Metodica inotului scolar

PARTICULARITATI GENERALE ALE INOTULUI

Definitie: Inotul reprezinta un ansamblu de miscari care permit corpului sa se mentina la
suprafata apei si sa se deplaseze in directia dorita, prin folosirea bratelor si a picioarelor, fara
utilizarea obiectelor ajutatoare.
Inotul s-a dovedit a fi o activitate sociala de foarte mare importanta. Un motiv in plus
pentru a fi practicat in mod obligatoriu, in scolile din Europa de vest, in Statele Unite si Japonia
l-a constituit prevenirea accidentelor acvatice. Printr-un proces indelungat a descoperit principiile
si metodele de inaintare prin apa si a obtinut un inot mai eficient, guvernat de legile fizicii
raportate la miscarea corpului in apa.
Pe langa faptul ca reprezinta o metoda ideala de pastrare a sanatatii, inotul este si un
mijloc de agrement si de recreare, iar uneori are un rol esential in remedierea ori profilaxia unor
boli generatoare de mari neajunsuri, reprezentand astfel o necesitate a vietii umane. Caracterul
sau utilitar deosebit de important este faptul ca invatarea inotului reprezinta o necesitate de
aparare a vietii in fata pericolului de inec. Inotul prezinta foarte multe avantaje: in primul rand
de mediul igienic in care se desfasoara, apoi de actiunea binefacatoare a apei asupra nervilor si
a sistemului cardiovascular, de activitatea intensa a tuturor grupurilor de muschi, de excelenta
ventilare a plamanilor datorata respiratiei profunde si ritmice etc.

INOTUL COMPETITIONAL

NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE PRINCIPIILE HIDRODINAMICE IN INOT

Omul realizeaza prin miscarile membrelor o forta de propulsie cu care invinge rezistenta
opusa de apa, pentru a se deplasa intr-un mediu de o 1000 de ori mai dens decat aerul.
Conform principiului lui Arhimede, asupra unui corp scufundat intr-un fluid se exercita de jos in
sus o forta egala cu greutatea volumului de fluid dislocuit.
Exista o forta ascensionala – forta portanta, care actioneaza asupra corpului aflat in
apa, forta care depinde de: volumul corpului, pozitia corpului in apa, densitatea apei.
Insusirea unui corp de a pluti la suprafata apei sau la o anumita adancime, ori poate fi
definita prin exprimarea raportului dintre volumul partii nescufundate si volumul total al corpului
plutitor poarta numele de flotabilitate.
Pe langa cele doua forte: greutatea corpului si portanta hidrostatica, mai actioneaza si
rezultanta hidrodinamica, care are doua componente: portanta hidrodinamica si rezistenta
hidrodinamica pe directia de deplasare.
Factori precum: eficienta mecanica, forta musculara si mobilitatea articulara a
inotatorului influenteaza viteza miscarii membrelor; aspecte care variaza cu fiecare inotator si in
functie de procedeu.

TEHNICA PROCEDEELOR DE INOT

CONSIDERATII GENERALE
 Cel mai rapid procedeu tehnic de inot este inotul craul, avand si cele mai multe probe in
concursurile sportive, fiind utilizat atat pentru viteza (corpul si capul sunt mai ridicate pe apa,
bratele au o actiune mai alungita, miscarea picioarelor se realizeaza cu amplitudine mai mica iar
la un ciclu de brate se efectueaza 6 batai de picioare.) cat si pentru fond (pozitia corpului este
mai scufundata, respiratia este bilaterala, bratele vaslesc pana spre nivelul soldurilor, picioarele
se misca mai in adancime, cu un ritm de 4 si chiar 2 batai la un ciclu de brate).

Actiunea picioarelor: prezinta trei functii importante: echilibru, sprijin si propulsie.

Actiunea bratelor: ciclice, simetrice si alternative. Traseul bratelor este aerian si

acvatic, realizand un ciclu prin parcurgerea celor doua faze: activa si pasiva.

Coordonarea miscarilor de brate - fundamentala pentru alunecarea uniforma a corpului

in apa deoarece avantajeaza actiunea propulsiva si mentine pozitia hidrodinamica a corpului.

Coordonarea bratelor cu picioarele - o buna coordonare a miscarii bratelor cu picioarele

este data prin realizarea unui ciclu complet de miscari; bratele si picioarele asigura echilibrul
corpului pe apa prin folosirea fortelor propulsive.

