Alex Ferguson: Managerul Manchester

United
,,Pentru un jucător – și pentru orice ființă umană – nu este nimic mai bun decât
să auzi că ai făcut ceva bine. Acestea sunt cele mai bune cuvinte inventate în sport. Nu
trebuie să folosești superlative.”

- Alex Ferguson

În iulie 2012, Alex Ferguson, cel mai de succes manager din istoria fotbalului
britanic, a ieșit din biroul său la terenul de pregătie Carrington al Manchester United.
Era prima zi de pregătire pentru echipa lui pentru sezonul 2012-2013 – deține recordul
de al 26-lea manager al celui mai profesional club de fotbal din lume și una dintre cele
mai mari francize de sport.

În timpul mandatului său de manager al Manchester United, Ferguson a câștigat

aproape toate onorurile din club. A preluat clubul atunci când era la punctul cel mai de
jos, când acesta a experimentat o cădere în preferințe și când nu mai câștigase un titlu
în ligă în aproape 20 de ani. Prin prioritizarea dezvoltării tinerilor jucători, reconstruirea
echipei, prezența pe piața de transferuri, scoaterea în evidență a fotbalului prin atac și
prin scoaterea a ceea ce e mai bun din jucători, Ferguson a redobândit norocul clubului.
Acum, United era cel mai de succes club de fotbal din Anglia cu 19 titluri de ligă și și-a
revendicat locul între cluburile de elită a Europei prin două trofee de Champions
League. Milioane de fani din întreaga lume au idolatrizat foști și actuali jucători, cum ar
fi Erich Cantona, Cristiano Ronaldo și Ryan Giggs. Câștigurile au crescut, de asemene
și după unele estimări, United a devenit cel mai valoros club de fotbal din lume în 2012.

Pe parcursul anilor, Ferguson a depășit câteva provocări majore pentru United:

învingerea rivalului apropiat Liverpool FC, clubul care deținea majoritatea titlurilor
englezești de ligă, lupta cu succes astilului de joc fluid care i-a adus lui Arsenal FC trei
titluri în anii 1990 și aproape de anii 2000 și trimumfarea în fața a sut de milioane de
dolari pe care Roman Abramovich le-a investit în Chelsea FC. Cel mai nou rival putea fi
găsit aproape de casă. De când Manchester City, aceeași rivali la care Ferguson odată
s-a referit ca ,,vecinii gălăgioși”, au schimbat proprietarii, clubul a investit o sumă fără
precedent de bani în noi jucători. Competiția pentru titlu în 2011-2012 era mai aproape
ca niciodată, cu City câștigând titlul în ultimele două minute ale sezonului, învingându-i
pe cei de la United la un gol diferență. ,,Este doar încă un capitol în istoria Manchester
United,” spunea Ferguson.
 Cum Ferguson a ajuns la Carrington în acea dimineață, munca de renovare și
extindere se realiza peste tot în jurul său. United îmbunătățea și adăuga la existenta
știință a sportului, alte facilități, cum ar fi cele medicale și chiar instalau o arie specială
de vizionare pentru fanii cu handicap. ,,Ei vor avea cea mai bună priveliște a terenului,
“ spunea Ferguson, în mod clar satisfăcut de planurile de construcție. Managerul care
avea 70 de ani a abordat noua provocare cu aceeași determinare pe care a arătat-o pe
parcursul carierei sale. Cum putea Ferguson să-și conducă echipa către o nouă victorie
și să aducă noul capitol în istoria ilustră a clubului către un sfârșit de succes.

Jocul și afacerea de fotbal

Fotbalul era cel mai popular sport din lume. Federația Internațională a Asociației
de Fotbal (FIFA), corpul global de guvernare a jocului, a estimat că unul din 25 de
oameni de pe planetă jucau fotbal cu regularitate. Numărul spectatorilor era și mai
mare, cu o estimare de 2.2. bilioane de oameni care se uitau măcar la o parte din Cupa
Națiunilor din 2010 și 620 de milioane vizionând finala turneului. Fotbalul era de
asemenea o mare afacere. Piața europeană a fotbalului a înregistrat venituri de
aproape 23 bilioane de dolari în timpul sezonului 2010-2011. Venitul derivat al cluburilor
de la trei surse: venituri bazate pe stadion, radio și alte venituri media și venituri
comerciale. Ei putea de asemenea să obțină (sau să piardă) bani prin cumpărarea sau
vânzarea de jucători.

Prima ligă engleză

Prima divizie a Angliei, EPL, conținea 20 de echipe. Pe parcursul unui sezon,

fiecare a jucat odată acasă și odată în deplasare. Un câștig aducea trei puncte și o
egalitate un punct. La finalul sezonului, echipa cu cel mai mare număr de puncte
câștiga liga (sau, în cazul unei egalități, echipa cu cele mai favorabile diferențe de goluri
înregistrate), timp în care cele trei echipe cel mai mic total de puncte erau retrogradate
la o divizie inferioară (și înlocuite cu trei echipe promovate din acea divizie). EPL și
cluburile de divizie mai mică au fost în fiecare an în competiție, într-un sistem de
eliminare, pentru League Cup și pentru prestigioasa Footbal Association Challenge Cup
(FA Cup).

EPL-ul a fost prima ligă care să capitalizeze globalizarea în fotbal și să continue

să genereze cele mai mari venituri dintre toate ligile europene. A văzut o creștere mare,
influențată de veniturile în creștere din difuzare. Acordul de a difuza sezoanele 2010-
2013 a costat 5.4 bilioane de doalri – o creștere masivă de peste 480 milioane de dolari
cu o înțelegere de 5 ani, care a avut loc cu două decenii înainte. Această creștere le-a
permis cluburilor EPL să importe câțiva dintre cei mai mari jucători și să
îmbunătățească experiența din interiorul stadionului. Până în 2012, EPL-ul a fost cel
mai popular produs cu o estimare de 1.5 bilioane de fani.
 Liga Campionilor

Deși Anglia era cea mai populară ligă a lumii, Uniunea Asociației Fotbalului
European (UEFA) Liga Campionilor era cel mai profitabil campionat. În ciuda numelui,
Liga Campionilor a fost o lovitură pentru cluburile elite ale Europei care se puteau
califica pentru fiecare an prin ajungerea în una dintre pozițiile de top în liga lor internă.
La începutul campionatului se realiza o fază prin care se determina ce echipe puteau să
progreseze către stadiul de knockout al competiției.

Liga Campionilor era foarte populară: 300 milioane de oameni s-au sincronizat
pentru finalul din 2012, aproape triplul audienței pentru Super Bowl-ul fotbalului
american. Veniturile provenite din vânzarea drepturilor de difuzare și sponsorizări au
făcut campionatul foarte profitabil pentru participanți. De exemplu, ajungând pe locul doi
în Liga Campionilor în sezonul 2010-2011 i-a adus lui Manchester United un premiu în
valoare de 72 milioane de dolari, fără să numărăm veniturile comerciale și sumele
adiționale. Fără a avea limite în cheltuielile pentru transferuri, încasările financiare de la
Liga Campionilor, le-a oferit cluburilor de top europene unmare avantaj în atragerea
celor mai buni jucători din lume, în schimbul susținerii performanței lor în teren.

