Media şi drepturile copiilor

Acest manual a fost tradus în cadrul proiectului Phare 2003 „Campania de

Educaţie privind Drepturile Copilului”, finanţat de Uniunea Europeană şi
implementat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Lucrarea este publicată de UNICEF şi Media Wise şi fost tipărită în 200 de
exemplare cu acordul UNICEF România.
Acest manual a fost creat pentru a-i ajuta pe jurnaliştii care
realizează materiale despre copii să înțeleagă care sunt
drepturile acestora şi să încurajeze participarea lor în mass
media.

Manualul conţine idei şi provocări atât pentru jurnalişti, cât şi

pentru cei care vor să mediatizeze subiecte legate de nevoile,
problemele, realizările şi aspiraţiile copiilor.

Scopul său este de a determina o mediatizare responsabilă a

copiilor şi a modului în care comportamentul şi deciziile
adulţilor le influenţează vieţile. Manualul a constituit baza
programelor de formare pentru jurnalişti din întreaga lume,
organizate cu sprijinul UNICEF şi al Federaţiei Internaţionale
a Jurnaliştilor.

Realizat într-o primă variantă la iniţiativa UNICEF în 1999,

pentru a sărbători zece ani de la adoptarea Convenţiei ONU cu
privire la Drepturile Copilului, acest manual se bazează pe
experienţa practică a jurnaliştilor şi a fost realizat de către
MediaWise (fosta PressWise), organizaţie caritabilă londoneză
specializată pe probleme de etică jurnalistică.

Cercetare şi dezvoltare:

Prima ediţie: Mike Jempson & Denise Searle

A doua ediţie: Charlotte Barry şi Mike Jempson

MediaWise şi UNICEF îşi rezervă drepturile de proprietate

asupra conţinutului acestui manual. Cu toate acestea, materialele
pot fi reproduse în scopuri de formare sub rezerva menţionării şi
citării surselor.

Numar ISBN : 0-9547620-3-7

Publicat: Ianuarie 2005
 CUPRINS

Cum se foloseşte acest manual 4

Profesioniştii media şi drepturile copiilor 5
Copiii cu dizabilităţi 8
Copiii şi discriminarea 10
Copiii şi familia 12
Munca copiilor 14
Copiii şi conflictele armate 16
Sănătatea şi bunăstarea copiilor 18
Identitatea copilului 20
Opiniile copiilor şi libertăţile civile 22
Copiii aflaţi în sistemul de protecţie 24
Copiii şi media 26
Copiii în media 28
Educaţia 30
Copiii şi infracţionalitatea 32
Abuzul sexual şi exploatarea copiilor 34
Responsabilităţile statului 36
ANEXA 1: Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului 38
- rezumat realizat de un jurnalist 38
ANEXA 2: Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale ONU 45
ANEXA 3: O lume demnă pentru copii? 47
ANEXA 4: Principii şi ghiduri ale Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor
privind relatarea aspectelor în care sunt implicaţi copii 49
ANEXA 5: Ghidul Reţelei europene de comunicare despre sănătate
pentru corespondenţii specializaţi în domeniul sănătăţii 51
ANEXA 6: Un calendar de „ocazii” 52
Anexa 7: Contacte internaţionale utile 54
Cum se foloseşte acest manual

Profesioniştii media se află într-o postură care le permite să

menţină drepturile copiilor pe agenda de ştiri, dacă eforturile lor
sunt concentrate în vederea protejării acestor drepturi şi a
semnalării acelora care nu îşi respectă responsabilităţile pe care
le au faţă de copii.

Acest manual este menit să consolideze înţelegerea drepturilor

copiilor de către jurnalişti şi să le ofere sugestii pentru
transformarea lor în subiecte de ştiri pentru presa scrisă şi
audiovizuală.

Manualul identifică idei de subiecte bazate pe teme preluate din

articolele Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) cu
privire la drepturile copilului şi oferă liste de control pentru a
ajuta profesioniştii media să evalueze în ce măsură propria lor
activitate şi cea a întregii industrii media iau în considerare
drepturile copiilor.

Anexele includ o prezentare accesibilă a Convenţiei şi a

obiectivelor ONU privind îmbunătăţirea vieţilor copiilor, la care
cele mai multe din ţările lumii sunt părţi semnatare. Există de
asemenea principii etice pentru profesioniştii media, un calendar
de „ocazii” de care pot fi legate subiectele de presă şi peste 60
de contacte internaţionale utile din care jurnaliştii pot obţine
fapte, cifre, citate şi sfaturi.

Sperăm că veţi găsi acest material folositor pentru o reflectare

adecvată şi pozitivă a copiilor de pretutindeni.

Lynn Geldof Mike Jempson

Consilier Comunicare Regională Director
UNICEF CEE & CIS Trustul
MediaWise
 Profesioniştii media şi drepturile copiilor

Jurnaliştii sunt apărători ai drepturilor omului. Ei se comportă ca

ochii, urechile şi vocile publicului, atrăgând atenţia asupra
abuzurilor de putere şi asupra drepturilor omului, de multe ori
pe propriul risc. Prin munca lor, ei pot încuraja guvernele şi
organizaţiile societăţii civile să producă schimbările care vor
conduce la îmbunătăţirea calităţii vieţilor oamenilor.

Jurnaliştii, fotografii şi realizatorii de programe prezintă în mod

frecvent cazuri de copii aflaţi în situaţii dificile, ori care sunt
abuzaţi sau exploataţi de adulţi. Cu toate acestea, este la fel de
important ca problematica referitoare la copii să fie abordată şi
în cadrul unor ştiri mai convenţionale. Un bun mod de testare a
valorii schimbărilor intervenite legislaţia sau politica fiscală,
spre exemplu, este acela de a evalua în ce măsură copiii vor
beneficia sau vor avea de suferit de pe urma acestora.

Modul în care media reflectă, sau chiar ignoră copiii, poate

influenţa deciziile luate în ceea ce îi priveşte, precum şi modul
în care sunt văzuţi de restul societăţii. Adeseori media descrie
copiii doar ca „victime” tăcute sau ca „inocenţi” fermecători.
Oferind copiilor şi tinerilor posibilitatea de a vorbi pentru ei
înşişi – despre speranţele şi temerile lor, despre realizările lor şi
despre impactul pe care comportamentul adulţilor îl are asupra
vieţilor lor – profesioniştii media pot aminti opiniei publice
faptul că şi copiii trebuie să fie respectaţi ca fiinţe umane
individuale.

Convenţia cu privire la drepturile copilului

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului stabileşte

responsabilităţile care revin guvernelor şi indivizilor în ceea ce
priveşte promovarea şi protecţia drepturilor indivizibile ale
omului, ce le sunt recunoscute tuturor copiilor. Adoptată în
unanimitate de către Adunarea Generală a ONU pe 20 noiembrie
1989, Convenţia a fost ratificată de către toate guvernele lumii
(cu excepţia Somaliei şi Statelor Unite ale Americii).

Prin ratificarea Convenţiei, guvernele se angajează să asigure

copiilor condiţii să poată creşte în siguranţă, să aibă acces la
educaţie de înaltă calitate şi la îngrijiri medicale, precum şi la
condiţii de trai decente. Prin semnarea Convenţiei, guvernele
sunt de acord să protejeze copiii împotriva discriminării,
exploatării sexuale şi economice şi a violenţei, şi să acorde
protecţie specială orfanilor şi tinerilor refugiaţi. De asemenea,
acestea recunosc copiilor dreptul la:
exprimarea opiniilor, în special cu privire la deciziile care îi
afectează;
libertatea de gândire, exprimare, conştiinţă şi religie;
o viaţă privată şi la joacă;
asociere în vederea formării propriilor cluburi şi organizaţii;
acces la informaţie – în mod special de la autorităţi şi din media;
exprimarea propriilor idei şi informaţii.

Convenţia oferă un reper în baza căruia pot fi măsurate eforturile

guvernelor de a îmbunătăţi vieţile copiilor. La fiecare cinci ani
guvernele trebuie să transmită rapoarte Comitetului ONU pentru
drepturile copilului cu privire la progresele înregistrate.
Comitetul se întâlneşte apoi cu reprezentanţii guvernului şi
ascultă, şi punctele de vedere ale organizaţiilor non-
guvernamentale (ONG-uri), înainte de a face recomandări
asupra paşilor pe care fiecare ţară trebuie să îi urmeze pentru a-şi
îndeplini obligaţiile.

Multe ţări au semnat, de asemenea, Protocoalele Opţionale ale

Convenţiei, care tratează problema implicării copiilor în
conflictele armate şi traficul de copii, prostituţia şi pornografia.
Acestea au intrat în vigoare la începutul anului 2002 şi
guvernele raporteze în mod specific asupra eforturilor pe care le
fac pentru a combate aceste forme de exploatare. Mai recent,
multe ţări au fost, de asemenea, de acord să pună în aplicare
“Protocolul Palermo” al Convenţiei ONU împotriva crimei
organizate transnaţionale, semnat în decembrie 2000, care
tratează traficul de femei şi copii.

Toate statele membre ale ONU s-au angajat să ia măsuri pentru

atingerea celor opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului,
menite a îmbunătăţi considerabil vieţile copiilor.

Cel puţin 150 de ţări au ratificat, de asemenea, Convenţia nr.182

a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind
interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (inclusiv
exploatarea sexuală), care a intrat în vigoare în 2000. Perioada
2001-2010 a fost declarată „Decada internaţională pentru o
cultură a păcii şi non-violenţei pentru copiii lumii’; iar 2003-
2012 reprezintă „Decada Naţiunilor Unite pentru alfabetizare”.
Aspiraţiile pe care le promovează toate aceste documente şi
iniţiative furnizează un bogat filon care poate fi exploatat de
jurnalişti. Monitorizarea atentă de către media a eforturilor
realizate este una dintre cele mai bune garanţii pentru ca acestea
să aducă schimbări reale în vieţile copiilor.
Idei de subiecte Articolele 6, 19, 24, 27-28, 31-
32, 34-36

Copiii cu dizabilităţi

● Investigaţi statutul legal şi social al copiilor cu dizabilităţi.

Sunt ei privaţi de şanse egale din cauză că nu există legi despre
drepturile lor sau din cauza prejudecăţilor? Atitudinile şi
oportunităţile diferă în funcţie de dizabilităţi? Vorbiţi cu copiii
pentru a vedea de unde provin prejudecăţile. Descriindu-şi
propriile experienţe, ei pot ajuta la demolarea miturilor şi a
denaturărilor privind oamenii care sunt „diferiţi”.

● Părinţii unui copil cu dizabilităţi au acces la consiliere,

asistenţă financiară şi sprijin practic? Sunt acestea gratuite, sau
se acordă în funcţie de venituri? Relataţi despre auto-ajutorare şi
despre alte organizaţii care lucrează cu copii cu dizabilităţi şi
familiile lor.

● Mulţi copii cu dizabilităţi nu îşi pot dezvolta potenţialul

deoarece adulţii cred că acesta nu există. Sunt ei sprijiniţi sau
încurajaţi să participe în societate? Sunt consultaţi în legătură cu
nevoile lor speciale: educaţie, transport, acces în clădirile
publice, facilităţi pentru petrecerea timpului liber, probleme de
urbanism etc.? Ce sprijin li se oferă atunci când se confruntă cu
acţiuni de discriminare?

● Copiii cu dizabilităţi se confruntă cu probleme practice

deoarece nevoile lor speciale sunt ignorate de proiectanţi,
constructori şi producători. Relataţi despre produsele şi
serviciile care pot fi proiectate în colaborare, în ţara
dumneavoastră sau în alte părţi. Cum acţionează statul pentru a
îmbunătăţi accesul în clădirile publice, transport etc.?

● Demascaţi relele tratamente aplicate în instituţiile pentru copii

cu dizabilităţi – mai ales dacă aceştia nu au pe nimeni care să
vorbească pentru ei. Cine conduce aceste instituţii şi cum sunt
finanţate? Relataţi despre exemplele pozitive referitoare la
tratamentul şi îngrijirea copiilor cu dizabilităţi în ţara
dumneavoastră sau în alte părţi. Ce cred copiii despre ele?
Listă de verificare Articolele 6, 19, 24, 27-28,
31-32, 34-36

Copiii cu dizabilităţi

▶Povestea voastră are în prim plan copilul, sau dizabilitatea

acestuia? V-aţi individualizat mai întâi subiectul printr-un nume?
Le-aţi dat ocazia subiecţilor povestirii dumneavoastră să
vorbească pentru ei înşişi? I-aţi întrebat pe copii dacă vor ca
dizabilitatea lor să fie menţionată, şi în ce mod? Dacă aţi
menţionat dizabilitatea copilului, a fost acest lucru necesar
(relevant pentru subiectul prezentat)? Spre exemplu, atunci când
copii cu dizabilităţi militează pentru accesibilizarea unei clădiri,
dizabilităţile lor pot fi relevante, ceea ce nu este cazul atunci
când ei participă la o campanie pentru salvarea unui habitat
natural sau la o strângere de fonduri pentru o altă cauză.

▶Cuvintele pe care le alegem atunci când vorbim despre

persoanele cu dizabilităţi pot ajuta la schimbarea atitudinilor faţă
de acestea şi la o mai bună înţelegere a lor, sau pot perpetua
prejudecăţile şi ignoranţa. Aţi folosit un limbaj negativ sau
figurativ, care poate conduce la interpretări greşite, ori care
poate aduce ofense persoanelor cu dizabilităţi? Aţi utilizat o
terminologie corectă, specifică, sau aţi preferat termeni
„populari” sau stereotipuri care pot fi insultătoare sau lipsite de
sensibilitate? Dacă nu sunteţi sigur, consultaţi un expert
(inclusiv copii cu dizabilităţi). Există o diferenţă între a atrage
atenţia asupra unor nedreptăţi sociale care dezavantajează copiii
cu dizabilităţi, şi a folosi un limbaj patetic, menit să stârnească
mila.

