Curentul electric in electroliti – Fizica 10

Disociatia electrolitica

Experiment.

Fie un vas ce contine apa distilata, iar in interior, de o parte si de alta, 2 placi metalice
(fig.9.29).

Intre aceste placi se aplica un camp electric, cu ajutorul unui generator.

Inchizand circuitul cu ajutorul intrerupatorului (K), ampermetrul din circuitnu indica prezenta unui
current electric, sau arata prezenta unui current de intensitate foarte mica.

Cu circuitul inchis, punem in apa distilata din pahar:

- Un acid ;
- O baza ;
- O sare solubila .

Observam cum ampermetrul ne indica un current electric de intensitate mare.

Pentru a intelege cele observate, vom repeat experimentul astfel :

Schimbam Solutia din vas, cu apa distilata.

Cu circuitul deschis, punem in apa distilata cateva cristale de permanganate de potasiu (KMnO 4).
−¿¿
Permanganat este denumirea dată oricărui compus chimic care conţine ionul ( Mn O4 ) . În
acest ion, manganul are starea de oxidare +7, fapt pentru care permanganaţii sunt agenţi
oxidanţi puternici. Ionul are o geometrie moleculară tetraedrică.

Soluţiile de permanganat sunt de culoare mov-violet.

Observand vasul dintr-o parte constatam ca o coloratie violeta se extinde in toate
directiile.

Sa inchidem apoi circuitul, aplicand deci intre placi un camp electric.

Privind vasul tot dintr-o parte, observam cum coloratia violeta se deplaseaza spre polul
pozitiv (placa metalica legata la polul pozitiv al generatorului).

Schimbarea polaritatii intre cele 2 placi din vas determina schimbarea sensului de miscare
a coloratiei.
−¿¿
In solutie apoasa, sarea (KMnO4) se separa in ioni pozitivi (K+) si in ioni negative ( Mn O4 ) .
−¿¿
Ionul negativ ( Mn O4 ) , fiind colorat (violet) , miscarea acestuia catre placa pozitiva poate
fi vizualizata destul de usor.

Acest experiment ne permite sa constatam ca permanganatul de potasiu, se separa in cei

2 ioni ce il compun, in absenta campului electric.

Procesul de separare a substantelor ionice in ioni pozitivi si ioni negativi poarta numele de
disociatie electrolitica.

Efectul disociatiei electrolitice consta in obtinerea unui amestec de ioni negative si ioni
pozitivi intr-o solutie, in care acesti ioni se misca haotic (dezordonat).

Electroliza si legile ei

Aplicarea campului electric intre placile metalice ale vasului cu solutie, conduce la
ordonarea miscarii ionilor respective.
Astfel:

- ionii negative se orienteaza catre electrodul pozitiv (placa pozitiva), numit anod ;
- Ionii pozitivi se orienteaza catre electrodul negative (placa negative), numit catod.

In felul acesta, in vas, pe directia campului electric, se realizeaza miscarea dirijata a

purtatorilor de sarcina (ioni), care determina un current electric.

Procesul de dirijare a ionilor catre electrozi si transformarea lor in atomi sau in radicali
prin neutralizare se numeste electroliza.

Experiment.

In 3 vase identice se introduce solutie de sulfat de cupru : 2 Cu¿ ¿ , asa fel ca in fievare
pahar sa avem alta concentratie si alta temperatura.

Cu 6 electrozi de carbune, un alimentator cu tensiune reglabila, un ampermetru si un

intrerupator, realizam montajul din figura 9.30.

Cantarim electrozii inainte de introducere in vase.

Inchidem circuitul un interval (t) de timp.

Scoatem catozii din fiecare vas, ii uscam si apoi ii cantarim pe fiecare in parte.

Constatam ca masa depusa la fiecare catod este eceasi.

Deci masa depusa in timpul procesului de electroliza nu depinde nici de concentratia

solutiei , nici de temperature.
Mentinand intensitatea curentului in circuit constanta si repetand experimentul pentru
interval de timp diferite, constatam ca masa depusa la catod depinde direct proportional
de intervalul de timp cat circuitul a fost inchis.

Repetand experimentul pentru acelasi interval de timp, dar cu intensitati de current

diferite, putem constata ca masa de substanta depusa la catod depinde direct
proportional de intensitatea curentului citita la ampermetru.

Rezumand aceste dependente intr-o singura expresie, se obtine:

m=K I t
Q
I=
t

Q
m=K t=KQ
t

¿ KQ

m=KQ

Aceasta expresie este si prima lege a electrolizei, enuntata de Faraday in anul 1833.

Legea I a electrolizei:

Masa de substanta (m) separate dintr-un electrolit este proportional cu sarcina electrica Q
transportata.