,,Este dificil să aduci cele două competiții într-un singur sezon,” spunea
Ferguson. ,,Suntem într-o țară unde tribalismul este obișnuit. Există o strânsă
competiție între regiuni și cluburile de top, cu Arsenal, Chelsea și Tottenham situat la
Londra, două cluburi aici în Manchester și Liverpool. Asta înseamnă o presiune
extraordinară pe tine pentru a câștiga liga. Dar Cupa Europeană este cel mai mare
trofeu. “

Rolul managerului de fotbal

Deși rolul exact și responsabilitățile unui manager( în afara Angliei, este des
întâlnită denumirea de antrenor) de club de fotbal pot varia substanțial de la un club la
altul, un manager era de obicei responsabil pentru conducerea primei echipe, care
cuprindea cel puțin 12 jucători care erau eiligili să joace în meciuri și asistenți de
antrenori, doctori, terapiști și alți angajați. În zilele normale, managerul determină cum
ar trebui să fie antrenată echipa, alege care jucători ar trebui să înceapă următorul meci
și care ar trebui să servească drept rezerve, decis pe baza tacticilor de a fi angajat în
meci și ține discursuri înante de joc, la mijlocul jocului și la finalul acestuia.

Mai general, managerii de fotbal erau des însărcinați cu organizarea primei

echipe, de la partea de antrenare până la dezvoltarea celor tineri și examinarea
structurii. Datorită realizărilor și a lungii perioade petrecute ca manager, Ferguson avea
un scop mai larg de control decât alți manageri din EPL. El era cel care lua deciziile
aproape pentru fiecare aspect legat de fotbal la United. ,,Steve Jobs era Apple. Alex
Ferguson este Manchester United.” a spus șeful executiv David Gill, care a fost la club
din 1997, la început ca director financiar și din 2003 în poziția sa curentă. Ferguson era
în contact cu Gill pentru aspectele obișnuite. ,,Cea mai bună relație a mea în acest club
este cu David,” a spus el , ,,câteodată ne contrazicem, dar ne respectăm unul pe
celălalt și știm că argumentele sunt doar argumente. El este foarte corect.” ,,el trece mai
departe repede – putem vorbi o jumătate de oră mai târziu și e ca și cum problema nu a
existat vreodată, a spus Gill, care de asemenea l-a lăudat pe Ferguson pentru timpul și
dedicarea pe care le-a demonstrat angajaților. Secretara lui Lyn Laffin a confirmat:
,,dacă cineva bate în ușa lui și are o problemă, primul lucru pe care îl face Ferguson
este de a se întoarce cu scaunul și de a spune ,,stai jos și hai să vorbim.”” ,, este un om
incredibil, știe cum să aibe grijă de oameni,” a adăugat managerul de echipament
Albert Morgan.

Managerii de fotbal de asemenea au servit ca reprezentanții cluburilor lor în

lumea exterioară pentru chestiunile legate de fotbal, ocupându-se de conferințele de
presă și de interacțiunea cu media. ,,nu este posibil ca ei să obțină tacticile echipei mele
dacă merg eu la conferințele de presă de dinaintea meciului, spunea Ferguson cu un
zâmbet. Referindu-se la interviurile televizate de după meci, el a adăugat: ,,serios, de
ce mi-aș face cunoscute gândurile în fața presei când noi avem un alt meci
miercuri?” ,,știu că există factorul timp în aceste interviuri, așa că răspunsul meu este
lung și nu le dă nimic critic. Și eu niciodată nu discut despre un jucător. Jucătorii știu
asta-rămâne în casă.”

La majoritatea cluburilor, managerul ar putea să să dea recomandări pentru

cumpărarea sau vânzarea de jucători, dar ultima decizie în cazul acestor transferuri
este de obicei un subiect care trebuie aprobat de către un șef executiv sau de membrii
conducerii sau de unul sau mai mulți proprietari. Multe cluburi au angajat un director
care a negociat cu alte cluburi. Chiar și în aceste cazuri, managerul ar putea să joace
un rol în transferuri, de la alianța cu angajații din examinare la vorbirea cu viitorii
jucători. La United, proprietarii clubului, familia americană Glazer, a avut ultimul acord în
privința transferurilor. ,,familia Glazer decide. Ei au fost în general foarte susținători, a
spus Ferguson, adăugând: ,,familia Glazer este foarte tăcută. Dacă aș fi avut United și
ei ar fi cîștigat liga, aș fi foarte fericit. Îmi amintesc când am jucat cu Rangers, când
directorii erau sub dușuri cu hainele pe ei, dansând. Dar familia Glazer a dat noroc și a
făcut câteva poze și asta a fost tot.”

Gestionarea unui club european de top a fost o slujbă cu foarte multă presiune.
Dacă în teren rezultatele erau dezamăgitoare, managerii de obicei încercau să înfrunte
vina- și puteau să fie disponibilizați de către conducerea clubului. Majoritaea posesiunii
antrenorilor în Anglia era relativ mică, făcând recordul lui Ferguson și mai remarcabil.
,,câteva cluburi din Anglia au schimbat managerii de atâtea ori încât asta crează putere
pentru jucători în vestiar. Asta este foarte periculos,”a observant el. ,,managementul de
fotbal,” a adăugat el, ,,la final totul este despre jucători. Crezi că ești un jucător mai bun
decât sunt ei și ei cred că sunt manageri mai buni decât ești tu.”

Alex Ferguson: Cel mai de succes manager în fotbalul britanic

Viața și cariera

Alex Ferguson a fost născut pe 31 decembrie 1941 în Govan, o zonă în care se

lucrează din greu din Glasgow, cel mai mare oraș al Scoției și inima industriei. Tatăl lui
Ferguson a lucrat la construcția de bărci, o industrie care a dominat economia locală și
viața socială a zonei. Tânărul Ferguson a arătat o dragoste și talent pentru fotbal de la o
vârstă fragedă. El și fratele său Martin puteau fi mereu găsiți jucând fotbal pe străzi și
deseori îl acompaniau pe tatăl lor când viziona meciurile jucate de Celtic FC, una dintre
cele două echipe mari ale orașului. Alex senior a avut un mare interes în dezvoltarea
talentului pentru fotbal al celor doi fii ai săi, spunându-le ce aveau de îmbunătățit, atât în
timpul meciului, cât și după. Chiar și la o vârstă fraged, determinarea lui Ferguson putea
fi observată.

Ferguson a avut debutul profesional la clubul scoțian din divizia a doua, Queen s
Park, la vârsta de 16 ani. S-a mutat imedat la clubul St. Johnstone, care era în prima
divizie. Deși menținea un record excelent de înscrieri de goluri, cariera lui Ferguson
inițial a eșuat și a avut câteva neînțelegeri cu managementul echipei. Numit începător,
din cauza unei răni, Ferguson a marcat trei goluri într-un meci împotriva echipei din
Glasgow, Rangers FC, clubul la care a fost suporter când era tânăr și clubul de top al
Scoției la vremea respectivă. Acea performanță i-a câștigat lui Ferguson un transfer la
Dunfermline Athletic, unde a devenit un spărgător de recorduri în privința golurilor, fapt
care i-a adus transferul de vis la Rangers. Perioada petrecută acolo s-a dovedit a fi mai
dificilă decât se aștepta el. A căzut în dizgrațiile noului manager care a venit la club
imediat după ce a ajuns Ferguson și a părăsit clubul trei ani mai târziu cu doar o
medalie de la cupa Scoției. ,,Problemele mi-au dat un simț al determinației care mi-a
format viața”, spunea el. ,,Am luat decizia ca niciodată să nu renunț”. Ferguson și-a
terminat cariera ca jucător la două cluburi mai mici, Falkirk și Ayr United.

