ACADEMIA NAVALĂ "MIRCEA CEL BĂTRÂN"

FACULTATEA DE NAVIGAȚIE ȘI MANAGEMENT NAVAL

TEMA 1
SURSE REGENERABILE DE ENERGIE
HIDROGEN PRODUS DIN ENERGIE
SOLARĂ

Coordonator:

SAMOILESCU GHEORGHE

Studenta:
ICHIM BIANCA
Managementul sistemelor logistice
Grupa: 581C

Constanta
2021
 Cuprins
Introducere................................................................................................................................................1
Varinata A:................................................................................................................................................3
Varianta B:.................................................................................................................................................4
Varianta C:................................................................................................................................................5
Varianta D:................................................................................................................................................7
Concluzii.....................................................................................................................................................8
Bibliografie..................................................................................................................................................9
Introducere

Dependenta economiei de carburanţii fosili a adus ţările la o situaţie economică grea.

Dezvoltarea surselor regenerabile de energie, că o resursă energetică semnificativă şi nepoluanta,
este unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, în contextul
dezvoltării durabile, are ca scop creşterea siguranţei în alimentarea cu energie, protejarea
mediului înconjurător şi dezvoltarea la scara comercială a tehnologiilor energetice viabile.

Una dintre aceste surse este lumina solară. Soarele reprezintă sursa de energie a
Pământului, contribuind la menţinerea temperaturii planetei mult peste valoarea de aproape 0 K,
întâlnită în spaţiul interplanetar şi este singura sursă de energie capabilă să întreţină viaţă pe
Pământ.

Soarele reprezintă practic o sursă inepuizabilă de energie, estimându-se o durată a

existenţei radiaţiei solare de încă aproximativ 4÷5 miliarde de ani.

Soarele este principala sursă energetică a sistemului nostru planetar, având următoarele

date caracteristici:

· raza R=6.9 ∙ 105 km, aproximativ dublul distanţei medii Pământ – Luna;

· masa 2 ∙ 1030 t — de 330000 de ori masa Pământului — este compusă în principal din
73.5 % hidrogen, 24.9 % heliu;

· energia radiată este apreciată la 3,6 ∙ 1014 TW, produsă prin reacţiilor de fuziune nucleară
prin care în fiecare secundă 657 milioane t de hidrogen se transformă în 653 milioane t
heliu;

· temperatura în interior este de 15 ÷ 20 ∙ 106 K, iar la suprafaţă este de 5700 K;

· temperatura de culoare 5780 K;

· intervalul lungimilor de undă pentru radiaţiei solare este 380 ÷ 780 nm;

· constantă solară reprezentând fluxul de energie mediu pentru 1 m2 la limita superioară a

atmosferei este de aprox. 1,361 kW/m2 (variază în raport cu anotimpul şi cu latitudinea
geografică); la suprafaţă terestră fluxul energetic solar depinde de starea atmosferei
(nori).

1
 Atmosfera terestră şi suprafaţa Pământului interacţionează cu radiaţia solară, producând o
serie de transformări ale acesteia, aşa cum se observă în Figura 1.

Figura 1: Fluxurile de energie la nivel planetar exprimate în TW

Vorbim de mai mult timp despre parcuri imense de energie solară, tehnologii
fotovoltaice, alimentatoare portabile şi sisteme solare care pot fi utilizate acasă. Dar ce facem cu
energia pe care o receptam de la soare? Ca regulă generală, energia fotovoltaică este stocată în
baterii speciale şi apoi e întrebuinţată pentru diverse sisteme şi dispozitive. Totuşi dacă nu o
folosim rapid, această energie e pierdută la fel de repede cum este obţinută.

Până de curând cunoşteam doar două tipuri de folosire a energiei solare, prin panouri
fotovoltaice la producerea de energie electrică şi termale, la încălzirea apei. Dar iată că mai
există un mod: transformarea energiei solare în hidrogen.

