Sunteți pe pagina 1din 44

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 339.56.055:339.9.012.23(043)

Natalia LOBANOV

TRANZACŢIILE COMERCIALE INTERNAŢIONALE ÎN CONDIŢIILE DE CONSTITUIRE A ECONOMIEI GLOBALE POSTINDUSTRIALE

Specialitatea 08.00.14 – Economie mondială; relaţii economice internaţionale

AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în economie

Chişinău, 2008

Teza a fost elaborată la catedra „Relaţii Economice Internaţionale”, Academia de Studii Economice din Moldova.

Consultant ştiinţific:

Referenţi oficiali:

Chircă Sergiu, dr.hab. în economie, prof.univ.

Moldovan Dumitru, m.c. al AŞM, dr. hab. în economie, prof.univ., ASEM; Gribincea Alexandru, dr. hab. în economie, prof.univ., ULIM; Hurduzeu Gheorghe, doctor, prof.univ., ASE Bucureşti, România.

Membri ai consiliului ştiinţific specializat: Roşca Petru, preşedinte, dr. hab. în economie, prof.univ., ULIM; Chistruga Boris, secretar, dr. hab. în economie, conf.univ., ASEM; Şişcan Nadejda, dr. hab. în economie, prof.univ., ASEM; Bugaian Larisa, dr. hab. în economie, conf.univ., UTM; Frumusachi Eduard, dr. în economie, USM.

Susţinerea va avea loc la

2008, ora

în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH 32.08.00.14 – 05 din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, pe adresa: Chişinău, str. Bănulescu-Bodoni, 59, bloc B, s.701

Teza de doctor habilitat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Ştiinţifică a ASEM şi pe site-ul www.cnaa.acad.md.

Autoreferatul a fost expediat la

2008

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, dr.hab., conf.univ.

Consultant ştiinţific, dr. hab., prof.univ.

Autor

conf.univ. Consultant ş tiin ţ ific , dr. hab., prof.univ. Autor Chistruga Boris Chirc ă Sergiu

Chistruga Boris

Chircă Sergiu

Lobanov Natalia

~ 2 ~
~ 2 ~

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei investigate şi gradul de cercetare a acesteia. Tranzacţiile comerciale internaţionale, ca rezultat al activităţii economice şi o formă de interacţiune a agenţilor economici, reprezintă un element indispensabil al relaţiilor economice internaţionale, care, prin mecanismul său contribuie la implicarea agenţilor economici din diferite ţări în procesul de constituire a economiei globale postindustriale. Doar interesele comune şi ataşamentul faţă de progresul economic poate fi un fundament al constituirii economiei globale postindustriale şi cooperării în soluţionarea problemelor social-economice. Totodată fiind un spaţiu al interdependenţei, dar şi a inegalităţii, economia globală se caracterizează printr-o asimetrie accentuată între ţări în ce priveşte gradul de integrare, potenţialul de concurenţă şi chiar avantajele creşterii economice. Aceste probleme se discută, se cercetează de către savanţii-economişti din diferite ţări, prezentând un interes ştiinţific major şi în creştere, iar prin lucrarea de faţă se lansează ipotezele:

1. Economia globală postindustrială reprezintă un sistem deschis, dar al cărui elemente interacţionează, preponderent cu acele ţări sau regiuni, care au atins sau sunt capabile să atingă un rezultat adecvat al progresului economic, social şi tehnologic.

2. Conţinutul tranzacţiilor comerciale internaţionale reflectă gradul de

maturitate şi capacitate a sistemelor economice de a se integra în economia globală postindustrială. Majoritatea ţărilor cu o economie de piaţă avansată parcurg etapa dezvoltării postindustriale, în timp ce ţările mai slab dezvoltate, inclusiv Republica Moldova, rămân prea puţin conectate la acest proces ascendent. Cert este faptul, că economia de piaţă a creat pentru Republica Moldova posibilităţi largi pentru dezvoltarea relaţiilor economice externe, pentru organizarea şi derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale şi în prezent ţara noastră parcurge calea transformărilor şi deschiderii economice, proces, ce trebuie gestionat ţinând cont de experienţa internaţională. Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, dezvoltă relaţii de afaceri cu parteneri din străinătate, diapazonul acestora fiind destul de larg:

tranzacţii de vânzare-cumpărare, transfer de creativitate şi tehnologii, cooperare economică etc. Evoluţia acestui proces necesită un nivel nou, superior, multidimensional al relaţiilor economice internaţionale, de aceea cercetarea diferitelor aspecte şi forme de derulare şi optimizare a tranzacţiilor internaţionale, a contradicţiilor ce apar în cadrul acestora, este actuală şi prezintă interes major. Mai mult, constituirea economiei globale postindustriale este susţinută de interacţiunea din ce mai profundă şi interdependenţa ţărilor lumii. Se constituie un sistem de reţele a segmentelor

~ 3 ~

intercorelate de gospodărire, care au un rol decisiv în economia fiecărei ţări. Studierea acestora ar permite accelerarea avansării ţărilor mai puţin dezvoltate. Analiza literaturii economice denotă existenţa mai multor lucrări ştiinţifice, în care sunt cercetate problemele globalizării, dezvoltării societăţii postindustriale, derulării tranzacţiilor comerciale internaţionale. Totodată este necesară fundamentarea teoretică, metodologică şi metodică a căilor şi modalităţilor de integrare în economia globală postindustrială, precum şi cercetarea problemelor şi specificului tranzacţiilor comerciale internaţionale în aceste condiţii noi, elaborarea unor propuneri şi recomandări concrete privind surmontarea dificultăţilor, ce apar în tranzacţiile agenţilor economici din Republica Moldova cu parteneri externi. Ţinând cont de problemele sus-menţionate a fost stabilit scopul cercetării:

determinarea particularităţilor, mecanismului de derulare şi efectelor tranzacţiilor comerciale internaţionale în condiţiile de constituire a economiei globale postindustriale şi elaborarea recomandărilor privind consolidarea

poziţiilor agenţilor economici naţionali în relaţiile cu partenerii din străinătate. În concordanţă cu acest scop sunt formulate sarcinile cercetării:

1. Stabilirea modificărilor ce apar în conţinutul şi derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale;

2. Evidenţierea trăsăturilor specifice economiei globale postindustriale ca un nou cadru de derulare a tranzacţiilor comerciale internaţionale;

3. Abordarea tranzacţiilor comerciale internaţionale ca o posibilitate de aliniere şi integrare în societatea globală postindustrială pentru ţările mai puţin avansate;

4. Elucidarea efectelor noii economii asupra tranzacţiilor comerciale internaţionale;

5. Detalierea mecanismului derulării şi finanţării tranzacţiilor comerciale internaţionale;

6. Analiza rolului mecanismului liber-schimbism–protecţionism în derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale;

7. Cercetarea posibilităţilor tranzacţionării echitabile de pe poziţiile participanţilor din diferite ţări;

8. Sinteza experienţei internaţionale în domeniul susţinerii exportatorilor în diferite ţări şi elaborarea propunerilor pentru susţinerea producă- torilor autohtoni;

9. Sistematizarea motivelor contradicţiilor şi conflictelor în tranzacţii comerciale internaţionale şi propunerea unor măsuri de aplanare a acestora;

10. Relevarea expansiunii neoprotecţionismului în tranzacţii comerciale internaţionale şi pericolelor pe care le comportă pentru Republica Moldova;

~ 4 ~

11.

Trasarea unor direcţii de reducere a costurilor de tranzacţie în Republica Moldova, în scopul creării unui spaţiu de afaceri mai atractiv;

12. Argumentarea avantajelor şi oportunităţilor de utilizare a tranzacţiilor

de outsourcing în Republica Moldova. Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al tezei:

Impactul globalizării, posibilităţile de integrare în economia globală postindustrială, problemele ce ţin de tranzacţii comerciale internaţionale sunt puse în discuţie în mai multe cercetări ştiinţifice de savanţi-economişti şi cercetători din alte domenii, din diferite ţări. În scopul aprofundării cunoaşterii obiectului de cercetare al tezei au fost studiate lucrările savanţilor occidentali:

J.M. Keynes, R.Cause, D.Bell, P.F.Drucker, J.K.Galbraith, M.Porter, Fr.Perroux, A.Toffler, J.E.Stiglitz, J.Sachs, P.Samuelson, D.Daniels, L.Radeba, precum şi celor din Europa Centrală şi de Est: J.Cornai, I.Popa, G.Dorobanţu, O.Rujan, N.Sută, S.Dumitrescu, I.Bari, D.Popescu, B.Иноземцев, Р.Капелюшников, А.Киреев, В.Колесов, И.Герчикова, И.Фаминский, Ю.Шишков. Un suport metodologic important l-au constituit lucrările ştiinţifice ale savanţilor autohtoni S.Chircă, Gr.Belostecinic, D.Moldovan, E.Hrişcev, B.Chistruga. P.Roşca, A.Gribincea, V.Cărare, N.Şişcan, E.Feuraş, L.Bugaian. Metodologia cercetării s-a bazat pe următoarele metode:

- Abordarea sistemică – în cazul cercetării corelaţiei dintre sistemele economice naţionale şi cel al economiei globale postindustriale, în constituire, îmbinării aspectelor teoretice şi practice ale tranzacţiilor comerciale internaţionale, cercetării intereselor părţilor opozante în cadrul tranzacţiei;

- Metoda evoluţionistă – în cercetarea transformărilor globale ce contribuie la constituirea economiei globale postindustriale şi modificărilor ce apar în tranzacţii comerciale internaţionale sub impactul noii economii;

- Metoda pluridisciplinară – în cazul abordării tranzacţiilor ca concept teoretic şi element indispensabil în practica afacerilor internaţionale (aspecte economice şi manageriale). La fel au fost utilizate metodele tradiţionale de cercetare: analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, abstracţia ştiinţifică, cercetarea de la abstract la concret, de la modificări cantitative la schimbări calitative, abordarea sinergetică. Au fost utilizate surse din domeniul relaţiilor economice internaţionale, teoriei economice, managementului internaţional, analizei economico-matematice.

Noutatea ştiinţifică a lucrării constă în:

Suplimentarea conceptului de economie globală postindustrială un nou cadru de derulare a tranzacţiilor comerciale internaţionale.

Determinarea modificărilor ce apar în organizarea, conţinutul şi derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale în condiţiile de constituire a economiei globale postindustriale.

~ 5 ~

Identificarea tranzacţiilor din sfera noii economii ca factor de creare a unei economii competitive.

Specificarea mecanismului de derulare a tranzacţiilor cu bunuri corporale şi incorporale, precum şi finanţării tranzacţiilor comerciale internaţionale.

Stabilirea influenţei raportului liber-schimbismprotecţionism asupra reglementării tranzacţiilor comerciale internaţionale.

Sistematizarea experienţei internaţionale privind metodele de susţinere a exportatorilor în diferite ţări.

Elaborarea unei viziuni noi a tranzacţionării echitabile, în optica intereselor părţilor implicate.

Lansarea conceptului de „tranzacţie sinergeticăşi elaborarea crite- riilor acesteia.

Relevarea neoprotecţionismului şi protecţionismului resurselor ca pericole esenţiale pentru producătorii autohtoni pe pieţele externe.

Dezvoltarea conceptului costurilor de tranzacţie prin integrarea acestora în domeniul relaţiilor economice internaţionale.

Identificarea tranzacţiilor de outsourcing ca strategie şi business-model prin realocarea resurselor existente şi analiza costurilor de tranzacţie. Semnificaţia teoretică a tezei rezultă din problematica, metodologia şi principiile cercetării, care atestă caracterul trans-disciplinar al lucrării şi concordanţa cu tendinţele actuale ale dezvoltării ştiinţei economice. Teza reprezintă o abordare nouă a tranzacţiilor comerciale internaţionale în economia globală postindustrială sub aspect de conţinut, derulare, trăsături specifice, demonstrează posibilităţile de a modela anumite tranzacţii comerciale internaţionale, utilizând metode contemporane de cercetare. Valoarea aplicativă a tezei Constatările teoretice şi recomandările formulate privind căile şi modalităţile de integrare în economia globală postindustrială pot fi utilizate în elaborarea programelor de dezvoltare a economiei naţionale din Republica Moldova şi alte ţări postsocialiste. Transpunerea în practică a principiilor tranzacţiei sinergetice poate servi la stabilirea unor criterii şi evitarea pierderilor pentru părţile implicate în tranzacţie. Argumentarea necesităţii de aplicare a medierii şi de creare a centrelor de conciliere are menirea să contribuie la reducerea pierderilor şi eficientizarea soluţionării conflictelor comerciale. Fundamentarea posibilităţilor şi modalităţilor de reducere a costurilor de tranzacţie este în stare să amelioreze climatul de afaceri în Republica Moldova, să sporească gradul de atractivitate a ţării şi încrederea partenerilor din străinătate.

