Iubește-mă cum vreau eu!

Înțelegerea relațiilor între un

anxios și un evitant
 

Pornind de la teoria atașamentului și modul în care interacțiunea

copilului cu aparținătorul și-a pus amprenta asupra tuturor relațiilor
ulterioare, în acest articol vom discuta despre cum funcționează o relație
de cuplu între un anxios și un evitant.

Potrivit teoriei atașamentului există patru tipuri: securizant, dezorganizat,

anxios (dependent de iubire) și evitant (cel ce respinge iubirea). În timp ce
persoanele cu un tip de atașament securizant reușesc să stea departe de
relațiile toxice, persoanele cu tip de atașament anxios sau evitant caută tocmai
parteneri care au exact tipul opus de atașament. Cu alte cuvinte, un anxios o
să intre repetat în relații de cuplu cu un evitant și implicit un evitant o să caute
mai mult sau mai puțin conștient un anxios. Declarativ, ambii parteneri o să se
plângă de indisponibilitatea sau dependența celuilalt, cu toate că în realitate i-
au ales în acest mod cu un beneficiu clar, desigur nu și conștient.

În genere se consideră că evitantul, adică cel ce respinge iubirea, se teme de

intimitate, în timp ce anxiosului, adică dependentul de dragoste, îi este frică de
abandon.  În realitate însă, evitantului îi este frică de abandon, iar anxiosului,
deși paradoxal caută dulcegării, îi este teamă de intimitate.

Atât evitantul cât și anxiosul își doresc ca nevoile să le fie satisfăcute, însă
nevoile lor sunt ușor diferite. În timp ce anxiosul se agață de relație, caută
validare din partea partenerului și reasigurare, evitantul a învățat că este mai
bine să nu depindă de nimeni.

În realitate, nevoia de „intimitate” sau nevoia de „independență” nu sunt nevoi

reale, ci doar un soi de cerințe de acoperire. Astfel, nevoile reale sunt
manifestate într-o manieră împachetată, acceptabilă. Atât nevoia de intimitate
cât și cea de independență, în situația de față, sunt doar instrumente de
satisfacere a nevoilor reale, un soi de zone de confort care asigură persoana în
cauză că lucrurile sunt în regulă.
În cazul evitantului, acesta nu apreciază „independența” sau spațiul în sine, ci a
învățat din experiența de viață că e cel mai sigur să se bazeze doar pe propria
persoana, iar spațiul îi permite cadrul pentru asta. Așadar, în interacțiunea cu
un evitant, scopul în sine nu este îndepărtarea spațiului securizant și iluzia
independenței, și, cu atât mai puțin, supralicitarea intimității. Evitantul va
respinge orice tendință de „vulnerabilitate” sau „intimitate” indiferent de forma
în care îi este livrată, tocmai pentru că o percepe ca pe o suferință ulterioară.
Așadar, obiectivul este de a satisface nevoile actuale, astfel încât evitantul să
nu mai tânjească după independența și să câștige încredere în intimitate.

Intimitatea în sine nu îi sperie pe evitanți, ei își doresc apropiere însă se tem fie
că iubirea anxiosului îi va epuiza, fie că va fi abandonat când se va aștepta mai
puțin. Astfel, anxiosul se comporta ca și cum ar fi dependent de dragoste,
tocmai din prea puțină iubire de sine, motiv pentru care pretinde iubire din
partea altora și pare să-i epuizeze pe cei din jurul lor.

La rândul lor, evitanții când permit cuiva să pătrundă în lumea lor o fac pentru
că au încredere. Frica lor cea mai mare este că atunci când se bazează pe alții,
când devin vulnerabili și fragili, o să fie dezamăgiți. Evitanții nu displac
dulcegăriile, deși declarativ vor susține asta, ci urăsc falsitatea. Se tem că
atunci când își vor permite să fie vulnerabili partenerul va profita de situație,
părăsindu-i, lăsându-i în durere profundă. Mai mult, evitanții se tem că anxioșii
își vor exagera propriile trăiri, că vor exagera dependența.

