Sunteți pe pagina 1din 16

Germania

Simbolistica drapelului

Drapelul național al Germaniei este simbolul oficial de stat și este format din trei benzi
orizontale de dimensiuni egale în culorile negru, roșu și auriu. În germană, cele trei culori ale
drapelului se desemnează ca „schwarz - rot - gold”. Tricolorul a apărut pentru prima dată la
începutul secolului al XIX-lea și a dobândit proeminență pe timpul revoluției din 1848.
Parlamentul din Frankfurt din 1848-1850 a propus tricolorul ca steag pentru un stat german
unit și democratic. Odată cu formarea Republicii Weimar după Primul Război Mondial,
tricolorul a fost adoptat ca drapel național al Germaniei. Urmând Al Doilea Război Mondial,
acesta a fost desemnat ca drapel atât al Germaniei de Vest cât și al celei de Est. Cele două
drapele au fost identice până în 1959, când simbolurile socialiste au fost adăugate celui
al Germaniei de Est. De la reunificarea din 3 octombrie 1990, tricolorul negru-roșu-auriu a
rămas drapelul Germaniei.

Acesta nu a folosit întotdeauna negrul, roșul și auriul ca fiind culorile sale. După războiul
Austro-Prusac din 1866, Confederația Germană de Nord dominată de prusaci a adoptat un
tricolor negru-alb-roșu ca drapel, care a devenit ulterior drapelul Imperiului German, format
din unificarea Germaniei în 1871, și a fost folosit până în 1918. Negru, alb și roșu au
redevenit culori naționale germane odată cu întemeierea Germaniei Naziste, în 1933.

Schema culorilor a negru-roșu-auriului și a negru-alb-roșului a jucat un rol important în istoria


Germaniei și a avut diferite semnificații. Culorile drapelului modern sunt asociate cu
democrația republicană formată după Al Doilea Război Mondial și reprezintă unitatea și
libertatea germană: nu numai libertatea Germaniei, dar și cea personală a cetățenilor germani.
Istoria steagului Germaniei

În 1919, steagul negru, roșu și aur (o schemă de culoare cunoscută sub denumirea de "culori
republicane") a fost adoptată de republica republică Weimar. În acest moment, țara folosise
schema de culori roșu, alb și negru pe pavilion (cunoscut sub numele de culori imperiale).
Trecerea de la culorile republicane la culorile imperiale a fost controversată pentru mulți din
republica Weimer. Atunci când Republica Weimar sa prăbușit în 1933 și partidul nazist a fost
ales, steagul Germaniei a revenit la designul roșu, alb și negru din anii precedenți. Steagul
oficial al partidului nazist, care avea o sabie neagră, a fost, de asemenea, utilizat în mod
simultan pentru a reprezenta țara în acest moment.
Când partidul nazist a dobândit controlul total asupra Germaniei, au întrerupt folosirea
steagului roșu, alb și negru în favoarea steagului partidului nazist, care conținea o hărțuită
neagră. Acest pavilion a fost folosit pentru a reprezenta Germania până la sfârșitul celui de-al
doilea război mondial, care a văzut interzicerea tuturor simbolurilor naziste, inclusiv a
steagului. Această interdicție privind simbolismul nazist continuă în multe țări până în
prezent, inclusiv în Germania, unde este strict aplicată.

De-a lungul timpului unei Germania împărțite, o perioadă de timp cuprinsă între anii 1949 și
1989, Germania de Est și Germania de Vest au folosit diferite drapele. Deși a existat o
anumită ezitare să accepte steagul național înainte de eventuala reunificare, Germania de Vest
a adoptat steagul negru, roșu și auriu al Germaniei pe care îl cunoaștem astăzi. Deoarece
Germania de Est era sub dominația sovietică, pavilionul nu le reprezenta încă, deși au folosit
un drapel similar. De la începutul anului 1959, Germania de Est a folosit un drapel care
încorporează fundalul negru, roșu și aur cu stema de arme din Germania de Est pe pavilion.
Utilizarea acestui steag a fost interzisă în Germania de Vest, deoarece a fost văzută ca un
simbol împotriva unificării.

Încă de la căderea Zidului Berlinului în 1989, steagul negru, roșu și auriu a fost oficial pentru
toată Germania.

Limba

Limba germana este una dintre cele mai vorbite limbi europene. In acest moment este limba
oficiala pentru tari precum Germania, Austria, Elvetia, Luxemburg si Liechtenstein. De
asemeni, mai este vorbita in zone precum Lorena ( Franta ), Opole ( Polonia ), Tirolul de Sud
( Italia ), s.a. Se vehiculeaza, de asemeni, in prezent, ca sunt 45 de milioane de etnici germani
in SUA, printre care cel putin 6 milioane o vorbesc ca si limba materna. In momentul de fata,
limba germana este pe locul 14 in lista cu cele mai vorbite limbi straine. Limba germana a
fost influentata de-a lungul timpului de un numar foarte mare de factori. Cu toate acestea
limba germana a avut un prim inceput inainte de era noastra, inca din Epoca Bronzului.