Procedeul prin care inotatorul realizeaza plecarea in cursa si se efectueaza de pe

blocstart la procedeele craul, bras si fluture poarta numele de start.

Succesiunea elementelor tehnice ale startului: pozitia pe blocstart; elanul bratelor si

impingerea; drumul aerian; intrarea in apa; alunecarea sub apa; iesirea la suprafata apei.
Intoarcerile sunt diferite pentru probele de viteza fata de cele pe care inotatorii le folosesc in
probele pe distante lungi. Orice intoarcere prezinta urmatoarele faze: atacul peretelui,
intoarcerea propriu-zisa, impingerea de la perete, alunecarea si iesirea la suprafata. Intoarcerile
in procedeul craul sunt: intoarcerea simpla, intoarcerea prin rostogolire.

TEHNICA PROCEDEULUI SPATE

Procedeul spate - se inoata in probele de: 50 m, 100 m si 200 m (masculin si feminin)

si isi gaseste utilitatea in inotul aplicativ pentru transportarea victimelor salvate de la inec sau a
obiectelor usoare.

Tehnica se bazeaza pe principiile procedeului craul, avand din punct de vedere

biomecanic parti comune – miscari ciclice, alternative, simetrice, aceleasi planuri de actionare
ale picioarelor si ale bratelor.

Actiunea picioarelor - miscare alternativa, simetrica, in sus si in jos si egala ca

amplitudine in plan vertical si usor oblic. Ele mentin echilibrul si aliniamentul lateral, chiar daca
au un rol secundar in propulsie, fiind subordonate miscarilor de brate. Miscarile se repeta ciclic,
in doua faze, ambele asigurand inaintarea dar avand pondere diferita in propulsie.

Actiunea bratelor - caracter propulsiv, ciclic, alternativ, parcurgand un traseu in apa si

unul aerian. Propulsia se bazeaza pe portanta si nu pe forta de rezistenta.
 Coordonarea miscarilor de brate - miscarea bratelor este o actiune simetrica; cand
un brat isi termina vaslirea spre in jos, celalalt intra in apa. In acest fel este posibil ca un brat sa
aplice forta de propulsie aproape imediat dupa ce bratul celalalt termina presiunea asupra apei.

Coordonarea bratelor cu picioarele - tehnica inotului spate presupune raportul optim

de 6 batai de picioare la un ciclu de brate, insa in practica se folosesc si 4 sau 2 batai de
picioare. Raportul dintre acestea este de trei batai de picioare la fiecare vaslire a unui brat.

Coordonarea bratelor cu respiratia - pozitia capului determina pozitia corpului.

Inclinarea capului mult pe spate va ridica soldurile iar coborarea exagerata a barbiei in piept le
va scufunda.

Startul in procedeul spate se ia din apa. Exista o succesiune a elementelor tehnice:

pozitia de plecare; elanul si impingerea; drumul aerian; intrarea in apa; alunecarea sub apa;
iesirea la suprafata apei.

Intoarcerea in procedeul spate se realizeaza in mai multe variante din anul 1930:

intoarcerea simpla in plan orizontal, prin pivotare laterala, intoarcerea „in farfurie”;

intoarcerea prin semirostogolire reprezinta continuarea unei semirostogoliri cu o pivotare;

intoarcerea prin rostogolire.

PROCEDEUL BRAS

Acest procedeu se inoata in concursuri in probele de 50 m, 100 m si 200 m (masculin si

feminin).

Tehnica de inot bras foloseste miscari ciclice, simetrice, egale ca forta si concomitente,
cu traiectorii proprii, eliptice, atat de brate cat si de picioare. Comparativ cu celelalte procedee
tehnice, pozitia corpului in apa este mai inclinata.

Actiunea picioarelor - picioarele preiau rolul propulsiv al bratelor, executand simultan si

simetric, in acelasi plan orizontal, o miscare de pregatire, pasiva si una de vaslire, activa, dupa o
traiectorie circular – eliptica. Labele picioarelor sunt folosite ca niste elice deoarece se rotesc
spre in afara, in jos si inauntru.