Deși niciodată nu a atins cele mai înalte eșaloane ale jocului, pe parcursul
carierei sale a fost un jucător prolific în privința golurilor. Când a fost întrebat dacă
perfomanța sa ca atacant a fost utilă în cariera sa ca manager, Ferguson a răspuns:
,,Tu crezi că lui Roonei îi pasă? Ar râde de mine și ar spune ,,Șefule, a fost acum mult
timp în urmă și în Scoția. Mai sunt acolo jucători part time?”” Ferguson a adăugat: ,,dar
dacă ai fost la un club mare-și am fost la Rangers-asta îți arată ce sunt standardele
înalte. Când am jucat pentru Rangers, aveam la fiecare joc o nouă fâșie, în ambalaj de
plastic. Și aparatura de antrenament încălzea în fiecare dimineață când era frig afară.
Briliant.”
 Primii ani ca manager de fotbal

Ferguson a început cariera de manager în 1974, la vârsta de 32 de ani, la East

Stirlingshire FC, un club mic în orașul Falkirk din Scoția, pentru un salariu săptămânal
de 95 de dolari. A fost acolo 117 zile înainte să accepte o ofertă de la un club mai mare,
St. Mirren FC, unde avea să stea patru ani și unde avea să obțină un nivel înalt de
control asupra tuturor funcțiilor administrative ale clubului. În al treilea an, a câștigat o
promovare în prima divizie a Scoției cu o echipă tânără în care și-a pus încrederea. ,,A
fost despre construirea unui club, nu doar a unei echipe,”spunea Ferguson. Cu toate
astea, un conflict cu noua conducere a clublui dus la concedierea lui Ferguson. ,, m-a
învățat o lecție importantă. Înainte de asta, nu credeam că aș putea fi concediat,”
spunea el. Nu ar permite să se mai întâmple asta vreodată.

Aberdeen FC, un club mai puternic din partea de nord est a Scoției, imediat a
făcut demersuri să îl instaleze pe Ferguson ca manager. El urma să formeze o strânsă
legătură cu directorul clubului, Dick Donald. Posesiunea lui Ferguson la Aberdeen urma
să fie remarcabilă și cea mai de succes în istoria clubului și chiar și în istoria fotbalului
scoțian. Cu Ferguson la conducere, Aberdeen a câștigat trei titluri în divizia întâi, patru
cupe scoțiene, o cupă a ligii scoțiene și cupa europeană a câștigătorilor, învingându-i pe
giganții Europei, Bayern Munich și Real Madrid. Pentru aceste rezultate, regina Angliei
l-a numit pe Ferguson pentru Ordinul Imperiului Britanic.

Manchester United înainte de Ferguson

Fondată în 1878, United a câștigat primul titlu în liga engleză în 1908 și cupa FA
un an mai târziu. Pe baza succesului, în 1910, clubul s-a mutat la un stadion nou cu
80,000 de locuri, oficial numit Old Trafford, dar acum se fac referiri folosind numele
mic ,,treatrul viselor. ” United s-a chinuit să mențină succesul initial: clubul nu a mai
câștigat un alt titlu pentru peste 40 de ani.

După cel de-al doilea război mondial, clubul l-a numit pe Matt Busby noul
manager. Busby a negociat un grad mult mai mare de control decât le era permis
managerilor în mod traditional: el a fost asigurat că el va fi liber și că nu vor apărea
interferențe în afacerile echipei și a preluat controlul asupra selecței echipei, asupra
pregătirii și asupra transferurilor. A avut și efecte: Busby în final a adus înapoi titlul în
1952 și în mod gradual a introdus o generatie puternică de jucători tineri, formați
,,acasă”, cunoscuți drept ,,copiii lui Busby” în prima echipă.Deși, dezastrul a lovit
imediat ce clubul a mai câștigat încă două titluri de ligă în succesiune scurtă, când un
avion care transporta jucătorii United s-a prăbușit pe aeroportul din Munich. Șapte
jucători au murit, inclusiv Duncan Edwars, cel mai tânăr jucător internțional al Angliei.
Busby, care a fost grav rănit, dar care a s-a recuperat complet, era hotărât să
reconstruiască echipa United – și a dus la realizările din 1968, când United a devenit
primul club englezesc care să câștige cupa europeană.

Când Busby a plecat un an mai târziu, United a căzut într-o perioadă de declin,
dobândinsu-și demnitatea în anii 1980. Dar când United din nou s-a găsit în
retrogradare pentru patru luni în sezonul din 1986-1987, managerul Ron Atkinson a fost
disponibilizat. Situația pentru un nou manager nu părea promițătoare.

Ferguson la Manchester United

1986-1994: ,,United era genul de club la care ar fi trebuit să merg. Vechiul meu
șef la Aberdeen mi-a spus exact aceleași lucruri, spunea Ferguson despre sosirea sa în
Manchester în 6 noiembrie 1986. Imediat a realizat că avea o mare provocare în mâinile
sale. A găsit o echipă căreia îi lipsea partea de fitness, jucători vedetă care nu erau
renumiți pentru performanțe, dar erau pentru cultura băutului. Ferguson a vândut câțiva
jucători, inclusiv favoriții fanilor Paul McGrath și Norman Whiteside și a investit în
jucători tineri. ,,Am fost direct când am vrut să închei reputația clubului, spunea
Ferguson. El de asemenea a făcut schimbări în modul în care echipa de seniori era
condusă, introducând sesiuni intensive de fitness, traininguri detaliate legate de
poziționare și un nou cod disciplinar. Și a făcut eforturi să stabilească o atmosferă de
familie unde toată lumea de la jucătorul stea până la spălătorul de echipamente era
considerată o parte valoroasă a organizației United.

Noul manager imediat s-a axat pe revoluționarea programului pentru tineri,

despre care el credea că era doar o umbră a ceea ce se cerea de fapt. DE exemplu,
United avea doar patru asociați care lucrau pentru a identifica talenele tinere în zonă,
comparativ cu 13 la Aberdeen. Ferguson a constituit două noi centre de excelență și a
recrutat noi scouts, făcându-i să îi aducă cele mai bune talente. Unul dintre primii
jucători tineri identificați și recrutați a fost un băiat suplu de 13 ani, numit Ryan Giggs,
care avea să devină unul dintre cei mai mari jucători britanici din toate timpurile, jucând
întreaga sa carieră la club sub managementul lui Ferguson. Ferguson de asemenea a
făcut programul pentru tine al United să fie vizibil în organizație: de exemplu, el s-a
asigurat că jucătorii academici se încălzeau lângă jucătorii seniori în fiecare zi cu scopul
de a adopta o atitutine de un singur club.

Se părea că metodele lui Ferguson aduceau rezultatele la care suporterii sperau,

când, în al doilea său an, United a terminat a doua în ligă după dominanta Liverpool FC.
Cu toate astea, United s-a regresat din nou în sezonul următor și a terminat doar la
mijloc. Un rând ulterior de șase înfrângeri în opt meciuri i-a făcut pe fani să ceară
demisia lui Ferguson. Dar acesta avea suportul directorilor clubului United, inclusiv
suportul fostului jucător star Bobby Charlton și le-a răsplătit încrederea prin conducerea
United către victoria la o cupă engleză în câteva luni și, un sezon mai târziu, prin
câștigarea cupei europene învingându-i pe campionii Spaniei, Barcelona.