▶Nu uitaţi că o dizabilitate poate fi cauzată de o boală, dar nu

este o boală, şi nu este contagioasă. Copiii cu dificultăţi de
învăţare nu sunt la fel cu cei care au boli mintale; afecţiunile de
vedere şi de vorbire pot avea diverse forme; oamenii folosesc
scaune cu rotile pentru diferite motive; paralizia cerebrală,
sindromul Down, dislexia sau efectele rubeolei reprezintă
situaţii diferite. Nu toate persoanele cu dizabilităţi sunt bolnave
cronic; multe dintre ele nu se consideră nişte victime
neajutorate; unele consideră că dizabilitatea este un concept
impus de o societate care nu se preocupă de nevoile tuturor
cetăţenilor ei.
Idei de subiecte Articolele 2, 22-23,
27, 30

Copiii şi discriminarea

● Discriminarea este un fenomen obişnuit în ţara dumneavoastră

(de exemplu discriminarea împotriva minorităţilor etnice)?
Cercetaţi care sunt motivele şi efectele acesteia – în special
asupra copiilor. Oferiţi-le copiilor care suferă de pe urma
discriminării ocazia de a arăta opiniei publice cum îi afectează
aceasta şi ce sentimente au.

● Există în ţara dumneavoastră o autoritate publică sau o

organizaţie non-guvernamentală care colectează şi publică date
cu privire la copii? Aceste date includ indicatori privind
discriminarea împotriva băieţilor/fetelor, celor bogaţi/săraci, a
celor din mediul rural/mediul urban, a persoanelor fără nevoi
speciale/cu dizabilităţi, împotriva grupurilor etnice etc.?

●Recunoaşterea drepturilor egale pentru toţi se extinde şi asupra

fetelor şi tinerelor femei, refugiaţilor, apatrizilor şi imigranţilor?
Cum sunt trataţi copiii aparţinând grupurilor minoritare de către
serviciile de sănătate, educaţie şi ocupare a forţei de muncă? Ce
rol joacă discriminarea în cazurile de hărţuire dintre copii?

● Cercetaţi care sunt priorităţile statului, obiectivele sau

programele de acţiune stabilite în scopul reducerii discriminării.
Cum şi de către cine sunt acestea monitorizate? Relataţi despre
activităţile autorităţilor statului care implementează politicile
anti-discriminare şi despre ONG-urile care activează pentru
combaterea discriminării minorităţilor.

● Relataţi despre măsurile adoptate de guvernul vostru pentru a

se asigura că legislaţia, politicile şi prestarea serviciilor sunt
nediscriminatorii, inclusiv despre strategiile adoptate pentru a
rezolva probleme neidentificate, spre exemplu, de ONG-uri sau
Comitetul pentru drepturile copilului.

●Relataţi eforturile pe care statul le face pentru a ajuta copiii

vulnerabili sau dezavantajaţi – cum sunt cei care trăiesc în
sărăcie sau copiii bolnavi HIV/SIDA. Simt oare copiii efectele
acestor eforturi?
Listă de verificare Articolele 2, 22-23, 27,
30

Copiii şi discriminarea

▶ Jurnalismul înseamnă evenimente şi fapte concrete - dar de

multe ori se bazează pe generalizări nefundamentate. Aţi căzut
cumva în această capcană, sau aţi sugerat că, într-o anumită
comunitate, copiii sunt cei responsabili pentru valul de
infracţiuni sau pentru destabilizarea comunităţii? Generalizările
sunt rareori valabile şi încurajează discriminarea împotriva
minorităţilor.

▶ Aţi menţionat rasa, originea etnică, religia sau dizabilitatea

unui copil? Sunt acestea strict relevante pentru povestea
relatată?

▶ V-aţi asigurat că termenii pe care i-aţi folosit despre membrii

unui grup minoritar, sau despre fete şi tinere femei, nu insultă în
mod gratuit sau nu perpetuează stereotipuri?

▶ Aţi emis presupuneri despre istoricul cultural, etnic, sau

religios al unui copil? Cercetaţi faptele înainte de a le publica.

▶ Aţi studiat vreodată publicaţiile sau programele elaborate de

şi pentru grupuri etnice minoritare, sau aţi vorbit cu jurnaliştii
care lucrează pe aceste teme?

▶ Aţi studiat justeţea revendicărilor diferitelor grupări rasiste

sau naţionaliste şi aţi încercat să puneţi în balanţă părerile
oamenilor vizaţi de acestea – inclusiv copiii?

▶ Aţi verificat de două ori declaraţiile „oficiale” în legătură cu

copiii de etnie roma sau aparţinând altei grupări etnice
minoritare? Aţi căutat să aflaţi care sunt părerile şi răspunsul
copiilor faţa de acestea?

▶ Este povestea dumneavoastră despre copii infectaţi cu virusul

HIV, sau despre cei bolnavi de SIDA, corectă şi susţinută din
punct de vedere medical? Povestirile speculative sau
senzaţionale încurajează prejudecata sau chiar o înrăutăţesc.
Idei de subiecte Articolele 5, 9-
11,18

Copiii şi familia

● Cum este definită familia în legislaţia ţării dumneavoastră?

Această definiţie include familia extinsă sau doar familia
nucleară? Legile privind familia şi procedurile de divorţ sunt
corecte şi servesc interesele superioare ale copiilor? Copiii au un
cuvânt de spus atunci când instanţa judecătorească sau
autorităţile din domeniul protecţiei copilului intervin în vieţile
lor?

● Strategiile de supravieţuire adoptate de familiile

monoparentale pot deveni materiale de presă convingătoare şi de
interes dacă sunt tratate cu sensibilitate. Ele sunt, de asemenea,
un bun barometru al eficienţei politicilor sociale, cum ar fi
asigurarea serviciilor de îngrijire a copilului. Găsiţi modalităţi de
a relata despre copii crescuţi în aşezăminte familiale
neconvenţionale, fără a fi puşi în situaţie de risc. Relataţi despre
grupurile de presiune care încearcă să îmbunătăţească anumite
lucruri.

● Investigaţi sarcina şi maternitatea în rândul adolescentelor.

Cum fac faţă tinerele mame? Cum au reacţionat familiile şi
prietenii lor? Care cred că va fi influenţa vârstei lor asupra
vieţilor copiilor lor?

● Este luat în considerare efectul pe care încarcerarea părinţilor

îl are asupra copiilor? Mamele aflate în închisoare pot rămâne
alături de nou-născuţii lor? Prezentaţi cercetările privind
impactul asupra copiilor lor şi campaniile de îmbunătăţire a
facilităţilor.

● Cum tratează statul cererile familiilor care doresc să intre sau

să părăsească ţara? Relataţi despre eforturile familiilor de a
rămâne împreună, atunci când se confruntă cu perspectiva
separării cauzate de anumite circumstanţe sau atitudini
birocratice. Întrebaţi copiii despre sentimentele şi experienţele
lor.
Listă de verificare Articolele 5, 9-
11,18

Copiii şi familia

▶ Povestea dumneavoastră ajută oamenii să înţeleagă cum pot fi

afectate familiile de noile politici guvernamentale? Informaţiile
pe care le furnizaţi vor permite membrilor comunităţii să ofere
asistenţă copiilor care au nevoie de îngrijire şi protecţie, sau să
obţină sprijinul necesar de la stat ori de la organizaţii non-
guvernamentale?

▶ Materialul dumneavoastră poate ajuta la înţelegerea modului

în care funcţionează sistemul legislativ în domeniul familiei? De
exemplu, atunci când este vorba despre procedurile de divorţ în
care sunt implicaţi copii, povestea dumneavoastră subliniază
clar care sunt drepturile copiilor atunci când este stabilită pensia
alimentară, sau când se iau decizii privind părintele cu care
acesta va locui?

▶Relatarea dumneavoastră despre o dispută pentru obţinerea

custodiei este documentată şi corectă? Aţi evitat utilizarea
numelui sau a unor imagini ale copilului menite a stârni
compătimire? Dacă aţi relatat despre divorţul picant al unor
celebrităţi, aţi luat în considerare consecinţele mediatizării
asupra copiilor lor? Aţi ridicat aceasta problemă în faţa părinţilor
şi a avocaţilor implicaţi?

▶ Atunci când scrieţi despre copiii aflaţi în îngrijire publică - în

case de copii, internate, în asistenţă maternală sau în servicii de
respiro – respectaţi regulile referitoare la identificarea acestora şi
verificaţi dacă ei pot menţine relaţia cu părinţii în cazul în care
doresc să o facă? I-aţi întrebat şi pe copii, atunci când a fost
posibil, şi aţi inclus şi părerile lor?

▶În cazul în care copiii nu sunt în situaţia de a-şi putea exprima

liber părerile, aţi urmat procedurile pentru obţinerea permisiunii
de a vorbi cu copiii sau tinerii implicaţi? Este dreptul lor la
exprimarea opiniei respectat de autorităţi?
Idei de subiecte Articolele 6, 19, 24, 27-28,
31-32, 34-36

Munca copiilor

● Scrieţi materiale referitoare la eforturile (sau eşecurile) statului

de a proteja copiii împotriva exploatării economice: campanii de
informare, reglementarea şi inspecţia locurilor de muncă,
educaţie, instruire etc. Guvernul dumneavoastră a ratificat
Conventia OIM nr.29 (1930) sau 138 (1973) privind munca
copiilor, sau Convenţia nr.182 (2000) privind interzicerea celor
mai grave forme ale muncii copiilor, precum munca forţată,
sclavia sau exploatarea sexuală în scopuri comerciale?

● Căutaţi forme ascunse ale muncii copiilor: ateliere secrete,

munca forţată, prostituţie, fete care nu merg la şcoală pentru a
ajuta la muncile din casă. Vorbiţi cu copiii care muncesc, dar
protejaţi-le identitatea. Câte ore lucrează? Cu cât sunt plătiţi?
Lucrează de bunăvoie, sunt liberi să renunţe sau să se
organizeze? Autorităţile verifică în ce condiţii lucrează? Care
este rolul sindicatelor?

● Verificaţi originea bunurilor în marile magazine. Directorul

ştie de unde provin şi cum sunt produse? Daca în producerea lor
este utilizată şi munca copilului, aflaţi ce cred clienţii, în special
copiii.

● Unele familii se bazează pe copii pentru a asigura un venit

minim în gospodărie sau pentru a susţine o afacere de familie.
Sunt aceşti copii exploataţi, reprezintă ei o parte esenţială a
economiei familiei? Câte ore lucrează? Au alte opţiuni? Munca
îi împiedică să meargă la şcoală?

● Dreptul copilului de a se juca include libertatea de a explora

idei, de a-şi folosi imaginaţia, de a-şi dezvolta talentele şi de
interacţiona cu ceilalţi. Articolele şi imaginile despre realizările
sportive şi activităţile culturale ale copiilor sunt relaxante şi
motivante. Relatările despre lipsa locurilor publice de joacă, sau
despre vânzarea lor în scopul creşterii fondurilor destinate
sectorului public, ori despre accidente cauzate de echipamente
de joaca periculoase, subliniază responsabilitatea autorităţilor în
ceea ce priveşte siguranţa locurilor de joacă.
Listă de verificare Articolele 6, 19, 24, 27-28, 31-
32, 34-36

Munca copiilor

▶Aţi analizat implicaţiile existenţei unei vârste minime de la

care munca este permisă? V-aţi gândit la consecinţele pe termen
lung, pentru copii şi pentru societate, ale faptului că unii copii
sunt privaţi de oportunităţile educaţionale şi sunt exploataţi din
cauza vârstei, dezvoltării fizice, sexului sau anumitor dexterităţi?

▶Aţi publicat cazuri ale unor angajatori care sunt urmăriţi penal
pentru că au angajat copii, sau au fost amendaţi pentru condiţiile
de lucru în care lucrează tinerii angajaţi? Aţi căutat statistici
privind rănirile şi accidentele mortale în rândul copiilor care
muncesc?

▶V-aţi gândit la modalităţi sigure pentru a include părerile sau

vocile copiilor care lucrează?

▶Aţi atras atenţia asupra celor mai evidente forme de muncă a

copiilor - vânzătorii ambulanţi, cei care şterg pantofii sau spală
parbrizele, curierii etc. - şi aţi aflat de ce lucrează, pentru cine
lucrează, şi cum sunt plătiţi? Relatarea dumneavoastră
subliniază pericolele la care sunt expuşi copiii care muncesc şi îi
identifică pe cei vinovaţi de constrângerea sau exploatarea lor?

▶Aţi consultat organizaţii non-guvernamentale (inclusiv

sindicate) în documentarea cazurilor de exploatare economică?
Acestea pot fi o sursă pentru identificarea unor contacte
internaţionale utile şi, totodată, public ţintă pentru povestirile
dumneavoastră.

▶ Materialul dumneavoastră reliefează diferenţele dintre

locurile de joacă sigure şi atractive, şi locurile de joacă şi
facilităţile de petrecere a timpului liber lipsite de siguranţă? Aţi
subliniat importanţa unei întreţineri adecvate şi a supravegherii?
Aţi explicat ce ar trebui să se întâmple dacă un copil este rănit
într-un loc de joacă? Aţi intervievat celebrităţi din lumea
sportului sau din showbiz despre experienţele lor de joacă pe
vremea când erau copii?
Idei de subiecte Articolele 6, 22,
37-39
Copiii şi conflictele armate

● Puneţi accentul pe efectele pe care conflictele armate le au

asupra copiilor - ele reprezintă o ameninţare directă la adresa
vieţii, sănătăţii psihologice şi fizice, a dezvoltării personale;
având în acelaşi timp efecte indirecte asupra serviciilor pentru
copii şi asupra familiilor lor. Relataţi alte riscuri privind copiii -
închiderea prelungită a şcolilor sau traumele provocate de
atacurile aeriene etc. - şi modalităţile prin care ei pot fi ajutaţi
sau protejaţi. Vorbiţi despre capacitatea lor de rezilienţă în bătaia
armelor. Adăugaţi perspectiva umană contextului politic.