Curiozitati despre limba germana

Limba germană este una dintre cele mai vorbite limbi de pe planetă, chiar dacă locurile
fruntașe sunt ocupate de mandarină, spaniolă și engleză. Limba germană are trei genuri:
feminin, masculin și neutru. În limba germană majoritatea cuvintelor au în jur de 10 litere. Nu
și acesta: Rindfleischetikettierungsüberwachungsaufgabenübertragungsgesetz. Cea mai
folosită literă din limba germană este E. Germana este considerată limba scriitorilor și a
oamenilor de știință. Toate substantivele din limba germană se scriu obligatoriu cu literă
mare. Se ştie că multe cuvinte din limba germană sunt împrumutate din limba engleză:

Simbolurile

Mașinile germane se numără printre cele mai populare din lume. Branduri precum
Mercedes-Benz, Audi, BMW sau Volkswagen au făcut din Germania principalul producător
european de mașini și al cincilea din lume, cu o producție de peste 6 milioane automobile
anual. Muzeele de profil și tururi ale fabricilor atrag turiști pasionați din întreaga lume.

Castelele întâlnite în Bavaria sau de-a lungul Văii Rhinului se numără printre cele
mai frumoase din lume. Neuschwanstein, Wartburg, Hohenschwangau sau Linderhof sunt
doar câteva dintre acestea. Unele sunt vechi de peste 1000 de ani, iar altele au fost
construite în secolul al 19-lea, pentru prinți și prințese.

Muzica clasică este o adevărată tradiție în Germania. Johann Sebastian Bach și


Ludwig van Beethoven, doi dintre cei mai mari compozitori ai lumii s-au născut aici, iar
operele lor nu mai au nevoie de nicio prezentare.

Berea este una dintre emblemele naționale germane. Fiecare regiune se bucură de o
diversitate a mărcilor, iar cele peste 1300 de berării din țară aplică legile Reinheitsgebot,
ale gradului de puritate, adoptate acum mai bine de 500 de ani. În 1777, regele Frederic al
II-lea al Prusiei a interzis cafeaua, pentru a încuraja consumul de bere. În prezent, germanii
sunt al doilea popor băutor de bere din lume, după Cehia.

Wurștii, cârnații tradiționali ai Germaniei, sunt o parte importantă a gastronomiei


țării. De altfel, Germania este țara cu cea mai mare varietate a tipurilor de cârnați din lume.
Preparați din carne de porc sau vită și condimentați diferit în funcție de regiune, se sevesc
cel mai des alături de o halbă de bere.
Religie

Astăzi, Germania este încă o națiune creștină, deși, în conformitate cu libertatea


religioasă, nu există o religie oficială. „ Religionen & Weltanschauungsgemeinschaften in
Deutschland: Mitgliederzahlen ” a analizat rezultatele recensământului din 2011 și a constatat
că cca. 67% din populație s-a identificat ca fiind creștin, adică protestant sau catolic, în timp
ce Islamul cuprindea cca. 4,9%. Există foarte, foarte mici grupuri evreiești și budiste care sunt
abia măsurabile, astfel încât populația rămasă, adică aproximativ 28%, fie aparține unor
grupuri religioase neidentificate, fie nu aparține nici unui grup religios formal.

Constituția germană (Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland), care se


deschide cu aceste cuvinte tulburătoare: „Demnitatea umană este inviolabilă”, garantează
libertatea religiei pentru toată lumea. Nucleul acestei garanții a libertății religioase se bazează
pe libertatea religiei, conștiinței și libertatea de a-și mărturisi credințele religioase sau
filozofice sunt inviolabile. Practica religioasă fără încălcare este garantată.