~ 6 ~

Argumentarea creării asociaţiei naţionale de outsourcing vizează atragerea întreprinderilor autohtone în reţelele internaţionale de outsourcing, eficientizarea activităţii şi un nivel mai înalt de cooperare cu partenerii occidentali. Teza reprezintă un suport metodico-metodologic şi un ghid pentru oamenii de afaceri în tranzacţii comerciale internaţionale. Diferitele tipuri de tranzacţii prezentate şi analizate în lucrare vor fi utile pentru adoptarea unor decizii adecvate în afaceri internaţionale. Materialele tezei sunt binevenite în cadrul cursurilor universitare şi postuniversitare „Tranzacţii internaţionale”, „Economia mondială”, „Relaţii economice internaţionale”, „Tehnici de comerţ exterior” etc. Aprobarea rezultatelor cercetării a fost efectuată în cadrul a 24 simpozioane şi conferinţe, inclusiv 17 internaţionale, ce şi-au ţinut lucrările în Chişinău (ASEM, 1997, 1998, 1999, 2000, 2002, 2004, 2006, 2007; UASM, 2003; Universitatea Slavonă, 2004; USM, 2006; AGEPI, 2003, 2005), Sibiu (Universitatea „Lucian Blaga”, 2000), Novosibirsk (Academia de Stat de Economie şi Gestiune, 2002), Ijevsk (Universitatea Cooperatistă, 2007) ş.a, la seminare ştiinţifice, mese rotunde. Ideile de bază şi unele recomandări formulate în teză au fost acceptate spre utilizare de către Camera de Comerţ şi Industrie din Republica Moldova şi implementate în cadrul întreprinderii „Antel-Tehpac” din sectorul real al economiei naţionale. Publicaţii: Tematica tezei este reflectată în 46 lucrări cu un volum total de 44.5 c.a., publicate în Republica Moldova, România, Rusia, inclusiv o monografie. Structura logică a tezei corespunde obiectivului şi sarcinilor lucrării: ea conţine introducere, patru capitole, sinteza rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări, bibliografie (307 surse), rezumat, cuvinte-cheie, lista abrevierilor, anexă. Lucrarea include 20 tabele, 6 diagrame, 4 grafice, 7 figuri.

II. CONŢINUTUL DE BAZĂ AL TEZEI

Capitolul 1 – Tranziţia la economia globală postindustrială – un nou cadru de derulare a tranzacţiilor comerciale internaţionale– conţine cercetarea deschiderii economice a ţărilor lumii ca premisă esenţială a constituirii economiei globale postindustriale. Se analizează constituirea economiei globale postindustriale ca un nou cadru de derulare a tranzacţiilor comerciale internaţionale, evoluţia şi contradicţiile acestui proces. La fel, este analizat fenomenul noii economii şi impactul ei asupra tranzacţiilor comerciale internaţionale. Acest capitol conţine următoarele teze fundamentale:

1.1 Conceptualizarea tranzacţiilor comerciale internaţionale. Reieşind din analiza opiniilor prezentate, şi ca urmare a propriilor investigaţii, autorul constată următoarele aspecte determinante al tranzacţiilor

~ 7 ~

comerciale internaţionale: a) Ele reprezintă un sistem complex de interacţiune a agenţilor economici ce depăşeşte spaţiile economice naţionale; b) Această interacţiune realizează următoarele funcţii: organizarea şi mijlocirea schimbului naţional de resurse naturale sau rezultate ale muncii omului; acceptarea internaţională a valorii produselor rezultate din diviziunea internaţională a muncii; c) Tranzacţiile comerciale internaţionale sunt un instrument de influenţă asupra sistemului economic al statului şi relaţiilor cu exteriorul. Prin mecanismul tranzacţiilor comerciale internaţionale cererea la mărfuri/servicii se transferă pe piaţa internă a statelor, contribuind la dezvoltarea industriei, agriculturii, serviciilor, sferei creditar-financiare, la creşterea economică în general, care în ultimele două decenii se atestă o creştere moderată la scară mondială, generată, în fond, de economiile ţărilor în dezvoltare (sfârşitul secolului al XX-lea) şi economiile ţărilor în tranziţie (începutul secolului al XXI-lea).

Tabelul 1

Rata de creştere anuală medie a PIB

   

Produs real total, %

 
 

80 -90

80 -00

80 -05

90 -00

90 -05

95 -05

00 -05

01 -02

02 -03

03 -04

04 -05

Lumea

3.1

2.6

2.7

2.8

2.8

2.9

2.8

1.9

2.8

4.0

3.4

Ţările dezvoltate

3.2

2.8

2.7

2.5

2.5

2.5

2.0

1.2

1.9

3.1

2.5

Ţările în curs de dezvoltare

3.9

4.5

4.5

4.9

4.7

4.5

5.2

4.1

5.4

6.9

6.3

Ţările cu economii în tranziţie

-0.2

-6.4

-4.4

-4.5

-0.3

4.3

6.2

4.9

6.8

7.5

6.2

Sursa: Manuel de statistique de la CNUCED, 2006. Nations Unies. Tab. 8.2.1, p.402

Remarcăm, că rata înaltă de creştere a exportului de mărfuri şi servicii este specifică pentru toate ţările, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, după cum se vede din tabelul 2. Dacă în ultimele două decenii ale sec. al XX-lea se remarcă sporirea exporturilor în ţările în curs de dezvoltare, atunci la începutul sec. al XXI-lea pe fondalul creşterii generale a exporturilor, se evidenţiază grupul ţărilor în tranziţie.

