BIOLOGIA CONSTIINTEI

Freud si succesorii sai psihanalisti au impartit mintea umana in trei instante:

 Inconstient (Sine, Id), copil

 Constient (Eu, Ego), adult
 Supraconstient (Supraeu), parinte

Eric Berne le-a preluat si el, chiar daca le-a numit Copil, Adult si Parinte. Acest mod de a
intelege mintea umana sta la baza majoritatii formelor de psihoterapie. El a fost insa multa vreme
contestat de lumea stiintifica sau, mai degraba, privit cu suspiciune sau indulgenta. Motivul este
acela ca psihanalistii au incercat sa gaseasca legile care stau la baza functionarii mintii noastre
prin observatie clinica individuala, adica prin urmarirea proceselor mentale ale unor anumite
persoane, si nu prin experimente reproductibile sau cercetari riguros stiintifice. Ce-i drept,
psihologii de la sfarsitul secolului 19 si chiar cei din secolul 20, nu dispuneau de mijloace de
cercetare complexe care sa poata investiga sofisticata minte umana. Noile descoperiri din
neurofiziologie, neuropsihologie si informatica, precum si noile metode de a investiga activitatea
creierului si a tuturor neuronilor din corp (EEG, RMN Functional, TC functional, etc), au dus in
ultima vreme la intelegerea graduala a modului in care functioneaza mintea umana. Aceste noi
cercetari au demitizat mintea umana, au demonstrat ca ea nu este ceva metafizic sau ocult, ci este
pur si simplu rezultatul activitatii neuronilor, a celulelor responsabile cu transferul si prelucrarea
informatiilor din corp. Stiinta moderna a demonstrat fara putinta de tagada faptul ca ,,orice
psihologie este biologie!”. In spatele unor concepte abstracte si inefabile cum ar fi ,,constient”
sau ,,constiinta”, stau legi fizice, chimice si informatice.

INCONSTIENTUL

A avea o anumita informatie, inseamna a elimina o groaza de alte posibilitati. Aceste posibilitati
pe care le excludem atunci cand avem o anumita informatie au fost numite de catre Charles
Bennet ,,exformatie”. De exemplu: daca am primit informatia ca pixul se afla pe masa inseamna
ca am exclus posibilitatile ca pixul sa se afle sub masa, pe pat, langa dulap, in poseta, etc. In
schimb, informatia ca pe masa se afla pixul negru in conditiile in care nu aveam decat doua
pixuri, unul negru si unul rosu, este mult mai putin purtatoare de exformatie, adica de eliminare
de posibilitati. Cu cat un mesaj, o informatie, ne scapa de mai multe posibilitati, cu atat mesajul
este mai valoros, cu atat are mai multa informatie comprimata (exformatie). De aceea, o
informatie despre ceva din sine/mediu, este cu atat mai importanta cu cat alegerea se face dintr-o
masa mai mare de posibilitati, adica dintr-o cantitate mai mare de informatii despre sine/mediu.

In fiecare secunda simturile noastre sunt bombardate de 11 miliarde biti de informatie. Dintre
acestea, numai 10 milioane biti de informatie vor intra in sistemul nostru nervos, prin intermediul
simturilor noastre. Desi anumite informatii sunt existente in mediu, corpul nostru nu le percepe:
de exemplu noi nu avem informatii despre concentratia de azot in aerul din jur, sau despre undele
radio care ne traverseaza permanent. Alegerea informatiei care intra in sistemul nostru
1
Page

(eliminarea exformatiei) este stabilita de structura organelor noastre de simt, adica de anatomia si
fiziologia acestora.  Daca avem receptori care se depolarizeaza la un anumit tip de informatie,
atunci aceasta este introdusa in sistem, restul de informatie ramanand in afara sistemului.
Introducerea informatiei in sistem depinde insa nu numai de structura receptorilor nostri (de tipul
de informatie la care ei sunt sensibili), ci si de gradul de sensibilitate al acestora, de cat de intens
o anumita informatie ne depolarizeaza receptorii. Cu alte cuvinte, simturile diferitelor specii de
animale sunt construite genetic astfel incat sa trieze informatiile din exterior, sa introduca in
sistemul animalului acele informatii care sunt cele mai importante pentru supravietuirea lui, in
functie de fiecare specie in parte. De exemplu: pentru supravietuirea pasarilor sunt importante
informatiile despre magnetismul terestru, (caci altfel ele nu ar putea migra spre tarile calde si ar
muri de foame iarna, in absenta insectelor), asa ca simturile lor sunt ,,setate” sa transmita acest
fel de informatii in interiorul sistemului lor. In schimb, cartitele au o sensibilitate extrem de
scazuta la lumina, pentru ca supravietuirea in pamant nu este prea dependenta de astfel de
informatii. Pe scurt, informatiile care vor fi introduse in sistemul unei anumite vietuitoare sunt
alese pe baza importantei pe care acestea o au in functionarea ei, acest triaj fiind determinat
genetic pentru fiecare specie in parte. Structura si sensibilitatea genetica a receptorilor unei fiinte
vii stabilesc care informatii din exterior sunt importante pentru supravietuire si care nu.
Receptorii (anatomia si functionarea acestora) sunt primul nivel de triere a informatiei intr-un
organism viu.

Introducerea informatiilor in sistemul informatic al fiintelor vertebrate (sistemul nervos) consta

in propagarea unui mic curent electric de la receptori. Receptorii sunt prelungiri ale unor neuroni,
aflate la zonele de granite ale corpului cu exteriorul. Ei reactioneaza prin producerea unui mic
curent electric (numit potential de actiune) atunci cand se modifica anumite caracteristici ale
mediului cu care vin in contact: lumina, caldura, densitatea, campul magnetic, etc. Potentialul de
actiune se va propaga prin reteaua de neuroni (ca printr-un circuit electric) pana la anumiti
neuroni din creier, neuroni care reprezinta ,,puncte” pe o harta neurala a simturilor noastre. Este
ca si cum am avea in creier niste harti ale simturilor: o harta a pielii, una a auzului, una a
campului vizual,una a spatiului din jurul nostru, etc.De exemplu: daca simtim o intepatura la
varful degetului mare de la mana stanga, potentialul de actiune se va propaga prin diverse
,,circuite electrice” formate din neuroni, pana la neuronul aflat la varfului degetului mare de la
mana stanga a ,,homunculusui senzitiv”, adica a hartii in forma de omulet pe care o avem in
creier, si care este formata din neuroni , asa cum pixelii formeaza o imagine. Un punct luminos
in partea dreapta-sus a campului nostru vizual, va determina aprinderea neuronului aflat pe
aceleasi coordonate ale hartii campului vizual din creierul nostru, formata si ea din ,,pixeli” de
neuroni, etc.

In creier nu exista insa numai harti ale simturilor noastre, ale granitelor cu exteriorul. Exista si
harti ale interiorului corpului nostru. Neuronii care se aprind in zona hartilor ,,somatice interne”,
sunt excitati de potentiale de actiune care se formeaza la nivelul receptorilor interni, receptori
care produc si ei un mic curent electric, de data aceasta in functie de modificari ale mediului
intern, ale interiorului organismului. La om, marea majoritate a ,,hartilor somatice interne” se
afla in talamus si intr-o zona cerebrala numita ,,insula”. Informatiile percepute din interiorul
organismului, de la organele interne, sunt mai difuze (hartile cerebrale somatice au mai putini
,,pixeli” neurali), dar dau informatii despre mai multe modificari din corp (au receptori mai
diversi ca structura): de exemplu dau informatii despre ph, nivelul glicemiei, nivelul tensiunii
2
Page

arteriale, nivelul diversilor hormoni, temperatura, osmolaritate, etc

Cum toti receptorii se afla de fapt in interiorul sistemului nostru, (fie la granitele corpului cu
exteriorul fie intern propriu-zis, la nivelul organelor si tesuturilor), informatia care se transmite
in sistem nu arata neaparat  ,,cum este exteriorul” ci  ,,cum sunt receptorii”, cum este corpul
nostru intr-un anumit moment. In fapt, informatiile prelucrate in sistemul nervos sunt informatii
despre corpul nostru, despre ,,starile” receptorilor nostri din organele de simt sau din interiorul
corpului, intr-un anumit moment.  Acesta este motivul pentru care o anumita stare a corpului
nostru nu da neaparat informatii corecte despre exterior. De exemplu: daca ne apasam globii
oculari, putem vedea niste pete luminoase desi in mod sigur nu exista lumina. Motivul este acela
ca, prin presiune, am depolarizat receptorii care in mod normal sunt sensibili la lumina, asa ca
informatia despre existenta luminii este doar o iluzie, adevarata informatie fiind aceea ca
,,receptorii care in mod obisnuit sunt depolarizati de lumina, in acest moment sunt depolarizati”.
In mod asemanator, in starile febrile receptorii nostri de frig sunt depolarizati, transmitandu-ne
astfel informatia falsa ca temperatura exteriorului este scazuta. Intelegem in acest caz ca este
ceva in neregula cu propriul nostru sistem, numai atunci cand cei din jur (sau termometrul) ne
spun ca de fapt temperatura din casa este mai mare decat cea pe care noi o percepem.