Ferguson a pus un pariu când a plătit 2.1 milioane de dolari pentru strikerul
francez Eric Cantona în 1993, un jucător cu reputația de a fi făcător de probleme
și indisciplinat. Ferguson a crezut că strikerul ar putea veni cu o doză mare de
încurajare. Când Cantona a fost suspendat pentru multe luni ca pedeapsă pentru
atacarea unui fan, Ferguson l-a vizitat în Paris pentru a-l asigura că a rămas o
parte valoroasă în planurile clubului. Abordarea lui Ferguson a avut efectele
așteptate: din prima zi, Cantona a ajuns la timp pentru activitățile clubului și a
stat până târziu la training pentru a-și perfecționa tehnica. El a devenit un
exemplu pentru alții în club, făcându-l pe Ferguson să îl numească căpitanul
echipei. În sezonul 1992-1993, Cantona a ajutat United să captureze titlul ligii pe
care îl urmărea din 1967. Și în anul următor, echipa lui Ferguson a luat cu asalt
un alt campionat EPL și a securizat o altă cupă FA.

1995-2001: În vara anului 1995, spre uluirea multor suporteri, Ferguson a

semnat transferul a trei jucători seniori favoriți ai fanilor – și nu a făcut nicio achiziție
majoră pentru a-i înlocui. În schimb, în ziua deschiderii noului sezon, șase din 13
jucători au venit din programul de dezvoltare a tinerilor, inclusiv David Beckham, Cary
Neville și Paul Scholes. Părea începutul unui dezastru total când United a pierdut cu 3-1
în fața Aston Villa. ,,Nu poți câștiga nimic cu copii. Este ceea ce a spus un respectabil
comentator tv în acea seară. Dar tinerii de la United și-au păstrat locurile, au câștigat
cinci meciuri la rând și au pornit să căștige titlul EPL de două ori la rând. Încercând să-și
întărească partea sa și mai mult în următorul an între o competiție și mai intensă acasă
și în Europa, Ferguson a cheltuit 46 milione de dolari pe trei jucători, inclusiv apărătorul
Jaap Stam din Danemarca și Swight Yorke din Trinidad, care a realizat un parteneriat
letal cu Andy Cole. Obiectivele lor au ajutat United să obțină încă un titlu EPL și să
câștige o cupă FA. Între 1995 și 2001, United era campioană EPL în cinci din șase
ocazii posibile.

Între timp, Ferguson și-a pus ochii pe un premiu și mai mare. În 1999, pentru
prima dată în opt încercări, United a ajung la finalul Ligii Campionilor. Clubul a înfruntat
campionii germani de la Bayern Munich, care au preluat conducerea după doar șase
minute. Văzând că trofeul este pierdut, Ferguson le-a amintit jucătorilor la jumătatea
meciului care era miza, spunându-le: ,,când acea cupă va fi prezentată să vă amintiți că
nici măcar nu puteți să o atingeți dacă pierdeți – veți pleca cu medaliile voastre de
pierzători, știind că cineva cineva care merge în spatele vostru va ridica cupa.” Un
jucător a spus mai târziu despre cuvintele lui Ferguson ,,unul dintre acele discursuri
inspiraționale care transformă fricoșii în învingători. “ Cum timpul trecea în a doua
repriză, Ferguson a lansat încă doi atacanți ca înlocuitori, dar United a rămas în urmă în
timp ce meciul a intrat în prelungiri. Cu mulți suporteri ai Bayern care deja sărbătoreau,
un corner al lui David Beckham a produs o încăierare în fața porții și Teddy
Sheringham, unul dintre înlocuitorii lui Ferguson, a reușit să egaleze scorul. Incredibil,
un minut mai târziu, un alt înlocuitor, Ole Gunnar Solskjaer, a dat gol după ultimul
corner al lui Beckham. Într-o deschidere de 107 secunde, United a obținut victoria din
ghearele înfrângerii: ,,Nu pot să cred! Fotbal! La naiba!” a fost tot ce a putut spune
Ferguson către camere în acel moment.

În mod dramatic, United a devenit prima parte de la o ligă majoră europeană

care să câștige tripla cupei europene, liga internă și cupa internă într-un singur sezon.
Ca recunoștință pentur rolul său în realizările United, Ferguson a fost făcut cavaler,
devenind Sir Alex Ferguson.

2002-2009. În spatele unor succese atât de spectaculare, Ferguson a anunțat

intenția sa de a se retrage după sezonul 2001-2001. Când Ferguson a discutat despre
retragere cu familia sa în timpul unui Crăciun petrecut acasă, el imediat a realizat că
făcea o greșeală. ,,Acea decizie era un dezastru. Nu eram gata să mă retrag,” spunea
Ferguson. Și așa a luat el cu entuziasm sarcina de a reînnoi echipa.

Ferguson deja îl vânduse pe Stam în 2001. A fost o decizie pe care Ferguson a

recunoscut-o ca fiind cea mai mare greșeală pe care a făcut-o de când venise la United.
,,el a suferit o operație în sezonul trecut și inițial nu mai părea la fel. Se poate întâmpla
cu o operație de acest gen. Apoi Lazio a venit cu o ofertă de 24 milioane de dolari, așa
că l-am vândut. S-a demonstrat că a fost o mare greșeală, pentru că el a jucat în top
pentru încă șase ani, a explicat Ferguson. În 2003, de asemenea, l-a vândut pe
Beckham. Ferguson a maturizat cariera lui Beckam și l-a ghidat să devină un membru
cheie în echipă. Deși, după încă un sezon în care United a obținut titlul, Ferguson a
simțit că era timpul să îl lase pe Beckham să își realizezr cariera în altă parte. Real
Madrid l-a cumpărat pe Beckham pentru 46 milioane de dolari.

Ferguson a utilizat bine câștigurile de pe urma vânzării celor doi jucători. A

investit aproape 68 milioane de dolari în doi jucători promitățori: Cristiano Ronaldo în
2003 și Wayne Rooney în 2004, în timp ce Rooney devenea cel mai scump adolescent.
Dou-ul avea să devină o forță dominantă în EPL, dar au fost necesari câțiva ani să
ajungă acolo. United a îndurat trei sezoane fără să câștige titlul ligii (Arsenal și Chelsea
au reușit), fapt ce a dus la sugerarea că zilele bune ale lui Ferguson s-au sfârșit. Mai
multe vânzări au urmat. Când căpitanul united Roy Keane și-a criticat în mod public
colegii, Ferguson imediat a fost de acord să încheie contractul. În următorul sezon,
Ruud van Nistelrooy a lăsat de înțeles că dorea să plece și a fost vândut către Real
Madrid.

Astfel de plecări ar fi fost devastatoare pentru oricare alt club, dar United a
revenit la obiceiurile de a câștiga și a obținut titlul ligii pentru prima dată în trei ani, doar
să repede acea înfrângere în următorul an.Chiar și mai impresionant, în ultimul meci din
sezon, United a învins-o pe Chelsea în penalizări și a câștigat Liga Campionilor – al
doilea trofeu de acest gen sub conducerea lui Ferguson, solidificând poziția sa ca unul
dintre cei mai proeminenți manageri europeni. Ronaldo a obținut premiul FIFA ,,Ballon
d’Or,”, premiul pentru cel mai bun jucător al lumii. În următorul sezon, United a devenit
prima echipă din istorie care a câștigat trei titlturi englezești consecutive în două ocazii
separate.