Evitanții își doresc să verifice dacă partenerii sunt de încredere, nu că relația

este una în regulă. În plus, nu doresc să fie cei care trebuie să reasigure
partenerul că totul este bine. Cu toate acestea, în general evitanții sunt cei
percepuți ca fiind egoiști, în timp ce nevoile anxioșilor și comportamentul lor
de agățare este mai bine acceptat social. Realist vorbind însă, dependența
anxiosului de iubire este tot o nevoie egoistă. Ambii parteneri încalcă zona de
confort a celuilalt pentru a-și prioritiza propriul interes.

Anxiosul își dorește să fie asigurat că este iubit, evitantul își dorește să nu fie
epuizat de nevoile anxiosului.  Pentru ca relația să funcționeze evitantul își
dorește de la partener ca acesta să fie sigur, să îi ofere spațiu (nevoia lor de
siguranță). Partnerul poate face acest lucru prin constanță, calm, încredere,
sănătate mentală, și nu prin a pretinde anumite lucruri.

Anxiosul are în schimb nevoie de comunicarea, pe care o cere și o pretinde

mereu. De la  „mesaje zilnice” până la „spune-mi ce gândești” și „nu mă
iubești?” acest tip de comunicare îi asigură anxiosului iluzia intimității. Cu toate
acestea, acest comportament de control tipic anxiosului nu o să fie deloc pe
plac evitantului. Ce își dorește anxiosul este să știe că partnerul se gândește la
el, că își face griji și că totul este în regulă. Însă prin comportamentul de
control primește doar obligativitate și resentimente.

Pentru a se dezvolta și implicit pentru a „crește” evitantul trebuie să învețe să

le permită oamenilor să intre în viața lui, să fie vulnerabil. Anxiosul trebuie să
învețe să stea pe propriile picioare, cu alte cuvinte să-și crească stima de sine
și să învețe să se iubească.

Relațiile reprezintă unul din cele mai simple, dar controversate subiecte din
psihologie, după părerea mea. Există tone de informații și educație pe tematica
relațiilor, dar parcă tot mai singuri și neînțeleși ajungem să ne simțim. Unii nu mai
ajung să creadă în iubirea adevărată, alții n-au simțit niciodată ceva special pentru
cineva, iar unii chiar cred că o relație presupune doar satisfacerea nevoilor sexuale și
nimic mai mult. Dacă și tu te afli printre ei, vreau să știi că îmi pare teribil de rău
pentru tine și vreau ca în următoarele minute să îți ofer câteva informații dovedite de
studiile psihologiei științifice, în clarificarea concretă factorilor care determină sau
sabotează o relație. Pentru aceasta ne vom folosi de teoria atașamentului, examinând
cele trei stiluri de atașament existente.

Scopul acestor rânduri este de a te lămuri cu privire la manifestările comportamentale

ale partenerului tău, a factorilor care sabotează sau îmbunătățesc relația, precum și
indicații concrete prin care tu poți fi un partener mai bun pentru persoana iubită.

Ne propunem să învățăm cum putem detecta cele trei stiluri de atașament în partenerii
noștri și cum să putem răspunde nevoilor lor, astfel încât relația pe care o avem să
ajungă la pletitudinea iubirii, înțelegerii și satisfacției relaționale.
Identifică-ți stilul de atașament
Ca securizant te caracterizează fraza: “Mi se pare relativ ușor să mă apropii de ceilalți
și sunt confortabil în a depinde de ei și ei mine. De multe ori nu-mi fac griji că voi fi
abandonat sau că cineva poate să se apropie de mine.”

Ca evitant te caracterizează fraza: “Sunt oarecum inconfortabil în aproapierea

celorlalți. Îmi este greu să am încredere complet în oameni, greu să-mi permit a fi eu
însumi, ori să depind de ei. Sunt nervos când oricine devine prea aproape și, adesea,
partenerii de relație doresc să fiu mai intim decât mă simt confortabil.”

Ca anxios te caracterizează fraza: “Alții sunt reticenți să se apropie de mine pe cât de

mult mi-aș dori. De multe ori îmi fac griji că partenerul meu nu mă iubește cu
adevărat sau nu va dori să rămână cu mine. Vreau să fuzionez complet cu o altă
persoană și această dorință sperie uneori oamenii și-i alungă din viața mea.

1. Stilul de atașament anxios

îți place să fii foarte aproape de partenerii tăi romantici. Ai capacitate ridicată de
intimitate. De multe ori te temi, totuși, că partenerul tău nu dorește să fie atât de
aproape pe cât ți-ai dori tu să fie.