● Mulţi copii sunt ucişi sau mutilaţi de minele antipersonal.

Care sunt datele guvernului vostru despre acestea şi atitudinea
faţă de fabricarea şi plasarea minelor terestre? Relataţi despre
procesul de îndepărtare a minelor şi despre îngrijirea celor răniţi
sau traumatizaţi.

● Ce măsuri au fost luate pentru a ajuta copiii dupa război:

tratamentul rănilor/traumelor; repatrierea/reunificarea familiilor;
aprovizionarea orfelinatelor/şcolilor? Copiilor le este alocată o
parte corectă din resurse? Cum sunt ei afectaţi de strategiile de
reconstrucţie, sau de sancţiunile economice? Vorbiţi cu copii
refugiaţi sau strămutaţi sau cu copii rămaşi orfani în urma
conflictului.

● Au existat cazuri în care fete sau tinere femei au fost violate

sau au suferit alte forme de abuz sexual – provocate de soldaţi
inamici sau aliaţi, ori de membri ai miliţiei? Câte dintre ele au
rămas însărcinate sau au contractat boli cu transmitere sexuală?
Ce măsuri sunt luate în sprijinul lor? Sunt aceste fete sau tinere
femei stigmatizate?

● Care sunt obligaţiile guvernului dumneavoastră faţă de copii

în timp de război? (Convenţia ONU cu privire la drepturile
copilului, a 4-a Convenţie de la Geneva şi Protocoalele acestora,
Principiile de la Cape Town din 1997)? Sunt recrutaţi soldaţi din
rândul copiilor sub 18 ani? Serviciile militare, poliţia şi
serviciile de urgenţă sunt instruite să protejeze copiii? Atunci
când izbucnesc conflictele, care sunt riscurile pentru copiii
potenţialilor inamici?
Listă de verificare Articolele 6, 22, 37-
39

Copiii şi conflictele armate

▶ Aţi relatat despre ceea ce face ţara dumneavoastră (sau ţara

unde realizaţi reportajul) pentru a proteja copiii de impactul
războiului şi de urmările acestuia – inclusiv asigurarea spitalelor,
a orfelinatelor, a şcolilor şi a serviciilor de consiliere?

▶ Aţi fost cât se poate de obiectivi şi corecţi în procesul de

strângere a informaţiilor pe durata unui conflict? Aveţi grijă să
nu deveniţi parte din „fabrica de zvonuri” care porneşte imediat
ce se trage primul foc de armă.

▶ Relatările dumneavoastră, în special cele cu privire la copiii-

soldaţi, se bazează în principal pe zvonuri? Aţi verificat dacă nu
cumva imaginile cu copii soldaţi (înarmaţi) sunt realizate în
scopuri de propagandă - expunând copiii unor riscuri ulterioare?

▶ Povestea dumneavoastră prezintă experienţa nemijlocită a

unei persoane tinere implicate în conflict? Făcând auzită vocea
unui copil, stabiliţi o legatură umană cu
cititorii/telespectatorii/ascultătorii, dar siguranţa copilului
trebuie să rămână mai presus de orice, şi trebuie acordată o
atenţie deosebită protejării identităţii copilului.

▶ Fiţi în mod special precauţi în folosirea imaginii copiilor

prinşi în conflicte care pot avea repercusiuni pentru ei: asasinat,
stigmatizare sau discriminare. Protejaţi identitatea celor care au
fost martorii atrocităţilor şi a căror depoziţie poate fi necesară în
procesele ulterioare privind crimele de război.

▶ Atunci când este cazul, încercaţi să vă asiguraţi că celor a

căror experienţă o povestiţi le este acordată recunoaşterea
meritată. Identificaţi-i şi arătaţi, dacă puteţi, împrejurările în care
s-au remarcat; dar respectaţi-le dorinţa de a rămâne anonimi.
Evitaţi transformarea copiilor în „icoane ale suferinţei”.
Idei de subiecte Articolele 6, 24,
26-27

Sănătatea şi bunăstarea copiilor

● Acordaţi atenţie rapoartelor şi statisticilor oficiale despre

sănătatea copiilor din ţara dumneavoastră. De exemplu, rata
mortalităţii la naştere, rata mortalităţii copiilor sub 5 ani şi
incidenţa bolilor copilariei care pot fi prevenite, precum
tuberculoza şi difteria. Solicitaţi explicaţii din partea experţilor
cu privire la interpretarea acestor date. Identificaţi eventualele
tipuri şi modele de discriminare în cadrul acestor statistici.

● Investigaţi epidemiile de boli ale copilariei şi cauzele acestora,

incluzând problemele legate de mediu şi impactul/caracterul
adecvat al serviciilor publice de sănătate. Există programe de
imunizare în masă? Cum gestionează statul serviciile de îngrijire
a sănătaţii copilului? Comparaţi nivelurile de finanţare cu alte
servicii publice.

● Realizaţi materiale în maternităţi şi serviciile pediatrice. Există

o incidenţă ridicată a problemelor la naştere? Cât de eficiente şi
prietenoase cu copiii sunt serviciile spitaliceşti pentru copii?
Investigaţi disponibilitatea tratamentelor avansate la copii, ca de
exemplu transplantul de măduvă în caz de leucemie. Există liste
lungi de aşteptare pentru intervenţiile esenţiale?

● Cum sunt trataţi şi găzduiţi copiii bolnavi HIV/SIDA? Ce

sisteme de sprijin există? Cercetaţi care este eficacitatea
campaniilor de educare pe probleme de sănătate în ceea ce
priveşte sprijinirea copiilor în a lua decizii informate referitoare
la vieţile lor, în special în ceea ce priveşte nutriţia şi
comportamentul lor sexual.

● Investigaţi condiţiile în care copiii trăiesc, învaţă şi se joacă.

Ce s-a făcut (spre exemplu, în şcoli) pentru creşterea nivelului
de conştientizare asupra stilului sănătos de viaţă (nutriţie,
droguri, poluare, timp liber, siguranţa drumurilor,
comportamentul sexual, fumatul, sportul)?
Listă de verificare Articolele 6, 24, 26-
27

Sănătatea şi bunăstarea copiilor

▶ Este materialul dumneavoastră atent documentat şi corect?

„Poveştile de groază” nefondate pe tema sănătăţii pot face mai
mult rău decât bine, încurajând, de exemplu, o nejustificată lipsă
de încredere în personalul medical, precum şi în mijloacele de
informare – şi chiar producând panică în rândul populaţiei.

▶Aţi luat în considerare Recomandările Organizaţiei Mondiale

a Sănătăţii pentru jurnaliştii care tratează subiecte legate de
sănătate? (Anexa 5)

▶Articolele dumneavoastră pot ajuta oamenii să înţeleagă bolile

copilariei, măsurile de prevenire şi tratamentul acestor boli? Aţi
mentionat în material sursele de informare şi ajutor în legatură
cu condiţiile medicale specifice acestora?

▶Aţi obţinut informaţii suficiente şi demne de încredere din

partea autorităţilor? Povestea dumneavoastră îi ajută pe oameni
să înţeleagă sensul rapoartelor şi statisticilor referitoare la
sănătatea copiilor?

▶Dacă doriţi să creşteţi nivelul de conştientizare al tinerilor cu

privire la HIV/SIDA, aţi inclus punctele lor de vedere privind
deciziile cu care se confruntă, precum şi informaţii clare despre
„sexul protejat”, neutilizarea în comun a acelor de seringă şi
despre alte măsuri de prevenire?

▶Materialul dumneavoastră încurajează cunoaşterea, ori

prejudecăţile cu privire la anumite boli (de exemplu
HIV/SIDA)? Mediatizarea echilibrată, bine documentată, poate
exercita presiune asupra autorităţilor pentru a pune la dispoziţie
cel mai bun tratament posibil.
Idei de subiecte Articolele 7-8, 13-14, 16-17, 20-21,
23, 28-30

Identitatea copilului

● Relataţi sistematic despre legile ţării dumneavoastră privind

naţionalitatea, şi despre impactul lor asupra copiilor. Când şi
cum pot lua copii decizii autonome despre naţionalitatea pe care
o preferă? Cum îşi obţin numele? Au numele lor semnificaţii
speciale? Ce evidenţe speciale sunt păstrate în legătură cu vieţile
lor, şi pot avea copiii sau părinţii lor acces la asemenea
evidenţe? În ce condiţii pot aceştia corecta unele erori sau îşi pot
schimba numele?

● Investigaţi adopţiile oficiale şi neoficiale, precum şi sistemele

de îngrijire familială alternativă. Protejează ele, sau
discriminează identitatea naţională, etnică şi religioasă a
copilului? Examinaţi drepturile şi problemele de identitate ale
copiilor orfani, strămutaţi, daţi în plasament sau adoptaţi. Au ei
dreptul de a accesa toate informaţiile referitoare la originea lor?
Îşi pot stabili descendenţa – prin teste genetice sau în alte
moduri? Pot vorbi liber cu media?

● În ce măsură se pot bucura copiii de cultura, religia sau limba

preferate? Sunt şcolile minorităţilor recunoscute şi dotate de
către stat? Cum funcţionează şi ce este „diferit” la ele? Copiii se
înscriu pentru că este alegerea lor sau din cauza presiunii
comunităţii? Se pot efectua transferuri între şcolile autohtone şi
şcolile minorităţilor?

● Relataţi obiectiv despre grupurile care încearcă să

restabilească identităţile naţionale aflate sub semnul diluării sau
dispariţiei. Ce impact au acestea asupra copiilor implicaţi şi ce
rol au copiii în cadrul lor?

● Investigaţi organizaţiile străine care caută să îndepărteze

tinerii de la culturile locale. Care sunt motivele lor? Cum sunt
finanţate?
Listă de verificare Articolele 7-8, 13-14, 16-17, 20-21,
23, 28-30

Identitatea copilului

▶Cum aţi înregistrat identitatea copilului în articolul

dumneavoastră? Aţi verificat împreună cu copiii şi părinţii lor
modul în care doresc să fie descrişi?

▶Aţi fost corect şi imparţial în relatarea poveştilor despre copiii

şi părinţii lor care ridică unele probleme de identitate în faţa
statului – ca, de exemplu, dreptul de a practica religia aleasă de
ei, sau de a îşi proteja valorile lor culturale?

▶Atunci când relataţi despre revendicări de ordin politic ale

grupurilor culturale sau minoritare, aţi luat în considerare
părerile şi motivele tuturor părţilor implicate, şi în special
impactul controverselor asupra vieţilor copiilor implicaţi?
Realizarea povestirilor din perspectiva copiilor poate fi un mod
revelator de a examina astfel de probleme.

▶Povestea dumneavoastră poate să încurajeze discriminarea sau

să incite la ură, sau, mai curând, poate genera o mai bună
înţelegere şi convieţuire între diferite etnii, grupări culturale sau
religioase? Materialul dumneavoastră serveşte interesului
superior al copiilor - bunăstării şi siguranţei lor? Este povestea
prezentată într-un mod raţional şi echilibrat?

▶La realizarea materialelor despre copiii unui grup minoritar

vorbind o altă limbă, ce eforturi au fost făcute pentru asigurarea
faptului că aceştia pot înţelege ceea ce se spune despre ei? De
exemplu, traducerea/subtitrarea/difuzarea materialelor şi în
publicaţiile în limba maternă a respectivului grup.
Idei de subiecte Articolele 12-15, 17, 29-
31

Opiniile copiilor şi libertăţile civile

● Includeţi copii şi tineri printre persoanele intervievate atunci

când sunteţi în căutarea unor păreri despre politicile autorităţilor
locale şi naţionale. Publicaţi aceste opinii, în special pe cele
privitoare la proiecte în domeniul protecţiei sociale, educaţiei
sau infrastructurii, care îi afectează în mod direct şi în scurt
timp. Încurajaţi-i să îşi exprime opiniile despre planificările
realizate.

● Investigaţi accesul copiilor la informaţie, incluzând motivele

pentru care li se restricţionează accesul la diferite materiale. Cât
de uşor pot intra copiii în posesia filmelor, publicaţiilor sau
jocurilor care descriu violenţa sau care prezintă explicit teme
sexuale? Care este punctul în care dorinţa de a proteja copiii se
transformă într-o cenzură nejustificată?

● Se predau în şcoli lecţii de educaţie civică şi privind modul de

funcţionare a mecanismelor politice? Cum îşi exercită copiii
dreptul lor a-şi exprima opiniile - de exemplu, elaborând
publicaţii proprii, realizând filme, utilizând Internetul, păstrând
jurnale intime, simulând procesul electoral etc.?

● Cercetaţi ce se întâmplă cu tinerii care refuză să-şi

îndeplinească obligaţia legală de a-şi satisface stagiul militar sau
alte forme de serviciu public. Pot tinerii sub 18 ani să refuze
satisfacerea stagiului militar din cauza convingerilor lor?

● Vorbiţi despre dreptul copiilor la libertatea de asociere şi de

întrunire paşnică. Relataţi despre copii care îşi exercită aceste
drepturi. Asiguraţi-vă că pot să vorbească pentru ei înşişi.

● Realizaţi materiale despre cluburile de tineret şi alte asociaţii

ale copiilor, în special dacă sunt conduse de copii. Cum şi de ce
s-au înfiinţat? Cum funcţionează? Cum sunt finanţate? Cu ce
dificultăţi s-au confruntat?
Listă de verificare Articolele 12-15, 17, 29-
31

Opiniile copiilor şi libertăţile civile

▶Publicaţia sau programul dumneavoastră îi pot ajuta pe copii

să îşi exprime opiniile, şi să intre în legătură cu alţi copii care le
împărtăşesc părerile, interesele şi aspiraţiile?