2010-2012. În vara anului 2009 unul dintre cei mai devastatori atacanți ai United
părăsește clubul. Real Madrid a făcut tot posibilul să îl obțină pe Ronaldo, pe care
Ferguson l-a vândut în cele din urmă la suma record de 125 milioane de dolari. Clubul
s-a luptat să facă față echipei experiemntate a lui Chelsea și a ajuns pe locul doi în ligă.
Lipsa cumpărării de noi jucători i-a făcut pe suporteri să se întrebe de impactul
structurii capitalului clubului asupra perspectivelor viitoare. United a devenit privat în
2005, fiind cumpărat de Glazers, o familie de investitori americani, ca parte a unei
cumpărări ce a adus mai mult de 900 milioane de dolari datorie în balanța United. Cele
70 milioane de dolari ca rată a dobânzii datorată în fiecare an a mâncat o porțiune
semnificativă din banii lichizi ai United. Fanii îngrijorați și-au făcut cunoscută
nemulțumirea în timpul meciului de la Old Traffort, dar atât Ferguson cât și Gill au stat
în mod public în spatele deținătorilor.

Ferguson a devenit cel mai longeviv manager la United în timpul sezonului 2010-
2011, în care clubul dorea să mai câștige încă un titlu de ligă. El a sărbătorit cei 25 de
ani la club sezonul următor – o ocazie care, către marea sa surpriză, a fost marcată de
către conducerea clubul prin numirea unui stand din Old Trafford după manager –
pentru prim dată în istoria de 134 de ani a clubului.

Formula lui Ferguson

Gestionarea unui joc

Pentru un joc tipic de duminică după-amiaza, Ferguson și-a selectat echipa de

miercuri. ,,Dar noi niciodată nu dezvăluim echipa jucătorilor până în ziua meciului,” a
spus el. ,,ne gândim la media și la jucători. Și slujba mea este să ne dăm nouă cea mai
bună șansă posibilă de a câștiga meciul, așa că de ce ar trebui să ne alertăm
oponenții? Pentru un joc care începe la ora 3, noi le spunem la ora 1.”

În zilele dinaintea meciului, antrenorii veneau cu un plan tactic. ,,tacticicile se pot

schimba în funcție de echipa cu care jucăm,” spunea Ferguson. ,,tind să mă
concentrez pe unul sau pe doi dintre jucătorii oponenților-pe cei care sunt cei mai ușor
de influențat. Cine e tipul care vorbește în timpul loviturilor libere? Cine e tipul care e pe
minge tot timpul? Cine îi îndeamnă pe toți? În restul timpului mă concentrez pe propria
echipă.” El a adăugat: ,,vineri ne luăm jucătorii la o analiză video a oponenților: puntele
lor tari, punctele lor slabe, cum e probabil să fie echipa lor și așa mai departe. Sâmbătă
am putea să le dăm o altă versiune mai scurtă – doar pentru a recapitula ziua
precedentă.”

În noaptea de dinaintea meciului, echipa stătea la hotel și luau prânzul împreună

cu trei ore înainte de începere. ,, este interesant să vezi toți străinii stând împreună și
jucătorii britanici stând la altă masă. Asta nu se întâmplă pentru că există o divizie –
doar că jucătorii tind să migreze către familiaritate. Este fantastic să îi vezi că se
distrează, spunea Ferguson. După prânz, managerul vorbea cu jucătorii care nu
începeau dar care ar fi fost posibili să înceapă. ,,fac asta în mod privat. Nu este ușor,
dar fac asta singur. Este important. Am fost scos de la o cupă finală în Scoția ca jucător
la 1:50, așa că știu cum este, a admis el. ,,nici măcar nu sunt sigur ce cred ei, dar tind
să spun ,,uite, s-ar putea să fac o greșeală;-mereu spus asta-dar cred că asta este cea
mai bună echipă pentru azi. ,, încerc să le dau puțină încredere, spunându-le că este
vorba doar despre tactică și că sunt și alte meciuri mai mari care urmează. Într-o zi de
meci, Ferguson ar putea avea de la patru la șase astfel de discuții.

Apoi, el vorbea cu toată echipa. Lui ferguson îi plăcea să schimbe temele

discursurilor lui. ,,odată am auzit un antrenor începând cu ,,asta trebuie să fie a mia
discuție de echipă pe care o am cu voi” și a văzut un jucător răspunzând cu ,,și am
dormit la jumătate dintre ele!” Așa că îmi place să spun povești diferite și să îmi folosesc
imaginația. Dar în mod general, este despre așteptările noastre, despre încrederea în ei
și despre încrederea pe care o au unii față de ceilalți.“ ,,el mi-a dat un exemplu: ,,îmi
amintesc când am mers să îl văd pe Andrea Bocelli, cântărețul de operă. Nu am mai
fost la niciun concert de opera în viața mea. Dar mă uit și mă gândesc la coordonarea și
la munca de echipă, unul începe, altul termină, pur și simplu fantastic. Așa că am vorbit
cu jucătorii despre orchestră-cum ei sunt o echipă perfectă. “ Un cititor înrăit, Ferguson
a găsit inspirație în cărți despre Războiul Civil (una dintre marile sale pasiuni), biografii
ale liderilor politici, afaceri și sport inclusiv John F. Kennedy și Vince Lombardi, de
asemenea și alte lucrări despre istorie și politică. Și le-a permis jucătorilor să aibă un rol
activ în motivarea colegilor de echipă.”,,poți fi ajutat de unii dintre jucători. Bryan
Robson a fost un mare căpitan-el vorbea cu fiecare jucător,” spunea Ferguson. ,,asta
este briliant.”

Cele 15 minute de pauză între cele două reprize de câte 45 de minute ale
meciului a furnizat o altă oportunitate de a se conecta cu echipa. ,,poate sunt opt minute
între momentul în care vii prin tunel și între arbistrii care te cheamă înapoi pe teren, așa
că este vital să folosești timpul bine. Totul este mai ușor atunci când câștigi: vorbești
despre concentrare, despre cum să nu devină mulțumiți cu puțin și lucruri mărunte pe
care le poți adresa. Dar când pierzi, știi că va trebui să faci un impact.” Ferguson a avut
o abordare bună prin discursul său: ,,în ultimele minute ale primei reprize mă gândesc
la ce va urma să spun. Sunt puțin în transă. Mă concentrez.” Eu nu credea în a lua
notițe: ,,văd alți antrenori făcând asta, dar nu vreau să pierd vreo parte a meciului. Și
nu-mi pot imagina că intru în vestiar uitându-mă la notițe și spunând ,,oh, în minutul 30,
acea pasă pe care ai dat-o...nu cred că i-ar impresiona pe jucători.”

Deși presa l-a asociat pe Ferguson cu discursuri feroce, acesta preferă o

abordare mai variată:,,nu poți veni mereu tțipând și strigând”, spunea el. ,,asta nu
funcționează.” ,,dacă pierzi și Sir Alex crede că ai dat ce-ai avut mai bun, nu este o
problemă,” a admis fostul jucător Andy Cole, ,,dar dacă pierzi într-un mod slab...atunci
pregătește-ți urechile! Nu există grade de furie, nu există o scală: când își pierde
cumpătul, își pierde cumpătul. “ Cole a adăugat: ,,el se va face înțeles că asta nu este
ceea ce așteaptă de la United și apoi va trece peste.” ,,nimănui nu-i place să fie criticat,”
spunea Ferguson. ,,dar în vestiar este necesar să scoți în evidență greșelile. Fac asta
imediat după meci. Nu aștept până luni, o fac și este gata. Mă axez pe următorul meci.
Nu are sens să critici un jucător pentru totdeauna.” ,,niciodată nu poți ști ce urmează să
spună,” spunea Giggs. ,,Îmi amintesc că odată am pierdut în fața celor de la
Southampton deși am dat gol. Așteptam un discurs dur de după meci, dar el doar a
spus: ,,golul lui Ryan ar fi putut să câștige liga pe diferență de goluri.”