Informatiile introduse in sistem sunt prelucrate in proportie covarsitoare  ,,inconstient”, ceea ce

inseamna ca primim mult mai multe informatii decat credem sau suntem constienti ca primim.
De exemplu daca ne gandim un pic, observam ca primim informatii in orice moment (desi nu
eram constienti inainte de a ne focaliza atentia), despre ce simte degetul nostru mic de la piciorul
drept, ce tonus au muschii fesieri, cum simte abdomenul nostru centura, etc. Sau, daca ne uitam
pentru o secunda la varful aratatorului nostru apoi inchidem ochii si ne gandim, putem sa
,,constientizam” faptul ca , desi nu am realizat aceasta in timp ce ne priveam degetul, am
perceput si alte informatii din jur, de exemplu masa, tocul de ochelari, poate si podeaua, etc.
Aceste informatii intra in sistemul nervos in permanenta, dar raman inconstiente pana in
momentul in care mutam ,,lumina constientei” asupra lor.

Prelucrarea acestor informatii presupune ca, pe baza lor, sistemul nostru nervos inconstient sa
stabileasca niste reactii, anumite modificari ale sistemului, care sa ne ajute sa supravietuim. Cea
mai simpla forma de prelucrarea a informatiei este cea care are ca rezultat o anumita reactie
automata, congenitala (setata din nastere) a organismului, prelucrare pe care o numim ,, reflex”.
Reflexele sunt asigurate de legaturi directe si simple intre neuroni senzitivi ce aduc informatii de
la nivelul corpului, si neuroni motori ce transmit comenzi pentru un anumit tip de reactie, asa
cum este cazul reflexului de flexie a membrului la durere. (Daca atingem plita fierbinte, mana
noastra se va flecta automat, indepartandu-ne astfel degetele de plita incinsa). Reflexele sunt
legaturi prestabilite genetic intre neuroni senzitivi ce percep si transmit anumite informatii din
sistemul nostru (durere in mana dreapta, tensiune in tendonul ahilean, lumina puternica ce ne
impacteaza retina, cresterea glicemiei in sange, scaderea nivelului de oxigen in tesuturi, etc), cu
neuroni ce produc o anumita reactie, care va modifica astfel ceva in functionarea corpului nostru
( flexia unui membru, descarcarea de insulina, vasoconstrictie, etc), astfel incat organismul
nostru sa isi pastreze starea optima de functionare, sa supravietuiasca.  Legatura directa dintre
neuronii senzitivi (care aduc informatii in sistem) si cei motori (care transmit informatiile catre
organele efectoare determinand astfel o reactie), se face in structurile ,,inferioare” ale sistemului
nervos central, in maduva spinarii si trunchiul cerebral. Acest tip de prelucrare a informatiei
3
Page

este ,,inconstienta”.
Ceva mai complexe dar tot inconstiente, automate, sunt prelucrarile de informatie pe care le
numim ,,instincte” , si care constau in reactii mai complexe ale corpului (care apartin mai multor
sisteme din corp) la perceptia anumitor stimuli din mediu. Aceste reactii complexe sunt
numite ,,emotii” . De exemplu un stimul puternic auditiv ne produce frica instinctiva, un gust
amar ne produce dezgust, etc. Emotiile bazale sunt reactii automate complexe ale corpului (si nu
ale unui singur membru/organ), ca rezultat al anumitor perceptii. De exemplu frica (produsa sa
zicem de un zgomot foarte intens) determina vasodilatatie in muschi, vasoconstrictie in zona
organelor interne, tahicardie, cresterea metabolismului bazal, etc. Emotiile reprezinta tot o forma
congenitala de prelucrare a informatiei, de producere a unui anumit comportament ca rezultat al
perceptiei unui stimul, a unei informatii din mediu, astfel incat sa supravietuim.( Frica ne face
sa ,,fugim sau sa ne luptam” cu sarpele din drum, atractia fata de mancare ne face sa ne
indreptam catre ea, etc). Legaturile dintre neuronii care percep si aduc informatii despre stimuli
mai complecsi (de exemplu informatia ca exista un sarpe langa piciorul nostru) si reactiile
prestabilite genetic la aceste informatii (irigarea suplimentara a muschilor cu sange, cresterea
alurii cardiace, etc, astfel incat sa putem sa o luam la sanatoasa), se face in structuri ceva mai
inalte ale sistemului nervos central, de exemplu in amigdala cerebrala si hipotalamus. Aici
neuronii senzitivi sunt legati de neuroni ce determina (prin axul CHH), eliberarea de hormoni,
substante ce vor avea actiuni la nivelul mai multor organe si tesuturi. Si acest nivel de prelucrare
a informatiei este presetat genetic, este ,,inconstient” : de exemplu daca va treziti cu un sarpe
langa picior, va indepartati brusc, inima va bate mai tare, etc,  inainte sa constientizati ca sarpele
era de jucarie.

Prelucrarea inconstienta a informatiilor reprezinta modalitatea prin care starea

organismului este reglata permanent. Inconstientul stabileste cum sa ne schimbe propria
functionare astfel incat sa traim: ne regleaza nivelul glicemiei- de exemplu- dar numai folosind
rezervele déjà existente de glicogen din corp; scade eliminarea de apa prin vasoconstrictie pentru
a mentine tensiunea vasculara, dar nu ne asigura aport de apa din exterior, necesar pentru
mentinerea volemiei; ne contracta muschii astfel incat sa producem caldura folosind rezervele de
energie stocate déjà sub forma de acizi grasi, dar nu ne ajuta sa ne adapostim de frig.
Inconstientul regleaza functiile corpului nostru, stabileste cum sa transforme cantitatea de
energie déjà incorporata in corp in forme utilizabile, dar nu ne ajuta sa cautam in jur
energie asimilabila sau sa fugim din calea unui pericol. El ne produce reactii care sa scada
gradul de distrugere a sistemului (contractie, strangere, flexie), sau sa creasca gradul de
absorbtie a energiei nutritive (destindere, extensie) dar fara a modifica pozitia corpului
nostru in spatiu, ci numai pozitia membrelor in raport cu corpul. Inconstientul primeste
toate informatiile din interiorul corpului nostru si de la granitele lui cu exteriorul, dar prelucreaza
aceste informatii doar astfel incat sa ne regleze functiile sau postura organismului. Daca nivelul
de prelucrare a informatiilor ar fi numai cel realizat de inconstient, am semana cumva cu
plantele, am reusi sa adoptam reactii foarte limitate in raport cu mediul care sa ne asigure
supravietuirea: incorporarea hranei déjà disponibile noua (asa cum o planta trage apa pe
care noi sau Dumnezeu i-am pus-o la radacina), scaderea zonei de contact cu energia
agresiva (asa cum planta isi strange frunzele atunci cand asupra ei actioneaza o caldura
prea mare). Spre deosebire de plante insa, organismul uman este mult mai complex, adaugand
prelucrarii informatiei la nivel ,,inconstient” si alte tipuri de prelucrare informationala. Principala
4

functie operativa a inconstientului este cea de reglare interna a functiilor organismului pentru a
Page

supravietui, ceea ce presupune prelucrarea unei cantitati enorme de informatii: 10 milioane de

biti pe secunda. Aceasta informatie este selectata din cele 11 miliarde de biti de informatie care
ne impacteaza organele de simt, selectie care este rezultatul modului in care sunt structurati
receptorii nostri ca rezultat al selectiei naturale

CONSTIENTUL

Urmatoarea treapta de prelucrare a informatiei care intra in sistemul nostru nervos este
constientul.

1.Prima functie a constientului este cea de a tria cele mai importante informatii dintre cele care
ajung in  inconstient.

O noua ,,comprimare” a informatiei are loc la trecerea dintre prelucrarea inconstienta si cea
constienta a informatiei, adica la nivelul creierului superior. Constientul prelucreaza numai 16
biti de informatie pe secunda (numai in situatii exceptionale se poate ajunge la 40 de biti),
din cei 10 milioane biti de informatie care sunt adusi la nivelul creierului prin simturile
noastre si care sunt prelucrati de ceea ce numim inconstient. Alegerea informatiei care va fi
prelucrata constient este o mare provocare, caci ea contine o mare cantitate de exformatie, adica
10 milioane de biti ce intra in sistem. Cu alte cuvinte, informatia limitata de 16 biti este
rezumatul a 10 milioane biti de informatie, din care s-au selectat cei mai important 16 biti.
,,Importanti pentru ce?” -ne-am putea intreba. Care este criteriul de alegere, de selectie a celor 16
biti admisi in constienta din cei 10 milioane biti participanti ce ajung doar in inconstient?
Desigur, raspunsul este: cei mai important 16 biti de informatie pentru supravietuire. Dar cum
stabileste creierul care sunt cei mai important 16 biti din cei 10 milioane care au intrat in sistem?
Am vazut ca selectarea celor 10 milioane care intra in sistem din cei 11 miliarde care ne
impacteaza simturile este realizata de structura noastra genetica, adica de structura si
sensibilitatea receptorilor. Acesta este primul filtru informational. Care sunt insa regulile de
filtrare ale informatiei din inconstient astfel incat sa se selecteze cei 16 biti care ajung in
constient?