Tabelul 2

Rata medie de creştere a exporturilor

   

Export (f.o.b), %

 
 

80-90

80-00

80-05

90-00

90-05

95-05

00-05

02-03

03-04

04-05

05-06

Lumea

6.0

7.1

7.1

6.8

6.9

6.5

11.3

16.3

21.8

13.9

14.8

Ţările dezvoltate

7.3

7.3

6.8

5.9

5.8

5.2

9.4

15.3

17.9

9.2

12.6

Ţările în curs de dezvoltare

3.1

7.6

8.2

9.0

9.3

9.1

14.1

17.4

28.2

21.3

17.6

Ţările cu economii în tranziţie

2.9

0.5

3.0

6.7

9.3

10.2

19.9

27.2

36.0

26.3

22.8

Sursa: Manuel de statistique de la CNUCED, 2006. Nations Unies. Tab. 1.2.1, p.26

~ 8 ~

Constatăm, că tranzacţiile comerciale devin o condiţie inseparabilă şi tot mai importantă pentru procesul de producţie, fiind nu numai rezultatul, dar şi premisa necesară a acestuia. 1.2 Tranzacţiile comerciale internaţionale – chintesenţa economiei deschise. Desfăşurarea tranzacţiilor internaţionale atrage o intensificare a raporturilor cu restul lumii, contribuie la formarea unei economii deschise, la sporirea interdependenţei atât a companiilor, cât şi a ţărilor lumii. Tranzacţiile comerciale internaţionale apar ca verigi care contribuie la interconexiunea transfrontalieră a proceselor de producţie, comercializare, consum, fiind astfel, în viziunea autorului, chintesenţa economiilor deschise, care, la rândul său, sunt condiţia necesară a concurenţei internaţionale şi a constituirii economiei globale.

Tabelul 3

Dinamica ponderii exportului în PIB pe grupe de ţări

 
   

Ponderea exportului în PIB, %

 
 

1980

1990

2000

2002

2003

2004

2005

Lumea

17,1

15,8

20,3

19,8

20,5

22,2

23,5

Ţările dezvoltate

16,2

14,5

17,2

16,7

17,1

18,1

18,9

Ţările în curs de dezvoltare

22,9

22,1

30,7

30,6

32,5

36,1

37,6

Ţările cu economii în tranziţie

10,2

13,7

38,4

31,8

32,5

33,3

33,3

Sursa: Manuel de statistique de la CNUCED, 2006. Nations Unies. Calculele autorului pe baza datelor din tab. 1.1.1, p.2, tab. 8.1.1, p.392

Autorul abordează deschiderea economică ca receptivitatea unei ţări faţă de fluxurile care trec frontierele sale. O economie deschisă este legată de procesele economice din alte ţări prin schimbul internaţional de bunuri şi servicii, prin circulaţia de capital şi alte tranzacţii care se reflectă în balanţa de plăţi externe. Dinamica cotei de export în PIB ne mărturiseşte, că în general, în perioada postbelică, acest indicator a fost în creştere pentru toate grupele de ţări (tab.3). La începutul sec. al XXI-lea, în medie, pe diferite grupe de ţări, circa a cincea parte din PIB-ul produs a fost destinată desfacerii pe pieţele externe. Totodată menţionăm, că indicatorul cotei de export nu este unul exhaustiv care arată modificarea nivelului de deschidere a economiei. Căci ea se caracterizează nu numai prin volumul relativ al comerţului exterior, dar şi prin structură. Cu cât este mai mare ponderea produselor intermediare în volumul tranzacţiilor comerciale, cu atât mai mult economia naţională este conectată în sistemul diviziunii mondiale a muncii, şi deci este mai strâns legată de economia mondială şi depinde de ea.

~ 9 ~

80

70

60

50

40

30

20

10

0

1980 1990 2000 2002 2003 2004 2005
1980
1990
2000
2002
2003
2004
2005
Albania Belarus Bosnia and Herzegovina*(12) Bulgaria* Croatia* Macedonia, TFYR* Moldova, Republic of Romania*
Albania
Belarus
Bosnia and Herzegovina*(12)
Bulgaria*
Croatia*
Macedonia, TFYR*
Moldova, Republic of
Romania*
Serbia and Montenegro*
Ukraine (4)

Diagrama 1. Ponderea exportului în PIB, ţările europene în tranziţie

Sursa: Manuel de statistique de la CNUCED, 2006. Nations Unies. Calculat şi prezentat de autor pe baza tab. 1.1.1, p.8, tab.8.1.1, p.398

Printre ţările europene în tranziţie Republica Moldova ocupă la acest indicator o poziţie intermediară, cu 37,4%, la extreme aflându-se Albania cu doar 7,71% şi Belarus cu 54,04%. Ţinem să menţionăm, că deschiderea este o stare calitativă a economiei, a cărei parametri pot fi diferiţi, dar determinaţi de tranzacţiile comerciale şi financiare cu exteriorul. Din punctul de vedere al obiectivelor stabilite de politica economică, o trăsătură majoră a unui sistem economic deschis este prezenţa unor restricţii ce ţin de relaţiile economice externe, de tranzacţiile internaţionale. Restricţiile sunt determinate de faptul, că procesele de globalizare influenţează substanţial echilibrul economic, intern şi extern. Din punctul de vedere al echilibrului durabil formarea unui sistem economic deschis în condiţiile constituirii economiei globale creează premise favorabile pentru creşterea economică. 1.3 Premisele şi procesul de constituire a economiei globale postindustriale. În ştiinţa economică, printre direcţiile de globalizare, un loc deosebit îl ocupă constituirea economiei globale, tendinţă majoră a dezvoltării mondiale care, în viziunea noastră, nu este altceva decât o întruchipare a intenţiilor şi potenţialului universal al postindustrialismului, paradigma dominantă a dezvoltării în ştiinţele sociale. Conform ipotezei înaintate de autor, economia globală postindustrială se constituie ca un sistem relativ deschis, a cărui elemente interacţionează, preponderent cu acele ţări, sau regiuni care au atins sau sunt capabile să atingă un rezultat similar al progresului tehnologic şi economic. Organizarea tranzacţiilor comerciale internaţionale diferă în funcţie de perioadele de constituire a economiei globale.

