acestora este discriminatoriu.

12 În cazul doamnei Permesaen, tribunal du travail din Nivelles, prin hotărârea din 26
decembrie 2003, a admis parțial argumentele ONP. Tribunalul a constatat că nu
constituie discriminare acordarea unei pensii identice cu cea a lucrătorilor de sex
masculin, cu condiția plății unor cotizații care ar fi trebuit plătite dacă lucrătoarea ar fi
fost afiliată la acest sistem în timpul carierei sale profesionale. În schimb, acesta a
calificat ca discriminatorii dobânzile cu rata anuală de 10 %.

13 ONP a formulat apel împotriva hotărârilor din 17 noiembrie 1997 și din 9 ianuarie 1998 în
fața cour du travail (Curtea pentru Litigii de Muncă) din Bruxelles. Aceeași instanță a fost
sesizată și de doamna Permesaen cu apelul formulat împotriva hotărârii din 26
decembrie 2003.

14 Cour du travail din Bruxelles consideră că modalitățile practice ale sistemului de regularizare
introdus prin Decretul regal din 25 iunie 1997 sunt susceptibile de a fi discriminatorii.
Aceasta observă în această privință că plata într-o singură tranșă a unei sume foarte mari
reprezintă pentru o persoană pensionată un obstacol care nu poate fi neglijat. Cour du
travail subliniază de asemenea aspectul fiscal al acestui sistem de regularizare, în sensul
că, în acea perioadă, cotizațiile erau deductibile fiscal pentru însoțitorii de zbor, ceea ce
nu se întâmpla în cazul stewardeselor. Aceasta arată în cele din urmă că rata dobânzii
aplicate este mai mare decât rata legală a dobânzii moratorii și compensatorii, precum
și decât rata bancară.
15 Cour du travail din Bruxelles consideră că soluția litigiilor din acțiunea principală depinde de
interpretarea Directivei 79/7. Prin urmare, aceasta a hotărât să suspende judecarea
cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că autorizează un stat membru să

adopte o reglementare care urmărește să permită unei categorii de persoane de un
anumit sex, inițial discriminată, să beneficieze de un sistem de pensii aplicabil categoriei
de persoane de celălalt sex, cu condiția plății retroactive a unor cotizații (plată într-o
singură tranșă a unei sume foarte mari) care, în temeiul legislației aplicabile în acest
stat, sunt prevăzute în favoarea acestei ultime categorii de persoane?

2) Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că autorizează un stat membru să

adopte o reglementare care urmărește să permită unei categorii de persoane de un
anumit sex, inițial discriminată, să beneficieze de sistemul de pensii aplicabil categoriei
de persoane de celălalt sex, cu condiția plății unor dobânzi de întârziere importante
care, în temeiul legislației aplicabile în acest stat, sunt prevăzute în beneficiul acestei
ultime categorii de persoane?

10

Dreptul securității sociale 11

SPEȚA NR. 3-WA

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 79/7/CEE

3 Potrivit celui de al doilea și celui de al treilea considerent al Directivei 79/7/CEE a Consiliului

din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între
bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol.
1, p. 192):

„întrucât este necesară punerea în aplicare a principiului egalității de tratament în

domeniul securității sociale în primul rând în cadrul regimurilor juridice care asigură
protecția împotriva riscurilor de boală, invaliditate, limită de vârstă, accident de muncă,
boală profesională și șomaj, precum și în sistemul de asistență socială, în măsura în care
acestea sunt destinate să completeze sau să suplinească regimurile menționate anterior;

întrucât aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale nu

contravine dispozițiilor referitoare la protecția femeilor în caz de maternitate și că, în acest
context, statele membre pot adopta, în favoarea femeilor, dispoziții speciale în vederea
 corectării inegalităților existente”.

4 Articolul 1 din această directivă prevede:

„Obiectul prezentei directive îl constituie aplicarea treptată, în domeniul securității sociale

și al altor elemente ale protecției sociale prevăzute la articolul 3, a principiului egalității de
tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, denumit în continuare
«principiul egalității de tratament».”