Primul criteriu de selectie este intensitatea stimulului, adica gradul de depolarizare (de aprindere)
al neuronilor de pe harta neurala a simtului respectiv.  Cu cat un stimul este mai intens, cu atat ne
produce o senzatie mai intensa si cu atat are mai multe sanse sa devina constient. Cu cat o
informatie depolarizeaza mai multi neuroni din harta cerebrala a unui anumit simt, cu atat ea are
mai multe sanse sa devina constienta. De exemplu: o lumina foarte slaba poate sa nu fie
constientizata; in schimb, un fascicul luminos intens este rapid constientizat, mai ales daca in jur
este intuneric. Altfel spus, constientul alege informatiile care produc cele mai intense ,,aprinderi”
neuronale. Constientizarea unei anumite informatii de la receptorii nostri, se numeste senzatie. In
fiecare moment creierul nostru primeste informatii de la receptorii degetului mic de la mana
dreapta- de exemplu-, desi nu suntem constienti de acest lucru. Daca insa unul dintre stimuli este
puternic, de exemplu simtim o scadere puternica a temperaturii la varful degetului, (se produce o
depolarizare intensa a neuronilor din scoarta cerebrala care reprezinta harta senzitiva a degetului
5

mic), vom avea ,,senzatia” de rece , vom fi constienti de informatiile pe care le transmit
Page

receptorii din acel deget. Cu alte cuvinte, cu cat un anumit stimul din exterior ne produce o
,,senzatie” mai intensa, cu atat informatiile despre el vor fi mai rapid constientizate. De altfel, in
stabilirea gradului de intensitate al unei stari comatoase, adica al pierderii nivelului de constienta,
intensitatea stimulului care produce activarea constientei este un criteriu important de diagnostic.

2. Memoria

Functiile si operatiile pe care le face constientul sunt insa mult mai complexe decat simpla triere
a informatiei. Desi prelucreaza numai 16 biti de informatie, modul in care constientul
prelucreaza aceasta cantitate mica de informatie, este mult mai complex decat prelucrarea
inconstienta care presupune in cea mai mare parte legaturi neuronale directe, presetate genetic.
Mecanismul principal de operare al constientului consta in stabilirea de legaturi intre neuroni
care nu sunt conectati congenital, din nastere.

Perceptiile stimulilor din jur (lumina, caldura, densitate, presiune, etc), reprezinta aprinderea
anumitor ,,pixeli” de neuroni care formeaza hartile cerebrale ale simturilor noastre. Perceptia
constienta a unui obiect presupune insa ansamblarea pixelilor neurali din toate hartile senzoriale
care au fost activate in prezenta unui anumit obiect, determinand astfel integrarea modului in
care se simte la pipait, se miroase, se vede, se aude, acel obiect . Copilul mic are tendinta de a
experimenta un obiect cu toate simturile sale si de aceea , atunci cand intalneste un obiect
necunoscut (de exemplu un creion) , il priveste din toate partile , il scutura sa vada daca produce
zgomot , il baga in gura (incearca sa il guste) sau chiar in nas. Inregistrarea informatiilor despre
acel obiect reprezinta tot informatii despre interiorul corpului nostru, mai exact despre ce
receptori se depolarizeaza in prezenta acelui obiect. Numai ca acele informatii, transmise de
catre toate simturile noastre, sunt integrate in constient, sunt ansamblate intr-un puzzle neural
(engrama neurala), puzzle caruia ii vom da numele acelui obiect. ( Legea lui Hebb: Neuronii care
sunt ,,aprinsi” in acelasi timp, se conecteaza.) ,,Un obiect este, in mintea noastra, un ansamblu de
neuroni corticali activati in prezenta acelui obiect, neuroni ce apartin diverselor harti ale
simturilor noastre, fiecare dand informatii despre luminozitate, contur, miros, textura, etc”.
(Crick &Kroch).

De exemplu daca spun miros acrisor, culoare rosie, textura fluida, gust usor astringent, probabil
ca ma voi gandi la vin. Cu cat integram mai multe informatii care intra la un anumit moment in
hartile noastre senzoriale, cu atat avem o sansa mai mare sa definim mai exact un anumit obiect.
Integrarea acestor informatii presupune ca neuronii aprinsi pe diversele harti senzoriale sa osileze
sincron. (,,De fiecare data cand un lucru determina  oscilatii neurale de 40 de hz, suntem
constienti de el, ni-l amintim. Exista permanent o armata uriasa de celule nervoase care oscileaza
in sincronie. Numai una dintre ele castiga la un anumit moment si devine constienta, apoi se
schimba. Restul se intrec intre ele pentru favorurile constiintei.“ Tor Norretranders, Iluzia
Utilizatorului). Ulterior, acesti neuroni se vor conecta intre ei pentru totdeauna, formand astfel
memoria de lunga durata a unui anumit obiect. Eric Kandel a demonstrat ca memoria de lunga
durata presupune conectarea durabila a anumitor neuroni, conectare care este produsa de secretia
unor proteine sinaptice, ce vor determina neuronii sa produca dendrite (prelungiri) catre anumiti
neuroni cu care se vor conecta durabil.  Neuronii care au oscilat impreuna vor forma un
anumit ,,model”, vor fi piesele de puzzle ale unei anumite imagini multisenzoriale, vor
6

constitui ,,memoria” unui anumit obiect. Odata constientizate, acele engrame (retelele de neuroni
Page

activate in prezenta unui anumit obiect) vor fi depozitate in memorie (in hipocamp), ca intr-o
,,arhiva”. Memoria le va contine la nivel inconstient, pana in momentul in care constientul le va
activa, le va selecta. Cu cat vor fi mai des activate aceste engrame, cu atat ele vor deveni mai
,,sensibile”, mai usor de activat.  ,,Engrama senzoriala” depozitata in memorie a unui obiect,  se
va imbunatati la fiecare reactivare prin introducerea de neuroni suplimentari in retea , adaugand
astfel tot mai multe amanunte, tot mai multe informatii despre acel obiect, odata cu experientele
in care acel obiect este perceput. De exemplu engrama senzoriala ,,cal”, va deveni tot mai
detaliata pe masura experienteilor noastre cu caii: cu timpul vom introduce in aceasta engrama
senzoriala si neuronii activati de mirosul lui, de placerea de a-l calari sau, dimpotriva de durere,
daca am fost loviti cu copita.

(Engramele senzoriale ale obiectelor se asambleaza la randul lor in engrame ale unor ,,peisaje”,
ansambluri sau situatii. Asa cum anumite perceptii senzoriale se asambleaza in engrama
senzoriala a unui anumit obiect, si engramele senzoriale ale obiectelor se asambleaza in engrame
complexe ale unor situatii. Atunci cand spunem ,,ma plimb in parc”, in mintea noastra se 
reactiveza ansamblul sensorial al ierbii, al copiilor, al cerului de deasupra,al vantului pe care il
simtim pe piele, al sunetului pasilor,  etc.)

O caracteristica foarte importanta a engramei unui obiect este aceea ca, odata formata, ea va
putea fi activata si atunci cand se vor aprinde doar cativa dintre neuronii corticali care au format-
o candva: de exemplu daca simtim miros de cal, se va activa in mintea noastra ,,engrama
senzoriala cal”, astfel incat ne va aparea si imaginea acestuia, si nechezatul etc. Integrarea
informatiilor senzoriale intr-o engrama senzoriala are marele avantaj ca acea engrama va fi
,,recunoscuta” si activata in totalitatea sa, atunci cand exteriorul va activa numai o piesa a
puzzle-ului senzorial din care este formata. Acest avantaj ne da sansa de a ,,gasi” hrana in jur,
chiar daca ea nu se afla la granita cu organismul nostru, nu ne este foarte usor accesibila. De
exemplu simtind mirosul de friptura (este activata doar piesa de puzzle ,,miros” a engramei
,,friptura”), chiar daca nu vedem mancarea, vom sti ca ea este acolo undeva, in apropiere, si ne
vom duce sa o cautam. La fel, un muget de caprioara sau doar urmele de copite observate de
stramosii nostri vanatori, i-au ajutat pe acestia sa plece in cautarea hranei. Engramele senzoriale
pe care le numim ,,obiecte”, rezultatul prelucrarii ,,constiente” a informatiei, ne-au dat deci
posibilitatea sa cautam hrana in jur si nu sa asteptam ,,sa ne pice in gura para malaiata”. Aceasta
abilitate este prezenta si la animale, caci si ele pleaca la vanatoare sau fug din calea unui dusman
natural, spre deosebire de plante care se ofilesc chiar daca au alaturi de ele o carafa de apa.

(Engramele senzoriale au insa anumite slabiciuni. Una dintre ele este aceea ca, pentru ca o
anumita informatie senzoriala sa activeze o engrama senzoriala, este absolut necesar ca acea
informatie sa fi facut parte din engrama. De exemplu membrii populatiei Me’en din Etiopia, care
locuieste numai in paduri, nu au o ,,harta vizuala”, o engrama vizula, pentru obiecte vazute de la
distanta. Atunci cand cercetatorii i-au dus in camp deschis si le-au aratat niste bivoli, acestia au
crezut ca sunt insecte -desi stiau cum arata bivolii, dar numai vazuti de aproape- pentru ca de la
distanta bivolii aveau contururi negre si mici, ceea ce  facea parte din engrama senzoriala pe care
acei oameni o aveau pentru insecte, si nu pentru bivoli. Un alt dezavantaj este acela ca engramele
senzoriale sunt formate din ,,piese de puzzle neural” care apartin mai multor engrame. De
7

exemplu culoarea ,,rosu” poate apartine si engramei ,,trandafir”, si engramei ,, tricou” sau celei
Page

care ii corespunde,,sangelui”. Activarea piesei neuronale ,,rosu”, poate deci sa activeze mai
multe engrame diferite, ceea ce ar pute fi o explicatie pentru faptul ca amintirile noastre sunt
deseori ,,gresite”. Este motivul pentru care, amintindu-ne de exemplu de un moment cand ne-am
taiat la deget, am putea sa ne amintim in mod eronat ca prietena noastra Ana era acolo in acel
moment, deoarece Ana poarta de obicei tricouri rosii, iar amintirea sangelui rosu care ne curgea
de la deget a activat si engrama Anei.)