~ 10 ~

Tabelul 4

Organizarea tranzacţiilor comerciale internaţionale

Etapele constituirii economiei globale

Caracterul tranzacţiilor comercial internaţionale şi implicaţiile statului

Perioada marilor descoperiri geografice

Organizarea tranzacţiilor are un caracter condiţionat- benevol

Perioada revoluţiei industriale

Statul – factor prioritar ce influenţează derularea tranzacţiilor comerciale

Perioada expansiunii coloniale

Control direct al statului, politic şi economic, asupra teritoriilor administrate

Perioada actuală

Iniţiativa privată - factor prioritar ce determină derularea tranzacţiilor comerciale

Sursa: elaborat de autor.

Este de menţionat, că într-un mod ideal, inexistenţa frontierelor ar trebui să constituie principala caracteristică a economiei globale postindustriale, în care circulaţia bunurilor, oamenilor, ideilor, ar trebui să aibă loc liber pretutindeni, fără careva constrângeri. Dar astfel percepută economia globală nu este decât în faza de constituire, frontierele menţinându-se chiar şi între ţările ce fac parte din organizaţiile de integrare. În acest context, autorul susţine, că:

A. Economia globală postindustrială – este un sistem nou, integrat al relaţiilor economice, care determină, de la sfârşitul secolului al XX-lea, celelalte niveluri ale acestora.

B. Toate economiile naţionale, treptat, devin părţi componente a suprasistemului – „economiei globale”.

C. Principalii exponenţii ai economiei globale sunt economiile naţionale, STN şi organizaţiile de integrare regională.

D. Economiile naţionale sunt nevoite să cedeze o parte din funcţiile sale

societăţilor transnaţionale, organizaţiilor economice internaţionale şi grupărilor regionale de integrare, manifestându-se în economia globală ca producători individuali. Aşa dar, tranziţia într-o fază nouă de dezvoltare, cea postindustrială, poate fi reprezentată ca un trend al ţărilor şi popoarelor, care pornesc spre aceleaşi obiective comune, aflându-se la distanţă diferită, dacă reieşim din posibilităţile lor obiective şi resursele de care dispun. 1.4 Modificări în tranzacţii comerciale internaţionale. Remarcăm, că în noile condiţii tranzacţiile comerciale,în pofida creşterii rolului şi influenţei tranzacţiilor financiare, rămân fundamentul relaţiilor economice internaţionale. Dar se schimbă structura tranzacţiilor comerciale, pe poziţii prioritare apar cunoştinţele ca componentă esenţială a mărfurilor şi serviciilor. Constatăm, că preţul de piaţă în cadrul tranzacţiei este determinat mai puţin de activele tangibile – maşini, echipamente, tehnică, mai mult de cele intangibile – calificarea personalului, sistemul de gestiune, asigurarea informaţională. Viteza

~ 11 ~

înaltă de transmitere a informaţiei condiţionează dezvoltarea tuturor proceselor economice şi sociale în regim de timp real, căci dispare intervalul de timp ce apărea anterior din cauza acumulării, cercetării şi adaptării informaţiei. Dimensiunea fluxurilor informaţionale prin reţeaua mondială contribuie la crearea de noi produse, căi şi pieţe de desfacere, condiţionează internaţionalizarea comunicaţiilor şi susţine concurenţa globală. În cadrul tranzacţiilor comerciale cu un ritm susţinut cresc acelea, al căror obiect sunt tehnologiile, proprietatea intelectuală, ceea ce determină în esenţă, noua economie contemporană. Ţinem să menţionăm, că în noua economie se modifică rolul tradiţional al timpului. El determină valoarea economică a cunoştinţelor. Esenţa temporală a cunoştinţelor se află la baza tranzacţiilor, atractivităţii investiţionale a lucrărilor ştiinţifice, veniturilor publicitare a mijloacelor de informare în masă. Tergiversarea cu utilizarea în producţie a cunoştinţelor duce la învechirea lor şi inutilitatea economică, căci apar cunoştinţe noi, cu o perspectivă mai bună pentru o viaţă în producţie. Cu regret, nu întotdeauna este conştientizat rolul real al cunoştinţelor în producţie şi viaţa economică. În noua economie producţia devine relativ ieftină. Mai multe eforturi necesită lansarea unor idei noi, căutarea şi procesarea informaţiei, ce în mare măsură determină valoarea mărfii pentru consumător. Apare şi se dezvoltă un lanţ electronic de livrări, în care consumătorul poate gestiona cu componentele furnizorului său, formând comanda de producţie şi chiar configuraţia produsului. Accentuarea rolului cunoştinţelor încorporate în mărfuri şi servicii adaugă la dezechilibrul tradiţional între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare ce apare din schimbul neechivalent al mărfurilor industriale şi materiilor prime, încă un dezechilibru - dintre mărfurile cu o intensitate tehnologică înaltă şi respectiv, joasă, ca urmare a distribuirii neuniforme a cunoştinţelor şi tehnologiilor între ţări şi regiuni. Astfel, noua diviziune mondială a muncii susţine, pe de o parte, dominaţia comercială a ţărilor OCDE. Pe de altă parte, ea deschide posibilităţi suplimentare de integrare a ţărilor în curs de dezvoltare în comerţul internaţional. Dar această integrare este extrem de neuniformă şi suscită discordii fundamentale între ţările şi regiunile din Sud. Capitolul II – Mecanismul şi particularităţile tranzacţiilor comerciale internaţionale – este axat pe mecanismul derulării tranzacţiilor comerciale, atât în formă corporală, cât şi cea incorporală, care sunt specifice Republicii Moldova şi/sau importante prin sporirea rolului lor pe plan internaţional. Sunt supuse sistematizării şi analizei detaliate operaţiunile în contrapartidă, transferul de tehnologie, cooperare, Sunt cercetate sursele şi modalităţile de finanţare a tranzacţiilor comerciale internaţionale pe termen scurt, mediu şi lung. Acest capitol se bazează pe următoarele consideraţii:

2.1. Imperativele prealabile tranzacţiei de export. O etapă imanentă tranzacţionării este selectarea pieţei vizate pentru derularea operaţiunii. În acest context menţionăm importanţa analizei pieţei şi a concurenţilor