2
 Deşi există numeroase metode moderne de generare a hidrogenului, precum procesul
Kvaerner, fermentarea biomasei şi electroliza apei la presiune înaltă, totuşi problema scindării
fotochimice a apei se bucura de noi cercetări promiţătoare.

Varinata A:

Pentru cercetătorii de la Şcoală Politehnica Federală din Lausanne-Elvetia (EPFL – Ecole

Polytechnique Federale de Lausanne), acest subiect s-a transformat într-o temă foarte serioasă.
Şi, de puţină vreme, într-o soluţie incredibil de ieftină: transforma energia solară în hidrogen.
Tehnologia dezvoltată, poate transforma energia solară într-un combustibil „curat”, care va
deţine o amprentă neutră de carbon: hidrogenul. Ingredientele de bază ale reţetei sunt oxizii de
apă şi oxizii de metal, cum ar fi oxidul de fier (pe numele său popular, rugina).

Ideea de conversie a energiei solare în hidrogen nu este nouă, cercetătorii lucrând la ea în

ultimele patru decenii. Astfel, ca urmare a acestor cercetări asidue, în anii ´90 ai secolului trecut,
s-a reuşit inventarea celulelor solare fotoelectrochimice în tandem – o tehnică pentru producerea
hidrogenului direct din apă. Prototipurile lor au practic acelaşi principiu de bază: o celulă
colorată sensibilă la lumină intensă, combinată cu un oxid semiconductor de bază, electronii
produşi fiind folosiţi atât pentru divizarea moleculelor de apă, cât şi pentru reformarea pieselor în
oxigen şi în hidrogen. În acelaşi lichid, două straturi distincte din acest dispozitiv au sarcina de a
genera electroni atunci când sunt stimulate de lumină: un oxid semiconductor, care are un rol
important în evoluţia reacţiei oxigenului, pe de o parte, şi o celulă sensibilă la lumină intensă,
care eliberează hidrogenul, pe de altă parte.

În prima parte a dispozitivului, cu ajutorul oxizilor de fier, nanostructurati şi îmbunătăţiţi

cu oxizi de siliciu, acoperiţi cu un strat subţire de oxizi de aluminiu şi de oxizi de cobalt, se vor
optimiza proprietăţile electrochimice ale materialului. A doua parte a dispozitivului este compusă
din dioxid de titan – ingredientul de bază al celulei solare sensibile la lumină intensă. Acest al
doilea strat va permite electronilor transferaţi prin intermediul oxizilor de fier să obţină suficientă
energie pentru a extrage hidrogenul din apă.

Rezultatele prezentate prevăd că această tehnologie, a celulei tandem, va reuşi, în cele din
urmă, să atingă un randament de 16%, costurile rămânând la nivel scăzut, ceea ce-l va face în
continuare competitiv. Aşadar, stocând energia solară destul de ieftin, sistemul dezvoltat de

3
EPFL ar putea creşte considerabil potenţialul de energie solară, transformând-o astfel într-o sursă
viabilă de energie regenerabilă, într-un viitor apropiat.

Varianta B:

Inginerul Nico Hotz, de la Universitatea Duke, din Durham, Carolina de Nord, s-a gândit
la un sistem hibrid, care să folosească energia solară la încălzirea apei şi metanolului, stocate
într-un labirint din tuburi situat pe acoperiş. După reacţii catalitice, sistemul poate produce
hidrogen, fără impurităţi, într-un mod mult mai eficient – mai mult, acesta poate fi stocat în
celule de combustibil şi folosit la nevoie.

În cercetarea sa, Hotz a comparat, la nivel teoretic, din punct de vedere al performanţei
energetice, sistemul său cu alte trei tehnologii. A observat că sistemul are o eficienţă de 28.5%
vara şi de 18.5% iarnă, sistemele convenţionale obţinând doar 5-15% vara şi 2.5-5% pe perioada
iernii. În prezent, inginerul construieşte un astfel de sistem pentru a putea măsura şi practic
performanta acestuia.