Putem spune ca cel mai important scop al constientului este cel de a forma ,,engrame sezoriale”
ale unor obiecte, ajutandu-ne astfel sa cautam in jur obiectele necesare, chiar daca avem in acel
moment perceptii limitate ale acestora. Cu alte cuvinte ne ajuta sa invatam din propria experienta
de viata. Daca inconstientul reprezinta o prelucrare genetica a datelor bazata pe istoria speciei
noastre, pe legaturile neurale congenitale, constientul introduce noi date pe baza unor asocieri
neurale dobandite in propria experienta de viata. Memoria este modul in care programarea
mentala congenitala se upgrade- aza in cursul experientei de viata, iar formarea ei este o
capacitate a constientului. Acesta este motivul pentru care nu ne amintim nimic din ceea ce am
simtit in timpul unei operatii facute sub anestezie generala. 

3.Atentia

Chiar daca avem o engrama senzoriala déjà formata a unui obiect (acel obiect a fost candva
constientizat) iar acel obiect se gaseste undeva in jurul nostru, putem sa nu il observam, adica
putem sa nu focalizam lumina ,,constientei” asupra lui. Diferenta dintre obiectele la care nu
suntem atenti (si a caror perceptie ajunge in inconstient) si cele constientizate, este faptul ca cele
constientizate reactiveaza  ,,engrama senzoriala” corespunzatoare din creierul nostru. Cum obtine
un anumit obiect din jur ,,favorurile constiintei”? Pe ce criterii hotaraste constientul nostru sa
aleaga un anumit obiect pe care sa se focalizeze, o anumita engrama pe care sa o reactiveze la un
anumit moment, dintre multiplele engrame ale obiectelor din jur pe care le-a depozitat in
memorie? Cum se produce ,,abstragerea selectiva a informatiei” pe care o numim atentie?

1. a) Daca un stimul din jur activeaza puternic neuroni ce apartin unei anumite engrame,
atunci engrama va fi constientizata. De exemplu un obiect zgomotos activeaza mai puternic
neuroni din cortexul auditiv, unul stralucitor sau colorat excita multi neuroni de pe scoarta
vizuala, etc. De aceea copiii acorda o atentie preferentiala obiectelor stralucitoare si
zgomotoase. Cu cat un obiect stimuleaza mai intens simturile, cu atat are mai multe sanse sa
devina ,,constient”.
2. b) Cu cat o anumita engrama senzoriala cuprinde mai multe piese de puzzle senzorial
capabile sa declanseze instincte native, cu atat este mai rapid constientizata, adica reactivata.
Instinctele sunt acele modificari ale corpului nostru care il pregatesc pentru satisfacerea
necesitatilor necesare supravietuirii, sau indepartarea de ceea ce ne face rau. Cu cat
necesitatea este mai mare, cu atat vor fi mai rapid activate engramele senzoriale ale obiectelor
din jur care ne pot satisface necesitatea. De aici si expresia: ,,vrabia malai viseaza” sau vorba
de duh a invatatului chinez Lin Yutang: ,,Nici chiar omul cel mai dedicat spiritului nu poate
sa nu se gandeasca la mancare mai mult de 4-5 ore”. Oamenii insetati (mancasera gustari
sarate) care participau la un experiment, si-au amintit mai multe obiecte care aveau legatura
8

cu ,,a bea” (sticle, pahare, etc) din camera in care fusesera rugati sa astepte, in comparatie cu
Page
 cei carora nu le era sete. Daca ne este foame, vom constientiza rapid orice vitrina cu bunatati
pe langa care trecem. (De aceea nu este bine sa mergem in supermarket infometati!).
3. Pe baza capacitatii ,,engramei senzoriale” a acelui obiect de a produce emotii. Daca o
anumita engrama senzoriala a unui obiect contine neuroni a caror activare declanseaza o
emotie, atunci ea va fi activata mai rapid.

Constientul fiecarui animal are niste ,,engrame preformate genetic” , o preferinta genetica pentru
acele ansambluri de neuroni care sunt ,,engrama senzoriala” a pericolelor/ hranei  specifice acelei
specii de animal. De exemplu broasca percepe vizual preferential contururi mici, aflate in
miscare, caci acestea de obicei indica insecte (hrana), sau contururi mari, aflate in miscare, caci
acestea deconspira de obicei existenta unei berze( pericol). Asta inseamna ca neuronii care se
aprind in harta vazului sub forma de contur care isi modifica pozitia, intra mai usor in rezonanta,
activeaza engrame presetate genetic, determinand eliberarea de hormoni care produc modificari
ale organismului pe care le numim atractie/frica. Dar si engramele noi, formate in propria
experienta de viata si nu  ,,presetate genetic” , care au declansat emotii, vor fi mai rapid activate.
De exemplu daca aud un latrat, acesta va activa engrama senzoriala a cainelui. Daca aceasta
engrama a fost legata in istoria mea de viata de o emotie puternica (m-a muscat un caine candva),
atunci voi deveni mult mai rapid constienta de un latrat decat de mieunatul unei pisici.

4. Pe baza ,,intaririi” acelei engrame senzoriale in memorie. Cu cat o engrama este activata
mai des, cu atat ea se va activa mai rapid. Intr-un grup de oameni, atentia mea va fi atrasa de
o fata cunoscuta. Exista o legenda care spune ca aztecii, atunci cand au fost cuceriti de
conchistadorii spanioli, neintalnind in viata lor cai, (neavand o engrama senzoriala pentru
cal), nici macar nu ii observau pe spaniolii care veneau calare pe cai, acesta fiind unul dintre
motivele pentru care au fost cuceriti fara lupta.( Testele psihologice proiective se bazeaza pe
aceasta afinitate a constientului de a percepe preferential informatii care se regasesc in hartile
senzoriale cel mai des activate din creierul nostru.)

Observam deci ca focalizarea constientului, atentia, are tropism pentru stimulii care determina/au
determinat candva reactii inconstiente (senzatii, reflexe si emotii), dar si pentru obiecte ale
caror ,,engrame senzoriale”  determina sau au determinat candva astfel de reactii inconstiente.
Diferenta dintre prelucrarea constienta si cea inconstienta este aceea ca inconstientul prelucreaza
informatiile senzoriale individuale (de la fiecare simt in parte) si determina, prin intermediul
reflexelor si emotiilor o anumite reactii in interiorul organismului. Constientul insa prelucreaza
informatii venite de asemenea de la simturile noastre, dar el cauta in ,,arhiva de engrame
senzoriale” pe cea care contine  acea informatie semnalizata de organele de simt ( imaginea care
a continut candva acea bucatica de puzzle) si pe care o numim ,,obiect”. In functie de reactiile
inconstiente pe care acea engrama senzoriala le-a produs, in functie de memorie, acel obiect va
deveni mai rapid constientizat, ne va atrage mai mult atentia. In felul acesta nu este nevoie sa fim
din nou muscati de caine, ca sa ne ferim de el…

Informatiile introduse in sistem de catre receptori sunt o conditie strict necesara pentru
constienta, caci constienta este doar o treapta superioara de prelucrare a acelorasi informatii care
ajung in inconstient.  Stim déjà ca reducerea drastica informatiilor primate de la organele de simt
9
Page

duce la pierderea cunostintei: este ceea ce numim somn. Observatiile lui Antonio Damasio in
legatura cu bolnavii epileptici care, atunci cand isi pierd simtul somatic intern isi pierd
cunostinta, au demonstrat ca si  informatiile de la receptorii interni ai organismului sunt o
conditie la fel de necesara pentru constienta. Cu alte cuvinte, asa cum spunea Antonio Damasio,
constienta este constituita din 16-40 de biti de informatie prioritara, alesi dintre informatiile
despre exterior (simtul exteriorului) si cele despre interiorul corpului (simtul sinelui). In absenta
unuia dintre aceste doua tipuri de informatii, persoana isi pierde cunostinta.

E interesant de punctat faptul ca visele sunt o forma de constienta. Ele cuprind perceptii ale
exteriorului (chiar daca exteriorul din vis este o iluzie, pana la urma si perceptia din timpul starii
de veghe poate contine iluzii), precum si perceptii ale interiorului, ale sinelui (noi facem ceva in
vis, nu putem sa nu ne visam pe noi).

Constientul reprezinta deci o prelucrare superioara a datelor considerate mai importante, adica a
celor care determina sau au determinat candva in istoria noastra de viata reactii inconstiente
(senzatii, reflexe sau emotii) ale organismului. Aceasta prelucrare superioara are la baza
formarea de ,,engrame senzoriale”, adica ansambluri de perceptii simultane de la toate hartile
senzoriale si somatice, ansambluri pe care le numim ,,obiecte”.  Putem spune ca rolul
constientului este acela de a ne ajuta sa invatam din propria experienta de viata. Constientul este
modul in care se produce memoria, dar si modul in care ,,selectam” ceva din memorie. El
comprima toate perceptiile si informatiile percepute in decursul experientei noastre de viata in
diverse fisiere, dar si scoate din arhiva un anumit ,,fisier” intr-un anumit moment. Este- altfel
spus- utilizatorul mintii noastre: el creeaza si salveaza fisiere, si tot el le acceseaza. Daca am
compara mintea umana cu un computer, inconstientul ar reprezenta totalitatea datelor introduse
in sistem precum si algoritmii de programare, iar constientul ar reprezenta interfata pe care
utilizatorul o foloseste. (Iluzia utilizatorului, Torr Nordtranders). Iar daca am compara-o cu o
biblioteca, inconstientul ar fi reprezentat de toate cuvintele cuprinse in cartile bibliotecii, iar
constientul ar fi bibliotecarul. 

