Andrici Ligia

Importanța Imaginii de sine și Stimei de sine în orientarea profesională și Cariera

Profesională
Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, așa cum se subînțelege deja, la modul în
care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale si
spirituale.

Modul în care ne percepem depinde de gradul de autostima (autoapreciere, autorespect,

autoacceptare) pe care îl avem. Astfel, daca ne acceptam pe noi înșine, daca ne apreciem pentru
ceea ce facem bine - aceasta contribuie la autorespectul si încrederea in sine - dacă acceptăm că
avem și slăbiciuni fără să ne criticam in permanență pentru ele - aceasta constituie baza toleranței
față de sine și, implicit, față de alții - putem trăi confortabil din punct de vedere emoțional.
Trebuie înțeles că este bine să existe mereu un echilibru intre autoapreciere si autocritica, nici
una din cele doua extreme nefiind eficienta. Cel care se lauda prea mult este, in cele din urma,
persiflat sau chiar abandonat de către ceilalți iar cel care se autocritica exagerat provoacă
celorlalți fie sentimente de mila, de vina, fie un sentiment de superioritate, atrăgând de la sine
alte critici.

Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele. Când ai o imagine de sine buna iți

poți îndeplini obiectivele pentru că, o imagine de sine buna iți da entuziasm, energie și
determinarea necesare pentru acest lucru iar obstacolele sunt percepute ca provocări ce trebuiesc
depășite pentru atingerea obiectivelor. O imagine de sine buna te face sa relaționezi armonios cu
ceilalți, prin atingerea obiectivelor poți avea performante profesionale, succes social etc.

O imagine de sine negativa te face sa-ti scadă motivația sau chiar o anihilează prin lipsa
încrederii in forțele proprii ("ce rost are sa încerc oricum nu voi reuși", "e greu", "nu sunt in
stare" etc.) ducând, mai departe, la comportamente de evitare ("nu mă duc la interviu deoarece
nu sunt suficient de bun, deci nu are rost...").

A se observa ca o imagine de sine negativa este capabila sa creeze un cerc vicios din care
persoanei ii este greu sa iasă : nu face anumite lucruri pentru ca nu se crede in stare iar după ce
renunță la a face lucrurile respective se autoculpabilizează și se critică și mai tare, întărindu-și,
astfel, convingerile negative despre sine si alimentând dialogul interior negativ.
 În concluzie : când iți acorzi suficienta valoare îți atingi mai ușor obiectivele pentru ca a
avea încredere in sine, in forțele proprii te face sa-ti mobilizezi exact resursele de care ai nevoie
sa depășești obstacolele si sa mergi in direcția dorita; când nu îți acorzi suficienta valoare
negociezi mai slab, comunici mai greu, acționezi cu mai multă frică sau eviți să acționezi și "iți
pui singur bețe în roate". Când nu îți acorzi valoare anihilezi resursele de care ai avea nevoie
pentru a întreprinde ceva.

Imaginea de sine influențează modul cum ne percepem pe noi și propriile

comportamente. Imaginea de sine are la bază conștientizarea a “CINE SUNT EU” și a “CEEA
CE POT SA FAC EU”.

Stima de sine se referă la modul în care ne autoapreciem și cum ne evaluăm în raport cu

propriile noastre așteptări, dar și cu așteptările celorlalți.

D. Super este cel care a dezvoltat o teorie a imaginii de sine implicată în

comportamentele specifice alegerii profesionale. În viziunea lui Super, opțiunile unui

individ sunt influențate de imaginea de sine a acestuia și de informațiile pe care le are

despre lumea profesiilor.

Alegerea profesiunii și a locului de muncă reflectă imaginea de sine a individului.

Ea se structurează prin integrarea unui conținut unic al percepției expectanțelor celorlalți

fața de propria persoană

Planificarea carierei este procesul prin care o persoană își conturează o direcție de

carieră, își stabilește scopuri în legătură cu propria carieră și inițiază acțiuni în vederea

atingerii acestor scopuri. Planificarea carierei nu înseamnă realizarea unui plan pentru

întreaga viață, ci este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile

personale și oferta educațională și ocupațională care este într-o continuă dezvoltare.

Planificarea carierei presupune parcurgerea mai multor etape :

 1. Autocunoașterea. Pentru a alege profesia cea mai potrivită, în primul rând trebuie să

ne cunoaștem foarte bine însușirile de personalitate, aptitudinile, abilitățile,

competențele, interesele, valorile, trebuie să știm ce trebuie să facem pentru a ne

dezvolta în direcția dorită (este vorba despre educație, formare, dar și de autoeducație,

autoformare).

2. Explorarea profesiilor este o etapă deosebit de importantă. Trebuie să avem cât mai

multe informații despre profesiile existente, pentru a găsi profesia care este în

concordanță cu interesele și aptitudinile noastre, cu însușirile de personalitate care ne

caracterizează. În același timp adunăm informații și despre ofertele instituțiilor de

învățământ, pentru a găsi școala care ne poate pregăti cel mai bine.

3. Luarea deciziei privind o anumită profesie va fi urmată de admitere și frecventarea

cursurilor școlii care formează specialiști în domeniul respectiv.

4. Urmează căutarea unui loc de muncă, , angajarea, iar apoi dezvoltarea carierei.

Autocunoașterea presupune și conștientizarea aptitudinilor. Pentru reușita în carieră este foarte

importantă conștientizarea aptitudinilor. Trebuie să știm ce aptitudini avem și în ce domenii
avem cele mai mari șanse de succes. Aptitudinile fac parte dintre punctele noastre tari. Ele pot fi
cunoscute în primul rând prin autoobservare și prin compararea performanțelor noastre cu cele
obținute de ceilalți. Putem considera că avem aptitudini pentru un domeniu dacă reușim să ne
însușim cu ușurință cunoștințele și să ne formăm mai repede deprinderile specifice, dacă obținem
rezultate mai bune decât ceilalți, dacă putem să ne implicăm în activitatea respectivă un timp mai
îndelungat, fără să obosim