~ 12 ~

întreprinderii. În cadrul analizei pieţei sunt esenţiali patru factori: potenţialul, accesibilitatea, receptivitatea, stabilitatea acesteia. Problema este că în cercetarea potenţialului pieţei (capacităţii maxime de absorbţie) corelaţiile utilizate în acest scop pe piaţa naţională pot să fie nevalabile în alt mediu social-economic. Accesibilitatea pieţei caracterizează posibilitatea intrării pe piaţa respectivă. Dificultatea principală ţine de caracterul adesea implicit al multor reguli şi relaţii ce determină o piaţă. Este necesar de a fi la curent cu regulamentele interne ale ţării, ceea ce implică sferele politice, tradiţiile, simbolica, protecţia consumătorilor etc. Receptivitatea pieţei este modul în care piaţa apreciază întreprinderea în ansamblu, inclusiv marketingul-mix şi comportamentul managerial, căci luând decizia de a se afirma pe o piaţă externă, întreprinderea este supusă şi reacţiilor agenţilor economici de care nu s-a ţinut cont în procesul elaborării ofertei şi care au fost exterioare culturii şi practicii de afaceri a firmei. Cercetarea stabilităţii pieţei presupune analiza riscului: 1) economic, care poate proveni din:insolvabilitatea financiară a partenerului;pierderea veniturilor care poate împiedica respectarea tuturor obligaţiilor asumate de partener;dezechilibrul financiar la macro-nivel, care poate fi însoţit de reducerea puterii de cumpărare a diferitelor categorii de cumpărători. 2) politic, provocat de acţiunile guvernului ţării-gazdă care pot fi defavorabile întreprinderilor străine;factorii mediului (conflicte sociale, schimbări radicale ale orientării politice, pericolul războiului ş.a.). În cadrul cercetării concurenţei este necesar de făcut distincţie dintre concurenţii locali pe piaţa de referinţă, care pot beneficia de o protecţie specială din partea autorităţilor şi concurenţii străini. Anume aceştia din urmă pot fi consideraţi drept concurenţi reali. În opinia autorului, cercetarea şi aprecierea activităţii firmelor concurente vizează în mod prioritar: 1) poziţiile concurenţilor pe piaţă: volumul vânzărilor, locul firmei pe piaţa mondială, ponderea fiecărei firme concurente în volumul total de vânzări pe piaţa cercetată; 2) caracteristicile producţiei fabricate de către fiecare concurent, parametrii ei tehnici, preţul, factorii determinanţi ai competitivităţii, mărcile comerciale utilizate, noutatea produselor; 3) tipurile şi volumul serviciilor propuse de concurenţi, inclusiv formele şi preţul deservirii tehnice; 4) practica activităţii publicitare, stimularea vânzărilor, amplasarea depozitelor, condiţiile de păstrare a mărfurilor; 5) activitatea de marketing a concurenţilor, politica preţurilor şi desfacerii, nivelul costurilor producţiei şi căile de reducere a acestora; 6) metodele luptei de concurenţă utilizate, cele mai eficiente mijloace ce ar putea fi utilizate împotriva companiilor concurente, laturile slabe ale concurenţilor şi cota de piaţă care poate fi cucerită. 2.2 Rolul stabilizator al contrapartidei în tranzacţii comerciale internaţionale. Analiza mecanismului de realizare a tranzacţiilor în contrapartidă ne permite să evidenţiem următoarele operaţiuni sub acest generic: barter, compensaţiile, contracumpărarea.

~ 13 ~

În ultimele două decenii au avut loc şi continuă să se consolideze procese calitativ noi în organizarea şi tehnica tranzacţiilor comerciale internaţionale. O direcţie prioritară este dezvoltarea operaţiunilor de export-import suplimentate cu asumarea de parteneri a obligaţiilor în contrapartidă. În etapa actuală tranzacţiile în contrapartidă au devenit un instrument important ce contribuie la colaborarea economică a ţărilor, În opinia autorului, rolul stabilizator al contrapartidei se manifestă într-aceea, că încheierea acordurilor guverna- mentale, bi- sau multilaterale permite de a stabili în prealabil tipul şi volumul mărfurilor livrate, valoarea lor şi modalitatea de decontare, caracterul şi valoarea serviciilor tehnice aferente, licenţelor, know-howului etc. O trăsătură specifică a contrapartidei, ce reflectă creşterea importanţei ei în dezvoltarea schimburilor internaţionale este flexibilitatea ei, ce permite agenţilor economici să se adapteze la condiţiile schimbătoare pe pieţele mondiale de mărfuri. Această flexibilitate permite de a diversifica exportul, de

a ieşi pe pieţele netradiţionale de desfacere, inclusiv protejate prin bariere

protecţioniste, creează condiţii pentru a economisi valuta, a accelera procesul schimburilor internaţionale de mărfuri şi servicii. Acel fapt, că contrapartida oferă avantaje exportatorului, îl cointeresează în relaţii stabile cu partenerii de afaceri. Iar aceasta înseamnă, că operaţiunile în contrapartidă aduc beneficii tuturor părţilor implicate în tranzacţie. Utilizarea largă a tranzacţiilor internaţionale în contrapartidă reflectă specificul lor, determinat de particularităţile regimului de comerţ, existent în diferite ţări sau grupe de ţări, starea balanţei de plăţi, penuria resurselor valutare, existenţa reglementării de stat şi controlului asupra tranzacţiilor cu exteriorul. În aceeaşi direcţie acţionează şi procesele inflaţioniste, instabilitatea sistemului valutar-financiar internaţional, ce permite să afirmăm perspectivele favorabile ale tranzacţiilor în contrapartidă.