4.Imaginatia

O alta forma de prelucrare la nivel constient a informatiilor este ,,imaginatia”. Atentia introduce
si acceseaza informatiile din trecutul individului, din memorie, imaginatia formeaza ,,simulari”
ale viitorului, folosindu-se insa de aceleasi informatii din trecut, adica tot de memorie. 
Imaginatia presupune a modifica anumite ,,engrame senzoriale”  sau chiar a construi unele noi,
folosind piesele de puzzle ale perceptiilor din trecut . De exemplu putem sa ne imaginam un
elefant roz, desi nu l-am vazut niciodata. Pur si simplu modificam engrama senzoriala a
elefantului, inlocuind bucatica de puzzle a culorii gri cu una roz.

Imaginatia noastra, capacitatea de a reasambla din piese de puzzle disparate o anumita engrama
senzoriala noua, pe care nu am experimentat-o niciodata, are slabiciunile sale: nu putem folosi
piese de puzzle, perceptii pe care nu le-am trait niciodata. De exemplu nu putem sa ne imaginam
perceptia cu un simt pe care nu il avem: o persoana oarba din nastere nu poate sa isi imagineze
culoarea rosie, oricat de mult am incerca sa ii explicam cum se ,,simte” culoarea. In schimb,
10

putem sa formam engrame imaginative bune folosind indicatii despre piesele de puzzle care sa le
Page

includa, furnizate de alte persoane care au aceleasi simturi ca si noi. De exemplu putem afla cum
arata un animal pe care nu l-am mai vazut, daca urmam ,,instructiunile “ de compunere a
engramei senzoriale, furnizate de o persoana care l-a vazut. ,,Ca o caprioara” dar ,,cu gatul foarte
lung”, ,,inalta cat o casa”, ,,cu pete “, sunt instructiuni care ne ajuta sa alegem dintre propriile
noastre piese de puzzle senzorial, pe cele  cu care reusim sa formam o engrama imaginativa
destul de corecta a girafei.  De asemenea, desi nu am trait niciodata o scena de razboi, putem sa o
compunem din piese de puzzle existente in mintea noastra dar apartinand altor engrame: de
exemplu ,,miros de praf de pusca”, ,,imagini cu persoane ranite”,,, sunetul unei bubuituri”,etc.

In felul acesta putem face simulari ale unor situatii pe care nu le-am trait niciodata: putem sa ne
imaginam calatorind pe spatele unui elefant, scufundandu-ne cu un submarin sau pasind pe Luna.
Pentru o cat mai buna acuratete a engramei imaginate, este nevoie de piese de puzzle cat mai
potrivite si de o ansamblare corecta a lor. De exemplu pentru a putea sa-mi imaginez cat mai
bine cum e pe Luna, unde gravitatia este mult mai mica decat pe Pamant, ar fi bine sa integrez
piesa de puzzle care imi spune cum ma simt in apa, caci si in acest caz forta gravitationala este
mai redusa, multumita fortei lui Arhimede care actioneaza in sens opus celei gravitationale. Cu
cat avem mai multe piese de puzzle la dispozitie, cu atat putem ansambla engrame imaginative
mai bune. Altfel spus, experienta imbunatateste imaginatia.

Dar si cu cat avem mai multe indicatii despre modul in care trebuie ansamblata o engrama (cu
cat avem mai multe informatii de la persoane care au experimentat acele engrame senzoriale in
trecutul lor) cu atat vom forma engrame imaginative mai aproape de realitate, chiar daca nu le-
am experimentat niciodata pe propria piele. (De curand am vazut pe internet o discutie
interesanta despre legatura dintre compasiune si creativitate, discutie purtata de unele dintre
cele mai luminate minti ale omenirii: Dalai Lama, Eckhart Tole, David Sigel, s.a. Desi initial mi
se pareau cumva disparate cele doua notiuni, am inteles ulterior modul in care ele sunt legate.
Compasiunea, empatia, capacitatea de a fi legat de ceilalti, de a ,,simti cum simt ei” sau de a
,,gandi cum gandesc ei”, ne ajuta sa asamblam engrame la nivel imaginativ pe care noi nu le-
am perceput niciodata, sporindu-ne astfel imaginatia si creativitatea.)

Engramele senzoriale activate in mintea noastra, sunt inputuri de informatie care produc anumite
reactii si comportamente. Este valabil si pentru engramele imaginate, construite de catre noi
insine, caci si ele produc reactii si comportamente. In neurofiziologie s-a demonstrat déjà (prin
RMN functional) ca ,,imaginarea” unor actiuni determina activarea  acelorasi zone corticale care
se activeaza atunci cand chiar facem respectivele actiuni. Eric Kandel a demonstrat si el ca
antrenarea imaginativa in a canta la pian, modifica in acelasi fel cortexul motor corespondent
mainii , harta corticala a mainii, ca si exersatul in realitate. Acest lucru este folosit in recuperarea
medicala, pentru antrenarea imaginativa a unui membru imobilizat in scopul pastrarii tonusului
acestuia, in conditiile in care el nu poate fi miscat in realitate. Engramele imaginare construite
din bucati de puzzle perceptiv din trecutul nostru, au efecte asemanatoare engramelor produse
din ansamblarea unor perceptii ,,adevarate”, prezente sau trecute (din memorie), determinand
anumite reactii fiziologice, emotii si comportamente. Aceasta incredibila abilitate a creierului
uman poate fi folosita in vindecarea imaginativa a diverselor afectiuni somatice, in controlul
emotiilor, in perfectionarea unor abilitati, fiind fundamentul neurofiziologic al tehnicilor NLP.
11

Marele avantaj al imaginatiei este posibilitatea de a face simulari cu privire la viitorul nostru.
Page

Imaginandu-ne pe noi insine in toiul iernii, inconjurati de zapada si zgribuliti de frig, am inceput
sa ne construim vara sanie si iarna caruta, am invatat cum sa ne asiguram sanse de supravietuire
pe termen lung. Acest tip de ,,previziune” pare sa fie prezenta la unele animale. De exemplu
veveritele strang nuci cand se apropie iarna. Nu avem cum sa aflam daca ele chiar stiu ca vor sta
nemancate in toiul iernii, ca se imagineaza pe ele insele in viitor, cu burta goala si disperate in
mijlocul zapezii care a acoperit toate nucile. S-a descoperit faptul ca la veverite, odata cu
scaderea cantitatii de lumina a zilelor care se micsoreaza, creste secretia de melatonina (hormon
produs de glanda pituitara) care le determina acest comportament. Pentru a sti ca lucrurile chiar
stau asa, ar trebui ca, daca le-am injecta melatonina, sa observam ca ele incep sa adune gramezi
de nuci chiar daca este primavara, obtinand astfel dovada ca acesta este un instinct si nu
rezultatul unei previziuni, a unui exercitiu imaginativ. In sprijinul ideii ca si animalele pot forma
engrame imaginative, ar putea sta insa observatia ca uneori cainii viseaza si se misca in somn ca
si cum ar alerga dupa vanat… caci formarea de engrame senzoriale imaginative sta si la baza
viselor. Constientul nostru construieste in vis simulari holografice ale unor situatii complexe.
Intelegerea si amintirea viselor este importanta tocmai pentru ca acele situatii ipotetice au fost
alese si construite de catre constientul nostru din engramele depozitate in inconstient. Avea deci
dreptate Freud atunci cand spunea ca ,,visul este calea regala catre inconstient”.

5.Vointa sau intentia

Avantajul formarii ,,engramelor senzoriale”, a definirii obiectelor, este acela ca o anumita

perceptie care in mod normal nu ne-ar ajuta sa supravietuim, devine indicator al posibilitatii de a
gasi hrana, atunci cand aceasta nu ne este direct accesibila. De exemplu: desi inconstientul ne
cere sa nu ne miscam in arsita amiezii pentru a reduce productia interna de caldura, constientul
ne face sa fugim suportand un disconfort in plus, pana la primul copac care ne asigura umbra.
Inconstientul ne diminueaza actiunile consumatoare de energie atunci cand avem deficit de
resurse energetice (adica atunci cand ne e foame), dar constientul ne mobilizeaza sa plecam in
urmarirea unei caprioare, chiar daca – sau tocmai pentru ca- eram in deficit energetic.
Inconstientul ne face sa adoptam reactii/comportamente care sa ne ,,economiseasca” resursele
déjà existente, dar constientul ne face sa consumam resurse ca sa putem cauta resurse in mediu,
adica se opune reactiilor inconstiente de dragul unui viitor mai bun, de dragul supravietuirii pe
termen mai lung. Constientul este cel care ne determina sa facem eforturi pentru recompense
intarziate. Tot el ne convinge sa renuntam la o friptura apetisanta, daca stim ca ne face rau la
sanatate.