Top 5 elemnte car definesc cultura germana


Germania se află în centrul Europei, nu numai din punct de vedere geografic, ci și din
punct de vedere economic, politic și cultural. Este a doua cea mai populată țară din Europa,
după Rusia, cu peste 80 de milioane de locuitori, conform ultimelor statistici. A dezvoltat cea
mai puternică economie de pe continent și a cincea din întreaga lume, are în spate un bagaj
impresionant de evenimente istorice, iar cultura ei extrem de puternică a influențat o bună
parte din țările europene, inclusiv Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Franța,
Luxemburg, Elveția, Olanda și Polonia.
Oamenii, limba și tradițiile sunt cele care fac cultura germană să fie unică. Aceasta a
fost influențată și modelată de-a lungul istoriei bogate a Germaniei, de când țara avea să fie
parte a Sfântului Imperiu Roman până când a devenit una dintre cele mai mari forțe
economice mondiale. 
1. Mâncarea. Germanii sunt cunoscuți pentru faptul că adoră berea, mănâncă mulți
cârnați și fac diferite tipuri delicioase de pâine. Acesta nu este doar un simplu
stereotip, ci un fapt real. Se estimează că media consumului de bere pe cap de
locuitor este de 140 de litri pe an. Nu sunt chiar cei mai mari consumatori de bere
din Europa, primii fiind cehii, însă imediat în clasament urmează germanii.
Wurst, care înseamnă cârnat în limba germană, este o parte importantă a bucătăriei germane,
fiind preparat din carne de porc, carne de vită sau de vițel și diferite condimente. În ceea ce
privește pâinea, în Germania există o lungă tradiție de coacere a pâinii cu care nemții se
mândresc. Călătorind în această țară, vei avea oportunitatea de a gusta pâine de diferite forme,
texturi, compoziții și gusturi, cu toate tipurile de semințe posibile. 
Gastronomia germană înseamnă însă mult mai mult. Include câteva preparate tradiționale
delicioase pe care fiecare vizitator al țării ar trebui să le guște, precum schnitzel-ul, eintopf-ul
și eisbein-ul.
2. Sărbătorile și tradițiile. Germanii respectă multe dintre sărbătorile creștine
tradiționale cu care suntem noi, românii, obișnuiți, inclusiv Crăciunul și Paștele.
Ziua Unității Germane, celebrată în fiecare an în data de 3 octombrie, marchează
reunirea Germaniei de Est cu Germania de Vest și este singura sărbătoare federală.
Cea mai cunoscută sărbătoare germană este însă Oktoberfest. Este un festival al berii care se
desfășoară anual, în Munchen, de la mijlocul lui septembrie până în prima duminică din
octombrie. Popularul festivalul a luat naștere în 1810, odată cu nunta prințului Ludwig de
Bavaria cu prințesa Therese von Sachsen-Hildburghausen. 
3. Industria auto. Germania este țara care a inventat mașina modernă, fiind locul de
naștere al faimoaselor brand-uri auto Audi, Mercedes-Benz, BMW, Porche și
Volkswagen. Nemții consideră că șofatul este mai mult un mod de relaxare decât
un mijloc de a ajunge de la o destinație la alta. Și de multe ori poți ajunge rapid
dintr-un punct în altul, datorită lipsei unei limite naționale de viteză pe autostradă.
Inutil să mai pomenim că Germania are o rețea de drumuri excelentă, una dintre
cele mai bune din întreaga lume.
4. Arta. Germanii și austriecii au adus contribuții extraordinare la muzica barocă,
clasică și romantică, operele faimoșilor compozitori Johann Sebastian Bach,
Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Johannes Brahms, Richard
Wagner și Gustav Mahler dăinuind și în prezent.
De asemenea, germanii au lăsat amprente puternice asupra tuturor fazelor arhitecturii, inclusiv
romanice, gotice, clasice, baroce, rococo și renascentiste, ce pot fi observate în superbele
catedrale, castele și clădiri publice de pe tot teritoriul țării. Un exemplu binecunoscut de
arhitectură clasică germană este Poarta Brandenburg, fosta poartă a Berlinului care este
considerată în prezent simbolul unității orașului.
5. Punctualitatea. Germanii sunt renumiți pentru disciplina și punctualitatea lor,
fiind întotdeauna dați ca exemplu când vine vorba de aceste două virtuți. Se
prezintă mereu cu cinci minute înainte de o programare, întâlnire sau eveniment.
Așadar, dacă nu vrei să îți dezamăgești prietenii sau cunoștințele ce au origini
germane, ar trebui să fii mereu punctual și să eviți să întârzii chiar și 5 minute.
Obicieuri si traditii
Tradițiile și obiceiurile Germaniei sunt părți esențiale ale culturii germane. Deși unele sunt
foarte asemănătoare cu alte evenimente din diferite țări, toate au o notă caracteristică germană
care le definește drept evenimente tradiționale în țara europeană.

Tradițiile Germaniei s-au dezvoltat de-a lungul istoriei sale ca o consecință a evenimentelor
sociale și religioase. Germanii din întreaga lume organizează, aproape fără excepție, tot felul
de evenimente populare periodic. În plus, unele tradiții germane au devenit de o mare
importanță în alte țări din întreaga lume.

Principalele tradiții și obiceiuri ale Germaniei

Paști

Germanii au un mare atașament față de sărbătoarea Paștelui. De fapt, ei desfășoară un număr


mare de evenimente comemorative în timpul sezonului de Paște.

Una dintre cele mai renumite expresii culturale ale Paștelui german este oul de Paște. Se
obișnuiește să se așeze în diferite case într-un mod similar cu pomul de Crăciun, dar în loc de
bile de decor, este decorat cu ouă de Paște.

Ouăle și iepurii sunt simboluri foarte populare în cultura germană de Paște și este obișnuit să
vezi aceste produse vândute sub formă de ciocolată în timpul sezonului pre-Paște.