Relațiile tind să consume o mare parte din energia ta emoțională. Ai tendința să fii
foarte sensibil la orice mică respingere prin dispozițiile și acțiunile partenerului tău și,
deși știi că partenerul ține la tine și nu te-ar abandona, iei comportamentele
partenerului tău prea personal.

Experimentezi multe emoții negative în cadrul relației și te superi ușor. Drept urmare,
ai tendința să acționezi și să spui lucruri pe care ulterior le regreți.

Dacă îți dorești intimitate și apropiere (șanse scăzute în privința evitării intimității),
dar ai multe nesiguranțe cu privire la modul în care se desfășoară relația și puținele
lucruri pe care partenerul tău are tendința de a le îndepărta (șanse foarte mari la
anxietate în relație), probabil ai un atașament anxios.

2. Stilul de atașament securizant

A fi cald și iubitor într-o relație vine în mod natural pentru tine. Îți place să fii intim,
fără să fii prea îngrijorat pentru relațiile tale. Iei lucrurile pas cu pas atunci când vine
vorba de romantism și nu te superi cu ușurință în ceea ce privește relațiile.
Îi comunici în mod eficient nevoile și sentimentele partenerului tău și poți citi nevoile
emoționale ale partenerului tău și le poți satisface. Îți împărtășești reușitele și
problemele cu partenerul tău și poți fi acolo pentru el sau ea în momentele de nevoie.

Dacă te simțiți confortabil cu ideea intimității cu partenerul tău (șanse scăzute în

privința evitării intimității) și nu te obsedează prea mult lipsa capacității partenerului
de a te iubi înapoi (șanse scăzute de anxietate în relație), probabil ai un atașament
securizant.

3. Stilul de atașament evitant

Este foarte important pentru tine să îți menții independența și de multe ori preferi
autonomia față de relațiile intime. Chiar dacă vrei să fii aproape de ceilalți, te simți
inconfortabil cu prea multă apropiere și ai tendința de a-ți menține partenerul la
distanță.

Nu îți petreci mult timp îngrijorat pentru relațiile tale romantice, nu te preocupă
gândul de a fi respins. Ai tendința să nu te deschizi către partenerii tăi. Aceștia se
plâng deseori că ești rece emotional, ori că nu simt prezența și căldura ta. În relații, te
cuprinde neliniștea pentru orice semne de control sau încălcare a autonomiei de către
partener.

Dacă te simți inconfortabil atunci când lucrurile devin prea apropiate și intime și îți
valorifici independența și libertatea mai mult decât relația (șanse mari pentru evitarea
intimității) și nu ai tendința să îți faci griji pentru sentimentele sau angajamentul
statorniciei în relație a partenerului tău (anxietatea în relație e scăzută), atunci cel mai
probabil ai un stil de atașament evitant.

4. Stilul de atașament anxios-evitant

Dacă ești inconfortabil la ideea intimității și foarte îngrijorat de disponibilitatea
partenerului, ai o combinație rară de anxietate și evitare în atașament în același timp.

Doar un procent mic din populație se încadrează în această categorie. Dacă ești unul
dintre ei, îți sunt valabile atât informațiile despre stiluri de atașament anxioase, cât și
stiluri de atașament evitante.

Stiluri de atașament evitante

1. Trimite semnale mixte. Pare absent și rece, dar vulnerabil în același timp. Uneori e
foarte implicat în relație, iar alteori deloc. Poate spune lucruri intime precum „Când
ne vom muta impreună…” dar mai târziu acționează ca și cum voi doi nu ați avea un
viitor ca cuplu.

2. Își apreciază foarte mult independența. Privește dependența și „nevoia” de cealaltă

persoană ca o invadare a propriului spațiu personal, a intimității. Îți va aduce diverse
scuze când îl întrebi de ce e atât de absent, scuze precum jobul care îi ocupa atât de
mult timp, încât nu îi mai rămâne și pentru relație. Nu e gata să își ia angajamente.

3. Scoate la iveală diverse imperfecțiuni ale partenerului și le aduce ca argument

pentru caracterul disfuncțional al relației.

4. Fantoma fostului. Se gândește și idealizează o fostă iubire, decâzand foarte mult

relația pe care o ai tu cu el. Are predispoziție pentru relații care nu vor fi de viitor.
Evită contactul fizic: a împărți același pat, sex etc. Nu este prezent pentru tine. Tu
vorbești cu el, iar acesta se deconectează imediat.