Cele trei sisteme testate sunt: sistemul standard de celule fotovoltaice care converteşte
direct lumina solară în electricitate, iar apoi, prin electroliză, divide apa în hidrogen şi oxigen;
un sistem fotocatalictic asemănător celui al lui Hotz, dar mai simplist şi mai puţin dezvoltat; un
sistem, bazat tot pe celule fotovoltaice, care transforma energia solară în energie electrică şi apoi
o stochează în diverse tipuri de baterii (de preferat cele cu litiu-ion, fiind cele mai eficiente).

Ca orice alt sistem bazat pe energia solară, sistemul hibrid colectează lumina solară. Dar
aici se opresc asemănările în modul de funcţionare. Deşi aparent arată ca un panou convenţional,
este de fapt format din tuburi de cupru, învelite în aluminiu şi oxid de aluminiu şi umplute parţial
cu nanoparticule catalizatoare. Prin tuburile vidate circula un amestec de apă şi metanol.
„Această structură permite absorbţia a până la 95% din energia solară, astfel atingându-se în
tuburi temperaturi de peste 200 grade celsius”, susţine Hotz.

4
 Figura 2: Generarea hibridă de H2

Odată atinse aceste mari temperaturi, lichidele evaporate sunt amestecate cu mici cantităţi de
catalizatori, din această combinaţie rezultând hidrogenul. Acesta poate fi redirecţionat imediat
către celule de înmagazinare pentru a produce electricitate instantaneu ori păstrat pentru mai
târziu.

Varianta C:

O echipă de oameni de ştiinţă condusă de Michail Zamkov din Bowling Green State
University, au propus o nouă soluţie pentru această problemă în formă de sinteză a celor două
tipuri de nanocristale non-organice, fiecare dintre care este mai rezistent şi mai durabil decât
omologii organici. Într-un articol publicat în revistă Visualized Experiments, oamenii de ştiinţă
s-au axat asupra sintezei de două nanocristale lichide, care produc hidrogen şi o rezervă de
energie electrică atunci când sunt expuse la lumină.

"Principalul avantaj al acestei metode este posibilitatea, fără a utiliza organice,de a

combina absorbantul de lumină şi catalizatorul de reacţie", - a spus Mihail Zamkov.

Noi panouri solare combina tehnologia celulelor fotovoltaice, care pot genera energia în
timpul zilei şi tehnologia de producere a combustibililor pe bază de hidrogen, care vor alimenta
celulele de combustibil pe timp de noapte. Acest lucru a devenit posibil datorită a două tipuri de
nanocristale noi, care înlocuiesc moleculele organice, în mod tradiţional utilizate la fabricarea
panourilor solare.

5
 Figura 3: Proces conversie
Cercetătorii din grupul Zamkov au declarat: "Nanocristalele sunt unice din două motive:
datorită struturii, acestea combina două tipuri foarte diferite de generare a energiei şi sunt
complet anorganice, ceea ce le face mai durabile. Primul tip de nanocristale au o formă de
bastonaşe şi pot produce hidrogen atunci când sunt expuse la lumina soarelui. Al doilea tip, este
format din straturi stivuite şi au proprietăţi fotovoltaice".

Conform cercetătorilor, înlocuirea materialelor tradiţionale cu cele noi, va permite de

asemenea, panoului solar să fie mai rezistent şi mai durabil în comparaţie cu panourile care au
fost realizate cu folosirea materialelor organice convenţionale. Compuşii organici sunt foarte
sensibili la radiaţii ultraviolete şi temperaturi înalte, prin urmare, înlocuirea lor cu omologii non-
organici poate juca în favoarea energiei solare mai ieftine.

Aceste cristale nu sunt doar mai puţin sensibile la căldură şi radiaţii UV, dar ele, de
asemenea, nu suferă din cauza degradării, care este proprie omologilor lor organici. Panourile
solare realizate din materiale organice de multe ori sunt "epuizate" în procesul de exploatare, iar
eficienta nanocristalelor poate fi reînnoită cu ajutorul unei "spălări" simple cu metanol.