▶Poveştile voastre exploatează vulnerabilitatea copiilor sau

caută să le impună valori şi atitudini pe care ei poate că nu le
înţeleg?

▶ Publicaţia sau programul dumneavoastră caută să ilustreze

diversitatea culturală în rândul copiilor - invitând
editori/prezentatori, organizând concursuri sau evenimente
sponsorizate, de exemplu?

▶ Publicaţia sau programul dumneavoastră mediatizează pe cei

care promovează drepturile şi opiniile copiilor (inclusiv copii şi
tineri)?

▶ Aţi scris materiale despre copii care se organizează în diverse

forme - inclusiv consilii ale elevilor, grupuri ale copiilor străzii,
sindicate şi grupuri care militează pentru anumite cauze, precum
şi cluburi artistice, sportive ori cu scopuri recreative şi
întreprinderi (comerciale/artistice)?

▶Atunci când relataţi despre proteste ale copiilor, vă asiguraţi

că nu expuneţi copiii implicaţi riscului arestării, violenţei sau
altor forme de represalii?

▶Aţi relatat despre impactul avut de copiii care îşi exercită

dreptul de a-şi exprima opiniile, de exemplu, sprijinul pe care l-
au primit, schimbările pe care au reuşit să le determine, reacţiile
figurilor publice? Aţi vizitat site-uri de Internet pe care copiii
dau glas opiniilor lor? (de exemplu: www.unicef.org/voy)
Idei de subiecte Articolele 9-10, 18-21,
24-26

Copiii aflaţi în sistemul de protecţie

● Ce se realizează pentru îmbunătăţi condiţiile în instituţiile în

care copiii trăiesc şi învaţă? Există tendinţa de transformare a
acestora în unităţi rezidenţiale mai mici, mai intime? Cum este
personalul instruit şi monitorizat? Este pedeapsa corporală
interzisă, şi este această interdicţie efectivă în practică? Cum se
depistează existenţa abuzurilor în casele de copii şi cum sunt
acestea prevenite? Copiii au la dispoziţie mijloace sigure de a
depune plângeri şi sesizări în legătură cu toate aspectele care îi
privesc? Există sisteme efective şi independente de cercetare şi
urmărire?

● Câţi copii se afla în sistemul de protecţie şi de ce? Cât de de

demne de încredere sunt cifrele oficiale? Câţi copii sunt
adoptaţi/aflaţi în familii de plasament? Există multe cazuri de
copii care fug? Ce se întâmplă cu ei atunci când cresc şi trebuie
să părăsească sistemul de protecţie (studii/perspective de
angajare, speranţa de viaţă)? Vorbiţi cu cei care provin din
sistemul rezidenţial de protecţie. Unde sunt ei acum? Cum le-a
afectat această experienţă vieţile? Cum cred ei că ar putea fi
îmbunătăţite lucrurile?

● Cum se desfăşoară în ţara dumneavoastră adopţia şi

plasamentul familial? Sunt luate în considerare opiniile şi
drepturile copiilor? Copiii cu dizabilităţi care sunt adoptaţi sau
daţi în plasament trăiesc laolaltă cu copiii fără dizabilităţi?
Mediatizarea poate ajuta la îmbunătăţirea sistemului şi la
creşterea conştientizării publice, în special atunci când
informaţiile existente sunt limitate sau nu prezintă încredere.

● Transferul copiilor daţi spre adopţie într-o altă ţară este

reglementat sau monitorizat? Ce opţiuni li se oferă copiilor?
Cum sunt ei protejaţi împotriva abuzului sau exploatării? Copiii
care au fost luaţi din propria familie sunt dispuşi să îşi descrie
noile vieţi? Părinţii care au renunţat la un copil dându-l spre
adopţie regretă decizia luată? Au fost ei în vreun fel păcăliţi? Au
avut posibilitatea să păstreze legătura cu copilul lor?
Listă de verificare Articolele 9-10, 18-21,
24-26

Copiii aflaţi în sistemul de protecţie

▶Povestea dumneavoastră ajută la explicarea modului în care

funcţionează sistemul rezidenţial? Este clar ce drepturi legale au
copiii (şi părinţii lor) în raport cu sistemul?

▶Aţi făcut cercetat suficient cauzele şi modalităţile prin care

copiii în sistemul de protecţie? Atunci când copiii au fost
abandonaţi şi/sau au comis o infracţiune, nu este neapărat din
vina lor.

▶Aţi inclus şi aspecte pozitive, pentru a evita riscul respingerii

de către publicul a problemei copiilor abandonaţi, şi pentru a
evita perpetuarea stereotipurilor negative? Povestea voastră
identifică sau tratează cu superioritate copiii aflaţi în situaţii de
risc, expunându-i antipatiei publicului?

▶Aţi relatat despre posibilitatea copiilor aflaţi în sistemul de

protecţie de a se înscrie în diverse cluburi şi de a interacţiona cu
alţi tineri? Mediatizarea oportunitaţilor de reintegrare în
societate ale copiilor din sistemul de protecţie pot ajuta la
reducerea ignoranţei şi a prejudecăţilor.

▶ Aţi utilizat toate ocaziile pentru prezenta copiii din sistemul

de protecţie, şi pentru a le da posibilitatea să-şi exprime
punctele de vedere în media?

▶ Aţi inclus informaţii despre organizaţiile care pot ajuta tinerii

aflaţi în dificultate, la domiciliu sau în instituţii? Exista
organizaţii specializate în acordarea de asistenţă pentru copiii
care au fost separaţi de părinţii lor biologici? Aţi verificat
documentele prin care se recomandă grupurile care susţin că îi
sprijină pe cei care doresc să îşi afle originile?
Idei de subiecte Articolele 12-14,
17, 31

Copiii şi media

● Vizitaţi şcolile/cluburile de tineret pentru a vorbi cu copiii

despre munca dumneavoastră. Întrebaţi-i dacă împărtăşesc
părerile copiilor din toată lumea, cărora le displace modul în
care sunt reprezentaţi în şi de către media, pentru că:
nu sunt luaţi în serios sau sunt „dresaţi” să spună sau să facă
anumite lucruri;
se utilizează imagini „drăguţe” sau şocante ale copiilor pentru a
obţine reacţii emoţionale;
sunt prezentaţi ca fiind ignoranţi sau sunt trataţi cu superioritate,
ori adulţii vorbesc în numele lor, chiar şi atunci când cunosc
subiectul;
sunt prezentaţi ca grup omogen, şi nu ca indivizi; cuvinte
precum „adolescenţii” sau „tinerii” sunt utilizate pentru a face
referire la probleme/necazuri*.
*Sursa: Intervievând copiii : Un ghid pentru jurnalisti şi nu
numai
Sarah McCrum&Lotte Hughes, Salvaţi Copiii UK,
1998, ISBN 1 899120718

● Discutaţi cu copii aparţinând diferitelor grupuri sociale şi

etnice. Ei pot fi excelente surse pentru povestiri şi pot oferi o
perspectivă nealterată asupra subiectelor care îi afectează în mod
direct: educaţie, sănătate, joacă, cultură, politici, hărţuire sau alte
forme de abuz.

● Monitorizaţi activităţile ministerului însărcinat cu problemele

copiilor şi/sau ale Avocatului Copiilor. Copiii simt că sunt
reprezentaţi în mod corespunzător? Contactaţi organizaţii non-
guvernamentale care vă pot pune în legătură cu tineri care au de
spus poveşti interesante - însă nu uitaţi că aceste organizaţii ţin
să-şi promoveze propriile interese.

● Investigaţi utilizarea de către copii a tehnologiei

informaţionale, Internetului, forumurilor de discuţie,
telefoanelor mobile etc. Ştiu să se protejeze ei faţă de materialele
dăunătoare? Au fost vreodată abordaţi în mod neadecvat de către
adulţi sau organizaţii comerciale?
Listă de verificare Articolele 12-14,
17, 31

Copiii şi media

▶Profesioniştii din media au obligaţia de a respecta drepturile

copiilor, prin modul lor de lucru şi prin maniera care prezintă
copiii. Materialul dumneavoastră, şi modul în care aţi cules
informaţiile, respectă această cerinţă?

▶Aţi plecat la drum cu un punct de vedere deja format privind

modul în care aţi fi dorit să vă răspundă copiii? Aţi reflectat
corect ceea ce au spus de fapt copiii - se vor putea ei recunoaşte
în materialele pe care le-aţi publicat, sau aţi reinterpretat ideile
lor din perspectiva adultului ?

▶Atunci când aţi intervievat copii:

v-aţi asigurat că se simt confortabil şi nu sunt supuşi vreunei
constrângeri?
aţi acordat timp suficient pentru a vă explica intenţiile?
aţi obţinut consimţământul lor pentru a le folosi numele, şi
pentru a-i fotografia şi a le publica imaginea?
v-aţi asigurat că ştiu unde să vă contacteze, şi că pot obţine o
copie a materialului realizat?

▶Aţi evaluat riscul la care poate fi expus copilul prin folosirea

numelui sau imaginii sale, şi aţi discutat despre acesta cu
copilul, cu părinţii sau cu reprezentanţii legali ai acestuia,
precum şi cu colegii dumneavoastră?

▶Aţi aplicat aceleaşi proceduri de verificare ca şi în cazul în

care primiţi informaţia de la un adult, înainte de a publica
acuzaţii sau afirmaţii făcute de către copii?

▶Publicaţia/programul dumneavoastră au luat măsuri pentru a

oferi sprijin sau consiliere de încredere/confidenţiale copiilor
care implicaţi în realizarea unor materiale care privesc sănătatea,
abuzul fizic sau sexual, expolatarea economică sau alte activităţi
ilegale?
Idei de subiecte Articolele 12-14,
17, 31

Copiii în media

● Mass media are o influenţă covârşitoare asupra vieţilor

noastre. Profesioniştii media pot contribui la îmbunătăţirea
cunoştinţelor copiilor şi adulţilor cu privire la mass-media,
explicându-le cum funcţionează şi cum trebuie interpretate
mesajele transmise de aceasta.

● Este important ca implicarea copiilor în toate formele de

producţie media să fie planificată cu atenţie, astfel încât să fie
foarte clar ce este permis şi ce nu. Dacă în compania
dumneavoastră se doreşte încurajarea copiilor pentru a contribui
la realizarea unor materiale, aceasta trebuie să desemneze un
consilier/corespondent/editor pentru copii specializat, pentru a
stabili regulile de bază: practici de lucru sigure şi sisteme de
monitorizare; formarea supervizorilor; iniţierea formală a
„tinerilor jurnalişti” şi ghiduri privind controlul editorial.
Recrutarea din cluburile de tineri jurnalişti care stăpânesc
tehnologia comunicaţiilor este un punct ideal de pornire.

● Dacă este necesară prezenţa copiilor la locul de muncă, atunci

compania trebuie să obţină acordul scris al
părinţilor/reprezentanţilor legali şi să dispună de facilităţi
adecvate pentru însoţitori, prim ajutor, perioade de odihnă,
gustări şi transport sigur de la şi spre casă.

● Prezentaţi tinerilor tehnicile jurnalistice de bază şi regulile

care guvernează producţia media. Daţi-le libertatea de a decide
ce tipuri de subiecte vor să trateze.

● Cum puteţi, dumneavoastră personal, sau compania

dumneavoastră, să contribuiţi la Ziua Internaţională Copiilor în
Media a Emisiunilor (International Children’s Day of
Broadcasting – ICDB)? Detalii despre ICDB şi alte „Activităţi
Media şi Idei Bune de, cu şi pentru Copii” (MAGIC, în
acronimul în limba engleză) de pretutindeni pot fi găsite pe site-
ul www.unicef.org/magic. Acesta conţine link-uri către o reţea
globală pentru profesioniştii media şi pentru tinerii pasionaţti de
media şi către Reţeaua de Media a Tinerilor din Europa şi Asia
Centrală.
Listă de verificare Articolele 12-14,
17, 31

Copiii în media

▶Dumneavoastră, sau compania dumneavoastră, aţi avut în

vedere atât riscurile fizice, cât şi cele de natură psihologică, pe
care le presupune implicarea copiilor în proiectele media?
Elaboraţi proceduri, ghiduri şi sisteme de monitorizare pentru a
proteja copiii atunci când lucrează cu dumneavoastră –
incluzând însoţitori, măsuri de siguranţă şi protecţie a sănătăţii.

▶Sunteţi siguri că proiectul dumneavoastră nu exploatează

copiii în scopuri comerciale?

▶ Planificarea activităţilor şi instruirea, atât pentru personal, cât

şi pentru copii, pentru a le explica ce este permis şi ce nu, au fost
suficiente? Copiii cunosc regulile care se aplică în media? Au un
mentor de la care pot cere sfaturi de specialitate?

▶Aţi negociat reguli clare cu copiii privind limitele controlului

lor editorial, pentru a evita declanşarea unor sentimente ale
acestora, precum supărarea, confuzia sau falsele speranţe? Sunt
supervizorii lor realişti în legatură cu ce pot copiii realiza şi ce ar
trebui să facă în continuare?

▶Ce sisteme de evaluare au fost stabilite astfel încât copiii să

obţină reacţii cu privire la munca lor? Au fost întrebaţi despre
ceea ce cred ei înşişi despre aceasta, şi au fost informaţi despre
reacţiile audienţei?