Urmarind activitatea electrica cerebrala a unor subiecti care au fost rugati sa isi miste degetul
atunci cand voiau ei, Benjamin Libet a demonstrat ca activitatea corticala ( potentiale EEG)
apare inainte ca persoana sa ia decizia de a-si misca degetul, cu 0,5 sec. (Actiunea intervine dupa
alte 0,2 sec de la decizie.) Acest lucru arata faptul ca ,,dorinta” apare inaintea ,,deciziei” si
aceasta inaintea actiunii. Inregistrarea EEG a aratat insa ca atunci cand subiectii ,,se razgandeau”
cu privire la o anumita decizie, aparea inca un potential EEG, care inhiba actiunea. Cu alte
cuvinte ,,constientul” are drept de VETO. El poate fi de acord cu emotia/senzatia, cu alegerea
inconstientului, si sa o lase sa ne comande un anumit comportament, sau se poate opune acesteia!
12

Este un supraveghetor al emotiei, pe care o poate inhiba in anumite circumstante, astfel incat
putem sa adoptam un comportament opus celui recomandat de emotie, de inconstient.
Page
De exemplu pot sa vad o friptura care este pazita de un dulau. In mintea mea vor oscila sincron
doua ansambluri de neuroni: unul care ma informeaza ca mi-e foame, ca exista o friptura in jur,
si ma sfatuieste sa intind mana catre ea. Alt ansamblu insa imi spune ca exista un pericol (dulaul)
si ca ar trebui sa fug. Pentru a avea sanse sa devina ,,castigatorul atentiei”, al constientei, un
anumit ansamblu de informatii trebuie sa fie ,,preferat” de constient. Aceasta preferinta este in
parte determinata genetic: frica este genetic mai puternica decat atractia. Dar si stimulii care
produc emotii/senzatii puternice (congenital sau in istoria noastra de viata) sunt preferati; un
caine foarte infometat (care simte o mare ,,atractie” pentru mancare), va alege sa riste si sa se
apropie de castronul unui dulau mai mare, lucru care nu se va intampla daca este satul.
Emotia/senzatia este deci o ,,recomandare” foarte puternica pentru constienta. Atentia, alegerea
informatiei aceleia inguste de 16 biti, se face pe baza capacitatii acelei informatii de a
determina cea mai puternica emotie/senzatie, iar comportamentul adoptat constient va fi
cel recomandat de emotia cea mai puternica. Emotia negativa/durerea este considerata
prioritara celei pozitive (,,omul are o predilectie pentru nefericire”….), dar emotia pozitiva
(atractia) creste proportional cu lipsa, cu nevoia. Vor castiga ,,fasciculul de lumina constienta”,
acele obiecte care ne ameninta sau cele care ne-ar putea satisface o necesitate foarte importanta,
cu atat mai importanta cu cat lipsa este mai mare, sau- altfel spus- cu cat suntem mai mult pusi in
pericol de absenta resurselor. Anecdotic vorbind, constientul meu va trebui sa decida care risc
este mai mare: cel de a muri muscata de dulau, sau cel de a muri de inanitie. Pentru a departaja
intre cele doua emotii contradictorii (frica de dulau si atractia pentru hrana), constientul
suprapune imaginatia, formarea de scenarii posibile in viitor, imaginandu-si ce as putea simti
daca m-as apropia si as fi muscata sau daca as pleca si nu as mai gasi hrana. Scenariile imaginate
vor produce si ele emotii, care vor putea sa contrabalanseze emotiile declansate de situatia din
prezent. Comportamentul dictat de constient poate fi cel recomandat de emotia cea mai puternica
declansata de instincte sau de propria experienta de viata, dar si unul total diferit, respectiv unul
determinat de emotia produsa de un scenariu ,,imaginat”.

Activarea voita a unor fisiere existente in memorie, ca si focalizarea atentiei asupra unor
perceptii care in mod automat nu ne atrag atentia, implica o ,,intentie”. Intentia presupune
a urmari un plan, a face eforturi pentru ca lucrurile sa mearga intr-o anumita directie, a te
opune intamplarii, mersului predeterminat al lucrurilor. Organismele vii pot fi considerate
sisteme energetic-informationale care au intentia de supravietuire. Legile universale ale
fizicii ne spun ca universul are tendinta la cresterea entropiei, adica la dezorganizare.
Singura exceptie in univers este fiinta vie, care are tendinta de a se opune entropiei, de a se
opune dezintegrarii sale, de a supravietui. Daca o piatra este nepasatoare in fata pericolului de
a fi lovita cu ciocanul, un om se fereste. Toate organismele vii (inclusiv o celula prelevata din
corp), incearca sa supravietuiasca, apropiindu-se de ceea ce o hraneste si indepartandu-se de ceea
ce o agreseaza. Putem spune deci ca orice organism viu are ,,intentia” de a supravietui, se opune
tendintei naturale a oricarei forme de materie de a se dezintegra. La organismele inferioare,
aceasta intentie se manifesta prin tropism, adica prin apropierea automata (determinata
genetic) a organismului de ceea ce il hraneste. Tropismul are ca si corespondent la
organismele superioare instinctele, atractia (dorinta) fata de obiectele care le pot satisface
necesitatile. Acest tropism este insa up-grade-at la nivelul prelucrarii constiente a datelor in
13

,,intentie constienta”, in vointa. Constientul poate fi de acord sau se poate opune atractiei
automate fata de ceea ce ne poate hrani, sau repulsiei/fricii automate fata de ceea ce ne poate
Page

rani/distruge. Atunci cand se opune emotiei automate, spontane, spunem ca are o anumita
,,intentie”, adica se opune mersului natural al lucrurilor, urmarind un anumit scop. Pentru a se
opune intentionat alegerii facute de inconstient, constientul acceseaza informatii din trecut si
construieste proiectii ale viitorului.  Capacitatea de a privi in viitor, de a imagina – pe baza
experientei, a memoriei- ce s-ar putea intampla pe termen lung daca am urma sfatul
emotiei/instinctului, este proportionala cu vointa unei persoane de a se opune acesteia. In
concluzie, vointa este direct legata de imaginatie, de proiectia viitorului. Persoanele cu
vointa sunt persoane care proiecteaza in mintea lor modul cum se vor simti daca vor obtine
ceva anume. Cei care ,,isi traiesc clipa”, care nu realizeaza prea des simulari imaginative ale
viitorului, engrame imaginative,  sunt persoane pe care le numim ,,lipsite de vointa”.

6.Formarea abilitatilor:

Reflexele conditionate, reprezentand upgrade-ari ale  reflexelor congenitale, sunt strict

dependente de constienta. O persoana aflata in coma va reactiona la un stimul dureros prin flexia
membrului, deoarece acesta este un reflex neconditionat, genetic. In schimb, daca are o fobie de
paianjeni, nu se va mai feri de un paianjen care o atinge, deoarece frica sau retragerea in fata
unui paianjen este un reflex conditionat, capatat in decursul experientelor de viata.
Conditionarea necesita in mod absolut necesar existenta constientei in timpul conditionarii, iar
conditionarea odata formata va declansa comportamentul conditionat numai daca persoana este
constienta.  In plus, asa cum a subliniat si Eric Kandel, o conditionare nu este posibila decat daca
stimulul conditionat il precede pe cel neconditionat (sunetul de clopotel din experimentul lui
Pavlov trebuie sa preceada aparitia hranei) iar acea asociere in timp trebuie sa se repete. (Coma
superficiala se caracterizeaza prin dificultatea de orientare in timp si spatiu.)  Constientul este
deci strans legat de notiunea de timp si spatiu. Inseamna perceptia sinelui separat de exterior si a
timpului care se scurge intr-un anumit fel: dinspre cauza catre efect.

Odata ce am invatat prin conditionare un anumit comportament, acesta va fi adoptat in

viitor fie constient (voluntar), fie inconstient (automat). De exemplu dupa ce am invatat sa
mergem pe bicicleta, vom putea sa folosim aceasta abilitate fara sa fim atenti, inconstient, caci
neuronii senzitivi care percep informatii despre dezechilibru, au format conexiuni durabile cu cei
motori care contracta musculatura necesara reechilibrarii. Aceste noi conexiuni durabile
constituie ,,memoria procedurala” sau ,,implicita” (Eric Kandel). Memoria explicita ( a unor
situatii, evenimente, persoane din trecut) si cea implicita ( modul in care putem sa efectuam ceva
automat, cum ar fi sa mergem pe bicicleta), pot fi activate voluntar, prin atentie ( ne putem gandi
intentionat la o persoana cunoscuta sau sa explicam cuiva cum sa mearga pe bicileta), sau
involuntar, prin experimentarea/perceptia unui stimul care activeaza engramele respective (de
exemplu ne suim pe bicicleta si mergem automat , sau vedem o fata cunoscuta si o recunoastem
automat, chiar daca ne-am dori sa nu o fi recunoscut). La fel ca si engramele diverselor obiecte,
engramele specifice abilitatilor se depoziteaza si ele in memorie, de unde vor putea fi accesate
automat (inconstient) sau voluntar (constient).

Inconstientul ne regleaza interiorul organismului, functiile sale, echilibrul intre diversele lui
14

organe astfel incat sa supravietuim cat mai mult cu ceea ce avem la un moment dat. La acest
nivel de prelucrare a informatiilor, functionam asemanator unor plante sau bacterii, modificandu-
Page

ne pe noi astfel incat sa supravietuim, sa ne prezervam energia. Constientul ne face insa sa

cautam in jur resurse sau adapost, ne up-grade-eaza inconstientul in functie de experientele
personale de viata . CONSTIENTUL COMANDA COMPORTAMENTELE IN LEGATURA
CU MEDIUL, CU EXTERIORUL, CU OBIECTELE DIN JUR, astfel incat sa cautam ceea ce
avem nevoie in mediul inconjurator sau sa fugim de ceea ce ne poate rani. El percepe modul in
care suntem afectati de exterior si stabileste comportamentele noastre in legatura cu exteriorul:
ne spune cum sa ne adapostim, cum sa cautam hrana. Corpul unui om inconstient poate functiona
atat timp cat altcineva ii asigura resursele si protectia; un om adormit sau aflat in coma
(inconstient) isi regleaza temperatura, alura ventriculara, respiratia, etc, dar nu preia hrana din jur
sau nu se apara. Un om/animal constient insa, va stabili cum sa se comporte in mediu, astfel incat
sa se hraneasca si sa se apere.

Nivelul de prelucrare constienta a informatiilor este caracteristic animalelor vertebrate.