5 Articolul 2 din directiva menționată prevede:

„Prezenta directivă se aplică populației active, inclusiv lucrătorilor independenți,

lucrătorilor a căror activitate a fost întreruptă de boală, accident sau de șomaj involuntar,
persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și lucrătorilor pensionați și
lucrătorilor invalizi.”

6 Articolul 3 alineatul (1) din aceeași directivă prevede:

„Prezenta directivă se aplică:

(a) regimurilor juridice care asigură protecția împotriva următoarelor riscuri:

11

12 Dreptul securității sociale

– boală;

– invaliditate;

– limită de vârstă;

– accident de muncă și boală profesională;

– șomaj;

[…]”

7 Articolul 4 din Directiva 79/7 are următorul cuprins:

„(1) Principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii

de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, îndeosebi în
ceea ce privește:

– domeniul de aplicare al regimurilor și al condițiilor de acces la acestea; –

obligația de a cotiza și calculul cotizațiilor;

– calculul prestațiilor, inclusiv sporurile datorate celuilalt soț și persoanelor aflate în

 întreținere și condițiile care reglementează durata și menținerea dreptului la
prestații.

(2) Principiul egalității de tratament nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția

femeilor în caz de maternitate.”

8 Articolul 7 din această directivă prevede:

„(1) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din
domeniul său de aplicare:

[…]

(b) avantajele în privința regimurilor de asigurări pentru limită de vârstă acordate

persoanelor care au crescut copii; dobândirea drepturilor la prestații după
perioadele de întrerupere a angajării datorate creșterii copiilor;

[…]

(2) Statele membre examinează periodic materiile exceptate în temeiul alineatului (1),
pentru a verifica, având în vedere evoluțiile sociale din domeniul respectiv, dacă există o
justificare pentru menținerea exceptărilor respective.”

Directiva 2006/54

12

Dreptul securității sociale 13

9 Directiva 2006/54 a abrogat Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind
punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce
privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională,
precum și condițiile de muncă (JO 1976, L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164),
astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO 2002, L 269, p. 15, Ediție specială, 05/vol. 6, p.
143).

10 Potrivit considerentului (13) al Directivei 2006/54:

„Prin hotărârea din 17 mai 1990[, Barber (C-262/88, EU:C:1990:209)], Curtea de Justiție a
decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de remunerație în
sensul articolului 141 din tratatul [CE].”

11 Articolul 1 din această directivă prevede:

„Prezenta directivă își propune să garanteze punerea în aplicare a principiului șanselor

egale și al egalității de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și
de muncă.
 În acest scop, aceasta conține dispoziții destinate punerii în aplicare a principiului egalității
de tratament în ceea ce privește:

[…]

(b) condițiile de muncă, inclusiv remunerația;

(c) sistemele profesionale de securitate socială.

[…]”

12 Articolul 2 din directiva menționată prevede la alineatul (1):

„În sensul prezentei directive se înțelege prin:

[…]

(f) «sisteme profesionale de securitate socială»: sistemele care nu sunt reglementate de

Directiva [79/7], care au ca obiect furnizarea către lucrători, salariați sau lucrătorii
care desfășoară activități independente, grupați în cadrul unei întreprinderi sau al
unui grup de întreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau
interprofesional, prestații destinate să completeze prestațiile sistemelor de
securitate socială prevăzute de lege sau să se substituie acestora, indiferent dacă
afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativă.”