Copiii germani se obișnuiesc să picteze ouăle în timpul sărbătorii. De asemenea, au pus ouăle
într-un coș pentru iepurașul de Paște, iar apoi părinții lui ascund coșul și schimbă ouăle pictate
cu ouă de ciocolată. Apoi, ei trebuie să vâneze ouăle în Duminica Paștelui.

Tradiție artistică

Germania a fost întotdeauna cunoscută ca un centru de artă în Europa. Multe dintre


compozițiile auzite astăzi în Germania au provenit în urmă cu câteva decenii din mâna celor
mai renumiți compozitori din lume.
Muzica compozitorilor precum Beethoven, Bach și Mozart este înrădăcinată în cultura
germană. Deși muzica germană s-a adaptat schimbărilor moderne din industrie, mulți artiști
moderni se inspiră din figurile mitice din muzica germană pentru a-și dezvolta noile opere.

Mai mult, precizia germană în inginerie se extinde și la domeniul artistic. În Germania se


obișnuiește să sculpteze figuri din lemn de diferite stiluri în scopuri decorative.

Oktoberfest

Oktoberfest este o tradiție germană care s-a răspândit în toată lumea. Originalul are loc în
fiecare an la München: începe la sfârșitul lunii septembrie și se desfășoară până în prima
săptămână a lunii octombrie.

Evenimentul constă în principal în consumul de „bere Oktoberfest”. Se servește bere


tradițională germană și se organizează o serie de atracții care distrează milioane de vizitatori,
precum jocuri de carnaval și plimbări în parcurile de distracții.

Acest festival a început să fie sărbătorit la începutul secolului al XIX-lea, după nunta regală
dintre regele Ludwig și prințesa Teresa.De fapt, această sărbătoare este de fapt cunoscută sub
numele de Theresenwiese, care înseamnă „lunca Terezei”, în cinstea prințesei. Localnicii se
referă adesea la sărbătoare cu acest nume.

Carnaval

Sărbătorirea carnavalului este un obicei adânc înrădăcinat în cultura germană. De obicei, este
sărbătorită înainte de perioada premergătoare Paștelui și, de fapt, este o sărbătoare care
permite locuitorilor germani să se bucure de atmosfera festivă înainte de a se adăposti în
timpul Miercurii Cenușii.

Deoarece această perioadă precede Paștele (și Postul Mare), este obișnuit să se consume o
cantitate mare de alimente care nu este permisă în timpul postului. Carnea roșie și alcoolul
sunt consumate pe tot parcursul evenimentului de carnaval.

Oamenii se îmbracă adesea și interpretează spectacole live pentru a se bucura de ceilalți. În


timpul carnavalului german este obișnuit să vezi oameni îmbrăcați în costume de clovn și
costume alegorice.
Principiul carnavalului german este satira, motiv pentru care există adesea ridicolizarea
anumitor aspecte ale vieții de zi cu zi în timpul acestei sărbători. Defilările și războaiele
alimentare sunt tradiții fundamentale ale marilor carnavaluri din Germania, precum
Carnavalul din Köln.

Oamenii se îmbracă adesea în îmbrăcăminte tradițională germană (cum ar fi pantaloni scurți


cu cămașă), iar măștile satirice sunt, de asemenea, obișnuite.

Cultura Crăciunului

Germania are o serie de tradiții de Crăciun care au devenit parte a culturii țării. În special, este
foarte comun să sărbătorim Adventul; Calendarele de Advent sunt foarte populare în timpul
sezonului german de Crăciun.

Un tip foarte comun de calendar în Germania este realizat din ramuri de copaci. O ramură
care reprezintă fiecare zi este plasată și un cadou este plasat pe fiecare.

În plus, este, de asemenea, foarte tradițional să așezi brazi de Crăciun în toate casele familiei.
Această tradiție a început în Germania în Evul Mediu și a continuat până în prezent.

În ajunul Crăciunului, multe familii germane se reunesc pentru a cânta cântece de Crăciun și
pentru a citi Biblia. Este obișnuit să plasați rame din lemn decorate cu lumini pe ferestre,
pentru a da o notă de iluminat de Crăciun exteriorului caselor familiale.

Spre deosebire de alte țări, în Germania se obișnuiește schimbul de cadouri în Ajunul


Crăciunului și nu chiar în 25 decembrie. Cu toate acestea, este obișnuit să sărbătorim și pe 26
decembrie; ei se referă la zi ca „a doua sărbătoare”.

Nuntă

Nunțile tradiționale din Germania durează de obicei câteva zile. Începe cu o sărbătoare civilă,
unde sunt invitați toți prietenii și rudele oamenilor care se vor căsători. A doua zi are loc o
petrecere cu prieteni și cunoscuți.