Constienta presupune a stabili ca mediul este diferit de tine. Ea reprezinta ,,separarea” de mediu,
intelegerea faptului ca simtim intr-un anumit fel in functie de locul unde suntem si de obiectele
cu care venim in contact.

C.Constiinta

Se stie ca oamenii care stau fata in fata preiau limbajul corporal al interlocutorului.
Experimentele multor neurologi, (Stephanie Preston,Frans de Waal, Jean Decety, Vittorio
Gallese si Christian Keysers, etc) , au demonstrat ca, atunci cand privim persoane care
simt anumite emotii, in creierul nostru se activeaza aceleasi zone corticale care sunt active
si la cei pe care ii privim. Cu alte cuvinte, creierul nostru preia ,,engramele” active in mintea
celorlalti. Modul in care se intampla acest lucru este sediul multor speculatii metafizice/
religioase. In fapt, substratul biologic al interconectarii noastre cu ceilalti este reprezentat de
,,neuronii oglinda”.

Existenta neuronilor-oglinda in creierul uman a fost demonstrata de Giacomo Rizalotti de

la Universitatea din Parma.  Giacomo Rizalotti a observat ca, atunci cand un subiect doar
priveste pe cineva facand o anumita miscare, in lobii sai frontali corticali se activeaza
aceleasi zone care se aprind si atunci cand subiectul insusi face miscarea. Activarea acelorasi
zone corticale este produsa de aprinderea unor neuroni care se gasesc printre neuronii ce
comanda miscarea, si care se numesc ,,neuroni oglinda”, tocmai pentru ca ei reflecta
comportamentul neuronilor din cortexul unei alte persoane. Ulterior, Vilayanur Ramachandran ,
(neurolog, director al  ,,The Center for Brain and Cognition”  din cadrul Iniversitatii California
din  San Diego,) a observat ca neuronii oglinda se gasesc si in zona somato-senzitiva a creierului,
si ei se aprind atunci cand vedem pe altcineva ca a fost atins intr-o anumita zona de pe corp. Iata
deci ca neuronii oglinda se gasesc in toate zonele corticale, atat in cele motorii (responsabile cu
anumite miscari/comportamente), cat si in zonele somatice (responsabile cu senzatii) sau in cele
responsabile de aparitia emotiilor. Ramachandran considera ca neuronii oglinda au aparut acum
75 000 de ani, si aceasta deoarece in acea perioada din istorie omul a suferit o evolutie extrem de
accelerata, evolutie caracterizata prin folosirea focului, a uneltelor si limbajului. Motivul pentru
15

care Ramachandran leaga aparitia neuronilor oglinda de perioada istorica indepartata a omului in
care a avut loc cea mai rapida evolutie a abilitatilor sale, este aceea ca neuronii oglinda ii
Page

furnizeaza fiintei umane niste avantaje exceptionale:

1. Imitatia. Multumita neuronilor oglinda, oamenii au inceput sa imite comportamentul
altor fiinte umane. Din momentul in care oamenii au inceput sa se imite unii pe ceilalti,
evolutia a devenit  Lamarckiana ( pe orizontala, rapida) in loc de Darwiana (lenta, pe
verticala),  caci fiintele hominide imitau descoperirile accidentale pe care le faceau alti
hominizi. (Vilayanur Ramachandran) Cu alte cuvinte, din acel moment nu a mai fost nevoie
ca fiecare om ,,sa inventeze roata”: daca unul dintre oameni lua o piatra si lovea cu ea o nuca
de cocos care astfel se spargea, ceilalti ii imitau comportamentul.
2. Empatia. Atunci cand neuronii oglinda reflecta o emotie pe care o alta persoana o
traieste, numim acest fenomen ,,empatie”. Aparitia empatiei este un alt avantaj extrem de
important pe care neuronii oglinda l-au furnizat speciei umane, caci empatia este
propulsoarea sociabilitatii, principalul mecanism de supravietuire al umanitatii.
3. Introspectia. Ramachandran spunea in 2006: “Cred ca acesti neuroni (neuronii oglinda)
nu ajuta doar la simularea comportamentului altor oameni, ci pot fi indreptati catre interior ca
si cum am crea o reprezentare de ordinul doi sau o meta-reprezentare a proceselor proprii
minti. Aceasta ar putea fi baza neuronala pentru intropectie.”
4. Constiinta:

Morris Berman spunea:  ,,Constiinta inseamna a te privi pe tine din afara. In intervalul
cuprins intre 500 si 1500 d.C, descoperim o crestere accentuata si simultana a constiintei de sine
si a cantitatii si calitatii oglinzilor. (…)Eul este felul in crezi care te vad ceilalti”.

Imprumutarea ,,engramelor senzoriale” ale celor din jur, este modul in care ajungem sa ne vedem
din afara noastra, este premisa constiintei. Este ca si cum noi ne-am privi propria noastra
reflectie in ceilalti, ca si cum ne-am privi in oglinda. Aceasta capacitate a omului de a se privi pe
sine din afara, de a-si schimba sistemul de referinta dinspre interior catre exterior, este
demonstrata de posibilitatea noastra de a intelege diferit o imagine, atunci cand privim
contururile din afara sau dinauntru. (In imaginea alaturata, daca privim contururile din afara
vedem doua profiluri de oameni, daca le privim dinauntru vedem o vaza.)

A te privi din exterior (constiinta) este o treapta superioara de prelucrare a informatiei, si

ea are niste avantaje uriase pentru supravietuire, upgrade-and nivelul constientului.
Constientul da informatii despre modul in care corpul este afectat de exterior, constiinta da
informatii despre modul in care noi afectam exteriorul.  Constiinta ne-a ajutat sa intelegem
modul in care noi afectam exteriorul, modul in care noi putem schimba ceva din exteriorul
nostru: alte animale, peisaje, obiecte, semeni, etc.   Aceasta capacitate, constiinta, ne face sa
adoptam strategii de supravietuire mult mai complicate, pentru ca intelegand modul in care noi
afectam mediul putem face in asa fel incat sa-l schimbam pentru a ne deveni adapost sau a ne
furniza hrana; intelegand cum ii afectam noi pe ceilalti si ce isi doresc ei de la noi, putem adopta
acele comportamente care sa ne creasca sansele de a primi- la randul nostru- ajutorul lor.
Constiinta, capacitatea de a te privi din afara ta, este o treapta superioara a strategiilor de
supravietuire, un palier superior de prelucrare a informatiei.
16

Multumita constiintei, multumita intelegerii modului in care noi afectam exteriorul, am dobandit
capacitati sporite de supravietuire. In exemplul cu friptura pazita de dulau, inconstientul ma
Page

informeaza ca am nevoie de mancare si ca, in acelasi timp, ma aflu in pericolul de a fi muscata

de dulau. Constientul alege care dintre cele doua emotii-atractia pentru friptura sau frica de
dulau- este mai puternica. In schimb constiinta ma ajuta sa fac in asa fel incat sa imi rezolv
ambele interese: cel de a manca si cel de a ma proteja, sfatuindu-ma de exemplu sa distrag
atentia dulaului aruncandu-i ceva la distanta de friptura, astfel incat sa pot subtiliza hrana
si apoi sa fug. Desigur ca asta presupune a intelege cum functioneaza dulaul, ce anume il poate
indeparta de tinta mea; inseamna si a intelege cum pot eu sa produc acea modificare a mediului
care sa il atraga pe dulau in alta parte, si daca abilitatile mele sunt suficient de dezvoltate astfel
incat sa imi pot duce planul la indeplinire. Cu alte cuvinte constiinta ma invata cum sa fac un
ansamblu de mutari, asemanator unei strategii de sah, astfel incat sa imi pot indeplini scopul.
Neintelegand cum va reactiona oponentul la o anumita miscare a mea si cum pot sa il determin
sa faca o mutare care mie imi este favorabila, nu voi reusi niciodata sa castig. Mutarea punctului
de constientizare din interiorul meu catre exterior si din exterior catre mine, este o conditie
obligatorie pentru orice ,,strategie”. Este absolut necesar sa mut sistemul de referinta in
interiorul ,,adversarului”, sa privesc lucrurile din punctul lui de vedere. Mutarea focalizarii
din interiorul nostru catre exterior, in interiorul a altceva/altcineva, este premisa constiintei. Sa
ne vedem pe noi insine din exterior, sa intelegem cum este altceva/altcineva afectat de noi, cum
se simte el in prezenta noastra/ in urma actiunilor noastre, este ceea ce numim constiinta. Si este
extrem de importanta pentru supravietuire.