Dreptul spaniol

13 Potrivit articolului 7 alineatul (1) din Ley General de la Seguridad Social (Legea generală
privind securitatea socială), în versiunea consolidată aprobată prin Real Decreto
Legislativo

13

14 Dreptul securității sociale

8/2015 (Decretul legislativ regal 8/2015) din 30 octombrie 2015 (BOE nr. 261 din 31
octombrie 2015, p. 103291) (denumită în continuare „LGSS”):

„Indiferent de sexul, de starea civilă și de profesia acestora, cetățenii spanioli cu reședința

în Spania și cetățenii străini care au reședința sau care se află în mod legal pe teritoriul
spaniol fac parte din sistemul de securitate socială în vederea prestațiilor de tip
contributiv, sub rezerva ca, în ambele situații, aceștia să desfășoare o activitate pe
teritoriul național și să intre sub incidența unuia dintre paragrafele următoare:

a) lucrătorii care își furnizează serviciile pe seama altei persoane în condițiile prevăzute la
articolul 1 alineatul (1) din textul de reformare a Estatuto de los Trabajadores
[statutul lucrătorilor], în cadrul diferitor ramuri ale activității economice, sau
lucrătorii asimilați acestora, indiferent dacă este vorba despre lucrători temporari,
sezonieri, permanenți sau chiar «fijos discontinuos», inclusiv telelucrătorii, și, în
orice caz, indiferent de categoria profesională a lucrătorului, de forma și de
 cuantumul remunerației pe care o percepe și de caracterul general al raportului său
de muncă;

b) lucrătorii independenți, indiferent dacă sunt sau nu sunt proprietari ai unor

întreprinderi individuale sau familiale, cu vârsta de peste 18 de ani, care îndeplinesc
toate condițiile stabilite în mod expres de prezenta lege sau de reglementarea
adoptată în vederea punerii acesteia în aplicare;

c) lucrătorii membri ai cooperativelor de muncă asociată;

d) studenții;

e) funcționarii publici, civili și militari.”

14 Articolul 60 alineatul 1 din LGSS prevede:

„Se acordă un supliment la pensie, pentru contribuția lor demografică la securitatea

socială, femeilor care au copii biologici sau adoptați și care beneficiază, în cadrul unui
regim al sistemului de securitate socială, de o pensie de tip contributiv pentru limită de
vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru incapacitate permanentă.

Suplimentul respectiv, care are, sub toate aspectele, natura juridică a unei pensii publice
de tip contributiv, constă într-o sumă echivalentă celei care rezultă din aplicarea unui
anumit procent la valoarea inițială a pensiei menționate, care se determină în funcție de
numărul copiilor, conform următoarei clasificări:

a) în cazul a 2 copii: 5 %.

b) în cazul a 3 copii: 10 %.

c) în cazul a 4 sau mai mulți copii: 15 %.

În vederea stabilirii dreptului la suplimentul respectiv, precum și a valorii sale, se iau în

considerare numai copiii născuți sau adoptați anterior evenimentului care conferă dreptul
la pensia corespunzătoare.”

14

Dreptul securității sociale 15

15 Articolul 196 alineatul (3) din LGSS prevede:

„Prestația financiară pentru incapacitate permanentă absolută constă într-o pensie viageră.”

Litigiul principal și întrebarea preliminară

16 Prin decizia din 25 ianuarie 2017, INSS i-a acordat lui WA o pensie pentru incapacitate de
muncă permanentă absolută de 100 % din baza de calcul (denumită în continuare „decizia
din 25 ianuarie 2017”). Această pensie se ridica la 1 603,43 euro pe lună, la care se
adăugau actualizările.
17 WA a formulat o plângere administrativă prealabilă împotriva acestei decizii, susținând că,
întrucât este tatăl a două fete, în temeiul articolului 60 alineatul 1 din LGSS trebuia să
beneficieze de dreptul de a primi suplimentul la pensie prevăzut de dispoziția menționată
(denumit în continuare „suplimentul la pensie în cauză”), reprezentând 5 % din cuantumul
inițial al pensiei sale, în aceleași condiții ca femeile care sunt mame a doi copii și care
beneficiază de pensii pentru incapacitate permanentă de tip contributiv în cadrul unui
regim al sistemului de securitate socială spaniol.