5. Te devalorizează pe tine (sau partenerii precedenți), chiar și în glumă.

6. Utilizează strategii de distanțare emoționale sau fizice. Spre exemplu, nu vă vedeți

des, ori mențineți relația la distanță. Preferă să meargă în vacanțe singur. Subliniază
limitele relației. Nu va intra mult în sufletul și intimitatea ta și are pretenția ca nici tu
să nu intri în ale lui.

7. Are o viziune nerealistă cu privire la modul în care ar trebui să fie o relație. Se

minte pe sine gândindu-se că va găsi acea persoană perfectă într-o zi. Idealizează o
relație trecută, dar se îndoiește de calitatea relației actuale („Nu știu dacă voi mai
putea să mă simt din nou așa cum am făcut-o cu fostul meu”).

7. Neîncrezător. Are temeri cum că partenerul ar profita de el din diferite moduri:

sexual, emoțional, financiar etc. Are o vedere rigidă a relațiilor. Se bazează pe reguli
fără compromisuri (pe care trebuie să le respectați amândoi).

8. Are o preferință puternică pentru un anumit „tip” de partener. Este sigur că este mai
bine să locuiți în case separate sau să nu vă căsătoriți. Face afirmații mărețe precum
„Toate femeile / bărbații își doresc, fac spun X” sau „După ce oamenii se căsătoresc
sau se mută împreună, se vor schimbă în viitor.
9. Nu-și clarifică intențiile. Te lasă să ghicești cu privire la sentimentele sale. Are
dificultăți în a vorbi despre ce se întâmplă între voi.

Dacă aceste informații se potrivesc partenerului tău, se pare el are un stil de atașament
evitant. Acest lucru înseamnă că nu te poți apropia și avea momente de intimitate prea
ușor cu el.

Stiluri de atașamente securizante

1. Încredere și consecvență. Te poți baza pe ei, iar aceștia nu te vor dezamăgi.

2. Iau decizii cu tine (nu unilateral). Dacă e vorba despre mersul, calitatea și direcția
relației, securizanții vor aduce la cunoștință problemele precum și așteptările lor. Vor
să găsiți soluții împreună.

3. Vizualizare flexibilă a relațiilor. Nu au standarde rigide cu privire la cum ar trebui

să se desfășoare și să evoluezi relația. Poate lucre să o facă din ce în ce mai bună și
mai calitativă.

4. Comunică bine problemele relației. Nu au toane emoționale, ci sunt asertivi și

direcți cu privire la problemele pe care le aveți.

5. Pot ajunge la un compromis în timpul argumentelor. Nu țin scai să câștige o

dezbatere. Dacă au greșit, știu să recunoască greșeala simplu și onest.

6. Nu le este frică de angajamente pe termen lung. Pot fi fideli și iubitori în relația pe

care o au.

7. Nu văd relația ca o muncă grea, chinuitoare. Nu o văd nici ca pe o nevoie, nici ca

pe o povară. Pentru ei, relația e un mijloc de cunoaștere reciprocă și de a primi și oferi
iubire unei alte persoane.

8. Apropierea creează mai multă apropiere (mai degrabă decât distanțare). Dacă
lucrurile merg la următorul nivel, ei vor fi și mai motivați să vă îmbunătățiți calitatea
relației.

9. Ei sunt confortabili cu a vă prezenta prietenilor și familiei.

10. Exprima natural sentimentele în relație. Nu au mari rețineri.

11. Nu joacă jocuri. Nu recurg la joculețe de gelozie, ori șantajuri emoționale pentru a
te manipula pe tine în vreun fel.

Dacă recunoști aceste trăsături în partenerul tău, poți fi sigur că el are un stil de
atașament securizant. Astfel de oameni vor să fie ținuți aproape și nu sunt prea
sensibili la respingere. De asemenea, sunt buni comunicatori și știu să-și transmită
mesajul într-un mod simplu și onest.

După ce te apropii de cineva cu acest stil de atașament, nu mai trebuie să negociezi

intimitatea: vine în mod natural. Atributele lui vă conectează pe amândoi și cresc
calitatea relației. Îți ascultă punctul de vedere și încearcă să facă lucrurile să
funcționeze într-un mod care să fie acceptabil pentru amândoi.