Este foarte frecvent ca oaspeții să arunce farfurii la pământ la aceste petreceri. Când se sparg,
noii căsătoriți ar trebui să-i măture împreună cu mături. Această tradiție servește la
simbolizarea faptului că nimic nu vă poate separa relația, nimic nu o poate „rupe”.
Sărbătoarea religioasă tradițională are loc după această petrecere, în a treia zi a nunții. Cuplul
aruncă de obicei monede pentru copiii care au participat la sărbătoare, chiar în momentul în
care părăsesc biserica.

Povești tipice

Germanii au o mulțime de povești înrădăcinate în folclorul lor. Unele dintre acestea sunt
povestite în perioade festive, cum ar fi povestea lui Krampus.

Krampus este un demon în formă de capră care lovește oamenii cu un toiag de lemn. De
asemenea, diavolul ar trebui să mănânce copii care nu s-au comportat bine în acest an.

Multe dintre poveștile tipice germane provin de la frații Grimm sau sunt inspirate de păduri
despre care se credea că erau bântuite în timpurile străvechi.

Îmbrăcăminte

Hainele tradiționale germane nu sunt purtate în fiecare zi; de fapt, este folosit mai ales în
timpul sărbătorilor. Cu toate acestea, este o îmbrăcăminte cunoscută în întreaga lume datorită
caracteristicilor sale specifice.

Pantaloni scurți din piele și bluză, cu o pălărie neagră și pantofi cu cataramă neagră, fac parte
din îmbrăcămintea tradițională care stă la baza culturii germane atunci când vine vorba de
îmbrăcăminte. Este obișnuit să folosiți ciorapi înalți, care ajung până la genunchi.

Sistemul de invatamant

Într-o clasă sunt 24 de copii. Clasele primare 1-4 în sistemul flex se fac cu un învățător, apoi
cu mai mulți profesori . Urmează gimnaziul real sau uman pentru copiii foarte buni sau școala
secundară pentru copiii cu performanțe mai scăzute.  Gimnaziul se absolvă cu Abitur
(bacalaureat) și cine dorește dă examen la Uni (teorie pt.masterat, doctorat) sau la
Fachhochschule (studiu aplicat pentru o anumită meserie, de ex. construcția de mașini).Există
și opțiunea de a aplica după clasa a 9- a la diverse firme, unde copiii sunt școliți ca Azubi
(practicant) în diverse domenii, primind calificări de la tutore. La sfârșitul practicii (2-3 ani)
dacă ești bun rămâi la firma respectivă și avansezi în grad și salariu, dacă nu îți încerci
norocul la altă firmă unde faci Ausbildung în alt domeniu. NOTE. TEME. EVALUARE
Programa școlară cuprinde niște abilități pe care copilul trebuie să le deprindă la sfârșitul
anului – să citească cursiv un text, să-l înțeleagă și să-l rețină, să-l poată reda și răspunde la
întrebăr asupra textului. Adunări-scăderi până la 100, înmulțiri/împărțiri și unități de măsură.
Profesorul este liber să aleagă cu ce materiale se lucrează. Nu există manuale, copiii lucrează
în caiete.

Sistemul de evaluare este bazat pe calificative **** “perfect!”, *** “foarte bine”, ** “bine”
sau * “trebuie să mai lucreze, să se concentreze mai bine” sau alt comentariu.

Nu există teme pentru acasă. Numai dacă n-a reușit să facă în clasă își ia caietul și termină
acasă până la semnul Stop! pus de profesor. În rest li se recomandă să citească cărți din
biblioteca școlii. După ce termină de citit, intră pe un site, răspund la niște întrebări și primesc
puncte. Copiii cu cele mai multe puncte primesc premii. La sfârșit de an e o zi când se dau
Schulzeugnis  – diplome cu descrierea dezvoltării copilului în diverse domenii. În Bayern,
notele încep din clasa a doua și au o impotanță crucială în clasa a 4-a. Fără media 2.33 sau
mai bună (note de la 1 la 6, unde 1 este cea mai bună), nu poți merge la gimnaziu. Între 2.33-
2.66 poți face Real schule, dar cu care nu poți face universitate decât după 1-2 ani de diferențe
și susținerea diplomei. În Germania, şcolile, ca şi universităţile şi institutele de învăţământ
superior sunt de regulă instituţii de stat. Instituţiile de învăţământ particulare joacă un rol
secundar după criteriul numărului de elevi şi studenţi. Cu excepţia acestora, toate şcolile –
generale şi profesionale vocational – ca şi institutele de învăţământ superior şi universităţile
sunt gratuite.

Sistemul de învăţământ german este format din:

Învăţământ general

De la vârsta de 3 la 6 ani copiii pot frecventa Kindergärten (învăţământul preprimar).

