Sunteți pe pagina 1din 6

Injecția intravenoasă (i.v.

Definiție

Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe medicamentoase direct


în sistemul vascular. Această tehnică permite o acțiune terapeutică rapidă, de aceea se
alege atunci când se dorește un efect imediat.

Atentie! Nu se introduc soluţii uleioase deoarece produc embolii grăsoase şi


consecutiv moartea.

Scop

  terapeutic 

 prin administrarea medicației;  

 explorator 

  prin administrarea subsțantelor de contrast în radiologie;

Locuri de elecție
   Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);

  Venele antebraţului;

 Venele de pe faţa dorsală a mâinii;

  Venele maleolare interne;

 Venele epicraniene la copil şi sugar;

Se administrează soluții izotone și hipertone. Resorbția este instantanee.

Materiale necesare
  Medicația prescrisă de medic;

  Ser dizolvant;

  Seringă sterilă;

 Ace sterile (unul pentru încărcarea seringii cu soluție și altul pentru


injectare); Ac steril lung de 25 mm și diametrul 6/10, 7/10 bizou
scurt;

 Garou;

 Mănuși de unică folosință;

 Tampoane dezinfectante;

 Plasturi;

Contraindicații
Se evită zonele cu arsuri, eczeme, infecții, fracturi, paralizii ale membrului respectiv,
fistule, celulita, tromboflebita.

Pregătirea pacientului
 Se confirmă identitatea pacientului;

 Se explică tehnica și necesitatea acesteia;


 Se obține consimțământul și colaborarea acestuia;

 Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru


a-i fi cât mai comod;

Tehnica
 se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de
expirare a sterilității;

 asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează;

 îmbracă mănușile de unică folosință;

 aspiră în seringă fiola cu soluție medicamentoasă sau dizolvă


flaconul, înlocuiește acul pe care l-a folosit la încărcarea seringii și
elimină aerul;

  se selectează o venă accesibilă;

 se aplică garoul deasupra locului de puncționare la 7-8 cm pentru


realizarea stazei venoase;
 se dezinfectează locul puncției prin mișcări circulare din interior
spre exterior și se așteaptă să se usuce;

 se puncționează vena cu acul în unghi de 25-30 º, cu bizoul acului în


sus;

  se aspiră în seringă, iar prezența sângelui indică prezența acului în


venă;

 se îndepărtează garoul și se injectează lent soluția în venă, ținând


seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe
piston;

 se verifică, periodic, dacă acul este în venă;

 se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncției


se aplică tamponul îmbibat în alcool, compresiv;

Îngrijirea ulterioară a pacientului

 se presează cu o compresă sterilă timp de câteva minute, fără a îndoi


brațul;

 se supraveghează în continuare starea bolnavului, întrucât efectele


sunt imediate;

Observații

 nu se administrează medicamentul cu același ac cu care s-a aspirat din fiolă


sau flacon;

 nu se recomandă încărcarea seringii fără ac prin introducerea directă a


amboului în fiolă, deoarece este compromisă sterilitatea;

 vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puţin 24 h, de aceea nu se


vor repeta injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte;

 dacă pacientul are o singură venă accesibilă și injecțiile trebuie să se repete,


puncțiile se vor face totdeauna mai central față de cele anterioare;
 dacă s-au revărsat, în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone (calciu clorat,
calciu bromat), se va interveni, pentru a se evita necrozarea ţesuturilor;

 abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în


cazuri de urgență majoră pentru a evita complicaţiile tromboembolice;

 abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip protocol-


operator (vena femurală, jugulară, subclaviculară);

 e interzis a se puncţiona vena din nou după formarea unui hematom, pentru
că acesta, prin volumul său, deplasează traiectul obișnuit al venei;

 în timpul injectării se va supraveghea locul puncției și starea generală


(respirație, culoarea feței);

Accidente / Incidente

 injectarea soluției în țesutul perivenos, manifestată prin tumefierea


țesuturilor - se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului, continuându-
se injecția sau se încearcă în alt loc;
  durere; 

 flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluției sau unor substanțe iritante -


injectarea lentă;

 valuri de caldură, senzație de uscăciune în faringe - injectare lentă;

  hematom prin străpungerea venei - se întrerupe injecția;

  amețeli;

 colaps

 lipotimie;

 alergie la substanță, șoc anafilactic;  

 embolie gazoasă – introducerea accidentală de aer în venă poate duce la


moartea pacientului;

 tumefierea țesutului prin revărsarea substanței în afara venei;


 paraliza nervului median – rezultatul injecțării paravenoase a substanțelor cu
acțiune neurolitică;

 puncționarea sau injectarea unei artere – se produce necroza totală cu dureri


mari, albirea mâinii și degete cianotice. Se întrerupe injectarea și se solicita
ajutor de urgență;