Aceștia au o înțelegere înnăscută pentru ceea ce înseamnă un parteneriat romantic.

Pentru ei bunăstarea partenerului este bunăstarea lor și invers. Aceste calități vă
permit amândurora să fiți authentici și sinceri unul față de celălalt. Atributele
securizanților s-au dovedit a fi cei mai importanți factori care contribuie la fericirea și
bunăstarea generală a partenerilor.

Stiluri de atașament anxioase

1. Își dorește multă apropiere în relație. E posesiv și dorește să afle tot ce se întâmplă
cu tine și între voi doi.

2. Exprima nesiguranțele și îngrijorările cu privire la respingere. E foarte sensibil la

cei mai mici indici de respingere și îndepărtare.

3. Nefericit atunci când nu este într-o relație. Caută relațiile mult mai obsesiv decât
celelalte două stiluri de atașament.

4. Joacă jocuri pentru a-ți menține atenția/ interesul. Se folosește de diferite modalități
mai mult sau mai puțin etice pentru a te ține lângă el, a te manipula, a te face să îl vrei
doar pe el ori a îndepărta alte persoane care reprezintă un risc pentru relația voastră.
Nesiguranța lui e mai puternică decât angajamentul relației voastre.

5. Are dificultăți în a explica ce îl deranjează. Se așteaptă să ghicești. Nu știe să

comunice clar sentimentele. Crede că oferă mai mult decât tine și ar vrea ca tu să oferi
la fel de mult.
6. Devine, În loc să încerci să rezolvi problema dintre voi.

7. Are greutăți să nu facă lucruri despre sine însuși în relație.

8. Este preocupat de relație și pune partenerul pe un piedestal. Îl valorizează excesiv

pe partener și se poate devaloriza pe el însuși. Relația este printre principalele sale
preocupări.

9. Se teme că greșelile mici vor strica relația. Catastrofizează semnalele de îndepărtare

de la partener (supărare, nervi, nemulțumiri etc.) Crede că trebuie să muncească din
greu pentru a păstra interesul partenerului.

10. Bănuitor că partenerul poate fi infidel, deși nu are dovezi în acest sens.

11. Aduc aminte doar calitățile bune pe care le are partenerul.

12. Crede că partenerul este singura lui șansă de a experimenta iubirea adevărată, dar
la fiecare despărțire își dă seama că s-a înșelat.

13. Are credința că toate cuplurile au probleme și că tu te poți schimba. Crede cu tăria
cu relația poate fi îmbunătățită chiar dacă partenerul nu are aceste capacități.

Dacă recunoști aceste trăsături în partenerul tău, atunci acesta are un stil de atașament
anxios. Acest lucru nu este neapărat rău, atâta timp cât îți faci timp pentru a-i satisface
nevoile de apropiere.

Cineva cu un stil de atașament anxios își dorește intimitatea, dar este foarte sensibil și
la cea mai mică amenințare la pierderea partenerului. Uneori, aceste stiluri de
atașament anxioase vor interpreta acțiunile tale ca o amenințare la adresa relației.
Când se întâmplă acest lucru, ele devin inundate de reținere, dar le lipsește abilitățile
pentru a comunica suferința în mod eficient.

În schimb, recurg la șantajuri emoționale și la episoade pline de dramă. Acest lucru

poate crea un ciclu vicios, deoarece acestea devin și mai sensibile, distresul lor
devenind agravat.

Acest lucru sună descurajant, dar înainte de a renunța la acest partener, este important
să știi că, dacă ești suficient de sensibil și de răbdător pentru a-i calma temerile vei
câștiga un partener extrem de iubitor și devotat.
Odată ce ești receptiv la nevoile lui de bază pentru căldură și securitate, sensibilitatea
lui poate deveni un atu. Acest partener anxios va fi foarte binevoitor față de dorințele
tale și-ți va fi de ajutor și dedicat relației. Ba mai mult, va învăța, treptat, cum să
comunice mai bine temerile și emoțiile și va trebui să le ghicești din ce în ce mai
puțin.