2.3 Particularităţile şi tendinţele tranzacţiilor în domeniul transferului de tehnologii. Extinderea şi aprofundarea diviziunii mondiale a muncii contribuie la dezvoltarea colaborării tehnico-ştiinţifice, deoarece un număr tot mai mare de firme se specializează în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnicii. Piaţa internaţională a cunoştinţelor tehnici-ştiinţifice se extinde şi creează premise pentru depăşirea cadrului restrictiv al pieţelor naţionale. Tranzacţiile cu cunoştinţele tehnico-

ştiinţifice, materializate în brevete, licenţe, know-how reflectă înteţirea concurenţei şi în domeniul tehnologiilor, care, în viziunea noastră, se deplasează mai accentuat

în sfera cercetărilor şi elaborărilor, devine hotărâtoare pentru succesul în producţie

şi comercializare. Tranzacţiile internaţionale în domeniul transferului de tehnologie,

în special prin acordurile de cesiune şi licenţiere, apar în calitate de o metodă de

repartizare a pieţelor între companiile mari. Principalele tendinţe, în viziunea

noastră, din acest domeniul al tranzacţiilor, sunt: perfecţionarea intensă a

~ 14 ~

produselor tradiţionale în scopul adaptării mai eficiente la cerinţele pieţei mondiale privind calitatea, siguranţa, deservirea etc; concentrarea eforturilor şi cercetărilor asupra unor tipuri principial noi de produse şi pieţe, unde e de aşteptat profituri mai mari; perfecţionarea tehnologiilor existente şi crearea unor tehnologii noi de producţie în scopul majorării productivităţii muncii. Deosebit de repede creşte numărul tranzacţiilor al căror obiect sunt produsele scientofage, rezultat al celor mai noi realizări ale progresului tehnico-ştiinţific. 2.4 Particularităţile tranzacţiilor în domeniul cooperării economice internaţionale.

E.

Părţile, în baza unui acord prealabil îşi adaptează procesul de producţie la o astfel de activitate: restructurează capacităţile de producţie sau asimilează capacităţi noi, aprofundează specializarea reciprocă în producţie, introduc tehnologia aprobată de unul din parteneri. Una din premisele cooperării este omologarea obiectului cooperării, adică introducerea unor cerinţe tehnice şi norme de securitate unice. Aceasta se realizează pe baza elaborării în comun

a

documentaţiei tehnice sau prin acordarea de licenţă. Este necesar de a

respecta strict ritmul de producţie şi livrare a componentelor şi produselor

finite în volumul, asortimentul şi termenul prestabilit.

F.

Astfel, participanţii la cooperare realizează în comun acţiuni coordonate în scopul realizării unui rezultat final determinat.

G.

O

altă particularitate – relaţiile dintre parteneri sunt stabile şi pe termen lung,

ceea ce majorează gradul de cointeresare în această formă de relaţii, contribuie la stabilirea unor legături tehnologice durabile, la o strânsă interdependenţă şi interacţiune.

H.

Un caracter social-economic diferit al relaţiilor dintre parteneri în dependenţă de tipul cooperării: intra sau inter-firmă. Astfel, în cooperarea intra-firmă a societăţilor transnaţionale livrările nu sunt mediate de relaţii marfare, şi, în fond, reprezintă relaţii economice în interiorul unui proces tehnologic comun, bazat pe o proprietate unică în cadrul STN. În cooperarea

internaţională între firme independente schimbul de livrări presupune şi un transfer de proprietate, ceea ce necesită un anumit cadru juridic, care ar reglementa din timp volumul, condiţiile şi termenul livrărilor, precum şi responsabilitatea părţilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate. În viziunea autorului, cele mai bune perspective au trei forme principale de cooperare:

Livrare sau schimb de componente dintre părţile cooperante pentru o asamblare ulterioară a produsului finit la întreprinderile fiecăruia sau unui din parteneri;

Coordonarea programelor de producţie;

Organizarea în comun a procesului de producţie.

~ 15 ~

În Capitolul III – Tranzacţionarea echitabilă şi conflicte în tranzacţii comerciale internaţionale – în centrul atenţiei se află influenţa pe care o exercită raportul liber-schimbism –protecţionism asupra tranzacţiilor comerciale internaţionale, motivele şi consecinţele conflictelor comerciale, metodele de susţinere a exportatorilor în diferite ţări, cauzele emergenţei neoprotecţionismului, contradicţiile „tranzacţionării echitabile” şi „patrio- tismului economic”. Astfel, tezele de bază ale acestui capitol vizează:

3.1 Reglementarea tranzacţiilor comerciale internaţionale prin prisma corelaţiei liber-schimbism-protecţionism. Economia naţională a oricărei ţări depinde într-o măsură mai mare sau mai mică de modalitatea de desfăşurare a tranzacţiilor internaţionale, care afectează interesele economice a diferitelor grupe de populaţie. De aceea, statul, în mod legislativ, stabileşte anumite reguli şi condiţii pentru desfăşurarea tranzacţiilor de comerţ exterior. Istoric, s-au constituit două direcţii diametral opuse a politicii respective: protecţionismul şi liber-schimbismul. De regulă, politica tradusă în practică este o combinaţie a elementelor protecţionismului şi liber-schimbismului. Accentuăm, că protecţionismul are un caracter naţional, pe când politica liberului schimb adesea este rezultatul acordurilor reciproce între state pe bază bi- sau multilaterală. Cum fiecare ţară este cointeresată în accesul mărfurilor şi serviciilor sale pe pieţele externe, restricţiile frecvent sunt ridicate ca rezultat al cedărilor reciproce. Menţionăm, că liber-schimbismul mai mult corespunde sarcinii unei utilizări eficiente a condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea economiei în ansamblu, iar protecţionismul este utilizat pentru soluţionarea unor probleme particulare, care, cel mai frecvent sunt legate de depăşirea anumitor dificultăţi. Apărând postulatele liberului schimb, statele occidentale în prezent nu renunţă la utilizarea metodelor din arsenalul protecţionist. Politica economică este influenţată atât de reprezentanţii protecţionismului, cât şi ai liber- schimbismului, care dispun de lobby în structurile legislative, coparticipă la adoptarea sau respingerea actelor legislative. Ca urmare, ambele direcţii pot fi prezentate ca şcoli conceptuale şi în calitate de surse ale formării instrumentelor alternative ale politicii economice. Analiza integrării regionale şi tranzacţiilor comerciale globale ne arată:

nivelul relaţiilor concurenţiale adecvat liberalizării, poate fi abordat ca un vector economic pe termen lung. Liberalizarea regimului tranzacţiilor şi investiţiilor, micşorarea presiunii fiscale devine o necesitate stringentă, ca factor al concurenţei internaţionale, ce optimizează costurile tranzacţionale. În stabilirea politicii comerciale trebuie de ţinut cont, că în condiţiile unei liberalizări universale a tranzacţiilor comerciale ţara se va confrunta de sine stătător cu costurile ei. În condiţiile unei liberalizări coordonate şi în cadrul grupărilor costurile pot fi reduse. Din punctul de vedere metodologic, liber-