IMPLICATII SI SPECULATII

1.Primul nivel de prelucrare a informatiei este deci inconstientul, cel care stabileste cum sa ne
folosim energia disponibila din interiorul corpului nostru, astfel incat sa supravietuim cat mai
mult cu energia pe care o avem déjà incorporata. El inregistreaza informatii despre starea
corpului nostru la un moment dat si stabileste reactii foarte rapide ale organismului. Am putea
spune ca inconstientul traieste in prezent. Urmatorul nivel, constientul, stabileste cum sa cautam
energia disponibila din jur si cum sa fugim de cea agresiva. El presupune o raportare la viitorul
apropiat si implica in mod necesar un trecut, invatarea din experientele si informatiile anterioare
momentului prezent. Constiinta insa ne ajuta sa producem energie disponibila in jur, sa
influentam mediul pentru ca el sa ne-o furnizeze, sau pentru ca el sa ne devina adapost.
Rezultatele acestui mod complex de prelucrare a informatiei, a strategiilor dictate de
,,constiinta”, necesita ,,un timp de semanat, unul de germinat si unul de cules”….Constiinta este
cea care ne face sa amanam recompensa cel mai mult , care ne determina sa muncim azi de
dragul binelui din viitor. Strategiile dictate de constiinta (indiferent ca au ca punct de plecare
constientizarea modului in care noi influentam mediul sau pe ceilalti semeni), au in comun
timpul, intarzierea mare dintre un comportament si recompensa lui. Comportamentele dictate de
constiinta necesita o succesiune a evenimentelor, a informatiilor: informatii despre ceea ce am
nevoie (inconstient), informatii despre care sunt lucrurile/obiectele/persoanele care sa imi
indeplineasca nevoile (constient), si informatii despre cum pot sa imi produc acele lucruri sau sa
conving acele persoane sa mi le furnizeze. Constiinta recomanda actiuni care au consecinte ce
apar la distanta mare in timp. Ea este rezultatul ,,neuronilor oglinda”, a empatiei si introspectiei
pe care acestia ni le-au furnizat.
17

2.Constiinta ar putea fi asimilata cu ceea ce Freud considera a fi ,,supraconstient”. Incluzand

Page

intelegerea modului in care celelalte fiinte umane sunt afectate de catre noi, constiinta ar putea
sta la baza sistemului de valori sociale, a normelor, a moralitatii. Ea ne ajuta sa traim in societate,
sa adoptam comportamente care sa ajute grupul social, caci sociabilitatea ne asigura cele mai
mari sanse de supravietuire atat ca specie cat si ca indivizi. Am putea deduce de aici faptul ca
persoanele ,,fara constiinta”, persoanele care nu pun prêt pe modul in care actiunile lor ii
afecteaza pe ceilalti, au sanse mai mici de supravietuire pe termen lung. De altfel, in ziua de azi
predictia pentru rezultate bune la locul de munca, pentru capacitatea de a rezolva probleme si a
atinge scopuri, nu mai tine cont de IQ (indicele de inteligenta), ci de EQ (coeficientul de
inteligenta emotionala), adica este dependenta de abilitatea unei persoane de a intelege ce simt si
ce gandesc ceilalti. Cu cat o persoana are o constiinta mai dezvoltata, cu atat isi pune mai mult
problema asupra modului in care ea afecteaza mediul/ceilalti, din puncte de vedere cat mai
diverse si pe termen cat mai lung.

3.Ne-am putea intreba daca animalele sunt inconstiente, constiente sau daca au constiinta.

Nivelul de prelucrare a informatiilor de tip inconstient este prezent cu siguranta la plante. Ele au
receptori care percep schimbari din mediu care le afecteaza, si adopta comportamente care ,,scad
efectul distructiv al exteriorului” sau ,,determina incorporarea de substante nutritive”. (De
exemplu isi strang frunzele atunci cand sunt in bataia soarelui arzator, sau se orienteaza spre
soare atunci cand acesta le este necesar.)

Animalele vertebrate sunt cu siguranta ,,constiente”. Ele pleaca in cautarea hranei, se adapostesc
atunci cand vine noaptea sau iarna, adica stiu cum sunt afectate de catre mediu. In plus, ele pot
dezvolta reflexe conditionate, pot fi anesteziate total si dorm, ceea ce inseamna ca, in afara
acestor situatii, sunt constiente.

Constiinta poate parea prezenta la unele animale. Robin Dunbar a observat ca ,,dimensiunea
creierului depinde de marimea grupului social”, ca animalele sociale sunt mai destepte.  Oricum,
instinctul social pare sa fie punctul de pornire al constiintei, asa ca animalele sociale par sa aiba o
forma de ,,constiinta” sociala. S-a observat ca atunci cand una dintre maimute reuseste sa sparga
o nuca lovind-o cu un bat, si restul maimutelor incearca sa faca la fel. Cum imitatia este
dependenta de existenta neuronilor oglinda, am putea presupune ca si maimutele au neuroni
oglinda, adica premisa constiintei este déjà prezenta la simieni. Majoritatea animalelor nu au insa
nivelul de constiinta pe care il are omul, pentru ca ele nu sunt constiente de modul in care
exteriorul este afectat de ele insele. Pisoiul care se furiseaza nu face asta pentru ca se gandeste
cum si cand il vede soarecele. El se tupileste la pamant instinctiv, dovada ca pisicile fac asta si
atunci cand se joaca pur si simplu cu un ghemotoc de hartie. Nici cameleonul nu isi pune
problema cum arata el in peisajul de frunze, daca este vizibil sau nu; corpul lui se coloreaza ca si
mediul prin mecanisme automate bazate pe reflexia luminii. De aceea marea majoritate a
animalelor nici nu se vad in oglinda: nu se pot privi din afara.(Daca se uita in oglinda, o pisica nu
isi da seama ca pisica pe care o vede este ea insasi, ci crede ca este o alta).  In plus, prelucrarea
informatiilor la nivelul ,,constiintei” are ca rezultat adoptarea de comportamente cu consecinte la
distanta mare in timp ,iar acest tip de comportamente sunt greu de obtinut la animale. (De
18

exemplu soarecii pot fi invatati sa apese o clapeta care le furnizeaza mancare, numai daca
mancarea apare la maximum 9 secunde de la apasarea clapetei. Peste acest nivel de intarziere de
Page

aparitie a recompensei, conditionarea nu mai poate fi obtinuta.)

4.Cum se transmite informatia de la un creier la altul? Ce ii face pe neuronii nostri corticali sa
reactioneze la modul in care simte o alta fiinta umana? Speculatiile metafizice de tipul ,,campuri
morfice”, ,,constiinta comuna”, ,,retea de informatii”, sunt oare plauzibile?

Probabil ca cea mai plauzibila explicatie pentru transmiterea ,,la distanta” a informatiei,  nu are
legatura cu  ,,campuri” oculte, ci cu vazul (poate si auzul)! Toate experimentele care au
demonstrat existenta neuronilor oglinda aveau o premisa comuna: subiectii experimentelor
priveau pe cineva care, fie facea o miscare, fie era atins pe piele, fie experimenta anumite
senzatii. Altfel spus, s-ar putea ca aprinderea engramelor din cortexul unei persoane care priveste
o alta, sa fie rezultatul interpretarii informatiilor vizuale, a limbajului corporal al celeilalte
persoane. In acest scop, ar putea fi utile experimente care sa implice observarea zonelor corticale
care se activeaza la o persoana care se afla langa o alta care simte anumite emotii, dar fara ca
subiectul sa il vada sau sa il auda pe cel care traieste acea senzatie/emotie.

5.Lyn Margulis si James Lovelock considera ca Pamantul functioneaza asemanator unui

organism. Ei au sustinut teoria Gaia, adica ideea ca Pamantul este un organism viu care ne
contine, aratand faptul ca viul este necesar supravietuirii lui. (Plantele se hranesc cu raze solare,
materiale anorganice si dioxid de carbon, si elimina oxigen si substante organice. Aceste
,,eliminari” sunt hrana pentru animale, care vor elimina dioxid de carbon si substante organice,
hrana pentru plante, etc. In absenta viului, apa s-ar evapora, Pamantul nu ar mai avea atmosfera
si ar muri.) Margulis si Lovelock sustin si faptul ca au gasit suficiente dovezi care sugereaza
faptul ca organitele celulare care produc energie (mitocondriile din celulele animalelor si
plastidele din plante), sunt in fapt bacterii care traiesc in simbioza in interiorul unei celule. Cu
alte cuvinte si celulele sunt ansambluri de organisme care traiesc in simbioza. Asa cum spunea
Tor Norrtranders, viul pare a fi un sistem asemanator papusilor rusesti: organismele mari sunt
formate din ansambluri de organisme mai mici, acestea fiind la randul lor ansambluri de
organisme vii, etc.

Constiinta umana, intelegerea modului in care afectam exteriorul nostru si capacitatea de a tine
cont de acesta, ne va spori sansele de supravietuire pe termen foarte lung. Aceeasi informatie,
privita din sistemul nostru de referinta ca individ se numeste ,,constiinta” noastra, iar dintr-un
sistem de referinta extern noua,  poate fi numita ,,inconstientul” societatii, al viului, al
Pamantului, etc. De altfel societatile, grupurile sociale, functioneaza asemanator unor sisteme
informatice, la fel ca si un individ singular, producand anumite reactii in functie de informatiile
din sistem.  Prelucrarea informatiilor provenite din interiorul sistemului social care ne contine pe
noi ca indivizi, se va exprima in reactii ale organismului mai mare care ne contine, al societatii
umane, reactii care ne pot sustine sau- dimpotriva- ne pot amenda. Altfel spus, cu cat constiinta
noastra este mai dezvoltata, cu atat avem sanse mai mari sa avem un ,,destin” fericit.

6.Experimentele psihologice care au urmarit subiecti ce puneau bani intr-o cutie ca donatii pentru
diverse cauze, au demonstrat ca, daca deasupra cutiei in care se adunau donatiile exista o oglinda
sau un poster cu niste ochi care priveau catre donatori, suma de bani donata crestea simtitor… A
19

ne privi din afara noastra- in oglinda sau in ochii altora- este o modalitate de a ne dezvolta
constiinta. Oglinda- in ciuda prostului ei renume- este facilitatorul constiintei noastre… Iar cea
Page

mai buna oglinda din lume sunt oamenii din jurul nostru… Nu de alta dar, exact ca in Alba ca
Zapada, oglinda formata din semenii nostri vorbeste cu noi! Indiferent cat de frumosi sau de urati
ne vedem pe noi insine, ea ne spune cam cum suntem de fapt…

20
Page