Analogia circuitelor magnetice cu circuitele electrice – Electrotehnica 11-12

Rezolvarea circuitelor magnetice cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff se face la fel ca in cazul
circuitelor electrice de c.c. , pe baza urmatorului table de analogii (corespondente):
- Flux magnetic fascicular Φ f =Curent electric I ;
- Tensiune magnetica U m=Tensiune electricaU ;
- Solenatie∋¿ T . e . m . E ;
- Reluctanta Rm=Rezist enta R ;
- Permeabilitate μ=Conductivitate σ ;
Pe baza acestor analogii, fiecarui circuit magnetic i se asociaza o schema de circuit electric
care se rezolva cu metodele circuitelor de c.c.
Aplicatia 1:
Se considera circuitul magnetic din figura 1.30,a.

Se cere sa i se aplice teoremele lui Kirchhoff si sa se rezolve.

Recapitulare:
Se considera un nod de circuit magnetic,adica un punct in care se ramifica mai multe laturi
(fig.1.28,a):

Φ Σ=0 ⟺Φ f .1 + Φf .2 +Φ f .3=0
Daca fluxurile au sensurile din figura 1.28,b, obtinem:
Φ Σ=0 ⟺Φ f .1 −Φ f .2 +Φ f .3 =0
Aceste relatii exprima teorema I a lui Kirchhoff pentru un nod de circuit magnetic, care, in
forma ei generala se exprima astfel:
Suma algebrica a fluxurilor magnetice fasciculare ale laturilor ce converg intrun nod de
circuit magnetic este nula.
De regula:
- fluxurile care ies dintr-un nod se considera positive ;
- fluxurile care intra intr-un nod se considera negative .
- U m =∑ H k ∆ l k cos ∝k
k

- Daca drumul este inchis, tensiunea se numeste tensiune magnetomotoare - Umm.

- Teorema lui Ampere, afirma ca:
- Tensiunea magnetomotoare - Umm pe orice drum inchis este egala cu suma algebrica a
intensitatilor curentilor din firele inconjurate de drumul inchis.
- U mm =∑
k
ik

- Suma algebrica a intensitatilor curentilor din firele inconjurate de drumul inchis

(curba inchisa), se numeste solenatie.
- Ilustram teorema lui Ampere pentru un fir rectiliniu foarte lung parcurs de curentul (i)
(fig.1.18):

-
- Alegem drept drum inchis, o linie de camp circulara de raza r.
- Deoarece pe aceasta linie de camp, vectorul ⃗
H are marimea constanta si este mereu tangent
la cerc, obtinem:
i
( )
- U mm =∑ ( H k ∆ l k cos ∝k )=H l cerc cos 0= 2 πr ( 2 πr ) ∙ 1=i
cerc

- Teorema este valabila pentru orice drum inchis, oricare ar fi natura corpurilor prin care
trece drumul.
H 1 l 1 + H 2 l2 + H 3 l 3=N 1 i 1 + N 2 i2 + N 3 i3

Sau:
U m .1 +U m .2 +U m .3 =N 1 i 1 + N 2 i 2 + N 3 i3
sau tinand seamade legealui Ohm pentru fiecare latura :
Φ
B
U =Hl=( ) l=
( A) Φ l
l=( ) =Φ (
f

l
Aμ )
f
m f
μ μ A μ
l
=R m−Reluctanta laturii
Aμ

U m =Φ f ( Aμl )=Φ R f m

Deci:
U m .1 =H 1 l 1=Φ f 1 Rm 1
U m .2 =H 2 l 2=Φ f 2 Rm 2
U m .3 =H 3 l3 =Φ f 3 R m 3
Astfel:
Φ f 1 R m 1+Φ f 2 Rm 2 +Φ f 3 R m 3=N 1 i1 + N 2 i 2+ N 3 i 3
Aceasta relatie exprima teorema a 2-a a lui Kirchhoff pentru un ochi de circuit magnetic,
care in forma ei generala se enunta astfel:
Suma algebrica a caderilor de tensiune magnetic din lungul laturilor unui ochi este egala
cu suma algebrica a solenatiilor bobinelor care inlantuie laturile ochiului.
Caderile de tensiune magnetic si solenatiile care se intalnesc in sens contrar sensului de parcurs
se iau cu semnul minus (-).

Schema asociata de circuit electric este reprezentata in figura 1.30,b.

Aplicand teoremele lui Kirchhoff, obtinem:
Φ f 1 +Φ f 2−Φ f =0 ( nod 1 ) ;
Φ f 1 R m 1+Φ f Rm =¿ ( ochiul 1 ) ;
Φ f 2 R m 2+ Φf R m=¿ ( ochiul 2 ) ;
Daca:
l1 l
Rm 1=R m 2 ⟺ = 2
A 1 μ1 A 2 μ 2
Atunci:
Φ f 1 +Φ f 2−Φ f =0
Φ f 1 R m2+ Φf R m=¿
Φ f 2 R m 2+ Φf R m=¿ ;
Φ f 1 R m 2+ Φf R m=Φ f 2 R m 2+ Φf R m ⟹ Φ f 1 R m 2=Φ f 2 R m 2 ⟹ Φ f 1=Φ f 2

Φf
Φ f 1 +Φ f 2−Φ f =0 ⟺Φ f 2+Φ f 2 −Φf =0 ⟺ 2 Φf 2−Φ f =0⟹ 2 Φ f 2=Φ f ⟹Φ f 2 =
2
Φf
Φ f 1=Φ f 2=
2
Φ f 1 R m 1+Φ f Rm =¿ ⟺ ( Φ2 ) R
f
m1 +Φ f R m=¿ ⟺ Φ f ( R2 + R )=¿
m1
m

Φf = ¿ =2∋ ¿ ¿
R m 1+2 Rm Rm 1 +2 R m
( 2 )
Aplicatia 2:
Se dau :
¿=5000 ( A ∙ spire ) =5∙ 103 ( A ∙ spire ) ;
A ∙ spire A ∙ spire
Rm 1=R m 2=2 R m=20 000 ( Wb )
=2∙ 104 (
Wb )
Sa se afle fluxurile fasciculare Φ f 1 ,Φ f 2 , Φ f .

Φ f 1 +Φ f 2−Φ f =0 ( nod 1 ) ;
Φ f 1 R m 1+Φ f Rm =¿ ( ochiul 1 ) ;
Φ f 2 R m 2+ Φf R m=¿ ( ochiul 2 ) ;

Φ f 1 +Φ f 2−Φ f =0
Φ f 1 2 Rm +Φ f Rm =¿
Φ f 2 2 Rm +Φ f Rm =¿ ;

Φ f 1 2 Rm +Φ f Rm =Φ f 2 2 Rm +Φ f Rm ⟹ Φf 1 2 R m=Φ f 2 2 R m ⟹ Φ f 1=Φ f 2

Φf
Φ f 1 +Φ f 2−Φ f =0 ⟺Φ f 2+Φ f 2 −Φf =0 ⟺ 2 Φf 2−Φ f =0⟹ 2 Φ f 2=Φ f ⟹Φ f 2 =
2
Φf
Φ f 1=Φ f 2=
2
Φf
Φ f 1 2 Rm +Φ f Rm =¿ ⟺ ( )
2
2 R m+ Φ f R m=¿ ⟺ 2Φ f Rm =¿
 5 ∙103 2,5
Φf = ¿ = = =0,25 Wb
2 Rm 2∙ 104 10

Φ f 0,25
Φ f 1=Φ f 2= = =0,125 Wb
2 2