Învăţământul obligatoriu debutează la vârsta de 6 sau 7 ani împliniţi şi durează 9 sau 10 ani
(în funcţie de stat). Toţi copiii trebuie să frecventeze la început Grundschule (şcoala primară)
pentru 4 sau 6 ani. În general de la vârsta de 6 ani copiii din învăţământul obligatoriu merg la
o Grundschule locală. Apoi aleg filiere separate. Părinţii decid la acest moment – pe baza
sfatului profesorului – în privinţa tipului de şcoală pe care să o urmeze copilul: Hauptschule
(şcoală secundară inferioară), Realschule (şcoală secundară intermediară) sau Gymnasium
(şcoală secundară superioară). În unele regiuni germane sunt şi Gesamtschulen (şcoli
secundare comprehensive) care combină toate cele trei tipuri de şcoli într-o singură formă.
Învăţământ profesional

În Germania, doar o mică parte de tineri îşi finalizează pregătirea profesională în şcoală.
Aproximativ trei sferturi dintre tineri din orice şcoală generală (fără să includem şcolile
superioare în Gymnasien) sunt formaţi în companii. În plus, cursanţii companiei frecventează
cursurile şcolii profesionale. De aceea se vorbeşte despreun sistem”dual” în formarea
profesională.

Învăţământ superior

Odată cu obţinerea Abitur sau Fachabitur (certificat de învăţământ secundar superior /


certificat secundar specializat), absolventul poate alege dintr-o gamă de instituiţii de
învăţământ superior din Germania: Universität (universitate), Technische Hochschule
(universitate tehnică), Pädagogische Hochschule (colegiu pedagogic), Kunsthochschule/
Musikhochschule (colegiu de artă/ colegiu de muzică) or Fachhochschule (colegiu de ştiinţe
aplicate):

În plus, sistemul de învăţământ asigură educaţia adulţilor, eLearning şi învăţământ pentru


persoane cu cerinţe speciale (cu dizabilităţi, elevi străini, copii supradotaţi sau elevi cu cerinţe
educative speciale).

Organizarea

În general, copiii de 6 ani încep şcoala obligatorie locală Grundschule (şcoală primară). În
funcţie de legislaţia din Land-ul respectiv, părinţii hotărăsc ce tip de şcoală vor frecventa
copiii în ciclul secundar inferior, pe baza evaluării din şcoala primară a elevilor care
îndeplinesc anumite criterii de performanţă şi/sau la decizia autorităţilor din învăţământ.

Anul şcolar curpinde între 188 şi 208 zile în perioada august - iulie. O săptămână conţine 19-
28 ore la ciclul primar şi 28-30 ore la ciclul secundar.

Finanţare/ Taxe şcolare

Kindergärten (grădiniţele) sunt conduse de regulă de organisme din afara sectorului public
(biserici şi asociaţii de binefacere) dar şi părinţii sunt aşteptaţi să contribuie, pe lângă
fondurile publice şi alte fonduri alocate.

Sistemul şcolilor publice este finanţat pe baza împărţirii responsabilităţilor între Länder şi
Kommunen (autorităţile locale): în timp ce autorităţile locale suportă cheltuielile cu plata
personalului nedidactic şi cele materiale, Ministerele Educaţiei şi Culturii din Länder sunt
responsabile pentru plata personalului didactic. Şcolile publice nu percep taxe de şcolarizare.
Responsibilităţi şi îndrumare

În Germania, responsibilitatea pentru sistemul de învăţământ este condiţionată de structura


federală a ţării. Conform Grundgesetz (constituţiei), legislaţia şi administraţia învăţământului
sunt în ce mai mare parte responsabilitatea Länder (într-un sistem ce cuprinde Ministerele
Educaţiei ale Land-ului, autorităţile regionale şi cabinetele şcolare la nivel local) şi
coordonate naţional de Kultusministerkonferenz (conferinţa miniştrilor educaţiei şi culturii ai
Länder). În sarcina guvernului federal intră legislaţia privind cadrul general pentru
învăţământul superior şi asistenţa financiară a pregătirii individuale, inclusiv promovarea
personalului academic tânăr.

Sistemul de santate

In Germania există: • asigurarea socială obligatorie, care cuprinde asigurarea de sănătate,


asigurarea pentru pensie, asigurarea în caz de accident, asigurarea în caz de incapacitate fizică
și de invaliditate, ajutorul de șomaj; • asigurarea privată/individuală.

Sistemul de sănătate german/modelul Bismarck se bazează pe asigurarea socială obligatorie și


a rămas relativ neschimbat de la fondarea sa. Acesta garantează egalitate la acces și un volum
important de servicii medicale avansate. Altfel spus, organizarea și finanțarea sistemului de
sănătate german au la bază solidaritatea socială, descentralizarea și autoreglarea. Sistemul
obligatoriu de sănătate acoperă circa 86 % din populație (Shmueli, Stam, Wasem și
Trottmann, 2015). Cetățenii trebuie să prezinte medicului un card de asigurări de sănătate.

De altfel, rambursarea costurilor unui spital de catre stat se face in baza numarului zilelor de
spitalizare, in general, si nu neaparat ca urmare a diagnosticului sau a procedurilor folosite.