Dacă United erau în urmă în ultima parte a meciului, Ferguson adesea își
îndruma oamenii înainte, încurajându-i să atace. ,,nu vrem să ne asumăm riscul prea
devreme,” a spus el, ,,dar dacă suntem în ultimele minute ale meciului, mergem înainte
și atacăm.” Cum meciurile United intrau în prelungiri, fanii și oponenții adesea contau pe
,,timpul lui Fergie”, așa cum au au poreclit cei din presă. –minute în plus adăugate de
arbitrii feroce pentru a-i oferi echipei lui Ferguson șansa de a da gol. Fenomenul a
apărut dintr-un singur joc ămpotriva Sheffield Wednesday FC în care opt minute în plus
le-a permis celor de la United să transforme scorul de 1-0 în victorie, lăsând-ul pe
managerul oponent fumegând. Un analist de la ziarul britanic The Guardian a sugerat
că United a primit în medie un minut timp suplimentar când erau în urmă la Old Trafford
față de când conduceau, dar oricare ar fi adevărul, alte meciuri jucate acasă de către
celelalte echipe nu au fost examinate. ,, tot ce fac este să mă uit la ceas să îl ajut pe
arbitru să ia cea decizia bună,”spunea Ferguson.

După meci, Ferguson a vorbit cu echipa și apoi a dat un scurt interviu. Prietenul
și colegul manager Jose Mourinho a afirmat că Ferguson era stăpânul ,,jocului second”
folosind media pentru a motiva echipa și pentru a începe ,,să joace următorul meci
înainte ca acesta să înceapă.” După obligațiile media, Ferguson de obicei încheia seara
prin servirea unui pahar de vin cu antrenorul echipei care a venit în vizită, în biroul său
din stadion. ,,trebuie să-ți scoți repede jocul din sistem, altfel devine o obsesie,” a spus
el. ,,câștig, pierdere sau retragere. Ne arătăm fața și ne păstrăm demnitatea. Noi
suntem Manchester United. ”

Gestionând un sezon
 Dacă United ar fi avansat în primele ture ale competițiilor de cupe interne și
internaționale, echipa ar fi putut cu ușurință să joace 65 de meciuri într-un sezon.
Menținân un nivel înalt de consecvență a fost o provocare pentru orice club. ,, Noi nu
începem pregătirea pentru presezon la 100 mile la oră,” a spus Ferguson despre
abordarea sa. ,,Noi facem o construcție graduală. Și noi nu suntem în mod normal cei
mai puternici în partea de început a sezonului, dar octombrie este de obicei o lună când
ne punem pe treabă. Mereu le spun jucătorilor, în fiecare sezon, că dacă vom câștiga
trei puncte până la anul nou, avem o șansă mare la titlu.”

Cererile de competiție pentru multiple trofee au însemnat ca Ferguson să facă

compromisuri. ,,Câteodată joc două jocuri pe viitor-îi pot lăsa să se odihnească pe
jucătorii cheie la un meci care ar putea fi mai puțin important. Acolo este un element de
risc făcând asta și se poate întoarce împotriva mea, dar trebuie să accept asta. Trebuie
să ai încredere în echipa ta.” O astfel de întâmplar enefericită a apărut în sezonul 2011-
2012, când Ferguson și-a pus baza în jucători mai tineri pentru stagiul de grupă din Liga
Campionilor pentru a-și ține jucătorii în formă pentru ceea ce el anticipa a fi o provocare
în a doua jumătate de sezonului-determinând United să iasă din competiția impotriva
echipei FC Basel. ,,Am făcut o greșeală,” a spus Ferguson. ,,Am jucat foarte mult cu
jucătorii tineri. Deși asta a funcționat în trecut am devenit neglijenți în jocul nostru anul
acesta. A fost un șoc, pentru că a fost doar a treia oară când nu ne-am calificat pentru
stadiul de knockout.”

Pe parcursul anului, sesiunile de pregătire erau axate pe repetarea de tactici și

abilități. ,,câțiva manageri sunt ,,manageri care fac pe plac.” Ei îi lasă pe jucători să
joace meciuri cu opt de o parte sau 10 de o parte. Dar aici, noi vedem sesiunile de
pregătire ca oportunități de a învăța și a improviza. Câteodată jucătorii pot gândi ,,iar
facem asta”, dar asta ajută să câștigăm. Mesajul este simplu: nu putem sta nemișcați la
acest club.” În loc să lăsăm asta în voia sorții, jucătorii United au fost de asemenea
făcuți să practice cum ar trebui să joace dacă un gol ar fi fost necesar să se dea în
zece, cinci sau trei minute rămase. ,,Noi exersăm pentru când lucrurile devin dificile,
așa că noi știm ce este necesar pentru a avea succes în acele situații,” a spus
antrenorul asistent Rene Meulensteen.

Ferguson a delegat multe din sesiunile de pregătire asistenților săi pe parcursul

anilor. El a explicat că făcând un pas înapoi i-a permis să observe mai bine jucătorii și
performanțele lor: ,,Ca antrenor pe teren, nu vezi nimic.” El a intrat pe teren pentru cel
puțin o parte din majoritatea sesiunilor de pregătire. ,,Tu observi când managerul vine
pe teren. Toată lumea este puțin mai înțepată,” a spus Giggs. În timpul sesiunilor de
pregătire, Ferguson și antrenorii asistenți au accentuat aspecte pozitive în ceea ce ei
vedeau: ,,Nu este loc pentru critici pe terenul de pregătire,” a spus el. ,,Pentru un
jucător –și pentru orice ființă umană – nu este nimic mai bun decât să auzi ,,bravo.”
Acesta este cel mai bun cuvânt inventat în sport. Nu trebuie să folosești superlative.”
 Pe parcusul sezonului, Ferguson a avut numeroase ședințe scurte și întâlniri cu
jucătorii în biroul din Carrington – unde sunt ilustrate duzine de poze cu căpitanii lui
Ferguson pe parcursul anilor – în hol, ăn cafenea, pe terenul de antrenament sau
oriunde oportunitatea putea să apară. ,,Unor jucători le place să aibă sprijinul
antrenorului,” spunea el. Natura de a manageria un club de fotbal a însemnat că duzine
de probleme puteau să apară în orice zi. Ferguson se mândrea cu abilitatea sa de a
lua decizii rapid și să treacă mai departe. ,,De ce să mă duc la culcare cu o îndoială?”

Problemele legate de disciplină pe sau în afara terenului erau în rândul acestora.

Când jucătorii intrau în probleme, Ferguson a explicat, ,,Noi îi penalizăm, dar păstrăm
asta în interior.” El a fost cunoscut să răspundă forțat când jucătorii violau standardele
pe care el încerca să le impună la club. Una din credințele lui Ferguson despre ce
însemna să gestionezi în mod efectiv echipa, el a explicat: ,,nu poți vreodată să pierzi
controlul-nu când ai de a face cu 30 de profesioniști de top care sunt cu toții milionari. Și
dacă cineva iese de sub controlul meu, sunt morți. "

Gestionând un club

Uitându-se la sezoanele sale cu United, Ferguson a fost cel mai mândru de

eforturile sale de a restabili programul clubului pentru tineri. ,,Primul gând pentru 99%
din noii manageri este să fii sigur că ei câștigă-supraviețuiesc. Ei aduc jucători
experimentați, de multe ori de la alte cluburi. Dar cred că este important să construiești
o structură pentru un club de fotbal-nu doar o echipă de fotbal. Ai nevoie de o fundație.
Și nu este nimic mai bun decât să vezi un jucător tânăr că reușește la prima echipă.