Factorul de proportionalitate in aceasta relatie este :

m
m=KQ ⟹ K =
Q

Si se numeste echivalent electrochimic.

[ m ] Kg
[ K ]= =
[Q ] C

Echivalentul electrochimic K, depinde de natura substantei prin:

- Masa atomica a substantei (A) – direct proportional ;

- Valenta substantei (n) – invers proportional .

Legea II a electrolizei
1 A
K=
F v

F – numarul lui Faraday

 C
F=( 96 400 )
echivalent−gram

[ m ] Kg
[ K ]= =
[Q ] C
1 A 1 A 1 C
[ K ]= ⟹ A= [ K ] [ F ] v ⟹ [ F ] = = =
[F] v [K] v Kg Kg
( )
C

( Kg )
Echivalentul electrochimic ar trebui masurat in C , dar, cum in practica se opereaza cu

( mg )
cantitati de substanta foartemici, se folosesteca unitate de masura : C .

Astfel :

- Pentru hydrogen :

1
K= ( 96400 ) 1,008
1
=(
0,0104 Kg
1000 ) C
=( 0,0104 )
mg
C

- Pentru argint :

1
K= ( 96400 ) 107,88
1
=(
1,119 Kg
)
1000 C
= ( 1,119 )
mg
C

- Pentru oxigen :

1
K= ( 96400 ) 162 =( 0,0829
1000 C) Kg
= ( 0,0829 )
mg
C

Electroliza prezinta o importanta teoretica si anume:

Intr-o conferinta tinuta la Londra in anul 1881, Helmholtz, apreciind importanta legii II a

lui Faraday, a aratat ca cea mai buna explicatie a legilor electrolizei se poate da daca se
admite existenta unei sarcini elementare pe care o poarta ionul monovalent.
Cercetari numeroase au confirmat acest punct de vedere, astfel ca astazi consideram ca
orice sarcina electrica este un numar intreg de sarcini elementare, ceea ce inseamna ca
sarcinile electrice au o structura discontinua.

O demonstratie simpla ne conduce la acest rezultat.

Sa condideram ca in electroliza unei substante, cationul are masa atomic A si valenta n.

El poarta o sarcina q.

N fiind numarul lui Avogadro, intr-un echivalent gram de substanta sunt :

N
( )
n
atomi.

Acesti atomi aurezultat prin neutralizarea unui numar egal de ioni, asa ca sarcina electrica
transportata va fi:

Q 0= ( Nn ) q=96 400 C ⇒ Nq=n 96400 ⇒ q= n 96400

N [ Nn ]
= 96400 ( ) C

Intrucat n nu poate fi decat un numar intreg, rezulta ca ionul monovalent nu poate purta
decat o sarcina multiplu intreg de :

( 96400
N )

De aici reiese concluzia : cea mai mica sarcina electrica este :

( 96400
N )
C

Particula elementara care poarta aceasta sarcina a fost numita in anul 1891 : electron .

Valoarea absoluta a sarcinii electronului este deci :

96400 F 96400 1,547
q=|e|= = = = ≅ 1,6 × 10−19
N N 6,23 ×1023 1019

Aplicatii practice ale electrolizei

Numeroasele aplicatii ale electrolizei au dus la constituirea unei ramuri importante a

chimiei – electrochimia.

In cadrul acesteia intra :

- Electrometalurgia ;
- Galvanotehnica ;
- Obtinerea de diverse substante pe cale electrolitica .

Electrometalurgia permite obtinerea unui metal pe cale electrolitica din combinatiile lui
natural.

Cea mai importanta realizare a electrometalurgiei, consta in fabricarea aluminiului.

Galvanotehnica este formata din:

- Galvanostegie ;
- Galvanoplastie .

Galvanostegia consta in depuneri metalice, pe suprafata unor corpuri in scopul de a le

proteja anticoroziv.

In functie de metalul folosit in procesul de depunere, galvanostegia poate fi :

- Argintare ;
- Cuprare ;
- Zincare ;
- Nichelare ;
- Aurire etc.

Prin galvanoplastie se intelege arta de a modela metalele, de a reproduce, dupa un tipar,

prin electroliza, un obiect.

Tiparul se poate face din ceara.

Suprafata tiparului se acopera cu praf de grafit, pentru a-l face bun conductor.

Tiparul se fixeaza la catodul instalatiei, in timp ce anodul este facut din metalul cu care se
face reproducerea, iar Solutia folosite drept electrolit este o sare a aceluiasi metal.

Galvanoplastia este utilizata in tipografie, la confectionarea discurilor pentru pick-up.

Electroliza este una din metodele importante de fabricare a unor substante chimice de
mare valoare industrial ca :

- soda caustica ;
- nemetale :clorul, hidrogenul ;
- metale : aluminiul, etc.