▶Cunoaşteţi „Manifestul radio”, realizat de tineri prezentatori

din toată lumea? (vezi www.worldradioforum.org). Ştiţi că la
fiecare trei ani se desfăşoară un Summit mondial media pentru
copii şi adolescenţi? (vezi www.childrensmediasummit.com.).
Cunoaşteţi date despre Asociaţia mondială a programelor
tinerilor cititori de ziare? (vedeti www.wan-press.org)
Idei de subiecte Articolele 12-13, 17, 28-
29

Educaţia

● Investigaţi în ce măsură se asigură în realitate egalitatea de

şanse pentru toţi copiii din sistemul de educaţie: de exemplu, în
ceea ce priveşte băieţii şi fetele; copiii din mediul rural sau
urban; cei cu dizabilităţi şi membrii comunităţilor minoritare.

● Elevii pot influenţa regulile şi procedurile privind disciplina

prin intermediul consiliilor şcolare? Copiii pot să aleagă la ce
cursuri vor să participe? Descoperiţi dacă şi cum pot influenţa
părinţii programa şcolară şi serviciile de de educaţie. Ce rol au ei
în administrarea şcolii?

● Comparaţi diversele tipuri de instituţii de învăţământ -

grădiniţa, şcoala primară sau secundară - de stat sau particulare.
Există copii nu pot avea acces la acestea deoarece taxele sunt
prea mari?

● Verificaţi raportul profesori/elevi. Ce impact are mărimea

clasei? Ce resurse sunt disponibile pentru profesori? Copiii au
acces la echipamente moderne? Investigaţi siguranţa clădirilor
şcolilor.

●Sunt permise abordările educaţionale alternative? Cum sunt

comparate metodele de învăţare, prezenţa la ore, disciplina şi
rezultatele cu cele din şcolile de masă?

● Cum tratează şcolile copiii „neastâmpăraţi”? Pedepsele sunt

rezonabile, sau dure? Este pedeapsa corporală folosită încă de
profesori? Copiii au dreptul să facă apel atunci când sunt
exmatriculaţi din şcoli? Ce se întâmplă cu ei dupa aceea? Cum
tratează şcolile problema hărţuirii? Există fenomenul violenţei
împotriva profesorilor, şi dacă da, care sunt cauzele?
Listă de verificare Articolele 12-13, 17, 28-
29

Educaţia

▶ Sunteţi familiarizaţi cu modul în care ar trebui să funcţioneze

sistemul de educaţie din ţara dumneavoastră? V-aţi pus la curent,
prin vizitarea instituţiilor de profil, cu problemele actuale,
schimbările sau iniţiativele pozitive în sistemul de educaţie?

▶ Publicaţia sau compania dumneavoastră posedă o unitate

specializată în problemele care privesc educaţia? Cine produce
materialele referitoare la acest subiect - reporteri specializaţi,
pedagogi, profesori? Cum sunt încurajaţi să contribuie copiii şi
tinerii?

▶ Reportajele dumneavoastră despre educaţie includ punctele

de vedere ale elevilor, diriginţilor şi managerilor? Aţi obţinut
comentarii din partea părinţilor, directorilor de şcoli, profesorilor
şi sindicatelor acestora?

▶V-aţi asigurat dacă sunt copiii conştienţi că ar putea fi citaţi în

materialul dumneavoastră, şi aţi verificat dacă acesta nu le poate
produce neplăceri la care nici măcar nu s-au gândit?

▶Ce puteţi face pentru a-i ajuta pe copii să înţeleagă care este
rolul media în societate? Compania dumneavoastră a luat în
considerare anumite moduri de a produce informaţia în forme
accesibile, care să atragă copiii şi chiar să îi ajute pe profesori în
munca lor cu copiii?

▶Cum foloseste organizaţia dumneavoastră Internetul? A

cercetat cât de folositor le este copiilor? Materialele produse pot
fi accesate şi în format electronic? Au fost avute în vedere
modalităţi pozitive de a implica tinerii în realizarea de ştiri,
actualităţi şi producţii media, prin dezvoltarea de link-uri
interactive cu şcolile?
Idei de subiecte Articolele 33, 37,
39-40

Copiii şi infracţionalitatea

● Păstraţi povestirile despre copii şi infracţiuni în contextul lor

real. Copiii sunt mai degrabă victime, decât autori morali. Puneţi
în evidenţă poveştile umane din spatele statisticilor. Avertizaţi
copiii cu privire la modurile prin care se pot proteja de fapte
rele.

● Legea tratează copiii şi tinerii în mod diferit faţă de adulţi?

Cum sunt percepuţi şi trataţi tinerii victime ale actelor de
criminalitate? Cum sunt protejate şi monitorizate drepturile
tinerilor delincvenţi/suspecţi? Sunt judecătorii, avocaţii,
poliţiştii şi gardienii din închisori formaţi cu privire la drepturile
copiilor? Este probabil să fie crezuţi mai curând adulţii, decât
copiii?

● Cum percep copiii poliţia? Cum tratează poliţia copiii, în

special pe cei lipsiţi de adăpost şi pe cei care sunt arestaţi?

● Investigaţi restricţiile impuse presei în ceea ce priveşte

relatările despre copiii intraţi în sistemul de justiţie: procese,
detenţie şi protecţie ulterioară. Sunt acestea corespunzătoare?
Există legi care să prevină dezvăluirea numelor copiilor acuzaţi
de încălcarea legii?

● Sistemul de justiţie se concentrează pe reabilitare, sau pe

pedeapsă? Este pedeapsa corporală încă folosită în instituţii sau
ca pedeapsă pentru o infracţiune? Investigaţi numărul şi
condiţiile acordate copiilor din toate formele de îngrijire şi
custodie penală. Sunt pedepsele privative de libertate folosite
drept ultima soluţie? Sunt adecvate şi eficiente serviciile de
probaţiune şi reabilitare pentru copii?

● Investigaţi consumul de droguri şi solvenţi în rândul copiilor.

De ce le utilizează? Sunt uşor de obţinut drogurile periculoase?
Copiii sunt incriminaţi pentru folosirea lor, sau sunt ajutaţi prin
terapie şi reabilitare? Sunt consultaţi în legatură cu stilul şi
conţinutul educaţiei anti-drog sau ale serviciilor de reabilitare?
Listă de verificare Articolele 33, 37,
39-40

Copiii şi infracţionalitatea

▶Comportamentul violent şi anti-social al copiilor îşi are,

invariabil, rădăcinile în violenţa şi atitudinile adulţilor faţă de ei.
Materialul dumneavoastră sugererează că tinerii delincvenţi
merită mai puţine drepturi decât restul lumii?

▶Aţi evitat folosirea inutilă a numelor şi imaginilor tinerilor

delincvenţi? Identificarea fără motiv a acestora îi poate supune
unor riscuri suplimentare, încurajând-le simţul notorietăţii, de
exemplu, şi reducându-le astfel şansele de reabilitare. Este, de
asemenea, o încălcare a drepturilor lor.

▶V-aţi asigurat că acei copii care fac obiectul unor acuzaţii ale
publicului, sau ale autorităţilor, au posibilitatea de a răspunde?
Nu presupuneţi că unii copii sunt implicaţi în activităţi contrare
legii numai pentru că nu au un adăpost.

▶Aţi revenit asupra relatărilor dumneavoastră privind copii

arestaţi sau puşi sub acuzare? Sunt ei în siguranţă? Dacă sunt
reţinuţi, cum sunt condiţiile de detenţie? Sunt deţinuţi împreună
cu alţi copii, sau cu adulţi? Au acces la servicii adecvate, precum
sfaturi legale sau consiliere?

▶Materialele dumneavoastră despre droguri şi abuzul de

droguri sunt corecte şi fundamentate pe date ştiintifice?
Afirmaţiile false sau senzaţionale nu ajută la elaborarea unor
stategii coerente pentru a-i ajuta pe cei dependenţi de droguri
sau pentru a-i condamna pe traficanţi. Aţi făcut cercetări cu
privire la cei care îi aprovizionează pe copii cu droguri? Mulţi
membri ai societăţii se bazează pe media pentru informaţiile de
bază - v-aţi gândit să realizaţi articole care să conţină informaţii
clare pentru copii şi părinţi în legătură cu efectele diferitelor
tipuri de droguri, de exemplu, sau modalităţile de tratament?
Idei de subiecte Articolele 34-36

Abuzul sexual şi exploatarea copiilor

● Relataţi despre educaţia sexuală şi despre legile privind

activităţile sexuale în care sunt implicaţi copii. Cum a fost
stabilită vârsta de la care se poate consimţi pentru o activitate
sexuală?

● Investigaţi abuzul sexual şi exploatarea copiilor, precum şi

tabu-urile create în jurul lor. Porniţi de la datele privind abuzul
sexual în familii existente în alte ţări. În ţara dumneavoastră sunt
colectate şi publicate date credibile? Pot toţi copiii (inclusiv cei
cu dizabilităţi şi cei deţinuţi) să depună plângeri în siguranţă
despre abuzul din familiile lor, din şcoli sau instituţii? Cum sunt
poliţia, asistenţii sociali, profesorii şi asistenţii medicali formaţi
să acţioneze în astfel de situaţii? Care sunt regulile privind
confidenţialitatea, protecţia, sprijinul şi consilierea pentru aceşti
copii?

● Relataţi despre procedurile legale iniţiate în urma unor astfel

de plângeri. Copiii martori sunt protejaţi şi sprijiniţi? Sunt aceşti
copii trataţi ca nişte infractori, ori sunt traumatizaţi în timpul
investigaţiilor? Cetăţenii sau rezidenţii din ţara dumneavoastră
pot fi condamnaţi sau extrădaţi pentru abuzul sau exploatarea
copiilor în alte ţări?

● Producerea, difuzarea şi deţinerea de materiale pornografice

cu copii reprezintă infracţiuni? Cercetaţi eficacitatea măsurilor
de prevenire a abuzului asupra copiilor şi a prostituţiei şi de
protecţie a copiilor împotriva pornografiei, linii telefonice
sexuale şi a pornografiei pe Internet.

● Efectuaţi investigaţiile privind abuzul sexual asupra copiilor

asigurând securitatea şi sprijin profesionist, atât pentru copii, cât
şi pentru autorii sesizării. Asigurarea securităţii copiilor
exploataţi în scopuri comerciale sau în familie trebuie să fie pe
primul loc.

● Operatorii din turism au început să alerteze publicul cu privire

la abuzarea sexuală a copiilor de căre turişti. În ţara
dumneavoastră, persoanele care abuzează copii în alte ţări sunt
urmărite penal?
Listă de verificare Articolele 34-36

Abuzul sexual şi exploatarea copiilor

▶Este materialul dumneavoastră despre abuzul sexual sau

exploatarea sexuală în scopuri comerciale a copiilor tratat cu
acurateţe? Valenţele sale şocante au fost cumva exagerate - chiar
dacă acestea denunţă o activitate criminală sau neglijenţa
autorităţilor?

▶Aţi descris copiii abuzaţi sau exploataţi drept victime,

infractori sau drept fiinţe umane demne, care au drepturi? A fost
posibil sau oportun să le daţi copiilor ocazia să vorbească pentru
ei înşişi? Cuvintele sau imaginile folosite ar putea să dezvăluie
în mod involuntar identitatea copiilor abuzaţi? Materialul
dumneavoastră oferă cumva informaţii despre cum se poate
obţine acces la copiii vulnerabili?

▶Copiii au fost de acord să fie fotografiaţi? Aţi obţinut şi

consimţământul unui adult responsabil? Adultul a fost prezent la
şedinţa foto? Imaginile folosite pentru ilustrarea povestirii
voastre par a sexualiza copiii, ori dau impresia că un copil a
participat cu bună ştiinţă la abuz sau exploatare? Ce măsuri au
fost luate pentru a se asigura că imaginile copiilor nu vor fi
folosite necorespunzător?

▶Povestea voastră prezintă în culori atrăgătoare turismul sexual,

pornografia sau celelalte forme de exploatare a copilului? V-aţi
asigurat că materialul nu va fi publicat în contextul prezentării
unor materiale sexuale explicite sau al unor materiale care
promovează servicii sexuale?

▶Care este impactul probabil al publicării asupra copiilor

implicaţi? Au fost înfiinţate sisteme de sprijin pentru a-i proteja?
Există o linie confidenţială de ajutor pentru a răspunde celor
care doresc să relateze alte exemple de abuz sau exploatare? Ce
sprijin există pentru reporterii care ar putea fi traumatizaţi în
urma tratării unui asemenea gen de subiecte?
Idei de subiecte Articolele 4, 42-
54

Responsabilităţile statului

● Cum implementează guvernul dumneavoastră prevederile

Convenţiei cu privire la drepturile copilului? A îndeplinit cerinţa
de a publica principiile şi dispoziţiile Convenţiei? Este în urmă
cu înaintarea rapoartelor sale periodice către Comitetului pentru
drepturile copilului de la Geneva? Dacă da, care sunt motivele?
A existat o consultare publică în procesul de elaborare a
raportelor către Comitet?

● A fost dat publicităţii răspunsul primit din partea Comitetului

pentru drepturile copilului? Ce acţiuni au fost planificate ca
urmare a acestui răspuns? Care este data la care trebuie înaintat
următorul raport? Faceţi cercetări în legătură cu lucrările
comitetului. Intervievaţi reprezentanţii pentru regiunea în care se
află ţara dumneavoastră.

● Intervievaţi-i pe cei care au responsabilitatea de a monitoriza

punerea în aplicare a Convenţiei în ţara dumneavoastră.
Întrebaţi-i despre progres (sau lipsa lui). Întrebaţi copiii la ce
întrebări ar dori să li se răspundă. Încercaţi să aflaţi care sunt
angajamentele oficiale în ceea ce priveşte politicile prietenoase
pentru copil sau acţiunile care trebuie întreprinse în anumite
probleme specifice care afectează copiii.