18 Prin decizia din 9 iunie 2017, INSS a respins plângerea administrativă prealabilă a lui WA și a
confirmat decizia din 25 ianuarie 2017. În această privință, INSS a arătat că suplimentul la
pensie în cauză este acordat exclusiv femeilor care beneficiază de o prestație de tip
contributiv din sistemul de securitate socială spaniol și care sunt mame a doi sau mai mulți
copii, ca urmare a contribuției lor demografice la securitatea socială.

19 Între timp, la 23 mai 2017, WA a introdus o acțiune împotriva deciziei din 25 ianuarie 2017 în
fața Juzgado de lo Social n° 3 de Gerona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 3 din
Gerona, Spania), solicitând recunoașterea dreptului său de a beneficia de suplimentul la
pensie în cauză.

20 La 18 mai 2018, Juzgado de lo Social n° 3 de Gerona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 3
din Gerona) a fost informat cu privire la decesul lui WA, survenit la 9 decembrie 2017. DC,
soția sa, i-a succedat în drepturi defunctului în calitate de reclamantă în litigiul principal.
Instanța de trimitere arată că, prin urmare, eventuala plată a suplimentului la pensie în
cauză ar curge până la data decesului lui WA.

21 Instanța de trimitere arată că articolul 60 alineatul 1 din LGSS acordă un drept la suplimentul
la pensie în cauză femeilor care au avut cel puțin doi copii biologici sau adoptați, ca
urmare a contribuției lor demografice la securitatea socială, în timp ce bărbații aflați într-o
situație identică nu beneficiază de acest drept. Această instanță exprimă îndoieli cu privire
la conformitatea cu dreptul Uniunii a unei asemenea dispoziții.

22 Astfel, noțiunea de „contribuție demografică la securitatea socială”, prevăzută la articolul 60

alineatul 1 din LGSS, ar putea fi valabilă atât pentru femei, cât și pentru bărbați, dat fiind
că procrearea și responsabilitatea privind îngrijirea, alimentația și educația copiilor, la fel
ca atenția care trebuie acordată acestora incumbă oricărei persoane care are statutul de
mamă sau de tată. În consecință, întreruperea muncii ca urmare a nașterii, a adopției sau
pentru

15

16 Dreptul securității sociale

îngrijirea acestor copii ar putea prejudicia în mod identic atât femeile, cât și bărbații,
indiferent de contribuția lor demografică la securitatea socială. În acest cadru, articolul 60
alineatul 1 din LGSS ar institui o diferență de tratament nejustificată în favoarea femeilor și
în detrimentul bărbaților aflați într-o situație identică.

23 Procrearea ar implica totuși un sacrificiu mai important pentru femei pe planurile personal și
profesional. Astfel, ele ar trebui să se confrunte cu perioada de sarcină și cu nașterea, care
presupun sacrificii biologice și fiziologice evidente, ce le afectează pe plan fizic, precum și
 în ceea ce privește munca și așteptările lor legitime privind avansarea în carieră. Din punct
de vedere biologic, dispozițiile articolului 60 alineatul 1 din LGSS ar putea fi așadar
justificate în măsura în care urmăresc protejarea femeilor de consecințele sarcinii și ale
maternității.

24 În aceste condiții, Juzgado de lo Social n° 3 de Gerona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr.
3 din Gerona, Spania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții
următoarea întrebare preliminară:

„O reglementare națională [concret, articolul 60 alineatul 1 din (LGSS)] care recunoaște

dreptul la un supliment la pensie, ca urmare a contribuției lor demografice la securitatea
socială, în favoarea femeilor care au avut copii biologici sau adoptați și care beneficiază, în
cadrul unui regim al sistemului de securitate socială, de o pensie de tip contributiv pentru
limită de vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru incapacitate permanentă, și care,
dimpotrivă, nu recunoaște acest drept bărbaților aflați într-o situație identică încalcă
principiul egalității de tratament, care interzice orice discriminare pe criterii de sex,
consacrat la articolul 157 [TFUE] și de Directiva [76/207], astfel cum a fost modificată prin
Directiva [2002/73] și reformată prin Directiva [2006/54]?”

Cu privire la întrebarea preliminară

16