Actiunea bratelor - miscarea bratelor este simetrica, simultana, ciclica si se realizeaza in

plan orizontal pe o traiectorie circulara, in forma de inima intoarsa.

Coordonarea bratelor cu picioarele - la o miscare de brate (un ciclu), se efectueaza un

ciclu de picioare – grupare si impingere (fig. 33). Din pozitia intins pe apa, se incepe miscarea
bratelor, tractiunea, timp in care picioarele sunt intinse. Inaintea terminarii tractiunii se incepe
actiunea de pregatire a picioarelor.

Coordonarea bratelor cu respiratia - respiratia se executa la fiecare ciclu de miscari, se

coordoneaza cu miscarea bratelor in functie de practicarea brasului modern sau clasic. In brasul
clasic odata cu inceperea tractiunii incepe si inspiratia, urmata de apnee pe ducerea bratelor
inainte si expiratie pe terminarea intinderii bratelor si alunecarii.

Dupa intrarea in apa corpul aluneca pana ce viteza de inaintare scade. Se executa o
vaslire lunga: palmele prind apa, se realizeaza o tractiune completa – impingerea bratelor pe
langa corp pana ce se intind, urmata de o alunecare. Apoi bratele se indoaie si revin inainte pe
sub corp. Cand palmele ajung la nivelul umerilor incepe flexia picioarelor, are loc o impingere
energica din picioare si intinderea completa a bratelor cu alunecare. Dupa alunecare capul se
ridica iar bratele si picioarele efectueaza un ciclu de coordonare care coincide cu iesirea la
suprafata apei urmata de inspiratie.
Intoarcerea in procedeul bras se executa conform intoarcerii simple de la procedeul
craul, avand aceleasi faze: intoarcerea, impingerea si alunecarea. Fazele intoarcerii corespund
tuturor celorlalte procedee: atacul peretelui, ghemuirea pentru intoarcerea propriu – zisa,
alunecarea sub apa si iesirea la suprafata.
PROCEDEUL FLUTURE
Miscarile in procedeul fluture sunt ciclice, simetrice si concomitente.

Actiunea picioarelor - picioarele executa miscari ciclice, simultane si concomitente in plan

vertical sub forma unor biciuiri, batai in sus si in jos, in doua faze, ambele contribuind la
propulsarea corpului inainte, facilitand deplasarea bratelor peste apa.

Actiunea bratelor - la procedeul de inot fluture bratele realizeaza o miscare ciclica

simultana si simetrica.

Coordonarea bratelor cu picioarele - la fiecare vaslire a bratelor se executa doua batai de

picioare.

Coordonarea bratelor cu respiratia - imod obisnuit se respira o data la fiecare doua

miscari de brate.

Startul in procedeul fluture este asemanator celui de craul.Intoarcerea in acest procedeu

se aseamana cu cea de la bras, diferenta fiind dupa impingere, cand lucrul acvatic corespunde
celui de la startul de fluture.

METODICA INVATARII SI PERFECTIONARII PROCEDEELOR DE INOT

De-a lungul anilor, metodica invatarii a suferit numeroase modificari: s-au perfectionat
exercitiile, conditiile organizatorice ale bazinelor si a evoluat tehnica de inot competitional.
Adaptarea la mediul acvatic se impune ca o conditie imediata intrucat, la inceput se solicita un
efort mai mult nervos decat fizic. Este necesara crearea unei atitudini constiente fata de
procesul de instruire. Scopul este de a obisnui organismul cu actiunile necunoscute ale apei, cu
legitatile miscarilor in apa, in urma carora sa se realizeze o miscare la fel de usoara in apa ca si
pe uscat.
Exista cateva etape de-a lungul carora se desfasoara activitatea sportiva la inot: stagiul
de initiere, se formeaza deprinderea de a inota, apoi se insuseste tehnica de concurs, prin
invatarea tehnicii celor patru procedee, a starturilor si a intoarcerilor, urmand ca
dupa perfectionarea multilaterala in conditii de efort a tehnicii de inot sportiv, inotatorul
sa se specializeze intr-un procedeu si la o proba preferata, consacrandu-se prin atingerea
maiestriei tehnice si functionale.
Folosind corect metodica predarii fiecarui procedeu, se evita insusirea deficitara a
acestora: invatarea miscarii de picioare are ca rezultat perfectionarea capacitatii de a pluti cu
usurinta, fara a beneficia de o perfecta adaptare la apa; invatarea miscarilor de brate
consolideaza capacitatea de a inainta in relatii optime cu adaptarea la mediu (respiratia), in care
pozitia de plutire este sprijinita de materiale plutitoare la picioare.
Un aspect foarte important in elaborarea modelului de invatare si de perfectionare a
tehnicii procedeelor de inot este alegerea celor mai potrivite si mai eficiente mijloace. Acestea se
vor reflecta in rapiditatea insusirii procedeelor, in corectitudinea executiei lor si, mai tarziu, in
valoarea performantei.
Pentru a evita aparitia unor greseli in invatare se recomanda parcurgerea unor etape:

a) in invatarea inotului respectarea principiului gradarii efortului de la usor la greu, de la

simplu la complex este o cerinta esentiala;

b)      respectarea particularitatilor de varsta si prezentarea principalelor exercitii la copii sub

forma de joc;

c)      gradarea exercitiilor, diferentierea cerintelor si adaptarea lor la particularitatile

individuale ale copiilor. Crearea sentimentului de satisfactie fata de propria activitate
poate deveni un liant intre profesor si copil, stabilind baza unei colaborari reusite in
procesul didactic si de antrenament;

intotdeauna la invatarea inotului intr-o grupa se gasesc copii foarte dotati care fara prea
mari eforturi executa exercitiile precizate dar sunt si copii care fac fata greu cerintelor stabilite.
Formarea deprinderii de a inota se realizeaza cu usurinta daca se intelege si se respecta
parcursul progresiv:

adaptarea la mediul acvatic;

obisnuinta plutirii si alunecarii;

executia structurilor defalcate ale miscarilor de inot: intai miscari de picioare, urmate de
miscarea bratelor;

exercitii de coordonare simplificata: picioare – brate – respiratie;

combinatii de miscari defalcate din toate procedeele (de exemplu: picioare craul, brate bras);

exercitii cu materiale ajutatoare: pluta, flotoare, labe, palmare etc.;

exercitii de aplicare diferentiata a presiunii pe apa, prin executarea unor miscari mai puternice
urmate de altele relaxate;
 perfectionarea coordonarii globale, a sariturilor si a intoarcerilor in toate procedeele.

Din cauza faptului ca nu exista multe bazine acoperite se invata un singur procedeu
inotul realizandu-se cu preponderenta vara, cand nu este timp a se invata mai mult, timpul unui
ciclu de invatare fiind limitat iar lucrul intensiv nu permite insusirea tuturor cunostintelor
necesare. Un alt factor il constituie faptul ca majoritatea solicitantilor doresc doar sa invete sa
inoate, neavand calitati care sa corespunda unor criterii de selectie pentru performanta.
Metodica de invatare a inotului se bazeaza pe imbinarea metodei de instruire in colectiv
cu cea individuala.

REGULI DE DESFASURARE A LECTIILOR DE INOT

Masuri pentru evitarea accidentelor in locul predarii lectiilor de inot: colaci, prajini de
salvare, o trusa medicala de prim ajutor.
De asemenea, administratorul bazinului este obligat sa afiseze anunturi privind:
adancimea apei; interzicerea sariturilor (in locuri periculoase); respectarea delimitarilor
bazinului; pericol de inec. Totodata se vor delimita prin culoare, spatiile destinate pentru joaca,
invatare si perfectionare.
Reguli de comportament personal:

- cunoasterea cat mai bine a zonei de inot: portiunile de apa adanca si cele cu apa mica, si cu
eventualele riscuri subacvatice;

- niciodata nu se inoata dupa o masa bogata; cel putin 30 de minute dupa o gustare si un timp
mai lung dupa un pranz abundent.

Stomacul dilatat de alimente poate crea o serie de neplaceri (impinge in sus muschiul
diafragmei si prin el muschiul cardiac si plamanii), incepand cu unele minore (senzatie de voma,
balonari, greutate in abdomen) si terminand cu unele mai grave, ca urmare a reflexelor
inhibitorii ce pot pleca de la acest nivel. Necesitatea practicarii inotului nu mai devreme de doua
ore de la masa se explica prin faptul ca circulatia sangelui fiind mobilizata de digestie, pentru
efortul depus in inot raman rezerve mai putine.