● Cum a implicat guvernul dumneavoastră organizaţiile non-

guvernamentale în eforturile sale de a îmbunătăţi vieţile
copiilor? Au trimis astfel de organizaţii propriile lor rapoarte
către Comitetul pentru drepturile copilului? Cât de bine
fundamentate sunt aceste rapoarte, şi pun ele sub semnul
întrebării afirmaţiile guvernului?

● Relataţi despre campaniile întreprinse în ţara dumneavoastră

pentru îmbunătăţirea vieţilor copiilor. Ce părere au copiii despre
acestea? Comparaţi vieţile lor actuale cu copilăria părinţilor lor.
Listă de verificare Articolele
4, 42-54

Responsabilităţile statului

▶Povestirile dumneavoastră contribuie la o mai bună înţelegere

a publicului cu privire la drepturile copiilor şi rolul politicilor
guvernamentale în promovarea şi protecţia acestor drepturi?

▶Jurnaliştii se află într-o poziţie ideală pentru a cere statului

măsuri prin care acesta să îşi onoreze obligaţiile internaţionale.
Ar putea publicaţia/programul dumneavoastră iniţia campanii
care să contribuie la creşterea nivelului de conştientizare cu
privire la Convenţie, atât în rândul publicului, cât şi al
politicienilor?

▶Aţi discutat cu experţi, persoane care activează în domeniul

drepturilor copilului şi cu copiii înşişi, pentru a vă informa
despre problemele copiilor din ţara dumneavoastră?

▶Aţi solicitat explicaţii autorităţilor locale şi centrale în legătură

cu neajunsurile apărute în furnizarea serviciilor pentru copii şi în
ceea ce priveşte apărarea drepturilor lor?

▶ Aţi făcut în aşa fel încât vocile copiilor să fie auzite de către
guvern şi de societatea civilă?

▶ Aţi verificat afirmaţiile organizaţiilor non-guvernamentale şi

aţi atras atenţia asupra succeselor sau nerealizărilor lor?

▶Aţi analizat în ce măsură organizaţia dumneavoastră ar putea

coopera cu organizaţii non-guvernamentale pentru a realiza
materiale informative şi de consiliere pentru persoanele
interesate de temele materialelor dumneavoastră?
ANEXA 1: Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului
- rezumat realizat de un jurnalist

Preambulul reaminteşte principiile de bază ale Naţiunilor Unite -

în mod particular spiritul păcii, demnităţii, toleranţei, libertăţii,
egalităţii şi solidarităţii – şi dispoziţiile tratatelor şi
proclamaţiilor relevante privind drepturile omului.
Nu există nici o menţiune specifică în Convenţie cu privire la
responsabilităţile jurnaliştilor, dar, în calitatea lor de „câini de
pază”, profesioniştii din media pot juca un rol deosebit atunci
când guvernele îşi ignoră obligaţiile faţă de copii.

1. Definiţia copilului
Orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în
care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub
această vârstă.

2. Nediscriminare
Toate drepturile prevăzute în Convenţie se aplică tuturor copiilor
fără excepţie, iar statul este obligat să protejeze copiii împotriva
oricărei forme de discriminare. Statul nu trebuie să încalce nici
un drept şi trebuie să întreprindă acţiuni pozitive pentru a
promova toate drepturile copiilor.
3. Interesul superior al copilului
În toate acţiunile care privesc copii, interesele superioare ale
acestora vor prevala. Statul trebuie să ofere protecţia necesară
atunci când părinţii sau alţi reprezentanţi legali eşuează.

4. Implementarea drepturilor
Statele sunt obligate să transpună în practică drepturile
prevăzute în Convenţie.

5. Îndrumarea părintească şi capacităţile în continuă

dezvoltare ale copilului
Statele au obligaţia de a respecta drepturile şi responsabilităţile
părinţilor sau ale membrilor familiei lărgite pentru a asigura
îndrumarea şi orientarea necesare în exercitarea de către copil a
drepturilor lor.

6. Supravieţuire şi dezvoltare
Copilul are un drept inerent la viaţă, iar statul trebuie să facă tot
posibilul pentru a asigura supravieţuirea şi dezvoltarea
copilului.
7. Nume şi naţionalitate
Orice copil are, prin naştere, dreptul la un nume şi dreptul de a
dobândi o cetăţenie.

8. Păstrarea identităţii copilului

Statul este obligat să respecte şi, dacă este necesar, să
restabilească elementele constitutive ale identităţii copilului
(nume, cetăţenie şi relaţiile de familie).

9. Separarea de părinţi
Copiii au dreptul de a locui cu părinţii lor, cu excepţia situaţiei
în care aceasta contravine interesului superior al copilului;
dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe atunci
când a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre ei; şi
dreptul de a fi informaţi de către stat asupra locului unde se
găsesc părinţii, dacă separarea este rezultatul acţiunii statului.

10. Reîntregirea familiei

Copiii şi părinţii lor au dreptul de a părăsi orice ţară şi de a intra
în propria lor ţară, în scopul reîntregirii familiei, ori pentru
întreţinerea relaţiilor dintre părinţi şi copii.

11. Transfer ilegal şi nereturnare

Statul este obligat să încerce să prevină şi să soluţioneze cazurile
de răpire sau reţinere a copiilor într-o altă ţară, de către unul din
părinţi sau de o altă persoană.

12. Opinia copilului

Copilul are dreptul de a-şi exprima opinia asupra oricărei
probleme sau în orice procedură care îl priveşte şi opinia sa
trebuie luată în considerare.

13. Libertatea de exprimare

Copiii au dreptul de a obţine şi de a difuza informaţii şi de a-şi
exprima ideile, în măsura în care aceasta nu încalcă drepturile
altora.

14. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie

Copilul are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi
religie, sub condiţia asigurării unei îndrumări părinteşti adecvate
şi respectării legii naţionale.
15. Libertatea de asociere
Copilul are dreptul de a se întâlni cu alte persoane şi de a se
asocia sau forma asociaţii, dar fără încălcarea drepturilor altora.

16. Protecţia vieţii private

Copiii au dreptul de a fi protejaţi de orice imixtiune în viaţa lor
privată, în familia lor, în domiciliul sa în corespondenţa lor şi de
orice insultă/calomnie.

17. Accesul la informaţii adecvate

Mijloacele de informare în masă au datoria de a difuza copiilor
informaţiile care le sunt benefice din punct de vedere social,
moral, educaţional şi cultural şi care le respectă obiceiurile
culturale. Statul trebuie să ia măsuri pentru a încuraja publicarea
materialelor de interes pentru copii şi pentru a proteja copiii
împotriva materialelor dăunătoare.

18. Responsabilităţile părinţilor

Ambii părinţi sunt, în egală măsură, principalii responsabili
pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor lor şi statul trebuie să îi
sprijine în îndeplinirea acestor responsabilităţi.

19. Protecţia împotriva abuzului şi neglijării

Statul este obligat să protejeze copiii împotriva oricăror forme
de violenţă fizică şi mentală din partea părinţilor sau a altor
persoane cărora le-au fost încredinţaţi, şi să instituie programe
de prevenire şi tratament în acest sens.

20. Protecţia copiilor fără familie

Statul este obligat să acorde protecţie specială copiilor lipsiţi de
mediul lor familial şi să asigure protecţia lor adecvată într-o
familie alternativă sau într-o instituţie de plasament, luând în
considerare originea lor culturală.

21. Adopţia
În ţările unde adopţia este recunoscută şi/sau autorizată, adopţia
va fi realizată numai în interesul superior al copilului, luându-se
toate măsurile de siguranţă pentru copil, şi numai cu aprobarea
autorităţilor competente.

22. Copiii refugiaţi

Protecţie specială trebuie acordată copiilor refugiaţi sau care
caută să obţină statutul de refugiat, iar statul este obligat sa
coopereze cu organizaţiile competente, pentru a le asigura
protecţie şi asistenţă.

23.Copiii cu dizabilităţi
Copiii cu dizabilităţi au dreptul de a beneficia de îngrijiri
speciale, educaţie şi formare profesională, menite să îi ajute să
ajungă la cel mai înalt nivel de încredere în forţele proprii, să le
favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la
viaţa comunităţii.

24. Sănătate şi servicii medicale

Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai deplină stare de
sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale, cu un
accent deosebit pe măsurile primare de ocrotire a sănătăţii,
educaţia pentru sănătate şi reducerea mortalităţii infantile. Statul
este obligat să ia toate măsurile pentru abolirea practicilor
tradiţionale dăunătoare. În mod deosebit trebuie favorizată şi
încurajată cooperarea internaţională în vederea asigurării
respectării acestui drept.

25. Verificarea periodică a plasamentului

Un copil care a fost plasat de autoritatea competentă pentru a
primi îngrijiri, protecţie sau tratament, are dreptul la verificarea
periodică a tuturor aspectelor legate de plasamentul său.

26. Asigurări sociale

Copiii au dreptul de a beneficia de asigurări sociale.

27. Nivelul de trai

Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai adecvat.
Părinţilor le revine responsabilitatea primară în acest sens, iar
statul trebuie să se asigure că părinţii sunt capabili să
îndeplinească această responsabilitate. Statul poate oferi în caz
de nevoie sprijin material şi va lua măsuri pentru recuperarea
pensiei alimentare pentru copil de la părinţii săi sau de la alte
persoane care răspund din punct de vedere financiar pentru
aceasta.

28. Educaţie
Copilul are dreptul la educaţie şi statul are datoria de asigura
obligativitatea şi gratuitatea cel puţin pentru învăţământul
primar. Aplicarea măsurilor de disciplină şcolară trebuie
realizată într-un mod compatibil cu demnitatea copilului.
Trebuie promovată şi încurajată cooperarea internaţională în
domeniul educaţiei.

29. Scopurile educaţiei

Statul trebuie să recunoască faptul că educaţia trebuie să
urmărească dezvoltarea plenară a personalităţii şi a talentului
copilului, pregătindu-l pe acesta pentru o viaţă activă ca adult, în
spiritul respectului pentru drepturile omului şi libertăţile
fundamentale, pentru valorile culturale şi naţionale ale copilului
şi pentru valorile celorlalţi.

30. Copiii minorităţilor sau de origine autohtonă

Copiii aparţinând minorităţilor sau având origine autohtonă au
dreptul la viaţă culturală proprie şi de a-şi practica propria
religie şi de a folosi limba lor proprie.

31. Odihnă, vacanţă şi activităţi culturale

Copiii au dreptul la odihnă, la joacă şi de a participa liber la
viaţa culturală şi artistică.
32. Munca copiilor
Statul este obligat să protejeze copiii faţă de angajarea în munci
susceptibile să le compromită sănătatea, educaţia sau
dezvoltarea, şi trebuie să fixeze vârste minime de angajare şi să
reglementeze condiţiile de muncă.

33. Consumul de droguri

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de
stupefiante şi substanţe psihotrope, şi împotriva implicării în
producerea şi distribuirea lor.

34. Exploatarea sexuală

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi
violenţei sexuale, inclusiv împotriva prostituţiei şi producţiei de
materiale cu caracter pornografic.

35. Vânzarea, traficul şi răpirea

Statul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a preveni
răpirea, vânzarea şi traficul de copii.

36. Alte forme de exploatare

Copilul are dreptul de a fi protejat contra oricărei alte forme de
exploatare, care nu a fost menţionată la articolele 32-35.
37. Tortură şi privare de libertate
Tortura, tratamentele crude sau pedeapsele, pedeapsa capitală şi
închisoarea pe viaţă sunt interzise. Arestarea sau orice formă de
privare de libertate trebuie folosite ca o măsură extremă şi cât pe
o perioadă de timp cât mai scurtă posibil. Copiii au dreptul la
tratament adecvat, au dreptul să fie separaţi de adulţi, să menţină
contactul cu familia şi să aibă acces la asistenţă juridică sau la
orice altă asistenţă corespunzătoare.

38. Conflictele armate

Statul este obligat să respecte şi să asigure respectarea
prevederilor dreptului umanitar internaţional aplicabile copiilor.
Copiii care nu au împlinit vârsta de 15 ani nu trebuie să participe
direct la ostilităţi sau să fie recrutaţi în forţele armate. Toţi copiii
afectaţi de conflictul armat trebuie să beneficieze de protecţie şi
îngrijire.

Articolul 39: Recuperare

Statul este obligat să asigure tuturor copiilor care au suferit de
pe urma unui conflict armat, torturii, ori unor forme de
neglijenţă, exploatare sau abuz, le este acordat tratamentul
adecvat în vederea recuperării şi reintegrării sociale.

Articolul 40: Administrarea justiţiei juvenile

Copiii bănuiţi, acuzaţi sau cu privire la care s-a dovedit că au
comis o încălcare a legii penale, au dreptul la respectarea
drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale şi, în mod particular,
au dreptul de a beneficia de toate aspectele unei proceduri legale
corecte, inclusiv asistenţă juridică, sau de orice alt fel de
asistenţă corespunzătoare, în vederea formulării şi susţinerii
apărării lor. Recurgerea la procedurile judiciare şi la plasamentul
în instituţiile specializate trebuie evitată ori de câte ori este
posibil.

41. Respectarea standardelor existente

Dacă oricare standarde stabilite de legea naţională, sau de alte
instrumente internaţionale aplicabile, sunt mai ridicate decât cele
stabilite în Convenţie, atunci cele mai înalte standarde sunt
aplicabile.