Astfel, noile nanocristale relizate din seleniura de zinc şi cadmiu sulfurat, cu adaosul
catalizatorului de platină, pot deveni un element cheie în crearea metodei combinate de
producere a energiei solare - o alianţă eficientă a panoului solar şi a celulei de combustibil.
Aceasta va asigura aprovizionarea cu energie curata timp de 24 de ore pe zi. În acelaşi timp,
durata de exploatare a acestei tehnologii va fi mult mai mare decât cei 20 de ani, care sunt acum
un standard pentru panourile solare convenţionale.

6
Varianta D:

O serie de cercetători din SUA şi Elveţia au reuşit să creeze un generator care oferă un

nou tip de captare a energiei. Reactorul chimic are o fereastră de cuarţ şi o cavitate unde să se
concentreze lumina solară direct într-un cilindru de oxid de ceriu.

Atunci când razele Soarelui încălzesc cerul, acestea vor “sparge” termodinamic apa şi dioxidul

de carbon din cilindru. Drept rezultat avem monoxid de carbon şi hidrogen, care apoi pot fi
convertite în combustibil lichid. De exemplu, celulele de hidrogen sunt o bună sursă de energie.
Alternativ, mixtura hidrogen-monoxid de carbon poate fi transformată în singaz, un gaz
combustibil.

“Chimia materialelor este chiar potrivită procesului” spune prof. Sossina Haile de la

California Institute of Technology (Caltech).

Problema e că deocamdată prototipul este foarte ineficient, captând doar 0,7-0,8% din
energia primită. Noroc că ceriul e abundent. Poate ar trebui combinat cu reactorul chimic
ce minează după dioxidul de carbon din atmosferă.

Figura 4: Reactorul solar

7
Concluzii

Hidrogenul reprezintă o soluţie esenţială pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de

seră în sectoarele care sunt greu de decarbonizat şi unde electrificarea este dificilă sau
imposibilă. Acesta este cazul sectoarelor industriale, cum ar fi producţia de oţel sau, de exemplu,
transportul cu vehicule grele. În calitate de transportator de energie fără emisii de dioxid de
carbon, hidrogenul ar permite, de asemenea, transportul energiei din surse regenerabile pe
distanţe lungi şi stocarea unor volume mari de energie.

Aplicarea imediată în industrie este de a reduce şi a înlocui utilizarea hidrogenului cu

emisii ridicate de dioxid de carbon în rafinării, în producţia de amoniac şi pentru noi forme de
producţie de metanol sau de a înlocui parţial combustibilii fosili în producţia de oţel. Hidrogenul
are potenţialul de a constitui baza proceselor de producţie a oţelului fără emisii de dioxid de
carbon în UE.

În transporturi, hidrogenul este, de asemenea, o opţiune promiţătoare, unde electrificarea

este mai dificilă. De exemplu, în autobuzele locale, flotele comerciale sau anumite părţi ale
reţelei feroviare. Vehiculele grele, inclusiv autocarele, vehiculele cu destinaţie specială şi cele
utilizate în transportul rutier pe distanţe lungi, ar putea fi, de asemenea, decarbonizate prin
utilizarea hidrogenului drept combustibil. Numărul trenurilor cu pila de combustie cu hidrogen ar
putea fi mărit, iar hidrogenul ar putea fi utilizat drept combustibil pentru transportul maritim pe
căile navigabile interioare şi transportul maritim pe distanţe mici.  

Pe termen lung, hidrogenul poate deveni, de asemenea, o opţiune de decarbonizare a

sectorului aviatic şi maritim, prin producţia de kerosen sintetic lichid sau alţi combustibili
sintetici.

8
Bibliografie

Bibliografia a fost accesata in perioada: 29.03.2021-11.04.2021

- www.stiintasitehnica.com

- www.hitechpedia.ro

- www.ecomagazin.ro

- www.renne.ro

- www.academia.edu