Găsind echilibrul potrivit în echipă între tineri și jucătorii experimentați a fost un

focus constant. Ferguson a deosebit trei tipuri de jucători, a explicat: ,,Jucătorii de 30
de ani și mai sus, jucătorii de la 23 de ani la 30 și tinerii care vin. Ideea e că jucătorii
tineri se dezvoltă și satisfac standardele pe care cei mai în vârstă le-au setat înainte.”
Gestionând procesul a presupus renunțarea la jucători. ,,Cel mai greu lucru este să
renunți la un jucător care a fost un mare om. Dar toate dovezile sunt pe terenul de
fotbal. Dacă vezi schimbarea, deteriorarea, trebuie să începi să te întrebi cum va fi
peste doi ani.”

În viziunea lui Ferguson, jucătorii s-au schimbat pe parcursul anilor. ,,Ei au trăit
vieți mai adăpostite, așa că sunt mult mai fragili acum decât acum 25 de ani.” El simțea
că și el s-a schimbat: ,,am fost foarte agresiv acum mulți ani. Sunt pasionat și vreau să
câștig tot timpul. Dar azi sunt mai moale-vârsta îți face asta. Și pot să mă descurc mai
bine cu jucătorii fragili acum.” Nu toți jucătorii erau fragili, desigur, și Ferguson a trebuit
să învețe cum să se poarte cu jucătorii care, așa cum o spune el, ,,au un pic de diavol
în ei”: ,,Unul din jucătorii mei a fost trimis afară de câteva ori. El va face ceva dacă va
avea ocazia-chiar și în pregătire. Pot să scot asta din el? Nu. Aș vrea să scot asta din
el? Nu. Dacă scoți agresivitatea din el, nu va mai fi el. Așa că va trebui să accepți că
există un anume punct slab care este compensat de toate lucrurile bune pe care poate
să le facă.”

În timpul petrecut la United, Ferguson a lucrat cu cele mai mari staruri ale
lumii. ,,Le spun că munca grea este tot un talent,” spunea Ferguson. ,,Ei au nevoie să
lucreze mai greu decât oricine. Și dacă nu pot să aducă disciplina pe care o cerem aici
la United, ei sunt dați afară.” El a adăugat: ,,sunt interesat doar în jucătorii care vor cu
adevărat să joace pentru United și care, la fel ca mine, sunt ,,pierzători răi.””

Mai general, în sfertul lui de secol la United, lumea fotbalului s-a schimbat în mod
dramatic, de la mizele financiare implicate (cu toate consecințele pozitive și negative) la
știința care îi face pe jucători mai buni. Ferguson și-a extins în mod masiv angajații și a
numit o echipă formată din oameni de știință pentru a susține echipa de antrenare. El
putea vorbi cu entuziasm despre noua mașină vitamina D în vestiarul de la Carrington,
care îi putea ajuta să contracareze lipsa luminii soarelui în Manchester sau planul lui
pentru un nou sezon pentru a le da jucătorilor pauze de o săptămână în lunile de iarnă
pentrua-și redobândi vitamina D. Și a îmbrățisat descoperirile din șiința sportului pe care
jucătorii trebuiau să o evite prin alergarea pe distanțe mari în noul sezon (cum se făcea
în mod tradițional) și în locul focusului pe cursele de viteză și a susținut utilizarea de
veste cu sisteme GPS care permiteau o analiză a performanței fizice a jucătorului în 20
de minute după pregătire. ,, El a demonstrat ocapacitate enormă de a se adapta când
meciul se schimba, “ a concluzionat șeful executiv Gill.

Privind înainte

Cu o victorie în sezonul 2010-2011, United și-a securizat cel de-al 19-lea titlu de
ligă și a devenit clubul care câștiga cel mai mult din istoria fotbalului britanic – o
performanță remarcabilă având în vedere faptul că primul tiltu EPL câștigat de către
club a fost sub conducerea lui Ferguson în 1993. În 2012, United de asemenea a
cîștigat clasamentele cupei FA. În afara terenului, United a mers de la putere la putere.
United în mod constant a fost clasat în rândul celor mai importante echipe din lume în
anii recenți. Clubul era între cele mai cunoscute branduri și a raportat 660 milioane de
urmăritori din întreaga lume.

Venirea și plecarea rivalilor

Pe parcursul sfertului de secol petrecut ca manager al clubului, câteva echipe

rivale au provocat United-dar niciuna nu a reușit să țină pasul cu Ferguson și oamenii
săi pentru prea mult timp. În acest timp, cei patru rivali principali ai clubului în Anglia au
văzut un total de 48 de manageri.
 Liverpool FC. Când Ferguson a venit la United în 1986, Liverpool FC era cel mai
puternic club în fotbal, câștigând cupa europeană de patru ori și câștigând liga engleză
de opt ori în cei 11 ani anteriori. Ferguson a experimentat abilitatea celor de la Liverpool
când era manager la Aberdeen, când partea sa a fost învinsă cu 5-0 la cupa europeană
în 1980, cu fruntașul prin de abilități Kenny Dalgish. Dalgish și-a continuat succesul ca
manager la Liverpool în anii 1980, aducând încă două titluri de ligă. Dar de la începutul
anilor 1990, Liverpool nu a mai câștigat liga engleză. ,,Cea mai mare provocare a fost
să lovesc Liverpool și să îi înving, “ Ferguson a spus presei în 2002, adăugând: ,,și poți
printa asta.” Liverpool a colectat două trofee europene în anii 2000, dar nu au putut să
transforme acele victorii în succes susținut. Clubul a fostcumpărat în 2007 și a trebuit să
fie salvat de debitori în 2010 după ce s-au făcut niște mișcări regretabile piața de
transfer și au eșuat să se califice pentru Liga Campionilor.

Arsenal FC. La începutul anilor 2000, Arsenal părea a fi noul club al secolului.
Arsene Wenger a introdus tactici axate pe poesiuni și a modelat cu succes o echipă
formată din jucători tineri străini, cum ar fi Dennis Bergkamp și Thierry Henry și baza
engleză mult mai în vârstă și mai experimentată. Arsenal a câștigat liga în 1998 și din
nou în 2002, dar echipa a ajuns la adevăratul potențial în 2004, când Arsenal a
securizat titlul EPL rămânând neînvinsă. În această perioadă, rivalitatea dintre
Ferguson și Wenger și între ambele echipe de jucători, a fost intensă – ieșind în
evidență în câteva rânduri. Dar cu câțiva dintre jucătorii de bază ai Arsenal care plecau
pentru salarii mai mari în altă parte și Wenger rămânând la filosofia sa de a dezvolta
tinere talente în interios și doar utilizând resursele clubului, Arsenal nu a reușit să mai
câștige liga. Relația dintre Ferguson și Wenger părea să se fi înmuiat pe parcursul
anilor, cu ambii manageri apărându-se unul pe celălalt în mod public în fața criticilor
presei.

Chelsea FC. Deși nu era în mod tradițional o forță puternică în fotbalul

englezesc, norocul lui Chelsea s-a schimbat dramatic când bilionarul rus Roman
Abramovich a cumpărat clubul în 2003-și a demonstrat o bunăvoință fără precedent de
a finanța activitățile clubului din propriul buzunar. Între 2003 și 2011 Chelsea a cheltuit 1
bilion de dolari pe jucători noi. Clubul de asemenea l- a recrutat pe talentatul manager
Jose Mourinho. Investiția a avut efectul dorit: Chelsea a dominat fotbalul englezesc între
2005 și 2007, câștigând două titluri de ligă și cupa FA și nu a pierdut un meci acasă
pentru mai mult de patru ani.