Germania are un sistem de sanatate general, care contine doua tipuri principale de asigurari:
public si privat. Populatia are la dispozitie trei categorii de asigurari, care sunt finantate atat de
angajat, cat si de angajator. Aceste asigurari sunt de sanatate, de accidente si cele de ingrijire si
pe termen lung.
Aproximativ 87% din numarul germanilor intrau, in anul 2006, in categoria publica a sistemului
de asigurari, in timp ce aproape 13% se aflau la privat.
Cu toate acestea, trebuie precizat faptul ca toti angajatii sunt obligati sa detina o asigurare
publica de sanatate, in timp ce functionarii publici, persoanele fizice autorizate si cei cu venituri
anuale de peste 50.000 de euro se pot asigura in sistemul privat.

Principiile sistemului public de sanatate


- un numar fix de servicii medicale sunt asigurate de stat, in baza unui ordin al Ministerului
Sanatatii, care ia in considerare doar masurile care pot fi sustinute economic, sunt viabile si se
dovedesc necesare
- serviciile medicale nu depind de starea de sanatate a individului, ci sunt racolate cu un anumit
procent din salariul beneficiarului (in general, 10% sau 15%, in functie de compania de
asigurari, unde jumatate din suma o plateste angajatorul)
- serviciile medicale se pot aplica nu numai in cazul unei singure persoane, ci si a membrilor
familiei sau a persoanei care a fost “inregistrata” in pachetul respectiv (de exemplu, sotul, sotia
ori copilul pot beneficia de gratuitate)
- sistemul se bazeaza pe ideea “pay as you go” – cu alte cuvinte, nivelul financiar al contributiei
NU scade odata cu cresterea varstei si nici nu este raportat la conditiile sociale ale tarii

Principiile sistemului privat de sanatate


- serviciile medicale se bazeaza pe o intelegere incheiata intre compania de asigurari si
beneficiar. Acest acord defineste clar setul de servicii asigurat si procentul de acoperire.
- serviciile medicale depind de numarul de prestari-servicii, ales de beneficiar, precum si de
categoria de risc in care intra persoana respectiva, in functie de varsta si ocupatie.
- serviciile medicale de la “privat” sunt folosite de stat pentru a mai reduce cheltuielile generate
de varstnici, care sunt in crestere

Persoana care renunta de buna voie la sistemul public de sanatate nu se mai poate intoarce in
sistem, chiar daca veniturile sale vor scadea sub nivelul de selectie cerut de “privat”.

In prezent, in Germania exista o dezbatere publica pe marginea reformarii sistemului de


sanatate. Ministrul sanatatii, Philipp Rösler, are in vedere doua schimbari principale. Prima se
refera la infiintarea unei agentii care sa controleze piata medicamentelor, aflata in continua
crestere, precum si eficienta produselor noi si costurile acestora. A doua schimbare vizeaza
introducerea “vouchere-lor medicale”, sistem prin care o parte din contributiile salariale ale
angajatilor sa fie transformate in prime de sanatate.
Atractii turistice

Stancile Rügen

Stancile Rügen se afla in parcul national Jasmund, in partea de nord-est a insulei Rügen.
Supuse eroziunii constante, stancile se inalta inca marete deasupra Marii Baltice. Königsstuhl
(scaunul regelui), inalt de 118 metri, este sectiunea cea mai impresionanta a stancilor.
Padurile din spatele lor fac si ele parte din parcul national.

Rinul romantic

Rinul romantic este cea mai faimoasa portiune a fluviului Rin, aflata intre Koblenz si Bingen.
Rinul is croieste drum printre dealuri abrupte acoperite de vita de vie, impanzite de castele si
ruine. Fluviul a reprezentat o importanta ruta comerciala in Europa Centrala, inca din timpuri
stravechi si un grup de mici orasele s-a dezvoltat pe malurile sale. Prin marimea lor, aceste
asezari pastreaza inca atmosfera istorica, din vremuri de mult apuse.

Frauenkirche, Dresda

Aflata in orasul Dresda, Frauenkirche (Biserica doamnei noastre) este o biserica luterana care
a fost distrusa complet in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ea a fost reconstruita in
baza planurilor originale din anii 1720 si redeschisa in 2005. Orasul Coventry, care a fost
confruntat cu raidurile Luftwaffe, a donat crucea de aur de pe cupola bisericii. De la
redeschiderea sa, Frauenkirche este vizitata de nenumarati turisti, iar in anul 2009, aici a venit
chiar si presedintele american Barack Obama.

Catedrala din Köln

Fara indoiala, cea mai mare catedrala gotica din Germania, Domul din Köln este cel mai
faimos simbol al orasului, de multe secole. Constructia sa a inceput in anul 1248 si a durat, cu
intreruperi, mai mult de 600 de ani. Domul este dedicat sfintilor Petre si Maria si aici oficiaza
slujbe Arhiepiscopul catolic din Köln.