~ 16 ~

schimbismul, care în fond, se soldează cu efecte pozitive, este rezonabil de a fi abordat similar alegerii unui bun public. 3.2 Abordări ale tranzacţiei echitabile. Orice tranzacţie comercială este considerabil influenţată de caracteristicile activităţii, interesele, abilităţile, performanţele fiecărei părţi implicate, dar şi de mediul de desfăşurare a tranzacţiei, care direct sau indirect suprimă sau susţine interesele participanţilor la tranzacţie. Dat fiind faptul, că orice tranzacţie se realizează prin intermediul schimbului (real sau virtual) marfă-bani, adică prin echivalarea mărfii cu un nivel de preţ, anume acesta poate fi o mărturie a puterii de cumpărare sau de vânzare a cumpărătorului sau respectiv, vânzătorului. Pe lângă factorii ce ţin de indicatorii de activitate a participanţilor la tranzacţie, această putere este influenţată de politica promovată la nivel de stat vizând protecţia pieţei interne, susţinerea şi promovarea întreprinderilor naţionale. Cel mai cunoscut argument pe care îl folosesc adepţii tranzacţionării echitabile este examinarea ameninţării cu aplicarea restricţiilor la import ca un mijloc de a-l impune pe partenerul comercial să accepte reducerea propriilor limitări la import. Un alt argument în favoarea concepţiei tranzacţionării echitabile se bazează pe raţiunile legate de riscul apariţiei aşa numitei tendinţe de „curse pe plan oblic”, politicii de reducere intenţionată a standardelor sociale, ecologice, etc., în scopul sporirii competitivităţii internaţionale. Tot mai des se utilizează aşa noţiuni ca dumpingul social, ecologic etc., deşi, în contextul regulilor formale, economiile pe seama cheltuielilor ecologice şi sociale nu pot fi considerate drept dumping. Cel mai puternic argument din partea oponenţilor concepţiei tranzacţionării echitabile este utilizarea unor noi bariere comerciale şi în special celor discriminatorii, atunci când eforturile comunităţii mondiale sunt îndreptate spre abolirea acestora. Conform estimărilor ţările Uniunii Europene direcţionează 6-7% din PIB pentru măsurile protecţioniste. Este destul de evident, că armonizarea deplină a legislaţiei economice este puţin probabilă la scara pieţei globale în viitorul apropiat. În acelaşi timp, utilizarea restricţiilor comerciale în cadrul tranzacţionării echitabile duce inevitabil la discriminarea unui şir de ţări în comerţul internaţional, criteriile de discriminare ţinând de diferite aspecte ale politicii economice. Această practică ar putea duce la fragmentarea pieţei şi economiei mondiale în câteva părţi, a căror interacţiune va fi problematică din cauza barierelor comerciale. Un moment important este, că ţara acuzată de încălcarea condiţiilor tranzacţionării echitabile, adesea, de facto, nu are nici o posibilitate de a adopta măsurile capabile să înlăture factorii care au servit drept motiv pentru acuzaţii de tranzacţionare neloială. În viziunea, noastră o expresie adecvată a concordanţei intereselor participanţilor este tranzacţia sinergetică, având la bază criterii stabilite în funcţie de preţul de tranzacţie şi costurile medii de producţie.

~ 17 ~

3.3 Motivele şi consecinţele conflictelor în tranzacţii comerciale internaţionale. Perioada postbelică, marcată prin procesul de liberalizare a comerţului la nivel bilateral şi regional, cunoaşte şi ea numeroase conflicte comerciale, care bulversează evoluţia ascendentă a relaţiilor economice internaţionale. Care ar putea să fie cauzele acestor conflicte? În viziunea autorului, în primul rând, o cauză obiectivă ar putea fi creşterea dimensiunilor comerţului internaţional. În condiţiile specializării crescânde a producţiei dezvoltarea comerţului extern depăşeşte creşterea economică generală. Astfel, după cum reiese din tabelul 5, în perioada 1950-2006, volumul comerţului exterior a crescut de 27,4 ori, pe când PIB-ul mondial în aceeaşi perioadă s-a majorat de 7,87 ori. Rata de creştere a exportului mondial de 3,5 ori a depăşit rata de creştere a producţiei mondiale. O astfel de depăşire se explică prin faptul, că mai multe mărfuri nu o singură dată constituie obiectul tranzacţiilor comerciale. Creşterea rapidă a comerţului exterior în raport cu producţia a contribuit şi la majorarea ratei exportului în PIB, de la 7,4% la 20% în a doua jumătate a sec. al XX-lea.

Tabelul 5

Volumul exportului mondial, producţiei şi PIB-ului în perioada 1950-2006 (indici, a.2000=100)

   

Exportul

   

Producţia

   

Anul

Total

Produse agricole

Combustibil şi

produse ale

industriei

extractive

Produse

manufacturate

Total

Agricultura

Industria

extractivă

Industria

manufacturieră

PIB mondial

1950

5

17

 

12

 

2

14

29

25

10

15

1960

10

28

 

26

 

5

23

40

38

18

23

1970

22

41

 

52

 

15

42

51

65

37

39

1980

37

58

 

62

 

29

60

63

85

57

58

1990

54

68

 

68

 

50

78

81

86

76

79

2000

100

100

 

100

 

100

100

100

100

100

100

2006

137

127

 

120

 

142

117

114

111

119

118

Sursa: după www.wto.org/french/res_F/its2007

O altă cauză, reflectată şi ea în acelaşi tabel – modificarea structurii comerţului, majorarea ponderii produselor manufacturate. Iar contractele de

~ 18 ~

vânzare-cumpărare a mărfurilor industriale sunt mai complexe decât cele de materii prime, provocând mai des diferende. De asemenea, comerţul cu serviciile, care în ultimele decenii este tratat ca un domeniu de sine stătător, cunoaşte o creştere stabil rapidă, şi în care până în a.1995 nu existau reguli unanim acceptate, considerăm, că a contribuit la creş