42-54. Publicarea şi punerea în aplicare a Convenţiei

Statul este obligat să facă larg cunoscute adulţilor şi copiilor
drepturile conţinute în Convenţie.
Statele aleg un Comitet pentru drepturile copilului alcătuit din
10 experţi, care analizează rapoartele înaintate de statele părţi în
termen de 2 ani de la ratificare şi, în continuare, la fiecare 5 ani.
Aceste rapoarte trebuie făcute publice.
Comitetul poate recomanda efectuarea unor studii asupra
problemelor specifice care afectează drepturile copilului şi îşi
face cunoscute evaluările statelor părţi vizate, precum şi
Adunării Generale a Naţiunilor Unite.
Pentru a se facilita punerea în aplicare a Convenţiei şi pentru a
încuraja cooperarea internaţională, organisme precum
Organizaţia Mondială a Muncii (ILO), Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (WHO), Organizaţia Naţiunilor Unite a
Învăţământului, Ştiinţei şi Culturii (UNESCO) şi Fondul
Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) sunt încurajate să facă
recomandări Comitetului şi li se permite participarea la
reuniunile acestuia.
Acestea pot prezenta Comitetului informaţii pertinente şi sunt
încurajate să facă recomandări privind implementarea optimă a
Convenţiei, împreună cu celelalte instituţii recunoscute ca fiind
competente – inclusiv alte organizaţii ale Naţiunilor Unite şi
organizaţii non-guvernamentale cu rol consultativ în cadrul
Naţiunilor Unite.

Pentru textele integrale:

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului în limba
engleză: www.ohchr.org/english/law/crc.htm
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului în 38 de limbi :
www.unicef.org/magic
Protocolul opţional privind vânzarea copiilor, prostituţia şi
pornografia cu copii: www.ohchr.org/english/law/crc-sale.htm
Protocolul opţional privind implicarea copiilor în conflictele
armate:
www.ohchr.org/english/law/crc-conflict.htm
Protocolul de la Palermo împotriva traficului:
www.ohchr.org/english/law/protocoltraffic.htm
ANEXA 2: Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale ONU

Cele 191 de state membre ale ONU au aderat la următoarele

obiective ale mileniului, care sunt strâns legate de Convenţia
ONU cu privire la drepturile copilului. Analiza progresului
realizat în direcţia obiectivelor stabilite va reliefa poveşti
interesante şi pline de conţinut. Naţiunile Unite au publicat chiar
detalii privind modalităţile în care progresele vor fi măsurate de
fiecare ţară.

Eradicarea sărăciei extreme şi a foametei

reducerea la jumătate, între 1990 şi 2015, a numărului celor care
trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi a numărului celor
afectaţi de foamete.

Asigurarea învăţământului primar universal

asigurarea, până în 2015, a absolvirii ciclului complet de
învăţământ primar de către toţi copiii, fete şi băieţi.

Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeii

eliminarea discriminării între sexe în învăţământul primar şi
secundar, de preferat până în 2005, şi la toate nivelurile, până în
2015.

Reducerea mortalităţii infantile

reducerea cu două treimi, între 1990 şi 2015, a ratei mortalităţii
la copiii sub 5 ani.

Îmbunătăţirea stării de sănătate a mamelor

reducerea cu trei pătrimi, între 1990 şi 2015, a ratei mortalităţii
materne.

Combaterea infecţiilor HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli

stoparea şi restrângerea ariei de răspândire a infecţiei cu
HIV/SIDA şi a incidenţei malariei şi a altor afecţiuni majore
până în 2015.

Asigurarea durabilităţii mediului

integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile naţionale
şi reducerea pierderilor de resurse ale mediului;
reducerea la jumătate a numărului persoanelor care nu au un
acces durabil la apă potabilă sigură până în 2015;
realizarea unor îmbunătăţiri semnificative în viaţa a cel puţin
100 milione de locuitori din zonele subterane, până în 2020.

Dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare

dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial şi financiar
deschis, bazat pe reguli, previzibil şi nediscriminatoriu (cuprinde
angajamentul de a asigura o conducere bună, orientată spre
dezvoltare, şi reducerea sărăciei - pe plan naţional şi
internaţional);
abordarea nevoilor speciale ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate
(cuprinde asigurarea accesului pe piaţă a exporturilor acestora,
fără tarife şi cote; scutirea de datorii în mai mare măsură a ţărilor
sărace puternic îndatorate; anularea datoriilor oficiale bilaterale;
precum şi asistenţă oficială mai generoasă pentru dezvoltare a
ţărilor angajate în reducerea sărăciei);
abordarea nevoilor speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare fără
ieşire la mare sau situate pe insule mici;
găsirea unei soluţii cuprinzătoare la problemele legate de
datoriile ţărilor în curs de dezvoltare;
în colaborare cu ţările în curs de dezvoltare, asigurarea unor
activităţi decente şi productive pentru tineri;
în colaborare cu companiile de produse farmaceutice, asigurarea
accesului la medicamentele esenţiale la preţuri convenabile, în
ţările în curs de dezvoltare;
în colaborare cu sectorul privat, punerea la dispoziţia tuturor a
avantajelor noilor tehnologii – mai ales tehnologiile din
domeniul informaticii şi al comunicaţiilor.

(A se vedea:
www.un.org/milleniumgoals
http://milleniumindicators.un.org/unsd/mi/mi_goals.asp)
 ANEXA 3: O lume demnă pentru copii?

Sesiunea specială a Adunării Generale a ONU a adoptat în 2002

o Declaraţie, care oferă un ghid esenţial pentru evaluarea
politicilor şi a realizărilor guvernelor şi ale altora preocupaţi de
bunăstarea copiilor.

Să acordăm prioritate copiilor

În toate acţiunile legate de copii, interesele superioare ale
acestora trebuie să fie principalul considerent.

Să eradicăm sărăcia: să investim în copii

Ne reafirmăm angajamentul de a pune capăt sărăciei pe durata
unei singure generaţii, uniţi în convingerea că investiţia în copii
şi respectarea drepturilor lor se numără printre modalităţile cele
mai eficiente de eradicare a sărăciei. Trebuie întreprinse, fără
întârziere, acţiuni pentru eliminarea celor mai grave forme de
exploatare prin muncă a copiilor.

Să nu excludem nici un copil

Orice copil este născut liber şi egal în demnitate şi drepturi; prin
urmare, trebuie să înceteze toate formele de discriminare care îi
afectează pe copii.

Să avem grijă de toţi copiii

Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viaţă.
Supravieţuirea, protecţia, creşterea şi dezvoltarea lor în condiţii
de sănătate şi beneficiind de hrană adecvată reprezintă însăşi
esenţa dezvoltării umane. Vom depune eforturi concertate pentru
combaterea bolilor infecţioase, vom aborda cauzele majore ale
malnutriţiei şi vom încuraja creşterea copiilor într-un mediu
sigur în care îşi vor putea păstra sănătatea fizică, abilitatea
mentală, siguranţa afectivă, competenţa socială şi capacitatea de
învăţare.

Să-i educăm pe toţi copiii

Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul
primar, care trebuie să fie gratuit, obligatoriu şi de bună calitate,
ca premisă a unui învăţământ de bază inclusiv. Vor trebui
eliminate inegalităţile dintre sexe în învăţământul primar şi
secundar.
Să- i protejăm pe copii de abuz şi exploatare
Copiii trebuie să fie protejaţi faţă de orice acte de violenţă, abuz,
exploatare şi discriminare, precum şi de toate formele de
terorism şi luare de ostatici.

Să-i protejăm pe copii de război

Copiii trebuie să fie protejaţi de ororile conflictelor armate.
Trebuie să fie protejaţi şi copiii aflaţi sub ocupaţie străină, în
conformitate cu prevederile dreptului umanitar internaţional.

Să combatem HIV/SIDA
Copiii şi familiile acestora trebuie să fie protejaţi de efectul
distrugător al virusului imunodeficienţei umane/al sindromului
imunodeficienţei dobândite (HIV/SIDA).

Să-i ascultăm pe copii şi să le asigurăm participarea

Copiii şi adolescenţii sunt cetăţeni care dispun de capacitatea de
a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toţi. Trebuie
să respectăm dreptul copiilor de a se exprima şi de a participa la
toate problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi
maturitatea acestora.

10. Să protejăm Pământul pentru copii

Este necesar să ne apărăm mediul natural, cu diversitatea sa de
forme de viaţă, frumuseţi şi resurse, care toate contribuie la
îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi
viitoare. Vom oferi tot ajutorul necesar pentru a-i proteja pe
copii şi pentru a reduce la minimum impactul catastrofelor
naturale şi al degradării mediului înconjurător asupra acestora.

(A se vedea: www.unicef.org/specialsession/wffc/index.html)
ANEXA 4: Principii şi ghiduri ale Federaţiei Internaţionale
a Jurnaliştilor privind relatarea aspectelor în care sunt
implicaţi copii

Toţi jurnaliştii şi profesioniştii media au datoria de a menţine

cele mai ridicate standarde etice şi profesionale şi de a promova,
în cadrul acestei industrii, diseminarea, pe scară cât mai largă
posibil, a informaţiilor privind Convenţia ONU cu privire la
drepturile copilului şi implicaţiile acesteia pentru exercitarea
unui jurnalism independent.

Organizaţiile media ar trebui să considere cazurile de încălcare a

drepturilor copiilor şi aspectele legate de siguranţa copiilor,
viaţa privată, securitatea, educaţia, sănătatea şi bunăstarea lor
socială, precum şi toate formele de exploatare, ca fiind chestiuni
importante care trebuie investigate şi supuse dezbaterii publice.
Copiii au un drept absolut la viaţă privată, singurele excepţii
fiind cele menţionate mai jos.

Activitatea jurnalistică care afectează vieţile şi bunăstarea

copiilor trebuie desfăşurată întotdeauna cu luarea în considerare
a vulnerabilităţii situaţiei copiilor.

Jurnaliştii şi organizaţiile media trebuie să se străduiască să

menţină cele mai ridicate standarde de comportament etic în
relatarea aspectelor privind copiii şi, în mod particular, aceştia
trebuie:
să se străduiască să menţină standarde de excelenţă în ceea ce
priveşte acurateţea şi sensibilitatea atunci când relatează aspecte
privind copii;
să evite difuzarea şi publicarea imaginilor care interferează cu
spaţiul mediatic al copiilor cu informaţii care le sunt dăunătoare;
să evite folosirea stereotipurilor şi a prezentărilor senzaţionale
pentru a promova materiale jurnalistice în care sunt implicaţi
copii;
să ia în considerare cu multă grijă consecinţele publicării
oricărui material privind copii şi să reducă la minimum orice rău
asupra copiilor;
să protejeze copiii de identificarea lor vizuală sau de altă natură,
dacă nu se demonstrează că este în interesul publicului;
să ofere copiilor, atunci când este posibil, accesul la media,
pentru a-şi exprima propriile lor opinii, fără a fi influenţaţi în
vreun fel;
să asigure verificarea independentă a informaţiilor oferite de
către copii şi să aibă grijă ca verificările să se facă fără a-i
supune pe copii vreunui risc;
să evite utilizarea unor imagini sexualizate ale copiilor;
să folosească metode corecte, deschise şi directe pentru
obţinerea de fotografii şi, acolo unde este posibil, să le obţină cu
informarea şi consimţământul copiilor sau al adultului
responsabil, tutorelui sau celui căruia îi este încredinţat copilul;
să verifice competenţele oricărei organizaţii care pretinde că
vorbeşte pentru, sau reprezintă, interesele copiilor;
să nu plătească copii pentru materialele care privesc bunăstarea
copiilor, părinţilor sau tutorilor copiilor, dacă nu se
demonstrează că acest lucru este în interesul copilului.

Jurnaliştii trebuie să analizeze în mod critic rapoartele înaintate

şi afirmaţiile făcute de guverne privind implementarea
Convenţiei ONU cu privire la drepturile copiilor. Mass media nu
trebuie să considere şi să relateze despre condiţiile copiilor doar
ca pe nişte simple evenimente, ci trebuie să relateze permanent
procesele care conduc sau care pot conduce la apariţia unor
astfel de evenimente.

Lansate în Recife, Brazilia în mai 1998, adoptate de Congresul

FIJ de la Seoul, 2001

UNICEF a elaborat propriul Cod Etic privind relatările despre

copii:
www.unicef.org/media/media_tools_guidelines.html
 ANEXA 5: Ghidul Reţelei europene de comunicare despre
sănătate pentru corespondenţii specializaţi în domeniul
sănătăţii

Ghidul a fost elaborat în 1998 de PressWeise (Mediawise) şi

dezvoltat doi ani mai târziu în urma consultărilor purtate cu
raportorii şi corespondenţii pe sănătate şi FIJ, versiunea finală
fiind adoptată în 2000 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii
- Reţeaua Europeană de Comunicare despre sănătate - drept ghid
de bune practici.

Mai întăi, încercaţi să nu faceţi rău. Drepturile omului şi binele

public vor prevala.
Încercaţi să înţelegeţi corect lucrurile. Verificaţi faptele şi
sursele, chiar dacă există riscul de a depăşi termenul limită
pentru realizarea materialului.
Nu creaţi false speranţe. Fiţi precauţi în mod special atunci când
relataţi despre subiecte cu „vindecări miraculoase” sau despre
potenţialele ameninţări la adresa sănătăţii.
Fiţi conştienţi de existenţa intereselor ascunse. Întrebaţi-vă „cine
va beneficia cel mai mult de pe urma acestei poveşti?”
Respingeţi stimulentele personale. Întotdeauna precizaţi în mod
clar dacă materialul este publicat în urma unei sponsorizări.
Nu dezvăluiţi sursa informaţiei care v-a fost comunicată
confidenţial.
Respectaţi tot timpul intimitatea bolnavilor, a persoanelor cu
handicap şi a familiilor lor.
Fiţi atenţi la consecinţele povestirii voastre. Amintiţi-vă că
persoanele bolnave sau cu handicap - în special copiii - au o
viaţă întreagă de trăit după ce interesul mediatic a dispărut.
Nu deranjaţi intimitatea durerii. Respectaţi sentimentele
supravieţuitorilor, în special atunci când este vorba despre
dezastre. Fotografiile în prim plan sau imaginile televizate ale
vicimelor sau ale familiilor lor trebuie evitate ori de câte ori este
posibil.
Dacă aveţi dubii, ocoliţi subiectul.
 ANEXA 6: Un calendar de „ocazii”

Este întotdeauna util să aveţi ancore sau cârlige de care să se

lege ideile dumneavoastră de poveşti. Această selecţie a unor
evenimente internaţionale vă oferă câteva sugestii. Pe lângă
acestea, există multe alte aniversări naţionale, culturale şi
religioase şi evenimente pe marginea cărora să construiţi „o
perspectivă a copiilor”.

