Influența socială a fost definită de Brehm, Kassin și Fein (2002) ca modul în care

comportamentul unui individ este influențat de prezența reală sau imaginară a unei persoane,
a unui grup sau a unei instituții. Aceeași autori au delimitat trei tipuri de influență socială:
conformism contra independență, complianță contra asertivitate și obediență contra sfidare;
conformismul fiind reprezentat de înclinația de a ne adapta sau chiar schimba ideile,
percepțiile, gândirea și comportamentul datorită influenței celorlalți membrii ai grupului și a
normelor acestora (Brehm, Kassin și Fein, 2005). Această influență este minoritară când doar
un număr restrâns dintre membrii împărtășesc aceleași norme (Moscovici, 1990), iar
majoritară când majoritatea membrilor împărtășesc norme comune (Asch, 1951; Deutsch și
Gerard, 1955).

Rezultatele studiului lui Moscovici și colaboratorii (1969) arată că minoritatea

consistentă a avut un efect asupra majorității: 8,42% din totalul răspunsurilor au fost incorecte
și o treime (32%) dintre toți participanții au răspuns greșit cel puțin o dată. În studiile lui
Clark (2001) și Crano (2001) s-au obținut rezultate asemănătoare, în plus, s-a observat că
măsura în care majoritatea se conformează minorității este dată și de nivelul unitarității și
consecvenței opinilor minorității. Deoarece majoritatea nu este deseori preocupată de ceea ce
gândesc minoritățile, influența minorităților se bazează rar pe influența socială normativă. În
schimb, se bazează, de obicei, pe influența socială informațională - oferind majorității idei
noi, informații noi care îi determină să-și reexamineze opiniile. În acest sens, influența
minorităților implică acceptarea privată – „conversia” majorității (Moscovici,1980) prin
convingerea că opiniile minorității sunt corecte. Influența minoritară spre deosebire de
influența majoritară, are la bază focusarea pe conținutul mesajului, nu pe compararea
punctelor de vedere ale majorității contra celor ale minorității; se concentrează pe procesarea
în adâncime a conținutului, evaluarea amănunțită a mesajului, nu procesează și nu examinează
superficial mesajul și conținutul lui; nu aspiră preponderent la un conformism public, ci la
unul privat (Martin și Hewstone, 2003; Wood și colaboratorii, 1994).