Moara cu Noroc

Ioan Slavici

Ion Slavici, prozator ardelean și precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist,
un fin psiholog, ce pune bazele literaturii realiste cu tematică rurală. Creația sa stă sub semnul
realismului obiectiv, fiind o pledoarie pentru echilibru moral , iubire de oameni și înțelepciune.

Moara cu Noroc a apărut în volumul Novele din popor 1881, bucurându-se de o mare

apreciere critică din partea lui Titu Maiorescu și Eminescu, care recunoșteau meritul autorului
care s-a inspirat din viața proprie a poporului, și ne-a înfățișat ceea ce este, ce gândește și simte
românul.

NUVELA – este o specie a Genului Epic in proză, cu o acțiune și o construcție mai

amplă decât a povestirii. Conflictele și personajele sunt mai numeroase, accentul fiind pus mai
mult pe evoluția sau involuția lor decât pe acțiunea propriu-zisă.

Moara cu Noroc este o nuvelă psihologică. Analiza psihologică este caracteristica

fundamentală a literaturii realiste și reprezintă tehnica narativă prin care se analizează psihologia
personajelor – viața interioară, trăiri, gânduri, sentimente, dorințe. Prin introspecție analitică,
monolog, observație psihologică, confesiune, personajele realiste nu sunt idealizate ori
înfrumusețate ci au o viață interioară bogată ce le permite să oscileze între cinste și demnitate.

Nuvela e de factură CLASICĂ, cu o structura riguroasă, (17 capitole) prezentate în

manieră cronologică. Cele 17 capitole debutează cu un prolog (incipit)  care este rostit de
bătrâna mamă a Anei, ce are funcție de personaj raissoneur, fiind încadrată în tipologia
înțeleptului: „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția , ci liniștea colibei
tale te face fericit.” Acesta este un îndemn la cumpătare, la chibzuință și echilibru moral.

Nuvela se încheie cu un epilog (final), rostit tot de bătrână: „se vede că au lăsat ferestrele
deschise…simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat.” – denotă un destin tragic și
imposibilitatea sustragerii de sub tutela sorții.

Acțiunea se desfășoară la hanul Moara cu Noroc, aflată în valea dintre două drumuri, o
răscruce pe unde treceau negustorii de turme de porci, loc de afaceri și de comerț, un loc
binecuvântat care la început aducea bucuria și speranța prosperitații, ca apoi să se dovedească
fatal, schimbând în tragic soarta personajelor.
Moara este amplasat în loc pustiu, iar arendașul, un evreu, a construit o cârciumă la câteva sute
de metri de moară. Moara este binecuvântată de 5 cruci. Acțiunea se desfășoară pe parcursul
unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: Sfântul Gheorghe până la Paște.

Tema o reprezintă consecințele nefaste pe care setea de îmbogățire le are asupra individului,
hotărându-i destinul, pe măsura abaterii de la principiile morale fundamentale.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea personajelor, iar
descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale batranei)
la inceput si la sfarsit.

Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este detașat, imparțial, narațiunea fiind la pers-
III-a, dublată de punctul de vedere și intervențiile simetrice ale bătrânei.

Moara cu Noroc ne prezintă un Ghiță care evoluează spre un sfârșit tragic, iar degradarea sa
morală se realizează treptat. Motivația pentru faptele sale și-o găsește inițial în dorința de a
asigura un trai decent familiei sale „tot ceea ce fac e pentru voi” însă, neîncrederea în ziua de
mâine și sentimentul culpabilității îl determină să devină ursuz și violent.

Conflictul interior – este extenuant, manifestându-se prin exacerbarea simțurilor, prin somn
agitat. Ghiță suferă un proces de conștiință, se simte vinovat și este măcinat de remușcări „Iartă-
mă Ano…căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului”.

Drama lui Ghiță este pusă în evidență prin alternarea momentelor de sadisfacție diabolică în fața
banilor, cu cele de conștientizare a răului ireversibil. Destinul lui este unul tragic fiind ucis de
Raut care-i oferă astfel prilejul de a se întâlni prin moarte cu Ana.

Prin intenția moralizatoare, compoziția lineară și prin construcție asimetrică, nuvela Moara cu

Noroc este Realist-Psihologică.