Vechiul oras Heidelberg


Aflat in valea raului Neckar, Heidelberg reprezinta una dintre cele mai populare destinatii
turistice din Germania. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost menajat aproape in
intregime de bombardamentele aliatilor, care au distrus majoritatea marilor orase din
Germania. Drept urmare, Heidelberg si-a pastrat intact farmecul baroc al strazilor inguste, al
caselor pitoresti, dar si faimosul castel Heidelberg.

Poarta Brandenburg din Berlin

Poarta Brandenburg este singura poarta a Berlinului care a rezistat trecerii timpului si
simbolizeaza reunificarea Berlinului de Est si de Vest. Construita in secolul 18, Poarta
Brandenburg este intrarea catre Unter den Linden, impresionantul bulevard strajuit de tei, care
ducea candva catre palatul monarhilor prusaci. Poarta este privita drept unul dintre cele mai
vestite simboluri ale Europei.

Zugspitze: Cel mai mare munte al Germaniei

Zugspitze din Bavaria face parte din lanțul munților Alpini Wetterstein care se întinde pe
frontiera dintre Austria și Germania. Înconjurat de văi abrupte, vârful estic al acesteia este de
2.962 de metri înălțime și este renumit pentru crucea aurită și vederi superbe. Accesibilă de
către calea ferată excelentă Bayerische Zugspitzbahn, este extrem de popular printre călătorii
și pasagerii casual deopotrivă, cu numeroase trasee de toate nivelurile de a alege (de multe,
cel mai bun mod este de a lua telecabina sus și plimbare în jos). Călătoria include stația
Zugspitz-Westgipfel și restaurantul său panoramic de 2.950 de metri. Vino în timpul iernii,
Schneefernerhaus de pe marginea de nord a Zugspitzplatt, cea mai înaltă zonă de schi din
Germania, vine în viață, deoarece pasionații de sporturi de iarnă din întreaga Europă vin
pentru activitățile superbe de zăpadă și après ski.

Situația economică și socială

Germania are cea mai puternică economie a continentului european şi a patra mare economie
a lumii, după SUA, China și Japonia. Economia Germaniei este o „economie socială de
piaţă”, care promovează antreprenorialul şi urmărește, simultan, menținerea asigurării unui
echilibru la nivel social.  

După 10 ani de expansiune, economia Germaniei s-a contractat în 2020 cu 5% din cauza
pandemiei de COVID-19 și a măsurilor luate pentru combaterea răspândirii sale. Activitatea
de producție a scăzut cu 10,4%, în principal din cauza întreruperilor lanțului de aprovizionare.
Pentru prima dată din 2009, exporturile și importurile de bunuri și servicii au scăzut, în 2020,
cu 9,9% și respectiv 8,6%. Rata șomajului a crescut la 5,9% în 2020, de la 5% în 2019, iar
rata inflației a scăzut, în același interval, la 0,4% de la 1,4%.

Puternic susținută, anterior pandemiei, de exporturile care contribuiau cu peste 25% la


formarea PIB-ului, economia Germaniei se menține puternică în sectoare precum cel al
construcțiilor de mașini, autovehiculelor, aerospațială, logistică, industria chimică si
farmaceutică. Companiile germane excelează în sectoare precum IT&C, nanotehnologii,
optoelectronică, tehnologie medicală şi biotehnologie. Guvernul german depune eforturi
deosebite pentru a menține şi sprijini inovarea şi cercetarea, prin stimularea unei strânse
cooperări între lumea științei şi industrie. 99% dintre companiile germane sunt întreprinderi
mici şi mijlocii, acestea fiind considerate „coloana vertebrală” a economiei germane.

Sistem de guvernare

 Din punct de vedere constituțional, Germania este


o democrație republicană federală reprezentativă.

    Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului (cancelarul) este ales de
către parlament, numit bundestag, și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul
deține cele mai puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află abia pe
locul 3, după președintele statului și președintele Bundestagului.

    Cancelaru - actualmente, Angela Merkel - este șeful guvernului și exercită puterea


executivă, similar cu rolul de prim-ministru, în alte democrații parlamentare. Cancelarul este
ales cu majoritate absolută de către parlament (Bundestag) pe o perioadă de 4 ani și are
dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri, precum și dreptul numit „competența
liniilor directoare” (Richtlinienkompetenz), prin care formulează, în linii mari, sarcinile
fiecărui ministru din cabinet (guvern). Puterea federală legislativă este investită în parlament,
compus din Bundestag (Parlamentul Federal) și Bundesrat (Consiliul Federal), care,
împreună, formează un tip unic de corp legislativ. Bundestag-ul este ales, prin alegeri directe,
prin reprezentare proporțională. Membrii Bundesrat reprezintă guvernele celor șaisprezece
landuri și sunt membri ai cabinetelor de stat. Guvernele respective de stat au dreptul de a numi
și de a-și elimina reprezentanții în orice moment.

S-ar putea să vă placă și