Principalele categorii de stocuri de mărfuri

Există posibilitatea adoptării unui sistem de clasificare a stocurilor de mărfuri în funcție de o

serie de criterii, precum locul stocării, perioada în care sunt identificate stocurile, caracterul si
destinația acestora, de nivelul atins de ele în procesul de reînnoire, dar si de alte asemenea criterii.
a) Astfel după participarea stocurilor la procesul de circulație a mărfurilor, acestea pot fi
grupate în stocuri active si stocuri pasive.
• Stocul activ reprezintă cantitatea de mărfuri atrasă, consumată în procesul de vânzare si care
asigură continuitatea desfacerilor. În literatura de specialitate, această categorie de stocuri este
cunoscută si sub denumirea de stocuri curente.
• Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea rămasă după vânzare, fiind de fapt echivalentul
stocului de siguranță. Desigur, stocul se reînnoiește în permanență, natura pasivă fiind formală,
reprezentând doar o stare.
b) În funcție de locul stocării, se disting:
• stocuri aflate în depozitele întreprinderii (producătoare, cu ridicata, cu amănuntul);
• stocuri aflate „pe drum” (în curs de aprovizionare sau sosite si nerecepționate);
• stocuri sosite fără factură;
• stocuri livrate dar nefacturate;
• stocuri facturate dar nelivrate;
• stocuri aflate la terți.
O asemenea clasificare scoate în evidență drumul pe care îl parcurg mărfurile în procesul
distribuției lor.
c) În activitatea de planificare a stocurilor se utilizează drept criteriu de clasificare
perioada în care acestea sunt identificate. În acest sens, stocurile pot fi inițiale si finale, respectiv
stocuri la începutul si la sfârsitul perioadei analizate. Cele două categorii de stocuri au însă caracter
relativ, în condițiile în care acelasi stocuri trec dintr-o categorie la alta. Exemplul cel mai concludent
în reprezintă operațiunea de inventariere a stocurilor, când stocul inventariat în ultima zi a lunii
(trimestrului, semestrului, anului sau oricând se face inventarierea), denumit stoc final, devine stoc
inițial în următoarea zi,când începe de fapt o nouă perioadă.
d) În funcție de caracterul si destinația stocurilor, acestea pot îmbrăca următoarele forme:
• stocurile sezoniere, se referă la mărfurile care se constituie în stoc în vederea vânzării lor
într-o perioadă viitoare, având în vedere, pe de o parte, sezonalitatea producției iar, pe de alta, a
consumului anumitor mărfuri. De regulă,stocurile sezoniere se constituie în cadrul depozitelor
comerțului cu ridicata; Aceste stocuri se creează în scopul alimentării continue a consumului si
pe perioada de întrerupere a exploatării si/sau transportului unor mărfuri, ca urmare a condițiilor
naturale si de climă.
• stocurile cu destinație specială, se constituie pentru scopuri deosebite, ca de exemplu
stocurile constituite pentru zonele în care, în anumite perioade, drumurile de acces devin
impracticabile;
• stocurile curente reprezintă cea mai obișnuită formă de stoc existentă în rețeaua comercială.
Ele sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principală fiind aceea că se
reînnoiesc continuu, pe măsura epuizărilor. Stocul curent reprezintă o mărime dinamică ce
înregistrează, pe parcursul existenței si mișcării lui, niveluri cantitative diferite în funcție de evoluția
procesului de vânzare si de ritmul livrărilor de la furnizori.
• stocul de siguranță este format din cantitatea de mărfuri necesară prevenirii unor
eventualele rupturi de stoc, urmare neritmicității livrărilor de la furnizori, creșterii neașteptate a cererii
de mărfuri, si implicit a vânzărilor. Un asemenea stoc are drept destinație „acoperirea într-o anumită
proporție a cererilor excepționale, ce depășesc pe cele normale într-o perioadă dată si prevenirea
rupturii de stoc.
• stocul în curs de transport, se referă la mărfurile staționate în mijloacele de transport
(navale, rutiere, feroviare, etc) pe parcursul perioadei de deplasare a acestora de la sursa de furnizare
(producător, exportator) la destinatar (comerciant).
• stocul pentru transport intern reprezintă cantitatea de mărfuri prevăzută pentru acumularea
cu cadrul depozitelor întreprinderilor comerciale (cu ridicata si cu amănuntul) cu scopul asigurării
continuității procesului de vânzare, în cazul în care sunt necesare transporturi de la un depozit central
la punctele de vânzare.
• stocul de condiționare reprezintă cantitatea de mărfuri staționată la comerciant sau
neexportată care, după recepție, pentru stocare sau vânzare/revânzare necesită unele operațiuni:
sortare, divizare, asamblare, modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc.
Gradul de finalizare a procesului de producție, timpul în care sosesc mărfurile de la furnizori si forma
de vânzare practicată la magazine, influențează direct mărimea acestei categorii de stoc.
• stocul de recepție depinde de durata recepției si are o mărime determinată din cantitatea
mărfurilor ce urmează a fi recepționate si a celor care sunt în proces de recepție.
• stocul strategic (de conjunctură speculativ) reprezintă cantitatea de mărfuri stocată în
perioade favorabile de preț, în scopul comercializării acestora, în momente de creștere a prețurilor.
Scopul formării acestor stocuri este de obținere a unor profituri conjuncturale favorizate de raportul
dintre cerere si ofertă (cererea > oferta).
• stocul anticipat se constituie în scopul evitării penuriei unor mărfuri la consumatori pe
perioada când este prevăzută încetarea livrării de la furnizor.
• stocul de alertă (alarmă) are rolul de a declanșa, atunci când s-a ajuns la dimensiunile sale, o
nouă aprovizionare (lansare de comenzi). Mărimea sa depinde de intervalul de timp care trebuie să
treacă de la lansarea comenzii si până la sosirea mărfii. Este deci, un anumit nivel din evoluția
stocurilor destinat asigurării continuității vânzărilor. Acest nivel ține seama de durata întocmirii si
expedierii comenzii către furnizor, de timpul necesar prelucrării, expedierii comenzii de către furnizor,
de durata transportului de la furnizor la structura operativă a firmei (magazine, depozite) si pe timpul
necesar pentru recepționarea si condiționarea mărfurilor. Stocul de alarmă avertizează firma asupra
declanșării operațiunilor de reaprovizionare. Foarte util de urmărit la nivel de produs, pe ansamblul
afacerii, el atenționează asupra apariției premiselor declanșării unor dezechilibre în desfășurarea
activității firmei2.
e) În funcție de apartenența la patrimoniu, stocurile pot fi:
• stocuri care fac parte din patrimoniu propriu. Ele se găsesc fie în depozitele sau spațiile
proprii (depozite, magazii, magazine, etc.) fie se află la terți.
• stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniu propriu. Acestea se referă
la stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau în configurație si se înregistrează în conturile
extrapatrimoniale.
f) În funcție de proveniența lor, stocurile se pot grupa în:
• stocuri obținute ca urmare a procesului de aprovizionare, cum sunt: materiile prime,
materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele etc.
• stocuri obținute din producție proprie, cum sunt: produsele, semifabricatele, ambalajele
etc.