Martie
Ziua internaţională a femeii
Ziua internaţională pentru eliminarea discriminării rasiale
Ziua mondială a apei
Ziua mondială a tuberculozei

Aprilie
Ziua mondială a sănătăţii

Mai
Ziua mondială a libertăţii presei
Ziua mondială fără tutun

Iunie
Ziua internaţională a copiilor victime ale agresiunilor
Ziua internaţională împotriva muncii copiilor
Ziua internaţională împotriva consumului de droguri şi a
traficului ilicit
Ziua internaţională de sprijin a victimelor torturii

August
Ziua internaţională a populaţiilor autohtone
Ziua internaţională a tineretului
Ziua internaţională de rememorare a abolirii comerţului cu
sclavi

Septembrie
Ziua internaţională a alfabetizării
21 Ziua internaţională a păcii

Octombrie
Ziua modială a profesorilor
Ziua mondială a alimentaţiei
Ziua Naţiunilor Unite

Noiembrie
Ziua universală a copiilor
Ziua internaţională a eliminării violenţei împotriva femeilor

Decembrie
Ziua mondială de lupta împotriva SIDA
Ziua internaţională a abolirii sclaviei
Ziua internaţională a persoanelor cu handicap
5Ziua internaţională a voluntarilor
Ziua internaţională a emisiunilor pentru copii
Ziua drepturilor omului
18Ziua internaţională a migranţilor

Anexa 7: Contacte internaţionale utile

Multe dintre acestea au reprezentanţe naţionale sau filiale

locale în fiecare ţară.

Organizatii pentru apărarea drepturilor copilului

Amnesty International
Rosebery Avenue, 99-119, Londra,
EC1R4RE, UK
Tel +44 20 7824 6200
Fax +44 20 7833 1510
Email amnestyis@amnesty.org
Web www.amnesty.org

Anti-Slavery International
Thomas Clarkson House, The Stable Yard, Broomgrove Road,
London SW9 9TL, UK
Tel: + 44 2075018920
Fax: +44 2077384110
Email: info@antislavery.org
Web: www.antislavery.org
Centre for Study of Children, Youth and Media
Institute of Education, London University, Bedford Way 20,
London WC1H 0AL, UK
Tel: +44 207 612 6515
Fax: +44 207 612 6177
Email: d.buckingham@ioe.ac.uk
Web:ww.ccsonline.org.uk/mediacentre/main.html

Childwatch International Research Network

P.O. Box 1132 Blindem, N-0317, Oslo, Norway
Tel: + 47 22 85 43 50
Fax: + 47 22 85 50 28
Email: childwatch@uio.no
Web: www.childwatch.uio.no

Coalition to Stop the Use of Child Soldiers

2nd floor, 2-12 Pentonville Road, London, N1 9FP, UK
Tel: + 44 207 7132761
Fax: + 44 207 713 2794
Email: info@child-soldiers.org
Web: www.child-soldiers.org

Committee on the Rights of the Child

c/o Office of the United Nations
High Commissioner for Human Rights, 8-14 Avenue de la Paix,
1211 Geneva2, Switzerland
Tel: + 41 22 917 9000
Fax: + 41 22 917 9022
Email: crc@ohchr.org
Web: www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc

Concerned for Working Children

303/2 L B Shastri Nagar, Vimanapura Post, , Bangaklore
560017, Karnataka, India
Tel: + 91805234611
Fax: + 91805234258
Email: cwc@pobox.com
Web: www.workingchild.org
End Children Prostitution, Child Pornography and the
Trafficking of Children for Sexual Purposes (ECPAT)
International
328 Phaya Thai Road, Bangkok 10400, Thailand
Tel: +662 215 3388
Fax: +662 215 8272
Email: info@ecpat.net
Web: www.ecpat.net

European Council for Refugees and Exiles

103 Worship Street, London, EC2A2DF, UK
Tel: +442073777556
Fax: +442073777586
Email: ecre@ecre.org
Web: www.ecre.org

EveryChild
4 Bath Place, Rivington Street, London,
EC2A3DR, UK
Email: pauldimmick@everychild.org.uk
Web: www.everychild.org.uk

Human Rights Internet

8 York Street, Suite 302, Ottawa, Ontario K1N5S6 Canada
Tel: +16137897407
Fax: +16137897414
Email: hri@hri.ca
Web: www.hri.ca

International Confederation of Free Trade Union-ICFTU

5 Boulevard de Roi Albert II, Bte 1, 1210-Brussels, Belgium
Tel: +3222240211
Fax: +3222015815
Email: internet.po@icftu.org
Web: www.icftu.org

International Federation of Red Cross and Red Crescent

Societies
P.O.Box 372, CH-1211 Geneva 19, Switzerland
Tel: +41227304222
Fax: +41227330395
Email: secretariat@ifrc.org
Web: www.ifrc.org
International Programme on the Elimination of Child
Labour
International Labour Organization, 4, Route de Morillons, CH
1211 Geneva 22, Switzerland
Tel: +41227998181
Fax: +41227998771
Email: ipec@ilo.org
Web: www.ilo.org/public

Save the Children Alliance

2nd floor, Cambridge House,
100 Cambridge Grove, London, W6 0LE, UK
Tel: +442087482554
Fax: +442082378000
Email: burkhard@save-children-alliance.org
Web: www.savethechildren.net

Minority Rights Group International

379 Brixton Road, London, SW9 7DE, UK
Tel: +442079789498
Fax: 442077386265
Email: minority.rights@mrgmail.org
Web: www.minorityrights.org

Street Kids International

38 Camden Street, Suite 201, Toronto M5V 1V1, Canada
Tel: +14165048994
Fax: +14165048977
Email: ski@streetkids.org
Web: www.streetkids.org

Terre Des Homme

Ruppenkampstrasse 11a, D-49084, Osnabruck, Germany
Tel: +495417101-0
Fax: +49541707233
Email: info@tdh.de
Web: www.tdh.de
United Nations Children’s Fund
UNICEF
3 United Nations Plaza, New York NY 10017, USA
Tel: +12123267000
Fax: +12128877465
Email: netmaster@unicef.org
Web: www.unicef.org/media/media_fastfacts.html

World Health Organization

Avenue Appia 20, 1211 Geneva 2, Switzerland
Tel: +41227912111
Fax: +41227913111
Email: info@who.int
Web: www.who.int

World Tourism Organisation

Capitan Haya 42, E-28020, Madrid, Spain
Tel: +34915678165
Fax: +34915678219
Email: omt@world-tourism.org
Web: www.world-tourism.org

International Federation Of Journalists

IPC-Residence Palace, Bloc C, Rue de la Loi 155, B-1040
Brussels, Belgium
Tel: +3222352200
Fax: +3222352219
Email: ifj@ifj.org
Web: www.ifj.org

Mediawise Trust (formerly Presswise)

38 Easton Business Centre, Felix Road, Bristol BS5 OHE, UK
Tel: +441179415889
Fax: +441179415848
Email: train@mediawise.org.uk
Web: www.mediahouse.org.uk

Young People’s Media Network in Europe and Central Asia

c/o European Centre for Media
Competence, Bergstrasse 8, D 45770 Marl, Germany
Tel: +492365502480
Fax: +491212512521981
Email: cschuepp@unicef.org
European Union (EU) – Youth
Programme
Multi-lingual youth information
about European Union
http://europa.eu.int/comm/youth/
index_en.html
Every Child
International charity working in
Eastern Europe, Balkans and
Caucasus
www.everychild.org.uk
Human Rights Watch
www.hrw.org

International News Safety

Institute
NGO for protection of journalists
www.newssafety.com

Internet Watch
Combating sexual exploitation of
children via the internet
www.iwf.org.uk

Internews Network
Non-pro.t organization supporting
independent media in emerging
democracies.
www.internews.org

ChildHope
Lector Lector Court, 151Farrington Road London EC1 3AF,
UK
Tel: +44 207833 0868
Fax: +44 2078332500
Email: chuk@gn.apc.org
Web: www.childhope.uk

Children and Armed Conflict Unit

Human Rights Center, Essex University, Wivenhoe Park,
Colchester, CO4 3SQ, UK
Tel: + 441206 873 483
Fax: +44 1206 874 026
Email: armedcon@essex.ac.uk
Web: www.essex.ac.uk/armedcon

Children’s Express Worlwide

Exmouth House, Pine Street
nr. 3-11, London EC 1R0JH, UK
Tel: +44 2078332577
Fax: + 44 2072787722
Email: enquiries@childrensexpress-express.org
Web: www.childrens-express.org

Defence for Children International

Rue de Varembe 1, CH-1211, Geneva 20, Switzerland
Tel: +41227340558
Fax: +41227401145
Email: dci-hq@pingnet.ch
Web: www.defence-for-children.org

Early Childhood Unit

UNESCO, 7 Place de Fontenoy, 75352 Paris, 07 SP France
Tel: +330145680812
Fax: +330145685627
Email: secretariat@unesco.org
Web: www.unesco.org/
education/educprog/ecf

Education International
5, Bd. De Roi Albert II (8th floor) , B 1210 Brussels, Belgium
Tel: +3222240611
Fax: + 322224 0606
Email: headoffice@ei-ie.org
Web: www.ei-ie.org

Human Rights Watch - Children’s Rights Projects

350 Fifth Avenue, 34th floor, New York, 10118-3299, USA
Tel: +12122904700
Fax: +12127361300
Email: hrwnyc@hrw.org
Web: www.hrw.org/children
International Centre of Films for Children and Young
People
3774 St. Denis, Bureau 200, Montreal QC, Canada H2W2M1
Tel: +15142849388
Fax: +15142840168
Email: info@cifej.com
Web: www.cifej.com

International Committee of the Red Cross

Public Information Centre, 19 Avenue de la Paix, CH 1202,
Geneva, Switzerland
Tel: +41227346001
Fax: +41227332057
Email: press.gva@icrc.org
Web: www.icrc.org

International Society for the Prevention of Child Abuse and

Neglect (ISPCAN)
25W.560 Geneva Road, Suite L2C, Carol Stream, IL60188,
USA
Tel: +16302211311
Fax: +16302211313
Email: ISPCAN@ispcan.org
Web: www.ispcan.org

International Youth Foundation

(Fundatia Internationala pentru Tineret)
32 South Side, Suite 500, Baltimore, MD 21202, USA
Tel: +14109511500
Fax: +14103471188
Email: youth@iyfnet.org
Web: www.iyfnet

Medzasi (First Children’s Embassy in the World)

(Medzasi – Prima ambasada a copiilor din lume)
Str. ‘Kosta Novakovikj’ 22a, 100 Skopje, Macedonia
Tel: +3892465316
Fax: +3892463900
Emai: first@childrensembassy.org.mk
Web: www.childrensembassy.org.mk
UNICEF Innocenti Research Centre on Children’s Rights
Piazza SS. Annunziata 12, 50122 Florence Italy
Tel: +3905520330
Fax: +39055244817
Email: Florence@unicef.org
Web: www.unicef-icdc.org

United Nations High Commissioner for Human Rights

8-14 Avenue de la Paix, 1211 Geneva 2, Switzerland
Tel: +41229179000
Email: 1503@ohchr.org
Web: www.ohchr.org

War Child International

5-8 Anglers Lane, London NW53DG, UK
Tel: +442079169276
Fax: +442079169280
Email: info@warchild.org.uk
Web: www.warchild.org

World Bank – Early Child Development

1818 H Street, NW Washington, DC 20433, USA
Tel: + 12024731000
Fax: + 12024776391
Web: www.worldbank.org/children

Organizaţii Media

Article 19
6-8 Amwell Street, London EC1R1UQ, UK
Tel: +442072789292
Fax: +442072787660
Email: info@article19.org
Web: www.article19.org

Committee to Protect Journalists

330 7th Avenue, 11th floor, New York YK
10001, USA
Tel: +12124651004
Fax: +12124659568
Email: info@cpj.org
Web: www.cpj.org
European Broadcasting Union
Ancienne Route 17A, CH 1218 Grand Saconnex Geneva,
Switzerland
Tel: +41227172111
Fax: +41227474000
Email: ebu@ebu.ch
Web: www.ebu.ch

INDEX on Censorship
6-8 Amewll Street, London, EC1R1UQ, UK
Tel: +442072782313
Fax: +442072781878
Email: contact@index.censorship.org
Web: www.indexonline.org
Adrese web selectate

Advocates for Youth

US - based information service; section on youth sexuality
www.advocatesforyouth.org/
glbtq.htm

BOES – Children’s Rights

Across the World
Multi-lingual links to children’s
rights and development
organisations.
www.boes.org

Child Helpline International

www.childhelplineinternational.org

Children’s House
Links to child welfare experts.
www.child-abuse.com/childhouse

Children’s Rights Information

Network
www.crin.org

Dart Centre for Journalism and

Trauma Europe
www.dartcentre.org/europe
Defence for Children
International
www.defence-for-children.org

Media Activities and Good

Ideas by, with and for Children
(MAGIC)
www.unicef.org/magic

NGOs concerned with children

and youth
www.ngo.org/links/index.htm

Safer Internet Programme

European Union initiative on
internet safety issues
www.saferinternet.org/index.asp

World Radio Forum

www.worldradioforum.org

Youth Guardian Services

Internet-based support for
homosexual or transgender young
people
www.youth-guard.org