Identifică mai ușor cele trei stiluri de atașament

1. Stabilește dacă partenerul caută intimitate și apropiere.

Aceasta este întrebarea numărul unu care trebuie să te preocupe cu privire la

partenerul tău. Toate celelalte trăsături și comportamente de atașament decurg din
această problematică. Dacă răspunsul este nu, poți fi sigur că partenerul are un stil de
atașament evitant. Dacă răspunsul este da, partenerul are un stil de atașament
securizant sau anxios.

Gândește-te la stilul lui comportamental. Întreabă-te: ce indică acest comportament

particular cu privire la atitudinea lui față de intimitate și apropiere? Face sau nu face
ceva anume pentru că vrea să minimizeze intimitatea, ori vrea să o maximizeze?

2. Evaluează cât de preocupat este de relație și cât de sensibil este la respinge.

Se rănește ușor de lucrurile pe care le spui? Este îngrijorat de viitorul tău împreună cu
el sau de faptul că nu îl iubești suficient pentru a-i rămâne fidel? Este foarte sensibil la
aspecte din relație care sugerează distanțarea, cum ar fi atunci când iei decizii care nu-
l privesc? Dacă răspunsul la aceste întrebări este da, este probabil să aibă un stil de
atașament anxios.

3. Nu te baza doar pe un simptom. Caută diverse semne.

E greșit să tragi concluzii generale cu privire la un singur aspect sau o întâmplare

luată izolat. Cu toții avem momente în care vrem să fim singuri sau momente în care
avem nevoie de cineva alături. Asta nu înseamnă că avem automat stiluri de atașament
anxios sau evitante.

Analizarea unui comportament, atitudinea sau credința cu privire la relație nu este

suficientă pentru a determina stilul de atașament al partenerului. Acesta este motivul
pentru care nu există o caracteristică generală care să stabilească stilul cuiva, ci mai
degrabă o combinație de comportamente și atitudini cu privire la relație. Cată să vezi
imaginea de ansamblu.
4. Evaluează reacția sa la o comunicare eficientă.

Acesta este probabil unul dintre cele mai importante moduri de a descoperi stilul de
atașament al partenerului. Nu te teme să exprimi nevoile, gândurile și sentimentele
partenerului! Ceea ce se întâmplă adesea în relații este că ne cenzurăm pe noi înșine
din diferite motive: nu dorim să părem prea sufocanți sau credem că este prea
devreme pentru a discuta subiecte mai profunde.

Cu toate acestea, exprimarea nevoilor și a sentimentelor adevărate poate fi un test util

al capacității altei persoane de a-ți satisface nevoile și a întări relația.

5. Ascultă și căută ceea ce nu spune sau ceea ce nu face partenerul.

Ceea ce nu este spus sau nefăcut de partener poate fi la fel de informativ ca ceea ce
face și spune. Ai incredere in instinctul tau. Trebuie să îți dai seama și de lucrurile
absente și care ar putea fi cauza pentru ele. Poate nu vorbește niciodată despre fostele
relații. Acesta e un indiciu bun cum că ar fi evitant. Poate că nu vorbește niciodată
despre sentimentele sale, indiciu cum că ar fi anxios.

Totodată, e indicat să observi comportamentul său și înafara relației voastre, în

relațiile sociale. Caută mereu să fie în compania altor persoane? Atunci poate că e
anxios. Nu are încredere în oameni și e mai mult solitar? Poate că e evitant. Adună
toate informațiile cu privire la personalitatea lui în toate domeniile vieții.

E greșit să te intereseze ce faceți voi doi doar în interiorul relației. Dacă ai o privire de
ansamblu asupra manifestărilor sale, vei putea face predicții accurate cu privire la
influența lui în toate ariile vieții tale. Dacă dorești să ai o relație serioase, pe termen
lung, inevitabil vei ajunge acolo.

Învață să diferențiezi între cele trei stiluri de atașament

Dacă este sicurizant, va înțelege și va face ceea ce este mai bine pentru a-ți satisface
nevoile și a ajunge la pletitudinea relației.

Dacă este anxios, vei servi ca un model al relației sănătoase. El sau ea va îmbrățișa
oportunitățile de a aprofunda momentele de intimidate și va începe să devină mai
direct și mai deschis.
Dacă este evitant se va simți foarte inconfortabil cu intimitatea crescută pe care o
aduce dezvăluirea emoțională și va răspunde într-un mod rece, distant sau absent.
Depinde de tine dacă reușești să gestionezi aceste reacții ale sale.