Dar doar când se credea că Chelsea avea să conducă pentru următorii ani,
Mourinho a fost dat afară în septembrie 2007, după ce nu s-a pus de acord cu
proprietarul asupra stilului de joc al echipei și din cauza inabilității de a câștiga Liga
Campionilor, un trofeu pe care Abramovich îl dorea cel mai mult. În următorii patru ani,
clubul a angajat cinci noi managri – în ciuda încercărilor de a aduce un program pentru
tineri cu câțiva dintre cei mai buni jucători tineri ai Europei, un proiect pe care s-au
cheltuit 110 milioane de dolari, dar care nu a învins nicio echipă. În 2012, echipa
experimentată a lui Chelsea au obținut în final primul tiltu în Liga Campionilor după
miraculoase reveniri în turneu. În ligă, deși, clubul a terminat cu 25 puncte în spatele
United. Chelsea s-a mutat din nou agresiv pe piața de transfer, cheltuind 100 milioane
de dolari pe trei talente tinere.

Manchester City: United întotdeauna a avut râcă asupra rivalului local City, care
până în 2009-2010 nu a terminat mai susde locul 9 în EPL și care juca de fapt în divizia
a treia. Cu toate astea, venirea unui nou proprietar, bilionarul Sheik Mansour s-a
transformat într-un nou răsărit. City a cheltuit mai mult de 235 milioane de dolari pentru
noi talente în primul sezon după venirea lui Mansour. Apoi clubul l-a recrutat pe tânărul
și talentatul manager Roberto Mancini, câștigătorul a trei titluri de ligă italiene cu Inter
Milano, pentru a conduce căutarea lor pentru supremație internă și continentală. În
acest prim sezon plin, Mancini a cheltuit alți 240 milioane de dolari pe un mix de jucători
tineri și mai experimentați. Performanța City s-a îmbunătățit și clubul s-a calificat pentru
Liga Campionilor pentru prima dată în 2011.

În sezonul 2011-2012, City a capturat litlul ligii cu diferență de goluri în ultimele

minute ale ultimului meci- cu siuranță cel mai dramatic final al unui sezon pe care EPL l-
a văzut vreodată. Fanii City erau extaziați cu primul lor titlu în 44 de ani. ,, O altă zi în
istoria Manchester United, asta e tot ce a fost,” Ferguson a spus cu calm, ,,a creat o
dramă pe care doar United o poate produce. Cine ar fi crezut că Blackburn, fiind la
coada ligii, ar putea să ne învingă cu 3-2 la Old Trafford? Sau că Everton ar ține cu noi
când eram aproape de 4-2 cu șapte minute rămase?” El știa dinamica derby-ului
Manchesterului s-a intensificat, deși, și că aceasta este cea mai nouă provocare care
nu putea să lovească mai aproape de casă. ,, Încă mai am puțină furie în mine,
gândindu-mă cum noi am aruncat liga sezonul trecut. Motivația mea pentru jucători este
că nu putem să lăsăm City-ul să ne bată de două ori la rând.”

Real Madrid CF și FC Barcelona: În afara EPL, cele mai mari provocări ale
United erau giganții spanioli, Real Madrid și Barcelona. Strategia galacticilor Madridului,
numiți așa pentru valoarea jucătorilor pe care clubul i-a recrutat, i-a adus Madridului o
puternică creștere comercială. Cu Mourinho acum în funcție la Real Madrid și cu
Cristiano Ronaldo ca cel mai mare star, Madrid era un puternic concurent pentru titlurile
interne și pentru cele europene. Ferguson a reflectat asupra stilului lui Mourinho: ,,El
este foarte inteligent, are carismă, jucătorii joacă pentru el și arată bine. Cred că am
multe dintre aceste lucuri, cu excepția înfățișării lui. El are o încredere în el, spunând
,,bine, câștigă asta,” și ,,sunt cel special.” Niciodată nu aș putea veni să spun că vom
câștiga acest joc. Estepoate puțin din partea mea de scoțian?”

Barcelona, cu sprijinul academiei La Masia care a produs jucători de clasă

mondială, cum ar fi Lionel Messi, Andres Iniesta și Xavi și cunoscută pentru fotbalul
atractiv, a avut un rând impresionant de succese atât intern cât și în Europa, inclusiv
câștigând trei titluri de Liga Campionilor între 2006 și 2011-ultimul prin învingerea
United la final. Dar clubul se lupta acum cu datoriile și cu demisia antrenorului Josep
,,Pep” Guardiola, era neclar dacă puteau să își susțină succesul. ,,Guardiola este un tip
impresionant. El a adus schimbarea la Barcelona, îndemnând echipa ca întotdeauna să
lucreze din greu pentru a recupera mingea după câteva secunde de la pierderea ei.
Sunt dotați dar lucrează din greu. A fost o realizare fantastică. El a înălțat statutul
jucătorilor,” a spus Ferguson.

Următorul capitol al Manchester United

Cum Ferguson mergea mai departe pe teren în prima zi de pregătire pentru

2012-2013, salutând jucătorii și antrenorii pe măsură ce mergea, tot Carringtonul părea
plin de activitate. Ferguson era încrezător că echipa pe care a construit-o pe parcursul
anilor era capabilă să monteze o provocare puternică pentru trofee, dar și dornică să
adauge unul sau două autografe înainte de începerea sezonului.

Ryan Giggs, întorcându-se pentru recordul său de 23 de sezoane cu clubul a

spus: ,,Situația cu City este similară cu ce am înfruntat cu Chelsea acum câțiva ani. Am
trecut peste asta și am câștigat EPL-ul trei sezoane la rând. Managerul nostru mereu
face planuri înainte.” Șeful executiv Gill și-a oferit gândurile: ,,Este la ușa noastră din
spate și de aceea provocarea de la City pare imediată. Dar Barcelona este la fel o
provocare, pentru că Europa este o parte cheie a scopurilor noastre comerciale și de
fotbal,” a spus el. ,,Mereu sunt provocări, asta este frumusețea sportului de top.”

Un Ferguson optimist a fost determinat să facă tot ce îi stă în putere să câștige

titlul ligii engleze și să facă un succes în fotbalul european. ,,Niciodată nu spun că vom
câștiga liga, dar aș fi foarte dezamăgit dacă nu am lupta cu seriozitate pentru asta, ” a
reflectat el asupra provocărilor viitoare. ,,Și nu voi vorbi despre riscurile pe care le-am
luat în Europa anul trecut.” Dacă trecutul ar fi ceva ce poate fi depășit, el ar găsi o cale
să învingă ultimele provocări și să scrie un final glorios pentru viitorul capitol al United.
Cum ar putea Ferguson să conducă echipa sa către victorie din nou?

Întrebări

 Care credeti ca sunt principalele trasaturi ale abordarii lui Sir Alex Ferguson in
ceea ce priveste managementul unei echipe ? –300-500 de cuvinte
 Ce lucruri credeti ca pot fi transferate in managementul unei echipe de proiect ?
 200-300 de cuvinte
 Ce alte exemple de echipe (sportive sau nu) credeti ca mai pot fi surse de
inspiratie pentru un manager de proiect si cum ? 200 – 300 de cuvinte